5. ORGANE DE ASAMBLARE ELASTICĂ.

5.1. Consideraţii generale. Elemente definitorii.

Asamblările elastice sunt legături între elementele unor maşini, mecanisme sau
dispozitive, realizate cu ajutorul unor organe de legătură elastică, numite arcuri.
Ca urmare a elasticităţii lor ridicate, arcurile au posibilitatea ca sub acţiunea forţelor sau
momentelor de exploatare să preia deformaţii elastice relativ mari, fără ca să se rupă sau
să se deterioreze (bineînţeles dacă solicitarea nu depăşeşte limita de elasticitate). Prin
deformaţia lor elastică, arcurile înmagazinează lucrul mecanic de deformaţie, pe care îl
transformă în energie potenţială, iar când acţiunea forţei sau momentului care a cauzat
deformarea încetează, ele revin la starea iniţială, redând lucrul mecanic înmagazinat.
Datorită însuşirilor arătate arcurile sunt răspândite în construcţia de maşini, fiind
utilizate la: amortizarea şocurilor şi a vibraţiilor (suspensia vehiculelor, tampoanele
vagoanelor de cale ferată, etc.); exercitarea unei forţe de apăsare permanentă (mecanisme
cu clicheţi, ambreiaje cu fricţiune, supape, etc.); acumularea energiei pe care o pot reda în
timp (mecanisme de ceasornic, înregistratoare ale unor mărimi variabile în timp, etc.);
sisteme vibratoare (ciururi); aparate de măsurare ale forţelor şi momentelor (dinamometre);
reglarea unor mărimi fizice (supape de presiune, elemente de siguranţă, etc.).
Caracteristica arcurilor se defineşte ca fiind dependenţa dintre deformaţia elastică
a arcului şi mărimea sarcinii exterioare care o cauzează, exprimată grafic. Deformaţia
arcului poate fi liniară, când se mai numeşte săgeată (f) şi unghiulară ( ∆ϕ ) Sarcinile
exterioare pot fi forţe (F) sau momente de răsucire (Mr). La majoritatea arcurilor
caracteristica este liniară (figura 5.1.), dar se întâlnesc şi arcuri având caracteristici
neliniare (figura 5.2.)

F M
F M
n tã
sta
ivã

c on
s

te
re

ita
og

gid
M2 Ri
pr

F2
te
ita
gid

toare
Ri

escã
M1 escr
F1 id itate d
Rig
α

ϕ1 ϕ2 ϕ ϕ
f1 f2 f f
.
Figura 5.1. Figura 5.2.
 Asamblări elastice - 5 79
Rigiditatea arcurilor (c) se defineşte ca fiind raportul dintre sarcina exterioară şi
deformaţia corespunzătoare, ceea ce reprezintă grafic panta curbei caracteristice (figura
5.1.) şi se exprimă prin relaţiile:
F Mr
c= = tgϕ , respectiv c′ = = tgϕ (5.1)
f ∆ϕ
Arcurile cu caracteristica neliniară au rigiditate variabilă, crescătoare (progresivă),
sau descrescătoare (regresivă), iar rigiditatea poate fi exprimată pentru un punct sau pentru
un interval scurt.
dF dM r
c= = tgϕ, respectiv c′ = = tgϕ (5.2)
df d (∆ϕ)
Dacă nu există frecări între
cã
elementele arcului, curba de descărcare
F M r eti coincide cu cea de încărcare, dimpotrivă,
eo
at
r is
ti c dacă aceste frecări există, (între foi la
N cte care
ar
e r a
Ca ã fr e arcurile lamelare, între inele la arcurile
rc
cã fãr inelare),sau frecări interioare ale
F2 M2 În
N' materialului, caracteristica corespunzătoare
r c are încărcării este diferită de cea de descărcare
F1 M1 sc
ã
De (figura 5.3.). Astfel, după încărcare
ϕ ϕ caracteristica este dată de porţiunea OA. La
O f f
descărcare, în prima fază, frecarea se opune
revenirii arcului, respectiv odată cu
scăderea sarcinii deformaţia rămâne
Figura 5.3.
constantă un timp. Scăderea deformaţiei se produce atunci când forţa a scăzut sub o
anumită valoare F1, corespunzătoare punctului A1, după care scăderea în continuare a
forţei este urmată de o scădere proporţională a deformaţiei, dată de linia A1O.
La arcurile pentru care curba de încărcare nu coincide cu cea de descărcare,
caracteristica este un contur închis OAA1O, iar suprafaţa din interiorul curbei reprezintă
lucrul mecanic consumat prin frecare în interiorul arcului.
Lucrul mecanic de deformaţie este lucrul mecanic efectuat de către sarcina
exterioară în timpul deformaţiei arcului, înmagazinat de arc sub formă de energie
potenţială. Acest lucru mecanic se exprimă prin relaţiile:
F⋅f M ⋅ ∆ϕ
L= ; respectiv L = r (5.3)
2 2
pentru arcuri cu caracteristică liniară, şi prin relaţiile:
dL = F ⋅ df ; respectiv dL = M r ⋅ dϕ (5.4)
pentru arcuri cu caracteristica neliniară.
80 Organe de maşini
Grafic acest lucru mecanic reprezintă aria cuprinsă între caracteristica arcului şi axa
absciselor.
Coeficienţi de utilizare se definesc ca fiind caracteristici funcţionale ale arcurilor,
astfel:
-coeficientul de utilizare specific ( de formă ) , k f arată influenţa formei constructive şi a
felului solicitării arcului asupra capacităţii sale de a înmagazina lucru mecanic, rezultând
din expresia lucrului mecanic:
F⋅l F2 ⋅ l A 2 ⋅ σ a2 ⋅ l σ2 ⋅ V
L= = = = kf ⋅ a (5.5)
2 2E ⋅ A 2E ⋅ A 2E
unde k f este coeficientul de utilizare specific ( în cazul de faţă egal cu 1, dar se vor
întâlnii şi alte valori, aşa cum se va observa mai târziu );-A-secţiunea;- l − lungimea;- V-
volumul arcului.
-coeficientul de utilizare volumetric, k v este raportul dintre lucrul mecanic înmagazinat şi
volumul arcului:
L σ2
kv = = kf ⋅ a (5.6)
V 2E
Randamentul arcului, η este raportul dintre lucrul mecanic redat şi cel primit:
L cedat
η= (5.7)
L primit
Capacitatea de amortizare δ reprezintă raportul dintre lucrul mecanic amortizat şi
dublul
lucrului mecanic preluat de arc cu ocazia încărcării:
∆L L primit − L cedat
δ= = (5.8)
2L 2L

