A nul I, N r.

6 M ai 1950

CUPRINDE
L u i F r e d £ r i c J o U o t - C u r i e d e E m f! I sa c . P e n t r u e l i b e ­
r a r e a Iul NazJoi H i c m e t . l ' a r t e a l e g a t ă T i p i e l e , Des-
f u i ţ i d e N a z i m H i c m e t (în r o m â n e ş t e : M f r o n P u r a s -
c l i i v e e c u ) , C f i l ă l n r l a Iul I n s u l ” n e f e r i c i t u l d e N a z i m
H i c m e t (în r o m â n e ş t e d e A i n v l R ă u ) . F r n t u l d i n
p ă d u r e * tie î l . P a p p - F e r e n c ( p r e z e n t a r e g j M a r o s i
P e t e r — t r a d . d e 1. C r i ş a n ) .
Z E C E POEZII P E N T R U P A C E
P r o te s t de A u r e l G u r g h i a n . In m ljlo e u l bibliotecii
d e l o a u B r a d . P e n t r u p a c e d e D u m i t r u C. M ic u. I n ­
v o c a ţ i a m a m e l o r la m o r m â n t u l s o l d a t u l u i n e i u n o s -
r u t d e Ş t e f a n P l r v u . S t a n ţ e d e Aure! R â u . Itopă ţlro
d e V i c t o r F e l e a P â i n e a d e V a l o r i u M a u i ţ i u . T a p lţe -
n i l de L iviu P e r i ş . ( a»a d ă r â m a t ă do Sar d a Dan.
Nu v o m u i t a n i c i o d a t ă d e V a s i le G n n ^ a
JU R N A L DE LECTURĂ
L a col 4o d e a n i ai lui MifiaJl S o l o h o v d e D. M i r c e a
C R O N IC A ' rsc (T.T.) P e t r u
S a d o v e a n u ţji O um idiu NopţHe
eronl c o m b a th dliL lu n ii ! ( A u r « l
de Cornel R eg- M artin). S a n d a
n ia n . S tag iu n ea M o v i l ă Pe v ă il e
t e a t r u l u i de s t a l A r g e ş u l u i (G.
iliu 1 u r d a d e D. - M u n tean u ).M au -
ua Codreş r ic e T h o r e z . l ' n
f i u ui p o p o r u l u i
RE CEN ZII
( C B.) V A j a e v :
Anton P a n n . D e p a r t e de Uns-
T o v e s l e a V o rb e i: covn ( D u m i t r u
Al.Donici: F a b u ­ M ir c c a ) V. F o -
le ; P e n t r u L i b e r p o v : Oţ el si « g u ­
tate(lo an T ârn u -" r ă (L. T. M ă g u -
veau). P en tru reanu).
pace, p e n lr u so­
c ia l is m (V F.) R E V IS T A
C e l l a S c r g h i : Cad REVISTELO R:
zidurile (M .R .P .) N O T E $1
A r t i ^ d u ■P i e t r e l e COMENTARII
t . r t -

A L M A N A H E 1 1 . 1 T K B A l t

R EV ISTĂ LUNARĂ D E CULTURĂ

Anul I , N um ărul 6 , Mai 1950

C U P R I N D E
L U I F R J B D E R IC J O L I O T - C U 'k lE de E m il I s a c ...............................\ ............................... . . 3
P E N T R U E L I B E R A R E A L U I N A Z I M H I C M E T .............................................................. . 10
C A R T E A L E G A T Â ’N P I E L E . D E S C U L Ţ I de N azxm H ic m e t (în r o m â n e ş te
de M iron P a r a s c h i v e s c u ) ................................................................................................... ' 11
C Ă L Ă T O R I A L U I T U S U E N E F E R I C I T U L de N a z n n H ic m e t (în ro m â n e ş te
d e A u rel H ă u ) ............................................... ...................................................................... .
F R O N T U L D I N P Ă D U R E de L . P a p p -F e r e n c (p re z e n ta re de M aro si P e te r — tra d .
d e I . G riş a n ) ........................................................................................................................ . 21
Z E C E P O E Z I I P E N T R U P A G E

P R O T E S T de A u rel G u r g h i a n ....................................................................................................... 36
I N M IJ L O C U L B I B L I O T E C I I de lo a n B r a d .....................................................................
P E N T R U P A C E d e D u m itru G . M i c u ......................................................................................
IN V O C A Ţ IA M A M E L O R L A M O R M Â N T U L S O L D A T U L U I N E C U N O S C U T
d e Ş te fa n P â rv u . .............................................................................................................. . 39
S T A N Ţ E d e A u re l R ă u . . . . .. ............................................................... . . . Al
D E P Ă Ş I R E d e V ictor F e l e a .......................................................................................................... . 42
P Â I N E A d e V a le rm M a m ţiu ........... t .................... ............................................................. . . . 41
T A P I Ţ E R U L de Li v iu P e r i ş ..............................................................................- ........................ . 44
C A S A D Ă R Â M A T Ă de S a n d a D a n ....................................... . ......................... .. . 46
N U V O M U IT A N IC IO D A T Ă de Va s ile G ru n e a ......'. . . .................................................... .. 48

. j v r n a l ' d e L E C T U R Ă

LA C E I 45 D E A N I A I L U I M I B A I L Ş O L O H O V de D u m itru M i r c e a ................ .. 50

/ - c r o n i c a

S A D O V E A N U .Ş I E R O U L C O M B A T IV d e C o rn e l R e g m a n .......... ' .......................... . . . 64

S T A G I U N E A T E A T R U L U I D E S T A T D I N T U R D A de D in a C o d r e ş ................... . . ,77

RECENZI I
A nton P a n n . P O V E S T E A V O R B E I , A l. D o n ic i: F A B U L E , P E N T R U L I B E R T A T E
(lo a n T ârnăvean) P E N T R U P A C E , P E N T R U S O C IA L I S M (V. F .) C ella S e r g h i: CAD
Z I D U R I L E (M. R . P .) A R a d u : P I E T R E L E A R S E (I. T.) P etru D u m itriu : N O P Ţ I L E
D I N I U N I E (A urel M artin). S an d a M ovilă: P E V Ă I L E A R G E Ş U L U I (G e o ig e M untea-
nu) M aurice T horez • U N F IU , A L P O P O R U L U I .(C . B z .) V . A ja e v : D E P A R T E D E
M O SC O V A (D um itru M ircea). V. P op ov : O Ţ E L Ş I S G U R Ă (L. T. M agureanu).

