8. Fiţi treji, privegheaţi.

Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un

leu, căutând pe cine să înghită,

Purtarea de grija a lui Dumnezeu cere si credinciosilor pe langa post si rugaciune

(IV, 8; Matei XXVII 21) conlucrarea, prin energia trezvia si privegherea lor, care
constituie arme puternice cu care ei pot rezista impotriva uneltirilor diavolului.
Daca in versetul precedent accentul este pus pe actiunea lui Dumnezeu pe Pronia
Lui, aici accentul cade pe lucrarea omului, care trebuie sa fie mereu activ si
veghetor, spre a nu cadea in cursele diavolului. Acesta este cel mai aprig dusman
al crestinilor si autorul principal al tuturor nelegiuilor, ereziilor si
apostaziei. (Matei XV, 19; Luca XXII, 3, 31, II Cor XI, 14-15, efes VI, 11. )
Fiti treji vizeaza cumpatarea si infranarea de la pacate, iar privegheati indica
vegherea si lupta spirituala permanenta. Pentru a lupta cu succes si a sta
impotriva uneltirilor diavolului efes VI,11. Dumnezeu a dat crestinilor harul
Sfantului Duh, prin care ei pot zadarnici uneltirile si cursele lui. Asa pot ei
cunoaste si deosebi duhul adevarului de duhul ratacirii. 1 Ioan IV, 6; Matei VII,
15; I Tes V,22; II Petru II, 1-3 .
Indemnul dat de Apostolul Petru aminteste porunca Mantuitorului: Privegheati si va
rugati ca sa nu cadeti in ispita Matei, XXVI, 41, Luca XXII,31.
Pentru ca Potrivnicul vostru diavolul umbla racnind ca un leu cautand pe cine sa
inghita" arata ca vrajmasul de moarte al crestinilor este diavolul. Cei doi
termeni: potrivnicul sau vrajmasul si diavolul sunt o traducere a cuvantului ebrai
satan si care are dublu inteles de destructor ucigator Ioan VIII, 44 si de
calomniator sau parator, de viclean sau cel rau.

Indemnul Apostolului Petru la veghere dovedeste ca oricat de multe si felurite,

deghizate sau furioase ar fi cursele atacurile diavolului, el nu poate sa ne biruie
fara ingaduinta lui Dumnezeu, si fara voia si consimtirea noastra Matei VIII,31,
Iacob IV,7.
Un exemplu concret in aceasta privinta ne prezinta Sfanta Evangheliei in persoana
lui Iuda (iscarioteanul) despre care Sf Ioan Gura de Aur spune: cand diavolul a
navalit asupra lui Iuda, nu a cutezat a-l lua sub stapanirea sa si a intra in el,
pana ce nu l-a rupt de Hristos si de ceata sfintilor Apostoli. Mai intai il
cucerise pe dinafara dar nu indraznea sa intre in el; dar cand l-a vazut rupt de
ceata sfanta a Apostolilor, s-a repezit asupra lui, mai grozav decat un lup
flamand, si nu l-a lasat pana ce nu l-a nimicit cu o indoita moarte.
Aceasta arata ca sanata nu-si limiteaza activitatea sa dusmanoasa la un singur om,
ci el cutreiera toata lumea (v 9) ca sa isi gaseasca prada.
Aceasta arata actiunea lui distrugatoare prin care face pe oamenii nu numai sa
greseasca ci ii i-a cu totul in posesia sa ca sa-i inghita iadul .

Ispitele nu trebuie să înfricoşeze pe nici un creştin, deoarece, cu ajutorul

harului dumnezeiesc, pot fi biruite chiar şi ispitele cele mai puternice, mai ales
că Dumnezeu nu permite ca ispita să depăşească puterile creştinului. „Credincios
este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi; ci, odată
cu ispita, va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda“, ne încredinţează Sf.
Ap. Pavel.
creştinul nu este ocolit de ispite. Dar ispitele în sine nu sunt încă păcate şi,
dacă sunt înfruntate cu bărbăţie, ele pot fi de folos credinciosului, întărindu-l
în virtute,