5.2. Combinarea arcurilor.

Combinarea mai multor arcuri într-o asamblare sub forma unor construcţii de
arcuri multiple se face fie pentru reducerea dimensiunilor ansamblului, fie pentru
obţinerea unor caracteristici forţă-deformaţie ce nu pot fi obţinute cu un singur arc. Astfel
arcurile se pot monta în paralel sau în serie.
Arcurile montate în paralel se caracterizează prin faptul că au lungimi egale şi
forţa F preluată de către ansamblu este repartizată pe mai multe arcuri ( figura 5.4 a.).
 Asamblări elastice - 5 81

l
le
ra
pa
în
F

te
ga
i le
c2

ur
ar

c
ar
F

1
F1 F2 arc
F2

F1

f=f1=f2 f

a b
Figura 5.4.
În aceste condiţii deformaţiile tuturor arcurilor care compun ansamblul sunt egale
între ele şi egale cu deformaţia ansamblului:
f = f1 = f2 = ⋅ ⋅⋅ = fn (5.9)
Dar F = c ⋅ f = F1 + F2 + .... + Fn = c1 ⋅ f1 + c 2 ⋅ f 2 + .... + c n ⋅ f n (5.10)
şi simplificând cu f = f1= f2 =...fn va rezulta:
n
c = c1 + c 2 + c 3 + .... + c n = ∑ c i (5.11)
i =1
adică ansamblul rezultat posedă o rigiditate mai mare (este mai “tare”) , egală cu suma
rigidităţilor arcurilor componente. Caracteristica forţă-deformaţie a ansamblului (figura
5.4. b) se obţine prin însumarea forţelor din fiecare arc pentru aceeaşi valoare a deformaţiei
(săgeţii).
Arcurile montate în serie se obţin prin montarea unora în continuarea celorlalte
(figura 5.5. a) şi se caracterizează prin acea că forţa care solicită ansamblul este identică
pentru toate arcurile, iar deformaţia ansamblului este egală cu suma deformaţiilor tuturor
arcurilor din ansamblu.

Rezultă deci :
F = F1 = F2 = ... = Fn (5.12)
respectiv,
F1 F2 F
f = f1 + f 2 + ⋅..... + f n = + + .... + n (5.13)
c1 c 2 cn
de unde se obţine după simplificare cu F:
n
1 1 1 1 1
= + + ... + =∑ (5.14)
c c1 c 2 c n i =1 c i
82 Organe de maşini

c1
ar
c2
F1 ar
e
seri
te în
ega
arc uri l

F2 F=F1=F2

f1 f2 f f

a b
Figura 5.5
Prin montarea în serie arcurilor se obţin ansambluri având deformaţii mai mari
pentru aceeaşi forţă (arcuri mai “moi”). Caracteristica forţă-deformaţie a ansamblului
(figura 5.5. b.) se obţine prin însumarea deformaţiei (săgeţii) fiecărui arc pentru aceeaşi
valoare a forţei.

5.3. Clasificarea arcurilor.

Clasificarea arcurilor se poate face în principal după forma constructivă , după

natura solicitării acestora şi după forma secţiunii materialului din care s-a confecţionat.
Astfel, după forma lor constructivă arcurile pot fi: elicoidale, lamelare, spirale, inelare,
disc, bară de torsiune, după natura solicitării: de compresiune, de întindere, de răsucire şi
de încovoiere, iar după forma secţiunii materialului: circulară, pătrată, dreptunghiulară,
specială. Exemple de variante constructive de arcuri se prezintă în continuare.

a b c d
Figura 5.6 Arcuri elicoidale (a-decompresiune, b- de întindere, c-de răsucire, d-conice)
 Asamblări elastice - 5 83

Figura 5.7 Arc inelar Figura 5.8 Arc disc Figura 5.9 Arc spiral

Figura 5.10. Arc bară de torsiune

Figura 5.11 Arc lamelar

84 Organe de maşini

Figura 5.12 Arc cu foi.

5.4. Materiale şi tehnologie.

Materialele utilizate pentru arcuri trebuie să îndeplinească o serie de condiţii ca:

rezistenţă la rupere, elasticitate , rezistenţă la oboseală ridicate. Pentru anumite condiţii de
exploatare şi de mediu în care lucrează arcurile, materialelor li se cer şi alte proprietăţi ca:
rezistenţă la temperaturi ridicate, rezistenţă anticorozivă, dilataţie termică redusă,
comportare elastică independentă de temperatură, lipsa feromagnetismului, etc.
Din categoria materialelor utilizate pentru arcuri se menţionează: oţeluri, metale şi
aliaje neferoase, respectiv materiale nemetalice.
Oţelurile destinate executării arcurilor sunt oţeluri carbon şi aliate, tratate termic
prin călire şi revenire. Mărcile de oţel recomandate cu principalele caracteristici mecanice
şi tratamente termice sunt redate în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1.
Rezist.
la Tratament termic. temperatură
Marca oţelului
rupere °C
Arcuri pentru care se
recomandă.  N 
 mm 2  Mediu de
Nouă veche Călire Revenire
răcire
De tip spiral şi în foi,
OLC 55 A ARC 6 1080 830...850 ulei 400...460
solicitări mici
Ulei
OLC 65 A ARC 6 De tip spiral, elicoidal şi 980 830...850 450...510
în foi, solicitări mici
OLC 75 A ARC 10 1080 810...830 ulei 450...510
OLC 85 A ARC 7 1130 810...830 ulei 450...510
În foi sau elicoidale
ulei
51 Si 17 A ARC 5 pt. vehicule de cale ferată, 1180 860...880 430...490
sau apă
solicitări medii
 Asamblări elastice - 5 85

Continuare Tabel 5.1

În foi, elicoidal, sau
51VCr 11A ARC 2 1320 830...850 ulei 450...520
spiral, puternic solicitate
60 Si 15 A ARC 3 In foi, elicoidale, inelar, 1470 850...870 ulei 430...490
disc, pt. vehicule grele
56 Si 17 A ARC 4 În foi, elicoidale şi plăci 1270 860...880 ulei 430...490
elastice, solicitări medii sau apă
40 Si 17 A - În foi elicoidale, sol. - - - -
medii, vehicule de c.f.