R E V IST A R E V IS T E L O R , N O TE ŞI COMENTARII
 LUI J-RtUfilUC JOLIOT-CURIE

. ' ' criso area g e^ c are ţi-o adresează un poet rom anţ

S
- se d a te a z ă 'î3 in ~ C lu j. „Oraşul cu şap te fâ n tâ n i” ,
u rbea frum oasă desp re care se spune că-i plină
• de com ori, era leagănul tu tu ro r durerilor şs aici
■ ; îşi croia drum ul ura. în tre popoare, căci-' stăpâni-
•dorii lui erau când conţi baroni şi vlădici m ag h iari, când m o­
şieri şi' bancheri rom âni care ştiau să asm uţă un popor
co ntra c e lu ilalt pentruca dânşii să râd ă, să se în g ra şe şi
- să-şi în m u lţească palatele. ' ..
, O raşu l c(are m ’a n ăscut şi ,a cărui fiecare p ia tră o cu­
nosc, e ra plin de biserici şi d e 'b o g ă ţie ,-d a r num ai pentru,
câţiva; ceilalţi; ■m ulţi, trăiau în sărăcie şi în tu n e ric după
cum [era „destinul istoric”, ab poporului .iobag. O raşu l care
m i-a b o tezat tin ereţele şi prim ele lupte p en tru d re p ta tea
socială, era m a rto r de a tâ te a secole al tu tu ro r n ed rep tăţi­
lor şi în p iaţa lui m are, sim etrică, venea şi se ducea stă p â ­
nirea^ lău d â n d .c â n d ung u reşte, când nem ţeşte, ca n d .ro m â -
n eşte „ S ta tu l” , care era num ai al câtorva, şi care doar pe
aceştia îi ocrotea, pe aceştia îi întărea, pe aceştia îi fericea.
D a r din copilărie şi până la începutul anului 1945, am tre ­
buit să văd toiagul, cuţitul şi lan ţu l care făcea „ordinea” ,
treb u ia să văd cum m iile şi zecile de m ii de oam eni veneau
şi se duceau în convoiul robiei, veneau: şi se duceau la"
război, veneau şi se duceau fără urm ă, cum vine şi se duce
vrem ea. S au, m ai degrabă, u rm a lor, a celor ce s ’au îm ­
p o triv it grofilor şi asupritorilor, este u rm a sângelui îm ­
p ră ş tia t pe pietrele acestui oraş, căci -luptele crâncene pen­
tru lib ertate erau şi în trec u t pline de jertfe m ari aduse de
luptătorii pentru această libertate. 'P ia ţa m are a C lujului
văzuse şi decap itarea oam enilor săraci de către principii
feudali. B ard a călăului m uncea de zor . . Ţ ăranii p u rtaţi
la m uncă g rea ca anim alele încercau să scape de această,
robie. R evolta lui D o ja n ’a trec u t fără urm e nici prin Cluj.
Ia r după revoluţia din 1848 care a încercat să ră sto arn e
tru făşia feudală, C lujul începuse să cunoască un nou ele­
m ent de' luptă: m uncitorim ea, devenită un factor pe care
zad arn ic în cercau stăp ân ito rii să-l terorizeze, căci victim ele,
deşi erau tot m a i m ulte, rodul lor avea 1 să fie cunoscut abia
m ai târziu . Sub stăp ân irea rom ânească dealungul - a 22 de
ani, din 1918— 1940, C lujul n ’a fost cu nim ic m ai în ţe le g ă ­
to r f a ţ ă ' de problem a m uncitorească decât revenirea pe
tim p de p atru ani a unui regim hortist,. — şi dacă conducă­
to rii lui erau dividaţi în „sentim entul lor n aţio n al” ,- în tr ’un
altul erau u n itari: de-a înăbuşi cu sânge, lan ţ 'ş i închi­
soare, lu p ta m uncitorilor. M ulte v ie ţi' cu rate m uncitoreşti
au căzut p rad ă fascism ului şi închisorile din Cluj, cu te ­
ro a rea lor feudală, au făcut m artiri d in tr’a tâ ţia bravi şi
d ârji lup tători c a r e 1 în ileg alitate n ’au cedat presiunii b es­
tiale a reacţiunii fasciste. C im itirul din Cluj e m a rto r ăl
acestor jertfe sfinţite cu a tâ te a m o rm in te.-D acă p artid ele
bu rg h eze din trec u t au tră d a t de a tâ te a ori .cauza .liber­
tăţii, P a rtid u l m uncitorilor şi conducătorii lui adevăraţi
n ’au cedat niciodată în fa ţa am eninţărilor fasciste, pentrucă
era to td eau n a conducătorul destinelor cu rate ale celor ce
m uncesc. ' . ‘
P o ate şi din pricina aceasta, oam enii de-âici, m iile şi
 zecile de mii de oam eni ri’au cunoscut niciodată bucuria
cântecului, ră s p la ta m uncii, în d estu lare a vieţii, — ia r C lu­
ju l era în to td eauna trist, tăcut, bolnav şi bătrân, aştep tân d
un v â n t n ăpraznic care să scuture porţile învechite, să
deschidă ferestrele ca să pătrundă aerul libertăţii ce era
p ă s tra t de uniij în dorinţa lor, în pieptul, în credinţa lor că
se v ă sfârşi cu zornăitul lan ţu rilo r, cu flu tu rarea frân g h ii­
lor depe sp ân zurători, cu nunţile, ospeţele, cursele cailor
dom neşti prinşi la trăsu ri ce-i p u rtau pe stăpânitorii îm-
'b răcaţi în h aine de m ătase şi cizm e cu pinteni de argint.
A ştep tau , aştep tau ’ cei ce credeau că se v a sfârşi beţia cu­
pelor de aur, — şi luptau fără să-şi îndoaie sp in area pen­
tru ca şi C lujul să devină al celor ce muncesc,- al celor ce-i
preg ăteau un nou drum pentru m iile şi zecile de mii de
o a m e n i. . . >

Şi după cum plita u rg ie de secole, a venith o staşu l

sovietic ca să aducă trezirea, să dea m ână puternică de
a ju to r oam enilor m uncii, şi-au început să dispară şi din
Cluj fantom ele trecutului, obrajii s ’au lum inat,, ochii au
p u tu t vedea ceeace nu putuseră vedea ochii celor dispăruţi,
un o r a ş ,ce în ain tează sp re socialism , în tr ’o Republică a
poporului, cu alte însuşiri, cu ,o tot m ai precisă voinţă de
progres, cu o n esfârşită încredere în părin teasca în d ru m are
a U niunii S ovietelor şi a P artid u lu i M uncitoresc Rom ân.
Acum şi C lujul este alt oraş.
Nu-i m ai sp ală uliţele nici sângele, nici vinul, nici
cântecul de beţie al oligarhului, nu m ai sună zi şi noapte
lăutele la ospeţe, nu m ai alearg ă teleg arii în h ăm aţi la
caleştile dom neşti ca să ducă la v ân ăto are de iepuri şi femei,
o d raslele boereşti.
Din acest o raş îţi trim et, Joliot-C urie, râ n d u rile mele.
Ceiace îţi spun eu este şi cuvântul zecilor de mii de
oam eni de aici, şi cuvântul m eu este aprins de revoltă.
D acă l-aş p utea trim ete aşa cum scânteiază, s ’a r aşeza ca o
flacără la biroul 1 tău ca să-ţi lum ineze — alături de m ilioa­
nele, de zecile de m ilioane de flăcări ale sufletelor om e­
n eşti ce nu v o r să m ai revie um bra, ceaţa, fum ul m orţii,
ce nu vor să m ai cu rg ă râ u ri fierbinţi de sânge, să se nâ-

