1.

Grupul: definire şi caracteristici

1.1. Raporturile interpersonale şi specificul grupului

Orice fel de abordare în domeniul psihologiei sociale (fie că este vorba despre
interacŃiune şi influenŃă sau despre orice fel de fenomen psihosocial) face referinŃă la
raporturile interpersonale .
Asupra raporturilor între persoane au fost formulate, în decursul timpului, o serie de
concepŃii variate, care s-au reflectat în primul rând în terminologia adoptată.
O scurtă enumerare a acestor terminologii propuse este sugestivă pentru
varietatea punctelor de vedere. Acestfel, raporturile interpersonale au fost descrise ca:

- relaŃii interpsihice sau relaŃii intermentale (accentul punându-se aici pe aspectul

cognitiv, raŃional al relaŃiilor între oameni);

- relaŃii intraafective (termen adoptat de sociometrişti şi adepŃii psihologiei abisale);

- relaŃii umane sau relaŃii interumane (pentru a le diferenŃia de cele prezente în regnul
animal) .

ToŃi aceşti termeni, adoptaŃi de pe diferite poziŃii teoretice sunt sintetizaŃi într-o
lucrare mai veche de către V. C-tin. Ciocârlan într-o definiŃie care descrie aceste
raporturile interpersonale ca fiind: “ un gen specific de legături indivizibil psihosociale,
vii, nemijlocite între oameni, care reflectă, cel mai adesea în forme predominant afectiv-
emoŃionale, aspectele particulare ale vieŃii sociale “.
Aceste raporturi între oameni sunt modalităŃile de realizare a relaŃiei de la subiect
la subiect în raport cu un obiect (sau Ego - Alter - Obiect), care, după cum am văzut, stă
la baza demersurilor psihologiei sociale.

În cadrul grupurilor sociale, raporturile interpersonale se manifestă într-un mod

specific, interacŃiunea relaŃiilor dintre membrii grupului presupunând “aderarea la valori
identice (sau similare), participarea la activităŃi comune sau momente comemorative şi
existenŃa unui spaŃiu interacŃional, a unui mod de comunicare şi de interinfluenŃare”
(Neculau, 2003, 202).
 2
Acelaşi autor nota că specificitatea grupului social este consecinŃa faptului că
acesta apare simultan ca :

1) un “subsistem” inclus într-o tipologie de formaŃie socială în care se pot regăsi

colectivităŃi, asociaŃii, organizaŃii etc.;

2) dezvoltă interacŃiuni, raporturi sociale în limitele unor reguli prestabilite;

3) se constituie într-o entitate particulară;

4) regrupează membrii după criterii funcŃionale şi / sau complementare.

1.2. Aspecte lingvistice

A. Neculau (1977) referindu-se la etimologia termenului de “ grup “ arăta că

provine din “ … belle-arte (“ grouppo “ sau “ gruppo “) desemnând mai mulŃi indivizi,
pictaŃi sau sculptaŃi, formând un subiect” .
Importul termenului “ grup “ în limba română s-a făcut din franceză, el concurând
cu termenul “ grupă “ pentru a desemna “ … aproximativ acelaşi lucru: ansamblu (colectiv)
de oameni având o sarcină sau obiectiv comun , fiind utilizate atât pentru obiectele
neînsufleŃite / obiectele abstracte, cât şi pentru persoane “- accepŃiune destul de largă
pentru a crea confuzii, termenul referindu-se la diferite ansambluri sociale ( cu talii şi
structuri variabile ), care au în comun doar faptul că ele constituie o pluraritate de indivizi
ce au o solidaritate mai mult sau mai puŃin accentuată.
În disciplinele socioumane, termenul de “ grup “ este folosit în compania unor

termeni cu conotaŃii asemănătoare. O trecere în revistă a acestor termeni diverşi a fost

făcută făcută de D. Anzieu şi J.Y. Martin (apud. Mielu Zlate, 1972) , autorii francezi

făcând referire la mulŃime, bandă, grupare, grupul primar, organizaŃie:

