CAPITOLUL I

1. Generalități
1.1. Definirea operației de sudare.
Sudarea este operaţia prin care se realizează îmbinarea nedemontabilă a doua sau mai multor
piese metalice cu sau fără material de adaos, prin topire sau presiune.
Sudarea poate fi executată cu sau fără exercitarea de apăsare a piesei care se asamblează.
Locul de îmbinare se numeşte sudură, iar linia de îmbinare poartă numele de cordon de
sudură sau de cusătură.
Materialul supus operaţiei de sudură reprezintă materialul de bază. Materialul ce urmează a
fi topit alături de marginile materialului de bază în procesul de sudare este materialul de adaos .
Sudarea constitue unul dintre cele mai sigure procese de asamblare, fiind aplicată pe larg la
realizarea asamblărilor din tabla groasă său subţire, profile, bare, sau sârmă. Răspândirea acestui
procedeu de asamblare se explică şi prin faptul că preţul de cost al îmbinării este mai scăzut decât
al îmbinări obţinute pe alte căi. Sudarea se poate realiza manual sau automat. Sudarea manuală
reprezintă unul din cele mai răspândite procedee de asamblare prin sudare datorită simplităţii sale
şi răspândirii utilajelor de sudare.
Materialul supus operaţiei de surdare reprezintă materialul de bază. Materialul ce urmează a
fi topit alături de marginile materialului de bază în procesul de sudare este materialul de adios.

1.2. Avantajele și dezavantajele asamblărilor sudate.

Avantaje: - faţă de construcţiile nituite, folosirea completă a secţiunii pieselor prin

eliminarea găurilor, lipsa zgomotului, etanşare sporită, economie de material;
- se pot obţine ansamble cu forme mai complexe;
- preţ de cost mic;
- comparative cu contructiile laminate sau forjate, adaosurile de prelucrare necesare sunt mai
mici, independenta mai mare în concepţia constructive, economie de metal, eliminarea matriţelor;
- posibilitatea automatizării şi semiautomatizarii.
Dezavantaje: - sunt mai sensibile la solicitări variabile şi vibraţii;
- calitatea sudurii nu este mereu uniforma (depinde de calificarea sudorului, de mediul de
lucru, de poziţia sudurii etc.)
- zona sudurii şi cea de trecere au structuri diferite de cea a materialului de bază,
favorizând apariţia tensiunilor remanente;
- execuţia şi controlul sudurilor se face de multe ori cu metode şi mijloace costisitoare;
- necesitatea utilizării dispozitivelor de poziţionare.

1
1.3. Clasificarea procedeelor de sudare

Va urma!
CAPITOLUL II
UTILAJE ŞI MATERIALE FOLOSITE LA ASAMBLAREA PRIN SUDURĂ

CAPITOLUL III
CONTROLUL CALITATII SUDURILOR

CAPITOLUL IV
NORME DE SSM ȘI PSI LA SUDURĂ

CAPITOLUL IV
TEHNOLOGIA DE EXECUȚIE A REPERULUI DAT

BIBLIOGRAFIE

ANEXE (Schițe, desene)