5
 ruie ce a clădit m intea om enească şi .braţul om enesc, num aj
p en tru ca o ceată de tâ lh a ri din W all-S treet şi aiurea să
p.oată sto arce au r din m o artea m ilioanelor, şi să 'facă iar
ceeace de a tâ te a secole au făcut păzitorii viţelului de aur...
, F ra n ţa şi adevăraţii fii ai poporului francez pe care-1
iubesc din copilărie, nu ţi-a u p u tu t fac'e, .Jo liot-C urie,
ticăloşia pe care ţi-o face guvernul am erican al lui
B idault. Nu cred că lin popor m are cum este cel fra n ­
cez ţi-ar fi p u tu t îm proşca în obraz n e c u v iin ţa 1 pentrucă
tu, om ul cu creaţiunii ai v ru t să aperi creaţiune.a îm po­
triv a d istru g erii, nu cred şi nu pot crede că F ra n ţa care
a ap rin s a tâ te a făclii ,ale um anităţii s ă . consim tă ca tu
să fii b atjo co rit în form a sălbatecă în care stăpânitorii ne.
n ed rep t ai P arisu lu i de azi te-au necinstit. Om de ştiin ţă care
ai rid ica t geniul creaţiunii prin m unca ta, pentruca această
m uncă să fie cunoscută, şi ad m irată de toţi aceia care vor
să trăiască şi să se foloseasă de binefacerile m ateriei, ca
v ia ţa om enească să fie tot m ai uşo ară şr to t m ai frum oasă,
Joliot-C urie, n ed rep tatea câre ţi s ’a făcut o sim ţim cu toţii şi
revolta n o astră e m ai m are decât spaim a şi ticăloşia d u ş­
m a n ilo r-tăi care nu su n t ai tăi, ci ai civilizaţiei, ai culturii,
ai p ro g r e s u lu i.'.. , '
Joliot-C urie, tu ştii ce în s e a m n ă 'e n e rg ia . . .
Tu ştii ce poate face energia atom ică . . .
Tu ştii că această energie poate tran sfo rm a stepele în
grădini înflorite, poate întoarce cu rsu l apelor, poate lum ina
ţări, încălzi m ilioane de case, poate face m inuni şi poate
să ţină în stăp ân ire om enească n atu ra . , ;
Tu ştii că acest „secret” al n atu rii nu poate fi iar
ploaie de sân g e şi foc şi u ra g a n de .m oarte, —■ tu ştii m ai
bine ca m uritorii de râ n d că acest d ar al n atu rii nu p o aţe fi'
iarăşi un blestem , un flagel, o, nenorocire u n iv ersală cum
plănuiesc cei ce vor să îm piedece p ro g resu l prin bom be şi
război. Tu nu cauza F ran ţei şi a poporului francez ai
servit-o, ci a lum ii în treg i, când ai refu za t să te alături de
m ăcelarii om enirii din W a'll-Street şi aiu rea şi când ai afir­
m ai că niciodată nu vei accepta ca 1 energia! atom ică să fie
folosită pentru război, pentru d istru g erea culturii şi a
om enirii.

6
 T ot atunci când un guvern re acţio n ar ca al lui B idault
p o a te accepta ca fasciştii notorii să rein tre în v ia ţa publică
franceză şi in stig aţiile presei şovine franceze să a ţâ ţe la m
n o u război, —■ tu, m are sav an t, creato r 'al păcii, suflet cin,-
•stit şi sim ţito r faţă de cauza om enirii, trebuie să . suferi
„b lam u l”' oficialităţii franceze care nu pe tine, ci pe ea
<o dezonorează.

' F ra n ţa şi adevăraţii fii ai poporului francez care nici­

o d a tă n ’a p u tu t consim ţi acţiuni anti-um ane, nu te-au „d e s­
c a lific a t” nici de astă dată. F ra n ţa şi poporul francez nu
su n t to t u na cu guvernul re acţio n ar al lui B id au lt care
a în cercat să um ilească în tine m inunatul elan de rezistenţă
*de care ai d at dovadă şi atunci când P a risu l era călcat în
p icio are de cizm a hitleristă.

Joliot-C urie, care ţi-ai pus în joc de atâ te a ori -viaţa

p e n tru a a p ă ra lib ertatea franceză, lib ertate pe care
-o rep rezin tă şi o apără g lo rio asa U niune Sovietică,
vei duce lu p ta şi m ai dârz, şi m ai neşovăitor, şi m ai cu
elan. Ia r 1 noi — şi în acest „noi” intru şi eu, şi zecile şi
rsutele de m ilioane de oam eni din lum e — îţi trim item în trea -
;ga n o astră ad m iraţie pentru dem nitatea, pentru cu raju l şi
p ersev eren ţa cu care serveşti ştiin ţa ce nu m ai poate ocroti
decât cau za progresului, sinonim ă şi cu cauza socia­
lism ului în făp tu it în U niunea Sovietică şi care începe
să în făp tu iască şi com unism ul. In ciuda cruntelor lovituri
p e care ar în cerca să le m ai dea capitalism ul, figurile cele
m ai de seam ă ale culturii, ale ştiinţei şi artei, ca şi zecile
de m ilioane de m uncitori, m erg îm preună ■ cu u riaşu l
popor sovietic, acela care a a ră ta t fiecărui p'opor drum ul
pe care treb u ie să-l urmeze.. A cestui popor şi m arlu i S talin
îi p oate m u lţum i şi poporul francez ca a scăpat de bestia
.hitleristă, că a putut-o su g ru m a ch iar în bârlo g u l ei. Ce
s ’ar fi ales din F ra n ţa şi din poporul francez, dacă ostaşul
sovietic n ’ar fi p u tu t înfige drapelul libertăţii pe Reich-
.stag-ul lui H itler, dacă P a ris u l frum os l-ar conduce şi
azi, cum îl conducea nu de m ult can alia fascistă? T oate
'vor să le u ite reacţio n arii francezi!

7
 Din d ep ărtare ţi-am scris aceste rân d u ri, Joliot-C urie.
In tr’o situ aţie sim ilară, am răspuns odinioară apelului
lui B arb u sse din C larte. Şi atunci om enirea era am enin-
'ţa tă de un război, şi atunci reacţiunea europeană şi am eri­
cană p reg ătea m ăcelul în care să sacrifice poporul m u n ­
citor. P acifiştii de salon şi dem ocraţii de d re ap ta rosteau
făţarnic cu vântul P ace! In 1919, arm atele lui K olceag şi
Denikin erau sp rijin ite cum nu se p utea m ai train ic de
cap italism ul in ternaţional care, atunci ca> .şi acum, în c e rc a
să-şi apere frontul putred îm potriva ideii victorioase a
socialism ului ce duce spre com unism . '
Iţi trim et acest răv aş d in tr’un oraş care tim p de a tâ ­
tea secole a fost leagănul urii artificiale în tre popoare,
d in tr’un o raş care în tr’o zi de v ară, în anul 1944, a cunos­
cut „efectul” bom belor. Cinci mii de m orţi! Văduve, orfani,
ologi, orbi răm aşi în u rm a am intirii. Iţi trim et acest răvaş,..
Joliot-C urie, d in tr’un oraş în care azi neam urile, orice
lim bă ar vorbi, m uncesc, m uncesc, m uncesc. C u v ân tu lr
„stre in ” a dispărut; fiecare este acasă îri Cluj dacă m un­
ceşte, crede şi iubeşte. Dacă m unceşte ca şă ridice la supra- <
faţă energiile ascunse, dacă v re a să creadă în tr ’o şi m ai
bună v iaţă om enească, dacă iubeşte şi în prim ul râ n d dacă.
iubeşte această viaţă. ,
Dacă ai p u tea să vezi C lujul aşa cum este, J o lio t-
Curie, l-ai vedea renăscut, tânăr, optim ist, doritor, de pace...
Şi dacă există u ră în sufletele oam enilor din C luj, această
ură neîm păcată se în d rea p tă îm potriva duşm anilor de­
clasa interni, îm p o triv a celor- care am eninţă iar cu
bombe, vestind iar sosirea m orţii, a distrugerii. D ar
nu num ai în C lujul meu, în tp ate o raşele lum ii, în to a te
continentele, m ilioanele şi su tele de m ilioane de oam eni
su n t alătu ri de tine care ai dăruit geniul tău, pentru a p ă ra ­
rea păcii.
‘ D acă om enirea în tre a g ă e cu trem u rată în conştiinţă;
de cuvintele m ăreţe ale lui S ta lin care reprezintă şi tăria
acestei voinţe de-a îm piedeca războiul, dacă pretutindeni
unde P a rtid u l m uncitor conduce, îşi face auzit cuvân-.
tu l lui, — în F ra n ţa ta, poporul francez ad e v ăra t se va;
so lid ariza cu tine. P o a te „ F ig a ro ” să publice infam iile lui;

8
Skorzeny, p oate De G aulle să desfacă stin d ard u l negru,,
pot încă vrem elnic m in iş trii. reacţionari să-i închidă în»
fabrici şi să-i p ersecute pe m uncitori, pot ziarele m arsh alli-
za te să îm p ro aşte cu b aliverne fig u ra ta curată; pe tine,.
Joliot-C urie, „d em iterea” te -a rid icat iar pe ad v ersarii tăi
i-a scu fu n d at acolo unde m erită: în dispreţul lum ii cinstite;,
al oam enilor m u n c ii' doritori de pace, de pace dreaptă şi
în d elu n g ată.