 Gradul de
organizare Numă- RelaŃii între Efectul Conştiin- AcŃiunea
Denumi- internă şi de Durata rul de indivizi asupra Ńa comună
rea diferenŃiere indivizi credinŃelor scopuri-
a rolurilor şi lor
normelor
MulŃimea foarte slabă câteva mare contagiune credinŃe slabă apatie sau
minute până emoŃională latente acŃiune
la câteva zile etc. paroxistă
Banda slabă câteva ore, mic contagiune întărire mijlocie spontaneitate
câteva luni emoŃională
Gruparea mijlocie cîteva mic - relaŃii menŃinere mijlocie rezistenŃă
săptămâni, mare interumane pasivă, acŃiuni
luni superficiale limitate
Grupul ridicată câteva zile mic relaŃii umane schimbare ridicată spontaneitate,
primar până la zece bogate noutate
ani
Organi- foarte de la câteva mijlociu relaŃii introduce slabă sau acŃiune
zaŃia ridicată luni la - mare funcŃionale presiuni ridicată organizată,
decenii etc. rutină,
planificare

Tabelul nr. 1: Termeni utilizaŃi în ştiinŃele socioumane, concomitent cu cel de „grup” - D. Anzieu şi J.Y.
Martin (1969, apud. Ionescu şi Stan, 1997, 11).
 4

1.3. Abordarea grupului în psihologia socială

Luând în considerare doar diversitatea termenilor asociaŃi în mod “natural” celui

de grup social, se poate înŃelege cu uşurinŃă de ce grupul social constituie obiect de
studiu comun al ştiinŃelor umaniste. Adrian Neculau (2003, 202-203) nota faptul că în
sociologie, grupul social are un sens mai larg, dar nu se confundă cu cel de
categorie socială. Pentru sociologi, grupul semnifică “o relaŃie socială sau
interindividuală, o unitate socială, o legătură, o clasă de indivizi cu caracteristici
comparabile şi care întreŃin unele relaŃii”. (Neculau, 2003, 202).

Psihologia socială, spre deosebire de sociologie (ştiinŃă de la care a preluat

cele mai multe cadre teoretice şi cercetări efectuate asupra grupurilor) este preocupată
îndeosebi de grupul de dimensiuni reduse, numit adesea grup mic sau grup
restrâns.

Cele mai cunoscute categorii de grupuri restrânse abordate în psihologia

socială sunt descrise de Chantal Leclerc (1999, apud Neculau, 2003, 203):

a) grupul de sarcină, reunit pentru realizarea unei îndatoriri comune.

Exemple: echipa de muncă; comitete de acŃiune; asociaŃii libere ale indivizilor;
consilii de administraŃie; echipe de proiect etc.

b) grupul de formare psihosocială, care are ca obiectiv creşterea sau formarea

personală (dinamica grupului), consolidarea unei echipe, susŃinerea psihosocială a unei
acŃiuni, dezvoltarea unor abilităŃi psihosociale, dobândirea unor experienŃe.
Exemple: grupurile de formare în psihoterapie; activităŃi tip “team-building”;
grupurile de suport psihosocial pentru persoane dependente (tip “Alcoolicii Anonimi”)
etc.

c) grupul de acŃiune comunitară poate avea ca obiectiv dezvoltarea locală,

acŃiunea politică pentru apăra drepturilor sociale ale unor categorii de populaŃie,
organizarea serviciilor comune;
Exemple: grupurile de acŃiune ecologică de tipul “SalvaŃi Vama Veche / Delta
Dunării / Roşia Montană”; asociaŃii pentru apărarea drepturilor minorităŃilor etc.
 5

d) grupul format la sfârşitul unei cercetări (grupul de cercetare-acŃiune) are o

bază voluntară şi reuneşte indivizi care au participat la realizarea unor observaŃii, care
au discutat împreună rezultatele unei investigaŃii empirice, ajungând la reprezentarea
comună a unei realităŃi, care şi-au confruntat reacŃiile şi credinŃele.

e) grupul de învăŃare : clasa de elevi, grupa de studenŃi, grupul de formare în

întreprindere; grupurile de lucru din cadrul universităŃilor populare etc.

f) grupul de loisir, organizat pentru petrecerea timpului liber în cadrul diferitelor

activităŃi sportive, culturale, artistice ş.a.m.d..

g) grupul de persoane dintr-o rezidenŃă reuneşte indivizi într-o “unitate de viaŃă".

