Alcoolismul

Definiție.
Dependența de alcool și ansamblul manifestărilor patologice datorate acestei
dependențe sau pierderea libertății de a se abține de la alcool ( P. Fouquet )
Abuzul de alcool este o problemă larg răspândită, în continuă creștere în
multe societăți. Modifică dispoziția afectivă și gândirea, în unele țări fiind
drogul cel mai răspândit. Crește rata criminalității, numărul accidentelor rutiere
precum și rata sinuciderilor. Indivizii și familiile sunt distruse, pe măsură ce abuzul
de alcool afectează sănătatea fizică, sănătatea psihică,relațiile cu ceilalți și
productivitatea muncii.
Ca un depresor al sistemului nervos central, alcoolul are o uzanță socială în foarte
multe cazuri : pentru a favoriza relaxarea și sărbătorirea diferitelor evenimente și
participarea la ritualuri sacre. Când este folosit în mod responsabil și cu moderație,
alcoolul poate fi plăcut, inofensiv și uneori benefic.
Dependența de alcool.
este considerată o boală de mari proporții. O deteriorare clinică sau o stare de suferință profundă
este evidentă pe măsură ce indivizii se angajează într-un tipar al consumului abuziv de alcool.
Având nevoie să consume cantități mari de alcool pentru a se produce efectul dorit, individul este
preocupat cum să-și procure substanța. După o perioadă de timp, eșecul în a menține nivelul de
alcool în sânge și în țesuturi duce la renunțare – abstinență. Aceasta este o stare marcată de mult
disconfort și schimbări psihologice și comportamentale manifestate prin neadaptare. Există însă
o puternică componentă compulsivă, care se manifestă prin tendința de a consuma cantități de
alcool mai mari decât dorește individul și prin frecventele tentative nereușite de a reduce sau a
regla consumul de alcool. El își dedică perioade excesive de timp pentru obținerea și consumul
alcoolului și pentru refacere după utilizarea acestuia.
Simptome clinice.
Simptome psihologice: iritabilitate, instabilitate afectivă, scăderea duratei de concentrare a
atenției, vorbire cu glas tare, scăderea inhibiției, tulburări de memorie.
Simptome fizice: dificultăți în vorbire, lipsa coordonării, pierdere de cunoștință, scăderea
duratei de somn, facies hiperemic, scăderea funcțiilor psihomotorii, deces datorat depresiei
respiratorii.
Simptome de abstinență: greață și vomă, anxietate, stare depresivă sau iritabilitate,
indispoziție sau slăbiciune, tahicardie, transpirații, hipertensiune arterială, hipotensiune
ortostatică, tremor accentuat al mâinilor, limbii și pleoapelor, convulsii și moarte. Simptomele
ușoare de abstinență sunt prezente cu o intensitate scăzută după 12 – 14 ore de la întreruperea
aportului de alcool și pot dura până la 48 – 72 ore. Simptomele majore de abstinență apar după
2-3 zile de la întreruperea aportului de alcool și pot dura 3-5 zile.
Particularități de îngrijire a pacientului în abstinență de alcool :
- se măsoară funcțiile vitale;
- se monitorizează echilibrul hidroelectrolitic al pacientului;
- se efectuează rehidratarea orală sau parenterală intravenoasă la indicația medicului;
- se administrează sulfat de magneziu pentru scăderea iritabilității și prevenirea convulsiilor;
- pentru tratarea deficitului nutrițional se aplică vitaminoterapia, în special vitamina B 1, și se
asigură aportul de principii nutritive;
- regimul alimentar va fi bogat în proteine, jumătate din necesarul de calorii va fi asigurat de
glucide, în funcție de toleranța pacientului;
- se administrează medicația prescrisă în funcție de protocolul tratamentului de dezintoxicare;
- se testează frecvent orientarea temporo-spațială;
- se orientează, după nevoi, pacientul asupra cadrului temporospațial și a persoanelor din jur;
- se asigură luminozitate corespunzătoare în cameră;
- se explică îngrijirile și tratamentul care se aplică pentru a obține colaborarea pacientului;
- se evită zgomotele puternice sau alți stimuli neplăcuți;
- se discută cu pacientul, se încurajează și se calmează;
- se implică familia să rămână în preajma pacientului;
- se previn accidentele ce se pot solda cu leziuni ale pacientului și ale altora;
- se tratează toate bolile cronice cauzate de consumul de alcool : afecțiuni respiratorii, cardiace și
inflamatorii;
- se realizează reabilitarea socială a pacientului alcoolic
- se asigură o relație de încredere, acceptare și ajutor, evitând tendința de a judeca, a respinge sau
a disprețui pacientul;
- se stabilesc, de comun acord cu pacientul obiective clare care să contureze responsabilitatea
acestuia față de problemele identificate. Se ajută pacientul pentru soluționarea lor.
Pacientul și familia sa sunt instruiți cu privire la simptomele biologice, sociale și
psihologice precum și la consecințele abuzului de alcool (reacțiile adverse ale alcoolului,
evoluția dependenței și a consumui cronic, rata recăderilor, efectul asupra relațiilor maritale,
familiei, simptomele, tratamentul etc.)
Pacientul este îndrumat să participe la reuniunile diferitelor grupuri de psihoterapie (de
exemplu alcoolicii anonimi) care creează o atmosferă de încredere și respect:
- se încurajează pacientul să-și exprime sentimentele;
- se încurajează autoanaliza gândirii și sentimentelor defectuoase și a celorlalte comportamente
de inadaptare;
- se ajută pacientul în indentificarea și în întărirea punctelor forte personale și în învățarea unor
noi modalități de gândire, de simțire și de acțiune;
- se îndrumă pacientul să își dezvolte capacități psihice ce îi vor permite afirmarea, ca și
adaptarea în societate.
Se apelează la terapia individuală, de familie sau prin diferite grupuri de întrajutorare
pentru promovarea și menținerea abstinenței.