Oţelurile se supun tratamentului termic de călire-revenire, aşa cum se arată în

tabelul 4.1, iar în unele cazuri la tratament mecanic, ce are ca scop o ecruisare a suprafeţei
materialului. Tratamentul mecanic se poate realiza fie prin supraîncărcarea iniţială a
arcului peste limita de curgere a materialului, fie prin proiectarea pe suprafaţa acestuia a
unui jet de alice de oţel.
Metalele şi aliajele neferoase se utilizează la arcuri care lucrează în medii
corosive, la temperaturi ridicate sau în câmpuri magnetice de intensitate mare. Din
categoria acestor materiale amintim: bronzuri, alame, aliaje monel, iconel etc.
Materialele nemetalice utilizate pentru arcuri sunt: cauciucul natural, sintetic, aerul
sub formă de pernă de aer.

5.5. Arcuri elicoidale.

Arcurile elicoidale sunt obţinute prin înfăşurarea unei sârme sau bare având
secţiune circulară, dreptunghiulară sau pătrată, în formă de elice, pe o suprafaţă directoare
cilindrică, conică, parabolică sau prismatică, aşa cum se arată în figurile 4.13.a.b.c.d. din
tabelul 5.2. Înfăşurarea se realizează la rece, pentru diametrul (sau latura ) sârmei d<7mm
şi la cald pentru d>7mm.
Tabelul 5.2.
Secţiune
Dreptunghiulară
Circulară
(pătrată )
Suprafaţe gener.

Cilindrice

Figura. 5.13. a Figura 5.13. b.

86 Organe de maşini

Conice

Figura 5.13. c Figura 5.13. d

4.5.1 Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune.

Arcurile elicoidale de compresiune sunt destinate preluării unor forţe axiale de ce

acţionează în sensul reducerii lungimii lor. În majoritatea cazurilor aceste arcuri sunt
executate din bare sau sârme de secţiune circulară, dar se întâlnesc şi de secţiune pătrată
sau dreptunghiulară. Arcurile de secţiune dreptunghiulară se utilizează la forţe mari când
se impune rigiditate mare şi dimensiuni radiale reduse. Prezintă dezavantajul că aceste
arcuri au un coeficient de utilizare redus şi o repartiţie neuniformă a eforturilor pe
secţiunea spirei.
Elementele dimensionale ale unui asemenea arc se prezintă în figura 5.14.

Figura 5.14
 Asamblări elastice - 5 87
In figura 5.14. se observă următoarele dimensiuni caracteristice:
- diametrul mediu, interior, şi exterior de înfăşurare, Dm; D1; D. Diametrul
D + D1
mediu Dm are valoarea: Dm = , respectiv Dm = D – d =D1 + d ;
2
- diametrul sârmei ( barei ), d;
- unghiul de înclinare a spirei (unghiul elicei ), αo, cuprins între limitele 6-9°;
- pasul elicei în stare liberă, t, cu recomandarea:
Dm 2 ⋅ Dm
+ 0,2 ≤ t ≤ şi t ≥ 1,5 ⋅ d
2 3
- intervalul dintre spirele active ale arcului liber, j =p-d ,
- numărul de spire active, n;
- numărul de spire de reazem (de capăt), nr, care, spre deosebire de cele active n,
nu se deformează, în mod obişnuit se recomandă pentru forme uzuale se
recomandă: pentru arcul cu n ≤ 7 , nr =1,5; pentru n >7, nr =1,5...3,5.
- numărul total de spire n1 = n + n r
- înălţimea arcului în stare liberă, Ho, se determină astfel:
H 0 = t ⋅ n + (n r + 1) ⋅ d , pentru arcuri cu capete închise neprelucrate (fig 5.15.b.);
H 0 = t ⋅ n + (n r − 0,5) ⋅ d , pentru arcuri cu capete închise prelucrate (fig.5.15.a.);
H 0 = t ⋅ n + d, pentru arcuri cu capete deschise neprelucrate ( fig.5.15.c. )
- lungimea sârmei necesare executării arcului:
π ⋅ D m ⋅ n1
l=
cos α

Raportul dintre diametrul mediu de înfăşurare şi diametrul sârmei arcului,

Dm
i= se numeşte indicele arcului, sau raport de înfăşurare. În standarde se recomandă
d
pentru această mărime următoarele valori:
4 ≤ i ≤ 16 pentru arcuri înfăşurate la rece;
4 ≤ i ≤ 10 pentru arcuri înfăşurate la cald;
Preluarea forţei de către arcuri este influenţată de modul lor de rezemare, respectiv
de forma capetelor acestora. Astfel o prelucrare raţională a capetelor îmbunătăţeşte
preluarea forţelor, reducându-se în acelaşi timp solicitarea suplimentară a spirelor. După
modul de rezemare a capetelor (figura 5.15), execuţia arcurilor poate fi: cu capete
suprapuse rectificate sau forjate (figura 5.15. a.), cu capete suprapuse neprelucrate
(figura 5.15 b), cu capete deschise (figura 5.15 c), cu capete deschise rectificate (figura
5.15 d.), şi cu capete cu 2,5 spire complet suprapuse ( figura 5.15 e.).
88 Organe de maşini

a b c

d e
Figura 5.15.

Solicitarea exterioară precum şi

eforturile din spira arcului, sunt prezentate în
figura 5.16.
Astfel forţa axială F care solicită arcul la
compresiune, va solicita implicit spira acestuia,
cauzându-i şi deformaţia sa. Pentru a exprima
efectul forţei F asupra spirei acestuia se
efectuează reducerea acestei forţe, ce are
direcţia orientată după axa arcului, în centrul
spirei, rezultând astfel o forţă F şi un
moment, M al cărui vector este perpendicular
pe axa longitudinală a arcului. Valoarea
momentului M se poate exprima prin relaţia:
Dm
M=F (5.15)
2
Figura 5.16
Descompunând vectorii F şi M după direcţia axei longitudinale a spirei şi
după una perpendiculară pe această direcţie, se obţin după cum urmează:
 Asamblări elastice - 5 89
− N = F sin α, care este o forţă normală pe secţiunea spirei, având ca efect
o compresiune în această secţiune;
− T = F cos α, care este o forţă tăietoare în planul secţiunii spirei, având ca
efect o solicitare de forfecare;
F ⋅ Dm
− M r = M cos α = cos α , care este un moment de răsucire, având
2
ca efect solicitarea spirei la răsucire
F ⋅ Dm
− M i = M sin α = sin α, care este un moment încovoietor, având ca
2
efect solicitarea de încovoiere a spirei;
Deoarece unghiul de înclinare al spirei α are în general valori mici,
α ≤ 15 °,care se micşorează odată cu comprimarea, deci şi sin α ≈ 0 , în consecinţă
efectul forţei axiale şi a momentului încovoietor este redus, ca dealtfel şi a forţei tăietoare.
Se poate considera deci că solicitarea predominantă este cea de răsucire a spirelor, cauzată
de momentul de răsucire Mr, celelalte solicitări putându-se neglija. Pentru a se ţine seama
de aproximările menţionate, cât şi de efectul formei curbe a spirei se introduce un
coeficient de corecţie k >1, cu care se majorează efectul de răsucire, rezultând o mărime de
calcul al momentului de răsucire, M rc = k ⋅ M r . Valoarea coeficientului k se calculează
în funcţie de indicele arcului, cu relaţia conform STAS 7076/1-87:
i + 0,5
k= (5.16)
i − 0,75
1,6
sau cu relaţia k = 1+ (5.16.a)
i
sau se poate aproxima cu ajutorul diagramei din figura 5.17.