îm i iau în d răzn eala, Joliot-C urie, să-ţi trim et astăzi

această scrisoare. Nimeni nu m i-a cerut-o, nim eni nu m i-a
dictat-o, decât conştiinţa m ea de om. N u ’ m ’aşi sim ţi orn.
în tre g dacă la p ro testu l u ria ş al celor care s ’au rev o ltat
îm potriva ticăloasei m ăsuri reacţio n are din C ap itala
F ran ţei, nu s’ar asocia şi g lasu l m eu. Şi g lasu l meu spune
că lo vitura în cercată îm potriva ta, Joliot-C urie, este o-
crim ă cu nim ic m ai josnică decât crim ele pe care le-au
săv â rşit oam enii lui H itler şi M ussolini.
Tu, Joliot-Curie,- care eşti o p o d o a b ă -a ştiinţei m o­
derne, poţi sta alături în dem nitate de-un P a ste u r care a'
lu p tat pentru binele om enirii fără şovăire, — şi dacă tu
ai refu zat să serveşti cauza d istru g erii a ş a cum ar fi do­
rit-o reacţio n arii francezi la porunca asasin ilo r din W all-
S treet, — tu ai a ră ta t exem plul om ului ad ev ărat care
apără v iaţa, pro gresul, pacea —- lucruri ce nu există în;
sufletul celor ce taie cupoane cu foarfecele lor nem iloase;
cu aceiaş b ru ta lita te cu care a r trăia firul v ieţii a tâ to r m i­
lioane de tineri, pentruca din sân g ele acestora să se ridice*
iar m onum entul^profitului.
Joliot-C urie, îţi s trâ n g m âna cu em oţie şi adm iraţie!'

Emil lsao/

9
 PENTRU ELIBERAREA LUI
'NAZIM HICMET

„Singura mea vină constă în

faptul că îmi iubesc mult, m ult de
tot poporul şi Patria
NAZIM
1
azim^Hicmefl este unul din cei mai autentici poeţi con­
temporani. El a împrospătat poezia turcă printr’o sen­
sibilitate nouă şi printr’o atmosferă sănătoasă cu pu­
ternice accentd revoluţionare. *
Autorul a 835 de satire şi altor opere de reală
valoare ca „Gioconda şi Si-YA-lJ“, „Oraşul care şi-a
pierdut vocea" ş. a., Nazim Hicmet a devenit prin versul său
■cald şi mobilizator cel mai iubit şi cunoscut poet al maselor largi
ale Turciei. '
Acest glas incendiar care vorbea oamenilor simpli despre
rădăcinile răului în viaţa de fiecare zi, despre mârşăvia stă­
pânilor, despre pericolul imperialismului şi necesitatea indepen"
■denţei poporului turc, reacţiunea fascistă s’a grăbit să-l înăbuşe.
In urma unui proces organizat de tribunalul militar, poetul
(democrat este condamnat întâi la' muncă silnică pe viaţă, şi după
un an, în urma intervenţiei „indulgentului" Parlament, la 28 ani
-şi patru luni, pentru declaraţia făcută tineretului, că „fascismul,

JO
reacţiunea, imperialismul, constituie cea mai mare primejdie pen­
tru independenţa naţională a poporului turc“ (din sentinţa TriJ
bunaîului Militar). Alte dovezi concrete, depoziţii ale martorilor,
n’au! existat. _ ,
S’au scurs până acum aproape 13 ani grei de ocnă peste viaţa
lui' Nazim, istovindu-i zi de -zi puterile, ducându-1 în ultimul timp
la situaţia de a scuipa sânge.
Dar aceasta nu l-a împiedecat să acuze prin poeziile)'sale, de
.câte ori i s’a dat ocazia, să demaşte minciuna'şi provocările reac­
ţionare ale imperialiştilor turci şi amercani şi să încurajezel lupta
poporului: „Prieteni, strângeţi rândurile! Porniţi] în lupta împo­
triva reacţiunii şi a fascismului. Cântecele, noastre trebue să co­
linde străzile din toată ţara. Ele trebuie să bată la toate uşile
şi la toate geamurile oaselor."
Tot timpul poetul a cântat libertatea, cu înfrigurare, cu setea
întemniţatului. Cu deplina conştiinţă a nevinovăţiei sale, el cere
să fie eliberat, declară greva foamei.
„Comitetul Apărării lui Nazim şi răspândirii operelor lui“,
•creat de cercurile progresiste .din Turcia exprimă dorinţa cetăţeni­
lor turci care cer eliberarea poetului schinguit pe nedrept.
începând' cu scriitorii sovietici, oameniii de cultură şi dife­
ritele organizaţii de masă progresiste, trimit din toate ţările scri­
sori prin care cer eliberarea poetului turc. In faţa acestui uriaş
val de protest care uneşte glasurile milioanelor de oameni cin­
stiţi de pretutindeni, guvernul1 dela conducerea Turciei va1 trebui
să consimtă punerea îri libertate -a poetului, al cărui cântec a de­
păşit demult graniţele ţării sale. , • ,
Cele trei poezii pe care le publicăm mai jos — scrise ia epoci
diferite — fac din plin dovada marii forţe poetice şi a elanului
revoluţionar ce însufleţeşte lirica lui Nazim Hicmet.

CÂRTEA l e g a t â n p ie l e

Ceasuri întregi am citit .

N oaptea trecută, sub lumina lunii,
Ca un Derviş dem ent
C u lumânarea stinsă, pupitrul răsturnat,
C itit-a m cartea al cărei cotor '
De piele aurită, , e ‘în zdrenţe.

întorcând jpe rând gălbejitele file, ce răspândeau miros

'' [de mucegai,
D m car.tea adorm ită în sânul zdrenţuit

11
 A l legăturii ei de piele aurită,
Mi. se părea că scormonesc ţărână unui vechi mormânt.,
şirele scrise de mână se’nsufleţeau pe rând,
Şi mi s’au arătat apoi la fel cd\ în poveste: '
D iavolul luase chip de şarpe. A dam s'a prăbuşit sub
[ispitirea Evei,,
V ăzui şi blestematul suflet ce fratele şi l-a ucis. .
Corabia mare de lem n se legăna peste ■Ocean,
In zare l-am v ă zu t pe :N oe ce aştepta o porumbiţă.
Călcâiul lui Ism ail făcea să răsune Zemzeih-ul N isipului
Pe Sinai, Moise îşi înălţase braţele,
Când şi-a clintit toiagul, marea s'a despicat,
Fiii lui Izrael aflat-au calea spre Ierusalim.
Zaharia şi-a preschimbat rugăciunea lui
ln tr ’un nemărginit oftat,
Isus s’a născut, si M aria
Lui D um nezeu jertfit-a fecioria.

