12.

Psihosociologia grupurilor mari

12.1. Grupul mare în psihologia socială

Pantelimon Golu (2004, 261) nota faptul că psihologia persoanei reprezintă pentru
psihologia socială „o formaŃiune elementară, un punct de plecare”, în vreme ce psihologia
grupului este „celula” fundamentală a psihologiei sociale “deoarece tocmai la nivelul
grupului se petrec acele fenomene specifice de intercomunicare, interacŃiune şi
interinfluenŃare care relevă noi însuşiri şi particularităŃi psihice ale persoanei”.
Cercetarea psihosocială poate fi orientată fie în plan microstructural, asupra grupului
mic (asupra "celulei" ca atare, desfăşurându-se până la unitatea ei constitutivă de bază -
relaŃia interpersonală), fie în plan macrostructural (până la nivelul colectivităŃilor extrem
de mari, popoarele), caz în care suntem în domeniul psihologiei sociale a grupurilor
mari.
Între grupul mic şi cel mare criteriul cel mai evident de diferenŃiere este mărimea
grupului, dar pot fi luate în considerare şi alte criterii, cum ar fi: frecvenŃa reuniunilor,
focalizarea atenŃiei, identificarea (inclinaŃia individului de a se considera membrul unui
grup) – (G.Lindzey apud Golu, 2004, 261), caracteristici a căror prezenŃă este invers
proporŃională cu creşterea mărimii grupului.
La nivelul grupului mare există interacŃiune psihosocială, dar aceasta nu mai este faŃă-
în-faŃă, ci se desfăşoară la distanŃă, este o interacŃiune socială care se desfăşoară prin
mediatori.
Produsele acestui tip de de interacŃiune sunt: stările comune predominante;
profilurile spirituale; reprezentările şi afinităŃile colective; caracteristicile naŃionale.

Panterlimon Golu (2004, 263) clasifica grupurile mari în trei categorii:

a) MulŃimi, grămezi, gloate, aglomeraŃii. Această categorie se caracterizează prin

manifestări de conduită spontane, inconştiente, care produc o „inferioritate mentală” (G.
Le Bon) faŃă de individul luat izolat: „FuncŃional, mulŃimea se caracterizează prin
orientarea, prin sugestie şi contagiune a sentimentelor şi ideilor indivizilor într-un singur
sens. Ea tinde să transforme imediat în acte ideile sugerate. Comportamentele ei sunt
anarhice, violent, distructive.”
b) Publicurile, adunările, demonstraŃiile.
Aici se includ fenomenele psihosociale intermediare, pasagere, care îndeplinesc un
rol funcŃional temporar;

c) Popoarele, naŃiunile, masele, categoriile sociale.

Categoria este studiată prin intermediul psihologiei popoarelor (domeniu fundamentat
de W.Wundt), arie de preocupări bine reprezentată în România (Constantin Rădulescu-
Motru, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea, Traian Herseni etc.).

12.2. Fenomene şi procese de masă

Spre deosebire de grupurile mici, unde predomină conŃinuturi de tip cognitiv sau
simpatetic, în cadrul grupurilor mari se manifestă o serie de fenomene şi procese de
masă, menite să asigure difuzarea şi generalizarea informaŃiilor şi semnificaŃiilor comune
tuturor membrilor grupului.
Acest tip de fenomene exercită o puternică acŃiune de structurare şi unificare a
grupului mare, având o serie de caracteristici generale (Golu, 2004, 269):

„ • desemnează conduite sociale comune sau similare din partea unui larg număr de
persoane;

• sunt conduite tranzitorii sau ciclice, după natura lor şi au o stabilitate variabilă;

• ele rezultă din propagarea pe scară largă a proceselor de influenŃă, uneori sub
forma sugestiei de masă sau a altor procese iraŃionale” .

Indiferent de categoria din care face parte grupul mare, fenomenele şi procesele
de masă se produc în special datorită comunicării şi culturii de masă.
 Pantelimon Golu (2004, 269-301) descria următoarele categorii de fenomene şi
procese de masă:

1. Propaganda
Propaganda este o formă majora a controlului social, cu o existenŃă la fel se
veche a societăŃii, dar se situează în prim-plan şi devine posibilă la scară largă în
societătile contemporane, odată cu creşterea importanŃei opiniei publice şi cu dezvoltarea
mijloacelor mass-media.
Termenul de propagandă are în general conotaŃii negative, fiind perceput ca un
mod de a minŃi, de a denatura faptele, de a servi interese speciale. Din punctul de vedere
al psihologiei sociale, conceptul acoperă toate demersurile de a influenŃa gândirea,
sentimentele şi credinŃele altora în direcŃia dorită, prin folosirea unor afirmaŃii
adevărate sau false, pentru a crea atitudini, activităŃi dezirabile.
Astfel privită, propaganda are un conŃinut care interferează cu alte concepte:
răspândirea noutăŃilor, spectacolele, educaŃia, anunŃurile, reclamele publicitare etc.

2. Opinia publică

În afirmarea opiniilor, ceea ce se doreşte este uneori controversa, dar cel mai frecvent
este înŃelegerea unui anumit punct de vedere, a unei exprimări sau poziŃii sociale.
Opinia publică este schimbătoare pentru că este formată discontinuu, mai ales cu
ocazia diverselor evenimente. De aceea, se utilizează în mod extensiv sondajulul de
opinie, care poate oferi o radiografie a stării opiniilor emise la un moment dat asupra unui
subiect. Practica sondajelor de opinie s-a generalizat în prezent şi datorită faptului că
opinia publică este modelată la ora actuală de mass-media.