Figura 5.17.
90 Organe de maşini
Rezultă deci :
F ⋅ Dm
M rc = k ; (5.17)
2
dar pe de altă parte din condiţia de răsucire rezultă,
M r 16M r
τ= = ≤ τa (5.18)
Wp π ⋅ d 3
şi considerând M r = M rc se obţine diametrul necesar:
8 ⋅ F ⋅ Dm
d nec = 3
πτ ar
(5.19)
Dm
sau dacă se ţine seama de relaţia de definiţie a indicelui arcului, i = , se obţine:
d
8⋅k ⋅i ⋅ F
d nec =
π ⋅ τ ar
(5.19.a.)

Deformaţia (săgeata f ) arcului, corespunzătoare forţei F, (figura 5.18), se

determină din expresia lucrului mecanic acumulat de arc:
2
F ⋅ f M r ⋅ ∆ϕ M r M r ⋅ l 1  D m  1
L= = = ⋅ = ⋅F⋅  ⋅l⋅ (5.20)
2 2 2 G ⋅ Ip 2  2  π⋅d4
G⋅
32
 Asamblări elastice - 5 91

Figura 5.18

unde l = π ⋅ Dm ⋅ n , reprezintă lungimea desfăşurată a spirei; G - modul de elasticitate

transversal, Ip- moment de inerţie polar. Din relaţia 4.20 , după înlocuiri şi simplificări
rezultă:
8 ⋅ F ⋅ D 3m ⋅ n
f= , (5.21)
G ⋅ d4
Rigiditatea arcului este dată de relaţia:
F G ⋅ d4
c= = (5.22)
f 8 ⋅ D3 ⋅ n
Lucrul mecanic acumulat de către arc va fi:
2
 F ⋅ Dm 
8⋅  ⋅ 4 ⋅ Dm ⋅ n
F ⋅ f F ⋅ 8 ⋅ F ⋅ Dm ⋅ n
3
 2  16 ⋅ M 2r ⋅ D m ⋅ n
L= = = = =
2 2 ⋅ G ⋅ d4 2 ⋅ G ⋅ d4 G ⋅ d4
2
(5.23)
 π ⋅ d3 
16 ⋅  ⋅ τ  ⋅ D m ⋅ n
 16  1 π ⋅ d 2 τ2 1 τ2
= = ⋅ π ⋅ D m ⋅ n ⋅ ⋅ = ⋅ V ⋅
G ⋅ d4 2 4 2⋅G 2 2⋅G
1
Se observă coeficientul de utilizare specific k f = , conform relaţiei 4.5.
2
92 Organe de maşini
H0
În cazul arcurilor de compresiune lungi la care factorul de zvelteţe şi săgeata
Dm
f
relativă depăşesc anumite limite, se poate produce pierderea stabilităţii, în sensul că
H0
axa longitudinală a arcului se curbează în urma solicitării. În aceste cazuri se impune şi
verificarea la flambaj.

5.5.1. Arcuri elicoidale cilindrice de întindere.

Arcurile de întindere se caracterizează din punct de vedere constructiv, prin faptul

că pentru exercitarea forţei de întindere sunt prevăzute cu sisteme de prindere (ochiuri,
cârlige, etc.), care pot fi realizate din sârma arcului, sau din piese montate special. (figura
5.19). De asemenea spirele arcului sunt înfăşurate strâns în aşa fel că uneori spirele
alăturate se ating, sau chiar se apasă reciproc cu o forţă numită de pretensionare Fo. În
asemenea cazuri deformaţia arcului începe numai după depăşirea valorii forţei de
pretensionare Fo.

a b

c d
Figura 5.19.

Mărimea forţei Fo se poate estima prin relaţia:

Fo = (0,25...0,3)F (5.24)
unde F-este forţa de exploatare.
Deformaţia arcului care a fost pretensionat cu forţa Fo şi solicitat de forţa F se
determină ca atare:
 Asamblări elastice - 5 93
8⋅D ⋅n
3
f= m
(F − F0 ) (5.25)
G ⋅ d4
Pentru determinarea lungimii în stare ne deformată a arcului se ţine seama şi de
lungimea sistemului de fixare.
Relaţiile de calcul de rezistenţă şi cele care privesc deformaţia arcurilor elicoidale
de întindere sunt identice cu cele de la solicitarea de compresiune, cu particularităţile
menţionate.

5.5.2. Arcuri elicoidale cilindrice solicitate la răsucire.(arcuri flexionale ).

Arcurile elicoidele cilindrice flexionale se utilizează pentru amortizarea şocurilor

şi a vibraţiilor torsionale, pentru exercitarea unui moment de răsucire permanent, pentru
aparate de măsurare a cuplurilor, etc.
Aceste arcuri diferă de cele prezentate anterior, atât prin forma lor constructivă cât
şi prin modul lor de solicitare.
Sub aspect constructiv diferenţa se manifestă pe de o parte prin forma capetelor
de prindere, adaptată pentru a putea prelua şi transmite momente de răsucire, pe de altă
parte prin unghiuri deînclinare α mici ale spirelor şi jocuri reduse între spire ( figura 5.20).