M edma braţele-şi deschise către Coreihite M ohamm et,

Iar Cherbela pentru Hussein s’a preschimbat în stâlp de'
' ■ Lfoc-
T o ţi se sculaseră’n picioare şi-'au căzut apoi pe păm ânt 1
C u fiecare pagină întoarsă
Luna pieri, s’a’nălţat soarele,
Şi’n inima mea o flacără ţâşni.
Cartea a cărei legătură
De piele aurită-i sfâşiată,
I n ti’o fântână •arri svârlit-o
Spre a cădea acolo în veşnicul ei somn.

Nenorocire nouă, ce fost-am înşelaţi veacuri întregi la rândr

Cei care-am ars ca nişte torţe
Ca să vedem prin întuneric urmele care-au fost trase,
Să le vedem şi să ne prosternăm’naintea lor.
D in belşug şi-a dat cerul salvarea şi ’ndurarea,
Iar sclaviloi în suferinţă, Isus, Moise, M ahomet
Lc-au dat doar o deşartă rugăciune, un balsam
A rătându-ne calea spre raiul din poveşti.
T o t sclavi'suntem într una, şi-avem ' stăpânii noştri,

12
 IŞi-un veşnic zid, cu blestemate pietre de muşchi acoperite,
T u lo r Pământului le-a hotărît în- două soarta, •
Pe ,unn, chemându-i Stăpâni, iar pe ceilalţi Sclavi.
Innece-se stăpânii, sfinţii şi cei pustnici -
In vcşnicele-adânci întunecimi. ,
Pe căile Lum inii nu se află ,
D ecât o singura religie, o lege singură, un singur drept:
M unca muncitorului. •

1935 .

DESCULŢI
T u rb a n de foc .
, pe capul nostru-i soarele,
-Şi ţărna sgrunţuroasă '
ne’ncalţă doar picioarele.
U n sătean, mai istovit . '
decât bătrâna lui catârcă .
. ' ne-a însoţit;
-Ne-a în soţit? Ba nu, ceva mai m ult
noi îl simţim, ,
- în sângele care ne arde.

T ără slraiţe’n spinare,

-Fără biciuşca’n mână,
.Fără cai' nici trăsură
şi fără de ţandan,
Am, străbătut noi sate, şi văgăuni de urs,
■ ■ . târguri de lut înţelenit,
; şi m unţii cei pleşuvi.
A ş a am străbătut ţinuturile’ntregi.
■In ochii'um eziţi
~ ai boilor betegi
A m ascultat noi glasul câmpiilor pietroase. .
.Şi am vă zu t păm ântul, cum nu vrea să-şi încarce
’n căruţele sărace -
răsuflctu-i cu spice de aur şi mătase.

13
 N ’a fo st un vis ce-am străbătut,
O, nu!
D in tr u n bordei în tr altul am trecut.
Şi dintre noi oricine
bunăoară,
' Oricine dintre noi ştie prea bine '
de carc nostalgie
■ , suferă astă ţară.

Nostalgicul ei vis '

prea trist .
în linii, unghiuri şi form ule-i scris.
Ca duhul unui materialist
Această nostalgie ’cât se’ntinde, '
' Materia, ,
Materia
cuprinde.

Ia r •'joase case
C u chipuri neguroase '•
Cap în cap se sprijină greoaie
pe uliţe, ca nişte muşuroaie.
Oameni cu turbanele brodate, ■
■ cu pleoape de lalele,
cu glas de turturele-
Stau cu picioare ’ncrucişate
prin dughene mărunţele.
In fa ţa lor,stau oameni cu sandale
. ’n frântele lor picioare.

U n jandar pătrat şi tâm p

, conduce la ’nchisoare o pereche
> care-a făcut dragoste n câmp.
Şi-un străbunic cu albă barbă '
Invocă’n grabă ■
într’un p rofund accent străvechi-
numele D om nului
şi scuipă ,
’n obrajii tinerei perechi

14
 In tim p ce' se tocmeşte grijuliu
cu’n ajutor de cafegiu.
Şi iată cum
Melancolia din acest oraş , 1
' ca o tingire’nvăluită ’n fu m
■ ce răspândeşte acra boare
■ de somn şi de lingoare,
Intrănsa nici un romantism nu are.
Iarnostalgia’n care sufletul ei se sbate ,
' ,, în două vorbe sprintene-ai putea
■ s’o spui:
, V apori şi Electricitate.

Oricine vede,
orb doar să nu fie,
C ă şi acest plugar cu faţa pământie
De brazda lui de-un deget vrea să se agaţe
C u pruncul lui pe care-l ţine’n braţe.
Cu fata lui, ‘ ' . i
Şi cu muierea
Ce poartă pe obrajii amândoi
urma unghiilor perceptorului,
. cu carul lui cu boi —
Şi vrea, chiar dacă moartea i-ar veni,,
. Cu ei
să moară îm preună ■
• 1 A . A , A w
şi sa-l îngroape m ţar ana
• . cu ei .
- ‘ , aci..

Tar ceia .
ce-aşteaptă câmpul ăsta, ce- aşteaptă m unţii suri
Cu voluptate, ca femeia
cuprinsă de călduri
E j or ţa miilor de tauri să-i fulgere sforăitori
Pământul, clătinându-l ca pe-o apă,
' (
' 15-
 Maşinile
al căror suflet e’n vapori.
«JJU
"ÎS *

Domnilor,
cu n toc m mana, *
cw zăbala’n gura,
A l căror burdihan de sticlă . ■
, grohăie ca narghilele
• ' ’ngălbenite,
f>i care v ’ăţi tolăni
când veţi trece cu alai
Jn fu n d u l cupelei voastre înhămate cu trei cai
Adresând câte-un o fta t în genul Pierre L oti
.Sărăntocilor
' cei surzi,
fără ochi,
şi fără nas,
Vouă, D om nilor, v ă spui : -
De vorbe dulci suntem sătui.

.U n singur gând .
în capul nostru-al tuturorv
1 trebui’ să prindă rădăcină:
.Ţăranul râvneşte păm ânt 3
păm ântu-i râvnitor
după Maşină.

’>9JS

(în rom âneşte d e M iro n Pârâschivescu)

'.16
 CĂLĂTORIA L U I YUSUF
NEFERICITUL
(fragmente) ' -

Y u su f nefericitul, într’o seară

Şi-a desenat pe-o piatră la fântână
Corabia lui mică şi uşoară.
■In curtea strâmtă a’nchisorii
U n întem niţat ■
, care bea
din fântână
'Priveşte cum lunecă norii.
I Pe mare :
spre nedesluşitele maluri
Corabia lin se prelinge pe valuri.

Deasupra limpedei fântâni —

Un arbore deschis în floare,
un prun uitat de săptăm âni.. .

Y u su f nefericitule, Y u su f
Desleagă inc’o pânză la catarg ,
S ’apropii mai de ,grabă portul care
Te-aşteaptă undeva pierdut în larg. '
D in prun-rupe o creangă’n floare
Ca’n urma pupei să atragi
A lbii porum bi din închisoare.

N efericitule Y usuf,
Ia-m ă te rog pe luntrea ta
Şi să vâslim spre zarea roză
Până ce zorii ne-or trăda.
Nu-'i greu calabalâcul meu:
O carte
, . un caiet '
şi-o poză.
Să mei gem, fraţi, de-acum,
să, mergem

lite r a r, 2 — 1950
In lume-atâtea-s de văzut.