3. Moda
Termenul de “modă” provine din latinescul “modus” (manieră, mod) şi desemnează
“un ansamblu de comportamente şi opinii care, într-o cultură dată, arată o preferinŃă
temporară pentru anumite practici expresive ale vieŃii sociale (vestimentaŃie, coafură,
alimentaŃie, lectură)” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, 365).
Pentru G.Tarde, imitaŃia variază în funcŃie de recenŃa sau vechimea exemplului:
fiecare societate imită, fie modele proprii şi vechi (“regimul datinei”) fie modele străine şi
noi (“regimul modei”) . Moda, ca şi datina, operează la nivel global, societal şi că ea este
un fenomen care, prin imitaŃie, se poate propaga pe o scară umană foarte extinsă. Spre
deosebire de datini, manifestările modei nu lasă urme adânci în mentalitatea colectivă.
Elementul definitoriu al modei este caracterul ei trecător, schimbător, tranzitoriu,
nota de provizorat. Ceea ce este însă definitoriu pentru dinamismul modei este caracterul
ei ciclic, fiind asociată cu cu mobilitatea tot mai accentuată din societatea modernă: “Ea
pare să prospere mai ales în societăŃile care manifestă deschidere către schimbări sociale
rapide, reflectând dimensiuni ale vieŃii şi mentalitătii de grup şi de strat social” (Golu, 2004,
279).

Capriciile
Cu referire la fenomenele colective, capriciul este un termenul utilizat pentru un
anumit gen de modă, sporadică, de scurtă durată. Uneori, ceea ce începe cu un
capriciu poate sfârşi ca modă.

Există două forme de fenomene tip capriciu:

- Cultist, în care practica unui anumit ritual este asociată cu o ideologie care o
fundamentează (ex: diferitele regimuri alimentare, nudismul etc.);

- Spasmodic, care se referă la capriciile care se molipsesc, se propagă extrem de

rapid . Acest tip se poate referi la manifestări artistice, dar şi la preferinŃe
vestimentare, muzicale etc.

Foliile
Foliile (nebuniile, entuziasmele) mai sunt denumite şi “epidemii mentale”, pentru a
descrie mai adecvat caracterul lor mai intens decât cel al capriciilor, precum şi implicaŃiile
emoŃionale şi mai extinse.
Uneori, acest tip de “activităŃi fierbinŃi, autoepuizante, distrugătoare, care se
răspândesc asemenea fulgerului” poate avea consecinŃe socio-economice dezastroase,
cum ar fi “fenomenul Caritas” sau corespondentul acestuia din Albania, care a reuşit să
blocheze întreaga activitate ecomonică a unei întregi Ńări. Alteori, iau forma cultului unor
personalităŃi din “show-business” .
4. Zvonurile

Zvonurile sunt fenomene de masă care Ńin de sfera conştiinŃei comune şi care pot
să-şi pună amprenta asupra dinamicii opiniilor, fiind o formă sui-generis de comunicare
nemijlocită între persoane. Stimulul perceptiv care la baza lui este ambiguu şi există
numeroase efecte de distorsiune a mesajului propagat printr-un lanŃ de subiecŃi.
Dezvoltarea accentuată a mijloacelor media se asociază cu posibilitatea producerii
unor efecte negative prin difuzarea în masă a zvonurilor. De multe ori, acest potenŃial de
răspândire a zvonurilor este folosit ca o adevărată armă în războiaiele purtate prin mass-
media.

5. SituaŃiile sociale critice sau de precipitare

Acestă clasă de fenomene include panicile, dezastrele, crizele şi variate genuri de

isterie colectivă. La baza producerii acestora este propagarea zvonurilor, dar însoŃită
de un context de stimuli sau factori situaŃionali, de anumite influenŃe psihologice
predispozante, anumite moduri rezultative de percepere şi definire a situaŃiei
imediate.
Cel mai celebru exemplu în acest sens este fenomenul produs în octombrie 1938,
atunci când actorul Orson Wells a la radio drama “Invazia de pe Marte”. Scenariul foarte
credibil, o serie de factori care Ńineau de contextul social şi politic şi faptul că informaŃia
difuzată nu a fost verificată au condus, împreună, la manifestări de panică din partea a
aproximativ un million de radioascultători (din cei aproximativ şase milioane care au urmărit
emisiunea).
“S-au întocmit liste de factori care cauzează conduitele de acest gen; aceşti factori par a fi
următorii:
• condiŃiile care-l slăbesc organic pe individ, determinând o micşorare a activităŃii mentale
raŃionale;
• nivelul coborât al activităŃii mentale, care diminuează capacitatea de a reacŃiona;
• starea de înaltă tensiune emoŃională şi de înaltă activare imaginativă care îl dispune pe
individ să acŃioneze mai degrabă impulsiv decât raŃional;
• mecanismele de sugestie, de imitaŃie de masă, ori de contagiune rapidă, care favorizează
conduita de fugă precipitată şi producerea reacŃiilor de panică;
• pierderea încrederii în lider, ceea ce îi face pe indivizi mai susceptibili de a fi sugestionabili
de alte persoane;
• conştiinŃa că viaŃa proprie este în mare pericol.” (Golu, 2004, 300).