Figura 5.20.
Din punct de vedere al solicitării exteriore ( figura 5.21), arcul este supus la răsucire
de către un moment M r , al cărui vector este orientat după direcţia axei longitudinale a
arcului.
94 Organe de maşini

α
Figura 5.21.
Descompunând vectorul M r după două direcţii, una orientată după axa spirei, M rs
şi cealaltă M is , perpendiculară pe axă, se obţine:
M rs = M r ⋅ sin α ; şi M is = M r ⋅ cos α (5.26)
Componenta M rs , cauzează solicitarea de răsucire a spirei, iar componenta M is
încovoierea acesteia. Pentru valori uzuale ale unghiului α =8...10°, se poate considera
sin α ≈ 0 , deci efectul de răsucire al spirei se poate neglija, luându-se în considerare
numai solicitarea de încovoiere. Se acceptă pentru momentul încovoietor, M is o valoare
dată de relaţia:
M is = k ⋅ M r (5.27)
unde k - este un coeficient de corecţie ce ţine seama de repartiţia neuniformă a eforturilor
în spiră, k = f (i ) , respectiv :
4 ⋅i −1
k= = 1,1...1,4 (5.28)
4(i − 1)
Din condiţia de încovoiere a spirei se poate scrie:
π ⋅ d3
M is = k ⋅ M r = Wz ⋅ σ i = ⋅ σi (5.29)
32
Din relaţia 5.29. se poate determina diametrul arcului, considerând σ i ≤ σ ai , rezultând:
32 ⋅ k ⋅ M r
d nec = 3 (5.30)
π ⋅ σ ai
Deformaţia unghiulară ∆ϕ a arcului, solicitat la răsucire, va fi:
M r ⋅ l M r ⋅ π ⋅ D m ⋅ n 64 ⋅ M r ⋅ D m ⋅ n 2 ⋅ π ⋅ D m ⋅ σ a ⋅ n
∆ϕ = = = = (5.31)
E⋅I E⋅I E ⋅ d4 k ⋅ E ⋅ d4
 Asamblări elastice - 5 95
π ⋅ d ⋅ σa
3
considerându-se Mr = ,(conform relaţiei 5.29 ), iar lucrul mecanic de
32 ⋅ k
deformaţie:
M r ⋅∆ϕ 1 π ⋅ d 3 ⋅ σ a 2 ⋅ π ⋅ D m ⋅ σ a ⋅ n
L= = ⋅ ⋅ (5.32)
2 2 32 ⋅ k k ⋅d⋅E
sau într-o formă transformată:
1 π ⋅ d2 σ2 1 σ2 σ2
L= ⋅ ⋅ π ⋅ D m ⋅ n ⋅ a = ⋅ A ⋅ l ⋅ a = 0.25 ⋅ V ⋅ a (5.32.a)
4 4 2⋅E 4 2⋅E 2⋅E
cu coeficientul de utilizare specific k f = 0,25 .

5.6. Arcuri bară de torsiune.

Arcurile bară de torsiune sunt

realizate din bare drepte de secţiune
circulară sau inelară, constantă pe toată
lungimea, care poate acumula lucru mecanic
în urma solicitării, respectiv a deformaţiei
de răsucire.
θ

Schema constructivă şi de solicitare

se prezintă în figura 5.22.

Figura 5.22.
Din figurile anterioare rezultă : bara de torsiune 1, pârghia de încărcare (numită şi
levier) 2, capătul fix 3, punctul teoretic de încărcare (punctul de aplicaţie a forţei) 4.
Levierul 2 poate exista fie numai la un capăt al barei fie la ambele capete.
Arcurile bară de torsiune se caracterizează printr-o construcţie simplă, având
dimensiuni radiale relativ reduse şi capacităţi portante ridicate. Ele se utilizează la
suspensia vehiculelor, la dinamometre şi chei dinamometrice, la diferite sisteme de
torsionare.
Calculul de rezistenţă şi al deformaţiilor, cu scopul determinării diametrului d al
barei şi a deformaţiei unghiulare ∆ϕ , se face pe baza schemei din figura 4.22. Astfel
forţa F, aplicată la capătul pârghiei de încărcare ( levier ), cauzează răsucirea barei cu
momentul de răsucire Mr :
Mr = a ⋅ F (5.33)
Efortul unitar tangenţial τ r de răsucire din bară va fi:
96 Organe de maşini
Mr a⋅F
τr = = ≤ τa r (5.34)
Wp π ⋅ d 3
16
de unde rezultă diametrul d al barei, din a doua parte a relaţiei 4.34, considerând la limită
egalitatea:
16 ⋅ a ⋅ F
d nec = 3 (5.34’)
π ⋅ τ ar

Deformaţia unghiulară maximă a arcului, considerând că acesta s-a încărcat la

limita când τ ef = τ a , va fi:
π ⋅ d3
⋅ τa ⋅ l
M r max ⋅ l Wp ⋅ τ a ⋅ l 16 2 ⋅ τa ⋅ l
∆ϕ = = = = (5.35)
G ⋅ Ip G ⋅ Ip π⋅d 4
G ⋅d
G⋅
32
Lucrul mecanic înmagazinat în arc în urma deformaţiei va fi:
M r max ⋅ ∆ϕ 1 π ⋅ d 3 2 ⋅ τa 1 π ⋅ d 2 τ a2 τ a2
L= = ⋅ ⋅ τa ⋅ = ⋅ ⋅l⋅ = 0,5 ⋅ V ⋅ (5.36)
2 2 16 G ⋅d 2 4 2⋅G 2⋅G
de unde se observă coeficientul de utilizare specific k f = 0,5.

5.7. Arcuri spirale plane.

Arcurile spirale se utilizează cu scopul

înmagazinării şi apoi a redării unui lucru mecanic
sub forma de energie de deformaţie, în urma
preluării-redării unui moment de răsucire de la un
arbore efectuând mişcare de rotaţie continuă sau
oscilantă. Ele sunt capabile să înmagazineze o
cantitate relativ mare de energie mecanică pe care
o poate reda apoi în timp. Asemenea arcuri sunt
executate din sârme sau bare, înfăşurate după o
spirală plană, în mod curent după spirala lui
Arhimede, spirală logaritmică sau spirală
hiperbolică.
 Asamblări elastice - 5 97