La pupă, K um kalek.
La proră
Farul d in Helios scânteie.
V ânturi stârnite din Egee
îşi toacă despletita horă
In foşnitoarele vântrele.

N oi fulgerăm port după port.

V iaţa voioasă, infinită
In - porturi simţi că se sfârşeşte
Aşa cum mările sfârşesc.
E mai uşor să mori aici
Decât să duci un trai câinesc.
t

Adriatica. /
D m valuri ţărm u-şi saltă falia,
în tâ ln im o luntre de' pescar. ’
■
— -Spuneţi ce se’ntâm plă prin Italia?
Un bătrân răspunde cu glas rar:
— Fi3'avem veşti de prinos,
Insă dacă vreţi să ştiţi
N um ai doi sunt fericiţi:
Ducele victorios -
N egusul mereu fugar.

O, pescarul din Ancona

C ât de bine a vorbit! •
Ducele cu lauri sângerii
Palavrele şi-a’mpodobit.
Iar N egusul fugit ăintr’un palat
In care nu era sală de bae
S’a dus f n t r a lt u ’n care a aflat.

T o t noapte . . . -
Sicilia ne stă acum în faţă.
Pe lângă noi cu foşnete şi şoapte
Vâsleşte o corabie măreaţă.
E ca o lume ce-a căzut din stele —
Etaje mari, !lum ini, viaţă.
N o i doi, Y u su f,
N e aţintim privirile spre ele^ .
Şi până se topesc în ceaţa rară
Fum ăm tăcuţi ţigară de ţigară.

■Ce calme sunt }i aerul şi ora!

V ă păi incendiază cerul clar
E a urora. . .
Sfârşitul unei nopţi fără hotar
In fa ţă -i mândra Barcelona,
lumea Jui Frente Popular.

A ici călătoria a’ncetat. ■

Să strângem pânzele dela catarg
Şi ancora s’o asvârlim în apă.
Porum bii închisorii ce ne-au urm at în larg
Se reîntorc s’anunţe c’am plecat.
Iar Y u su f scăpând 'o’njurătură
Celor ziduri, gratii de tortură,
Flutură spre-oraşul dus în zare
Creanga cea din pomul, înflorit,
înspre Barcelona îm i întorc
Privirea dela el, când îm i apar -
M ări flăcări ce se’nalţă şuerând, •
Robespierre, .
Lenin îmbărbătând, '
M ehm et ce zace la Dumlupinar.

A stfe l pe o corabie\ născută

D intr’o fântână’n curtea închisorii
A pi hoinărit, tovarăşe Y u s u f, ~
Până ce -ne-au ajuns din urmă zorii.

La Barcelona’n zorile sfioase 1

Cu ochii’nflăcăraţi noi am sorbit
D eplină libertatea
în carne şi oase.
 In tim p ce zăvorită sta cetatea,
C u m âini înfrigurate de bărbaţi
Ce-ating un trup fierbinte de femeie
N o i am atins cu sete •
Libertatea.

1940

(în româneşte de Aurel Rău)

KUMKALEH, orăşel în strâmtoarea Dardanelelor

DUMLUP1NAR, orăşel din Turcia unde a avut loc o luptă
sângeroasă în timpul războiului de independenţă din 1912.
 FRONTUL DIN PĂDURE
Ritmul tot mai viu al construcţiei socialiste ne înfăţi­
şează zilnic noi eroi ai muncii. Fruntaşi în producţie, ino­
vatori, organizatori excepţionali ai muncii se ridică din
rândul maselor şi exemplul lor e urmat de sute de mii.
'In operele Lor, scriitorii ne înfăţişează realist viaţa
acestor eroi, lupta în care ei se formează, se călesc şi înving.
Alături de eroii literaturii noastre noi, se ridică de
asemenea din rândurile maselor muncitoare tot mai multe
condeie, tot mai mulţi începători în ale scrisului. Aceştia
aduc cu ei proaspăta lor experienţă câştigată în câmpul
muncii, concepţia lor sănătoasă, rezultată din împletirea
teoriei cu practica. , . , .
De această situaţie se bucură şi literatura de limbă
maghiară, din ţara noastră. Prezentăm ‘ astăzi publicului ’
cititor una din nuvelele tânărului prozator L. Papp Ferenc.
E un' muncitor, din Târgu-Mureş, ziarist şi critic dramatic.
Cele şase sau şapte nuvele care i-au fost publicate până
acum în revista' clujeană „Utunk“, au stârnit un' interes
binemeritat pentru faptul c ă . eroii zugrăviţi de el nu se
mărginesc numai să discute în fel şi chip, ci se angajează
în luptă cu duşmanul de clasă şi adeseori, chiar cu riscul
vieţii, înving. , '
Citind această lucrare a celui mai tânăr nuvelist ma­
ghiar din R. P. R., vom putea vedea cu câtă forţă ■îşi taie
el drum către un realism constructiv şi ştie să se ferească
de pericolul naturalismului falimentar.
\ ' Marosi Peter

âteodată n atu ra pune omul în fa ţa unor probleme

ciudate. Acolo (sus, pe platoul unde um blă căpri­
oarele, departe spre Apus, dincolo de dealuri şi
câmpii, se află o pădure seculară de brazi, — c q -
paci groşi, de prim a calitate. Pădure virgină. P o f 7
tiţi! — îmbie n atu ra pe om — aici se găseşte această esenţă
aleasă, aduceţi-o de vale pentru voi!
Da, dar cum? P latoul este inaccesibil şi numai 1 privind

y21
în sus, pe coasta dealului, omul ameţeşte. T runchiuri uscate,
lovite de trăznet, smulse de vânt, zac pe coastă p rintre tufi-
şele de smeură bogate’n rod. U neori' ceva alunecă d'epe deal,
vreuri copac, ori bolovan m ai mare ce baricadează îngusta
linie ferată din vale şi c a re .aici coteşte brusc la stânga. ■ r
Bine’nţeles, oamenii au rezolvat totuşi această problemă.
Au luat cu asalt dealul şi n u l-au coborît pană ce-n ’au con­
struit acolo o puternică linie d,e funicular pe lângă îngusta
cale ferată de m unte, — două linii compuse din trei trasee.
Pe, linia din mijloc coboară garnitura încărcată şi to t pe aco-
loi urcă goală. Pemtruca nu cumva să se ciocnească, are grijă
de asta o scurtă ram ificaţie, un deviator.
A tât e de abruptă coasta dealului, încât pare că această ,
linie de m unte e zugrăvită pe un' perete. M aşina cu aburi
instalată pe plaiou trage’n sus şi lasă de vale garnitura pe un
cablu gros dle sârmă. <La’nceput era trasă de o locomotivă,
deoarece şi pe platou s’a construit o linie p ân ă’n valea din­
spre rRopo. Aşa că, la amblele capete ale funicularului, era
câte o cale ferată industrială — doar la vreo jum ătate kilo­
m etru distanţă urna,de alta. ■ .

