Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bucuresti 2011
RELAŢIA DINTRE DEFICITUL BUGETAR
ŞI DATORIA PUBLICĂ GUVERNAMENTALĂ
250
200
mld. Eur
150 Venituri
100 Cheltuieli
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Figura 1
Tabelul 2
Ponderea Veniturilor, a Cheltuielilor şi a Soldului Bugetului General Consolidat
în PIB, în perioada 2000-2009
P o n d e r e a De fic it u lu b u g e ta r in P IB ( % )
0
2 00 0 20 0 1 2 00 2 20 0 3 2 00 4 2 0 05 2 0 06 20 0 7 2 0 08 20 0 9
-1 -1 ,02
- 1,5 -1 ,7
-2 - 2 ,2 -2,4 - 2,3
-2,6
-3 - 3 ,1
-4 -4 E/D în PIB
-5
-6
-7
- 7,4
-8
Se observă că pe parcursul celor şapte ani din perioada de referintă s-au
înregistrat doar deficite şi nici un excedent, ponderea deficitului bugetar depăşind limita
criteriului de convergenţă în doi ani, 2000 respectiv 2001 (4% şi 3,5%).
Atunci când un stat înregistrează deficite bugetare în creştere, nivelul datoriei
publice va fi mai mare şi prin urmare, serviciul datoriei publice a acelui stat va fi mai
greu de suportat. Prin urmare acel stat trebuie să recurgă la anumite măsuri de reducere
sau chiar eliminare a deficitelor bugetare.
Majoritatea ţărilor se confruntă cu probleme de dezechilibru bugetar2. Puţine
sunt acele ţări care înregistrează excedente bugetare la nivelul fiecărui an.
Tabelul 3
În 2007, cele mai mari deficite bugetare din UE, potrivit Eurostat, s-au înregistrat
în Ungaria 5,5% din PIB, Grecia 2,8% din PIB, Portugalia 2,6% din PIB
Excedente bugetare însă, s-au înregistrat în Bulgaria (3,4%) şi în Spania (2,2%).
Existenţa excedentului bugetar de 3,4% corespunzător Bulgariei se datorează în mare
măsură faptului că aceasta nu a neglijat investiţiile şi serviciile publice.
2
www.business.rol.ro/ Articol “Romania are printer cele mai mici datorii publice din UE”
Concluzii
prioritate atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare.
Domeniul datoriei publice reprezintă o temă de larg interes. Structura datoriei
publice variază de la o ţară la alta sau de la o perioadă la alta, în funcţie de condiţiile
financiar-monetare.
Statele cu o rată a inflaţiei crescută şi menţinută timp îndelungat sunt obligate să apeleze
doar la împrumuturi pe termen scurt sau mijlociu.
Instituţia responsabilă cu gestionarea datoriei trebuie să stabilească procedee de
urmărire continuă a mărimii datoriei publice guvernamentale, precum şi a datoriei publice
locale, întrucât împrumuturile prilejuiesc o multitudine de operaţii legate de plasarea lor
pe piaţă, de rambursarea lor, dar şi de eventuale modificări ale ratelor de dobândă sau a
termenului de restituire care au fost iniţial stabilite.
O gestionare corectă a datoriei publice este necesară pentru asigurarea de avantaje
atât creditorului, cât şi statului aflat în căutarea de resurse pe piaţa capitalului de
împrumut.
Împrumuturile trebuie să aibă ca obiectiv principal, promovarea creşterii
economice. Nerespectarea acestuia are drept consecinţă, îngreunarea capacităţii ţării în
a asigura serviciul datoriei publice care cuprinde cheltuielile cu rambursarea datoriei
propriu-zise , cheltuielile legate de plata dobânzilor precum şi alte cheltuieli aferente.
Bibliografie