Figura 5.23.
În practică arcurile spirale sunt utilizate ca element motor la aparate înregistratoare
a unor mărimi fizice variabile în timp, la ceasornice, etc., ele montându-se prin încastrarea
capătului interior în arbore iar al celui exterior de un punct fix (figura 5.23).
Sârmele sau a barele din care se execută arcurile spirale, în mod curent sunt de
secţiune dreptunghiulară, circulară sau eliptică, dar cel mai frecvent se întâlneşte
secţiunea dreptunghiulară, sub formă de bandă, cu latura mare paralelă cu axa geometrică
arcului. Din punct de vedere constructiv, la arcurile spirale destinate să asigure oscilaţia în
jurul unei poziţii de repaus (aparate electrice de măsură, mecanisme de ceasornic, etc.),
banda se înfăşoară astfel ca spirele să nu se atingă, dimpotrivă în cazul arcurilor motoare
(aparate înregistratoare, mecanisme de antrenare a ceasornicelor), banda se înfăşoară fără
spaţiu liber între spire.
Calculul arcurilor urmăreşte determinarea secţiunii, respectiv a dimensiunilor b
şi h ale arcului şi a unghiului de răsucire ϕ a acestuia sub acţiunea momentului de
răsucire M r .
Prin aplicarea momentului de răsucire M r arborelui de susţinere a arcului, care la
rândul său are capătul exterior imobilizat într-un punct fix, se produce rotirea întregului
ansamblu arbore-arc cu un unghi ϕ , solicitând spira la încovoiere de un moment
încovoietor M i = M r .
Efortul unitar de încovoiere din spira arcului va fi:
Mi Mr Mr
σi = = = ≤ σ ai (5.37)
Wz Wz b ⋅ h 2
6
Relaţia 5.37, din ultima parte a relaţiei, considerând σ i = σ ai , se poate
determina lăţimea b a benzii arcului, iar grosimea h se alege constructiv:
h = (0,02...0,04) ⋅ d .
Rezultă deci:
6 ⋅ Mr
b= (5.38)
h 2 ⋅ σ ai
Unghiul de rotire ϕ se determină astfel:
Mi ⋅ l
ϕ= (5.39)
E⋅I
unde:- l este lungimea totală a arcului;
- E - modul de elasticitate;
98 Organe de maşini
b ⋅ h3
- I= -momentul de inerţie a secţiunii arcului;
12
daN
pentru σ ai se recomandă în funcţie de material, σ ai = 6000...10000 .
cm 2
Lucrul mecanic de deformaţie înmagazinat în arc, ţinând seama de relaţia 4.39, va fi:
b ⋅ h2
⋅ σ ai ⋅ l
M ⋅ϕ 1 b ⋅ h2 1 σ ai2 1 σ ai2
L= r = ⋅ ⋅ σ ai ⋅ 6 = ⋅ b ⋅ h ⋅ l ⋅ = ⋅ V ⋅ (5.40)
2 2 6 b ⋅ h3 3 2E 3 2E
E⋅
12
1
de ude se deduce coeficientul de utilizare specific k f = .
3
5.8. Arcuri disc

Arcurile disc sunt ansambluri elastice formate din perechi de discuri elastice
suprapuse prin centrare cu ajutorul unui dorn (figura 5.24). Asemenea arcuri se utilizează
în situaţii când este necesară preluarea unor forţe de compresiune relativ mari în direcţie
axială, la dimensiuni de gabarit reduse, cum ar fi: tampoanele vagoanelor, cuplaje cu
ficţiune, la fundaţii de maşini grele etc.
α

Figura 5.24.
Calculul arcurilor disc este dat în STAS 8216-68.

5.9. Arcuri inelare.

 Asamblări elastice - 5 99
Arcurile inelare sunt compuse din mai multe inele dublu tronconice, exterioare şi
interioare, de secţiune poligonală, dispuse alternativ, aşezate într-o cutie telescopică.(figura
5.25), destinate preluării solicitărilor de compresiune după direcţie axială. În urma
deformaţiei cauzate de solicitarea arcului, are loc o alunecare reciprocă a inelelor pe
suprafeţele de contact tronconice, cauzând solicitarea de întindere a inelelor exterioare şi
de compresiune a celor interioare. In acelaşi timp între inele iau naştere forţe de frecare de
valori ridicate, fapt ce conferă acestor arcuri o capacitate ridicată de amortizare a şocurilor.
Lucrul mecanic al forţelor exterioare care solicită arcul se transformă parţial în energie
potenţială de deformaţie, parţial în căldură, cauzată de lucrul mecanic al forţelor de frecare,
fapt ce are ca efect redarea numai a 1 3 din forţa exterioară aplicată.

Figura 5.25.
α

Figura 5.26
Datorită tocmai a capacităţii lor ridicate încărcare şi de amortizare, arcurile inelare
se utilizează la tampoanele vagoanelor de cale ferată, la amortizarea unor şocuri la diferite
utilaje grele, ca ciocane mecanice, macarale, laminoare.
Calculul arcurilor inelare constă în determinarea eforturilor unitare din inele, în
calculul săgeţii şi a unor dimensiuni geometrice.
100 Organe de maşini
Din figura 5.26 rezultă dimensiunile caracteristice şi modul de aplicare a forţei de
compresiune F.
Eforturile unitare de întindere σ t din inelul exterior şi de compresiune σ c din inelul
interior se
determină cu relaţiile:
F F
σt = ≤ σ at ; respectiv σc = ≤ σ ac ; (5.41)
π ⋅ A e ⋅ tg (α + ϕ) π ⋅ A i ⋅ tg (α + ϕ)
unde: - F-este forţa de compresiune aplicată arcului din exterior;
-Ae şi Ai aria secţiunii inelelor exterioare şi interioare;
- α unghiul de înclinare a suprafeţelor conice;
- ρ unghi de frecare;
- σ at şi σ ac sunt eforturile unitare admisibile la întindere, respectiv la
compresiune.
În general se recomandă ca valori pentru eforturile unitare admisibile:
σ at = 8000...12000 daN cm 2 :
σ ac = 12000...15000 daN cm 2 ;
Deformaţia (săgeata) totală f a arcului va fi:
(z − 1) ⋅ F  D me D mi 
f=  +  (5.42)
2 ⋅ π ⋅ E ⋅ tgα ⋅ tg (α + ϕ)  A e Ai 
unde:- z este numărul total de inele;
- E, modul de elasticitate;
- Dme ; Dmi diametrele medii ale inelelor exterioare respectiv interioare.
Se recomandă pentru unghiul α valori cuprinse între 12°...14°, iar pentru unghiul de
frecare ϕ ,
între 7°...8°30′.
Alte mărimi geometrice ale arcurilor se calculează după cum urmează:
-aria secţiunii inelelor: Ae ≈ h ⋅ s em pentru inelul exterior, respectiv,
Ai ≈ h ⋅ sim pentru inelul interior (5.43)
unde- h este înălţimea inelelor, care se poate exprima în funcţie de diametrul
exterior, h = (0,17...0,2)D e ;
- s em ; sim -grosimea medie a inelelor, calculate cu relaţiile:
 Asamblări elastice - 5 101
Dm p Dm p
s em = ⋅ ; respectiv s im = ⋅ (5.44)
2 σt 2 σc
unde p este presiunea medie de contact, pentru care se recomandă: p = (0,1...0.2)σ t
-grosimea efectivă a inelelor:
h h
la mijloc: s i = s im + ⋅ tgα; respectiv s e = s em + ⋅ tgα; (5.45)
4 4
h h
la capete: s i' = s im − ⋅ tgα; respectiv s 'e = s em − ⋅ tgα; (5.46)
4 4
-jocul între feţele frontale la arcul complet comprimat, e:
e = 0,0025...0,005(D e + D i ); (5.47)