In tr ’o' dim ineaţă, tocmai când se potolise vântul ce p u rta

cu el norii ceţoşi, cenuşii, — primele raze ale soarelui strălu­
c e au 'p e dealurile albe de zăpadă, încreţite ca valurile. Linia
d reaptă ca săgeata a funicularului era în treru p tă de troenele
zăpezilor. D in pădure, decovîlul se ta ra gâfâind, icnindiu-se,
;— dar la-.mijlocul platoului se şi înfundase’n zăpadă.
' Imcheindu-şi surtucul slinos de ulei, Badea Tăm aş a ieşit
în -fugă din baracă, s’a u itat îm prejur şi a exclam at fă ră su­
părare: ■ ’
— H o-ho! T o tu -i troenit de vifor! Ce nerozie! P u ­
neţi m âna pe lopeţi /şi hai, să dăm la o parte zăpada!
Şi ibătându-1 pe um eri pe N a g p Im re, tânărul ajutor de
mecanic m u tat nu de m ult aici, îl îm pingea prieteneşte îna­
inte : - , . '
— H ai! D ă-i, drum ul, băiete! D ar ia ' seama să nu fie
supra-încărcat... D aţi repede jos jum ătate din încărcătură!...
Om ul ăsta m ărunţel, veşnic zorit, l-a părăsit pe mecani­
cul ajutor după ce a înregistrat dintr’o ochire fum ul care se

22
■destrăma pe deasupra adăpostului de maşini, — şi-a păşit în în ­
căperea lui întunecoasă. , -
Vinţe Pali, m ontatorul negricios, lucra în tr’un colţ, tot
netezind cu ciocanul o tablă. - '
■—■D ă-i drum ul, moşulică! D ă-i zor! se bucură mecanicul.
P ă frâna, îngeraşule, că asta care o avem acum m ă bagă’n
păm ânt!... V ăd că nu prea te! laşi pe tânjeală... Ai tu habar
ce’ndur eu, zilnic din pricina asta?... D a’ ai chibzuit-o tu bine...
De n ’ai ştrengări atâta după vulpi, ai fi gata mai degrabă...
Scump e tim pul! , .
—■ Eeee! trebuie să vânez, ce crezi!... se, uită el la me­
canic zâm bind. C ând m’a ş , odihni dacă nu m ’aş duce la
vânat?... -
—t Ce nerozie! \

A fară, tam poanele s’au ciocnit. Locom otiva m anevra p u ­

făin d . Buştenii ^svârliţi din vagonete bubuiau, apoi cădeau
zăcân d în rân d u ri lungi, grăm ădiţi dealungul şinelor. N agy
Im re dădea ordine cu glas tare, gesticula, striga tropăind în
acelaş tim p sprinten din călcâie.
■ — Aduceţi-1 înainte... Pornim !... strigă B alla' Pista, un
flăcău lung şi ciufulit. Şi ,a suflat în palm e şi a adăugat doar
aşa, pentru el: — Eh! H a i să-l agăţ!... ' ! '
■ A apucat zd rav ăn cârligul de tracţiune, rece şi greu. A
ag ăţat'cablul de drucul vagonetului din spate şi-a făcut semn;
apoi, au început să rostogolească încărcătura spre funicular.
G hiţă N egură stătea deasupra movilei mici şi cu un semn
obişnuit din m ână dădea de veste spre adăpostul maşinii. G a-
.fâ itu l uniform al maşinei cu aburi s’a accelerat transform ân-
du -se în tr’un şuerat. D rucul a atins panta şi s’a iprăvăliţ în
jos. în ain tea lui. linia se prăbuşea vertical, lungă şi spăim ân-
tătoare. P ărea că încărcătura sare în gol deasupra brădetului.
Roţile de suport trosneau sub cablu.
Balla Pista s’a d at niţel la o parte, ş i-a 'v â râ t m âinile’n,
b u zunar şi privea somnoros vagonetele care se prăvăleau tot
m ai repede departe sub el; la ' îcapătul de jos al liniei, în
curbă, s’a ivit un punct mic, — şirul drucurilor goale’ ce ve­
neau în sus.
N agy Im re şi-a aprins nervos o ţigară şi strâm bându-şi

23
gâtul în tr’o parte, a pornit-o repede spre baraca. în cărcătu ra se
apropia de deviatoru) dela mijlocul pantei, - acolo unde în tâl­
neşte vagonetele goale ce se ocolesc pe rând. Cablul luneca
acum cu iuţeală p rintre şine, iar în adăpostul maşinii scâr­
ţâia frân a greu pusă la’ncercare.
G hiţă N eg u tă a sărit brusc' înainte proptindu-se de spi­
narea lui Balla; din m âna lui am orţită, batista îi căzu pe jos.
M aşina a vuit şi-a pornit în tr’un vârtej nebun, încât cablul
zăcea paralizat, fleşcăit printre şine ca un şarpe strivit. Jos,
la mijlocul traseului, încărcătura şi-a luat aripi- îndepărtându-
se ca glonţul pornit din puşca. In partea arcuită a traseului,
s’a ’n ălţat în aer, apoi s’a lăsat din nou exact pe ţin e , trăgând
dtlpă ea un snop de scântei. Roţile ţipau. G hiţă N egură a ge­
m ut puternic — iar în câteva clipe încărcătura a atins curba,
drucurile s’au sfă râ m a t’,în bucăţi, iar cele două trunchiuri
solide sau av ân tat deasupra văii ca nişte fulgi. De sus, păr-
reau nişte beţe de chibrituri, aşa cum se’ntorceau alene dea-
curmezişul sburând fulgerător prin văzduh, apoi s’au izbit
cu trosnet de râpa din faţă. Copacii s’au răsturnat, iar un
b rad roşu, 'uriaş, frânt' în două îşi lăsa’ncet pe păm ânt cren­
gile înzăpezite. Valea a răsunat de strigăte.
’ •> * 1
W
C ân d tatăl lui Balla Pista, lovit m ortal de un copac, a
fost adus din pădure -1— V inţe Pali aşezat în zăpadă, privea
cortegiul-m ortuar, ţin â n d în m ână o cheie de şuruburi. E rau
ca nişte gâze îndărătnice, îm pleticindu-se şi alunecând ■în ­
truna, căznindu-se să ajungă la locul de încărcare, smucind
încoace şi’ncolo targa im provizată pe care ,o scăpau 1 uneori
în zăpadă. C u căciula în m ână, Balla se strecura în urm a lor
şi se vedea din depărtare cum izbucnea din când în când
din gura lui un nor m are, alb, de aburi.' D acă s’ar fi potolit
o clipă m anevra vagonetelor, i s’ar fi p u tu t auzi şi glasul:
cânta o jelania prelungă şi tristă, cântecul drag al lui taică-
său. - - "
V inţe svârlise 1 cheia şi-şi lovea de nădragi mâinile înţe­
penite de frig. Se uită iarăş la cârligul ce trebuia fix a t din
nou pe tablăy cârligul căruia i se desfăcuseră şuruburile', că
doar din pricina lor e dus acum pe targă tatăl lui Balla Pista,

24
 din pricina lor a rămas orfian copilandrul ăsta drăguţ şi ciu­
fulit.... Blestemate şuruburi! .
S’a aplecat dea-supra cârligului şi tulburat a scos [o’niju-
rătură: „C e dracu?...“ Pe capetele şuruburilor tocite, se
vedeau nişte sgârieturi subţiri cât firul de păr. A ridicat cheia
svârlită, cercetând-o cu luare am inte: gurai cheii' era netedă,
strălucea de tocită ce era.. , ‘
S’a ridicat brusc, luând-o la goană spre adăpostul ma-,
şinii. A cercetat» pe rând! toate cheile de şuruburi, scule vCchi,
giele, -j - 1 niciuna n ’avea gura zim ţată. S’a rezem at de, bancă,
am eţit. C u ochii’nchişi, îşi storcea m intea:' pe şuruburi sunt
‘urmele unei .chei franceze. A văzut din' nou în gând sgârie-
turile depe şurub — care acum se m ăriseră parcă —■şi dini ele
scânteia un şir întreg de lucruri de o im portan ţă îngrozitoare:
cheie franceză... distrugere... duşman de clasă...
f Ii scrâşneau dinţii în chinul lui neputincios; a răsuflat
adânc şi s i-a 1 aprins o ţigară. Silindu-se să fie calm a păşit
afară în frigul ascuţit şi gemând s’a aplecat din nou deasupra
cârligului. • •
' Ce să facă? A luat la rân d oamenii! însă oricare putea,
fi făptaşul, to t aşa de bine ca şl altul... N u, aici' nu j poate
vorbi nim ănui. D ar o să fie atent — de undeva se iva ivi
cânda blestem ata ceia de cheie franceză.