Exemple: căminul de elevi / studenŃi; instituŃii de protecŃie a copilului; cămine pentru
persoane de vârsta a treia;

h) familia, primul grup de apartenenŃă, care facilitează dobândirea celor dintâi

experienŃe sociale.

1.4. DefiniŃii actuale ale grupului

Societatea umană poate fi abordată şi ca o structură organizaŃională în cadrul

căreia interacŃiunile au forme tot mai complexe, devenind, totodată, mai intense şi mai
diversificate. Complexitatea vieŃii cotidiene implică individul într-un sistem
relaŃional (instituŃionalizat sau nu ), în interiorul căruia oamenii sunt dependenŃi unii de
alŃii.

Termenul de “grup“ desemnează, în cele mai multe lucrări consacrate

problematicii acestuia, un ansamblu de indivizi aflaŃi în interrelaŃii, constituit în
vederea atingerii unui scop şi în cadrul căruia membrii se diferenŃiază după
funcŃiile pe care le ocupă sau după sarcinile pe care le îndeplinesc. (Neculau,
1977).
 6

Spre deosebire de o reuniune întâmplătoare, grupul social este o structură

socială integrativă în interiorul căreia funcŃionează relaŃii reciproce bogate şi norme
specifice. În acest sens, Pantelimon Golu (1989, 2003) subliniază faptul că în psihologia
socială grupul social este un concept-cadru şi este definit cu ajutorul principiului
interacŃiunii.
Două definiŃii actuale mai extinse pot servi în opinia lui Adrian Neculau „ca repere
pentru un model de elaborare operaŃional” (Neculau, 2003, 206-207):

I. Pierre De Visscher (1996) defineşte grupul restrâns prin prezenŃa următoarelor

caracteristici:

a. o unitate de timp şi spaŃiu, un “aici şi acum" comportând o anunită proximitate,

dar şi o distanŃă interindividuală minimală ;

b. o semnificaŃie : o raŃiune de a fi şi de a rămâne în ansamblu, fără a se impune

obiective identice sau experienŃe comune;

c. un mod de a fi comun : împărtăşirea în comun a experienŃelor;

d. posibilitatea percepŃiei sau reprezentării fiecărui membru de către toŃi ceilalŃi;

e. un aer de entativitate (agregat, entitate unificatoare) şi de grupalitate a

membrilor faŃă de exterior ;

f. o durată suficientă de funcŃionare, permitând un proces de institutionalizare

(structură, relaŃii stabile, apariŃia unor funcŃii, roluri, norme, procese) şi identificarea
membrilor.
 7

II. Chantal Leclerc (1999) defineşte grupul ca „un câmp psihosocial dinamic,
constituit dintr-un ansamblu reperabil de persoane, a căror unitate rezultă dintr-o
comunitate de tip colectiv şi din interdependenta stilurilor individuale Aceste
persoane, legate voluntar sau nu, sunt conştiente unele de altele, racŃionează şi
se interinfluenŃează direct” (Neculau, 2003, 207).

Astfel definit, grupul se raportează la trei caracteristici fundamentale:

1. grupul implică o cunoaştere a apartenenŃei la o entitate colectivă, uşor de

reperat: Indivizii sunt percepuŃi fără dificultate, in interiorul şi în exteriorul grupului, ca
membri;

2. grupul se fondează pe o oarecare comunitate de tip colectiv şi pe interdepen-

denŃa membrilor. Aceasta se caracterizează prin obiective similare, împărtăşite de
către ceilalŃi ;

3. grupul permite o interacŃiune directă între membrii săi.