5.10. Arcuri lamelare.

Arcurile lamelare sunt realizate fie dintr-o lamelă elastică, de diferite forme
geometrice, numindu-se în acest caz monolamelare, fie din mai multe lamele suprapuse
strânse între ele în aşa fel încât lamelele să funcţioneze simultan, numindu-se
multilamelare sau cu foi multiple.

5.10.1. Arcuri monolamelare

Arcurile monolamelare sunt executate dintr-o singură lamelă (numită şi foaie),

fiind de regulă încastrate la un capăt şi libere la celălalt (figura 5.27). La capătul liber se
aplică forţa F, care solicită lamela arcului la încovoiere. Asemenea arcuri se utilizează în
construcţia de maşini ca arcuri de apăsare continuă, de exemplu la mecanisme cu clichet
(figura 5.28), de zăvorire etc.
102 Organe de maşini

Figura 5.27. Figura 5.28.

Lamelele arcurilor pot avea forme dreptunghiulare, triunghiulare, trapezoidale
sau eliptice (figura 5.27).
Solicitarea arcurilor este de încovoiere, cauzată de forţa F aplicată la capătul
arcului la distanţa l de punctul de încastrare, aşa cum se vede în figura 5.27.
Astfel, momentul încovoietor Mi în punctul de încastrare va fi:
Mi = l ⋅ F (5.48)
iar efortul unitar corespunzător:
Mi F⋅l
σi = = ≤ σ ai (5.49)
Wz b ⋅ h 2
6
unde: l , b, h sunt dimensiunile arcului lamelar dreptunghiular de lăţime
constantă.
Cu ajutorul părţii finale a relaţiei 5.49, considerând egalitatea la limită, se determină de
regulă lăţimea b, pentru o anumită valoare a dimensiunii h, rezultând:
6 ⋅ Mi 6⋅F⋅l
b= = 2 (5.50)
h ⋅ σ ai h ⋅ σ ai
2

Aceeaşi lăţime b, se poate determina şi din condiţia de rigiditate, când se pune condiţia
ca deformaţia să nu depăşească anumită valoare, f ≤ f a .
 Asamblări elastice - 5 103
Pentru cazul analizat (grindă încastrată la un capăt şi liberă la celălalt), când arcul
este dreptunghiular, deformaţia (săgeata) se cunoaşte din cursul de Rezistenţa materialelor
şi va fi :
F ⋅ l3 4 ⋅ F ⋅ l3
f= = ≤ fa (5.51)
3⋅ E ⋅ I E ⋅ b ⋅ h3
şi rezultă lăţimea b :
4 ⋅ F ⋅ l3
b= (5.52)
E ⋅ h3 ⋅ fa
Lucrul mecanic de deformaţie înmagazinat, când F=Fmax (deci σ i = σ ai ) va fi :

L=
Fmax ⋅ f max 1
= ⋅ Fmax ⋅
(
= ⋅
)
Fmax ⋅ l 3 1 Fmax ⋅ l 2 ⋅ l 1 M i max ⋅ l
2

= ⋅
2

=
2 2 3⋅ E ⋅ I 2 3⋅ E ⋅ I 2 3⋅ E ⋅ I
 b ⋅ h 2  2 
  ⋅ σ a2  ⋅ l
 6   1 σ a2 1 σ a2
= = ⋅b⋅h ⋅l⋅ = ⋅V⋅ (5.53)
b ⋅ h3 9 2⋅E 9 2⋅E
2⋅3⋅ E ⋅
12
1
cu coeficientul k f =
9
Arcul lamelar triunghiular cu dimensiunea h constantă şi cu lăţimea variind de la
0 la b, ( figura 5.29), are o forma unui solid de egală rezistenţă la încovoiere, fapt ce face
ca efortul unitar de încovoiere σ i să fie constant pe lungimea arcului.
Efortul unitar de încovoiere σ i dintr-o secţiune a arcului situată la distanţa x faţă de
punctul de aplicaţie a forţei F va fi :
M ix F⋅x
σ ix = = (5.54)
Wzx b x ⋅ h 2
6
Lăţimea bx la distanţa x menţionată, se calculează din considerente geometrice:
bx b b
= ; rezultând: bx = x , iar modulul de rezistenţă W yx va fi:;
x l l
1 b
Wzx = ⋅ ⋅ x ⋅ h 2 (5.55)
6 l
Efortul unitar σ ix din secţiunea în cauză va fi constant, aşa cum rezultă după simplificare:
104 Organe de maşini
F⋅ x F⋅x 6⋅F⋅l
σ ix = = = (5.56)
Wzx 1 b b⋅ h2
⋅ ⋅ x ⋅ h2
6 l
adică σ ix nu depinde de mărimea x, respectiv de poziţia secţiunii, cu alte cuvinte arcul
studiat este un solid de egală rezistenţă la încovoiere.
Cunoscând deformaţia (săgeata) f a arcului (din Rezistenţa materialelor), se
poate determina lucrul mecanic de deformaţie înmagazinat.
6 ⋅ F ⋅ l3
f= (5.57)
E ⋅ b ⋅ h3
Lucrul mecanic de deformaţie L corespunzător solicitării maxime, adică pentru
F = Fmax , respectiv σ i = σ ai , va fi:

