Reculegere - Agatha Bacovia

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat

Să-mi risipeşti tot harul ce mi-ai dat,
Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,
Să-mi smulgi din suflet orice frământare
Şi să mă laşi înfrântă pe cărare!

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem

În răzvrătirea dureroasă-a vieţii,
Până s-a stins lumina dimineţii,
Până şi-au nins toţi anii grei nămeţii,
Pe sufletu-mi, mereu dezacordat...

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem!...

Târziu am tălmăcit şi vrerea ta,
Înţelegând din lacrimile mele
Că ai menit un rost şi pentru ele;
Ca dintr-un şir de fragede mărgele
Să se prefacă-n lanţ de strofe grele,

Şi-am împlinit, Stăpâne, voia ta!...