L=
Fmax ⋅ f max 1
= ⋅ Fmax ⋅
6 ⋅ Fmax ⋅ l 3 3 ⋅ Fmax
=
2
( )
⋅ l 2 ⋅ l 3 ⋅ M i2max ⋅ l
= =
2 2 E ⋅ b ⋅ h3 E ⋅ b ⋅ h3 E ⋅ b ⋅ h3
2
 b ⋅ h2 
3 ⋅ σ ⋅ 
2
 ⋅l
6 
ai
 1 σ ai2 1 σ ai2
= = ⋅ b ⋅ h ⋅ l ⋅ = ⋅ V ⋅ (5.58)
E ⋅ b ⋅ h3 6 2⋅E 6 2⋅E
1
cu coeficient de utilizare specific k f =
6
Se observă faptul că în cazul arcurilor lamelare de formă triunghiulară lucrul
1 1
mecanic înmagazinat este mai mare ( > ), deci materialul este utilizat mai raţional.
6 9

5.10.2. Arcuri multilamelare (cu foi multiple).

Arcurile multilamelare numite, şi arcuri cu foi multiple sunt realizate din mai
multe lamele suprapuse şi strânse între ele cu o brăţară numită şi bridă, sau legătură de
arc, astfel încât toate lamelele să participe simultan la preluarea solicitărilor exterioare
(forţe), de regulă de valori ridicate. Lamelele (foile) arcului (figura 5.29.) au lungimi
diferite din considerente de economie de material. Foile superioare ale arcului, 1, numite şi
foi principale, au de regulă capetele prelucrate în formă de ochi , 2, care servesc la fixarea
arcului de elementul susţinut. Aceste foi superioare pot fi urmate de altele de aceeaşi
lungime, cu scop de întărire. Următoarele foi, 3, au lungimi descrescătoare progresiv,
ansamblul apropiindu-se de un solid de egală rezistenţă la încovoiere, cu toate avantajele
prezentate anterior. In figura 5.29. se mai observă: brăţara (brida), 4, care se fixează cu
ajutorul penei 5.
 Asamblări elastice - 5 105

Figura 5.29.

Arcurile multilamelare sunt utilizate în

special la suspensia vehiculelor rutiere şi de
cale ferată, dar şi la alte mecanisme ca
elemente de amortizare.
Lamelele (foile) arcurilor se obţin din
bare laminate de secţiune specială (figura
5.30), care prin forma lor (sunt prevăzute cu
o nervură în zona centrală) împiedică
deplasarea lor una faţă de alta în direcţie
transversală, şi care după tăiere la lungimile
necesare şi curbare se supun tratamentului
termic de călire-revenire.

Figura 5.30.

Din punct de vedere constructiv, arcurile cu foi multiple se pot realiza în mai
multe variante, în funcţie de destinaţia concretă.
Arcurile cu foi se pot realiza cu lamele drepte, (figura 5.31), respectiv
curbe,(figura 5.32), având o săgeată chiar în stare ne solicitată fo, la care foile arcului au
curburi diferite, crescătoare pe măsura scăderii lungimii. Operaţia de curbare a foilor se
numeşte şprengire. Scopul curbării cu raze diferite este acela ca fiecare foaie să participe
la preluarea sarcinilor, care solicită arcul.

Figura 5.31 Figura 5.32

106 Organe de maşini

Figura 5.33
Calculul arcurilor cu foi multiple se face ţinând seama de solicitarea de încovoiere,
menţionând că odată cu deformarea arcului se produce şi o alunecare relativă între foi în
zona dintre punctul de încastrare şi capetele acestora. În aceste condiţii între feţele
lamelelor aflate în contact apar forţe de frecare, care prezintă dezavantajul că amortizarea
are loc la valori relativ mari ale sarcinilor, la care sunt depăşite aceste forţe de frecare.
Pentru eliminarea acestui dezavantaj se recomandă ca înainte de montare şi apoi periodic
lamelele să fie unse.
 Asamblări elastice - 5 107
În cazul arcurilor drepte calculul se face echivalând aceste arcuri cu arcuri
lamelare simple (monolamelare), considerând arcul real ca fiind un arc lamelar de formă
triunghiulară compus din n fâşii de lăţime b, care este solicitat la încovoiere de forţa F
aplicată la distanţa l . Acest lucru se poate arăta cu ajutorul figurii 5.33. Dacă se aşează
simetric pe ambele părţi ale foii principale câte o jumătate din foile secundare, în număr
de n, se obţine un triunghi, având baza B = n ⋅ b şi înălţimea l .

In aceste condiţii, efortul unitar de încovoiere σ i va fi:

Mi F⋅l
σi = = ≤ σ ai (5.59)
Wz b⋅h2
n⋅
6
Fiind cunoscute dimensiunile l , b, h , din a doua parte a relaţiei 4.59, considerând
egalitatea se poate calcula numărul necesar de foi astfel:
6⋅F⋅l
n= (5.60)
b ⋅ h 2 ⋅ σ ai
cu menţiunea că rezultatul obţinut se rotunjeşte la valoarea întreagă superioară.
Deformaţia (săgeata) f a arcurilor se calculează în funcţie de tipul arcului şi de
modul de fixare a acestora de elementele asamblate.
Calculul arcurilor multilamelare cu lamele curbe, se face ţinând seama de
momentul suplimentar cauzat de curbura iniţială a acestora, creat de componenta
orizontală a forţei F, având braţul egal cu f 0 (figura 5.34).
α α

α
α α

α α
α

Figura 5.34.
108 Organe de maşini
În secţiunea periculoasă de încastrare, pe lângă momentul încovoietor al forţei
utile F, M iv va apare şi momentul încovoietor suplimentar datorat curburii iniţiale ale
lamelelor, M io ,care se poate exprima prin relaţia:
M io = F ⋅ f o ⋅ tgα (5.61)
unde α se observă în fig.4.34.
Momentul încovoietor total, M i va fi :
M i = M io + M iv = l ⋅ F + f 0 ⋅ F ⋅ tgα = F (l + f 0 ⋅ tgα ) (5.62)
unde mărimile l şi f 0 sunt arătate în figura 4.34.
Efortul unitar normal de încovoiere σ i va deveni:
M i M io + M iv F ⋅ (l + f 0 ⋅ tgα )
σi = = = ; (5.63)
Wz Wz b ⋅ h2
n⋅
6
Cu ajutorul relaţiei 5.63 se poate calcula numărul necesar n de lamele ( foi ) ale arcului,
6 ⋅ F ⋅ (l + f 0 )
n= (5.64)
b ⋅ h 2 ⋅ σ ai
care se rotunjeşte la valoarea întreagă superioară.