Seara, în încăperea strâm tă a mecanicilor, dom nea o a t­

m osferă apăsătoare, plină , de duşmănie. B ătrânul Tăm aş îşi
cioplea cu briceagul lui ascuţit, o frigare şi aştepta liniştit să
se potolească, flăcările, — slănina tăiată îri felii su b ţiri, era
întinsă pe m asa scundă, pe o bucată de ziar..
V inţe stătea ghemuit în tr’un' colţ şi» gânduri negre roiau
în jurul lu i,c a viespile. Taina-1 ardea şi-i dădea o încordare
lăuntrică. D eodată îşi dădu seama în fu riat că nu se poate
hotărî să scoată o vorbă. D acă se întâm plă să-i spună cele ce
a văzut chiar făptaşului? Şi! el ar putea fi găsit atunci cu
beregata tăiată, ori ar putea să explodeze cazanul lângă el,
m ai ales acum când inovaţia lui e 'aproape gata. D a că reu ­
şeşte să schimbe sistemul de frâne, vor putea trim ite de două
ori m ai m ulte lemne ca pân’acum, fă ră să trebuie să lase ju­
m ătate din încărcătura vagonetelor, 1

,25
 N u-şi găsea astâm păr. A ieşit grabnic în adăpostul m a­
şinii, (a aprins lam pa de carbit şi a cercetat atent maşina.
O dinioară, ea m âna o batoză sbârnâitoare undeva afară, în
a ria însorită, — dar a ajuns aici num ai fiindcă n ’au altă
locom otivă mai puternică. La stânga, în dosul şirului de roţi
dinţate strălucind de unsoare, . cilindrul zăcea în .patul lui ,
de beton. C ablul negru,' depănat,un jurul lui, îşi pierdea un
capăt afarăjn întuneric. Lângă el, o m aşinărie în chip de tobă
pe care un arc gros apăsa o bandă puternică dje metal, o
ro ată în spirală, o greutate ce atârn a de un cablu subţire de
oţel, — asta era frâna. La transform area' ei lucra V inţe de
acum tiei 'Săptămâni. Şi-acum pornise spre masa menghinei,
dar trem ura de enervare. Sim ţea că nu poate lucra. S’a ho-
tă rît Să plece la v ân at; o să-şi aerisească niţel capul şi se va
gândi pe’ndelete la toate. •
. S’,a reîntors grabnic în baracă şi şi-a îm brăcat scurta.
A _lu at din perete arm a lungă, subţire de vânătoare, şi-a
u m flat buzunarele de eartuşe, şi trăgându-şi cu sgomot nasul,
a priv it afară ’n noaptea palidă, lum inată de lună. -
/ '
N agy Im re se uita la el cu invidie. C ândva vânase şi.el
m ult. A ’nceput d in a d o le sc e n ţă . La moşia tatălui său, - v â-
nâtorile cu gonaci erau la ordinea zilei, dar când s’a term inat -
războiul,, s’a .term inat şi cu .asta. Şi nu num ai cu vânătoarea
s’a term inat, dar şi cu viaţa plăcută şi tihnită. D e-atunci
lucrează şi-şi câştigă cu tru d ă pâinea de toate zilele. Apoi,
în M artie l-au alungat pur şi simplu pe tatâ-său depe bucă­
ţica de păm ânt |ce-i mai rămăsese după 4 5 . In m âna ăstora
ajunsese puşca, —■în m âna lor care m ai înainte nici nu ştiau
ce-i aia vânătoare. Cel m ult dacă puteau lua parte 'la v ân ă­
toare ca gonaci. Acum îi' trecea p rin m inte că, ddcă to t tre-
bue să trăiască aici în sălbătăciunea asta plicticoasă, m ăcar
de ar putea avea vreo distracţie. Se m'ai gândise şi alte dăţi
să ceară arm a dela Vinţe, dar num ai acum se hotărîse s’o
facă, m ai ales că, atm osfera încărcată, bănuitoare, îi întinsese
nervii să-i rupă. S’a plecat deodată în ain te:'
— Ascultă, tovarăşe V inţe! Ai putea să-mi dai şi mie
o dată puşca aceia... O să dobor şi veu, vreo trei vulpi, îţi fâ-

26
 găduesc... Cartuşele le piătesc, şi dp.că vrei îţi dau pe dea­
supra şi blănile dum itale. ’
— N u se poate, răspunse V inţe care 'ajunsese în uşă.
Şi-a întors anevoie 'capul din gulerul gros, îm blănit, al
scurtei: doar dum neata n'ai autorizaţie...
F a ţa lui N agy ţT m re se înroşise când s’a ridicat şi i-a
păşit ■în. fa ţă : - ■
— Aşa înţelegi dum neata tovărăşia? ia spune? C ui îi
păgubesc dacă ies şi (eu odată să’mpuşc vulpi? N oi, aici,
între noi... , 1
— Tovărăşie? V inţe sa agăţat de vorba asta şi a răm as
surprins. — D oar ţi-am spus adineaori că dum neata ni’ai au­
torizaţie.... Ce are aface 'asta cu tovărăşia? Să calc oare le­
gile? Eu, ca vânător, .nu p o t să-i ajut 'pe braconieri. S’a uitat
drept în fa ţa aprinsă a m ecanicului-ajutor; simţi că1 parcă
vrea să>-l ucidă cu ochii. A tunci încet, d a r cu glas p ătru n ­
z ă to r a adăugat: — D ealtfel, acuma, fiecare m uncitor cinstit
poate prim i puşcă şi permis... N ic i'n u costă m ult... Dece nu
ceri? Poate că şi dum itale ţi se va da. ,
A. păşit în noapte fă ră să 'salute. A privit uşa închisă,
cu fa ţa dogoritoare şi crispată. N u i-a văzut, dar simţea că
T ăm aş şi Balla Pista îl iprivesc cu uimire, strein. I-a venit în
m inte vânătoarea cu gonaci depe m unte, cele p atru arme
m inunate, frum os atârnate pe peretele din odaia lui tată-său,
iar acum acest m ontator, jegos îi svârle’n faţă: ■ — „D um neata
n ’ai perm is!“ . ,
• S’a' aşezat pe trunchiul scund de1 copac uitându-se’n foc
cu privirile pierdute. N ici n ’a auzit glasul domol, prietenos al
m ecanicului: .
— Dece-i ceri asta lui, porumbielule? jŞtii doar cât de
respectuos fa ţă de legi e Pali ăsta.... Nerozii! '
Nagy Im re privea în tr’una în foc ,şi ruşinea ardea în-
tradevăr. în el. U ra sugrum ată înlăuntrul lui de câţiva ani,
îi năvălise’n gât nelăsându,-l să răsufle. „T ovarăşul inova­
tor'"!... A şteaptă nemernicule,, nu ştii cu cine ai de-aface!
P rivea d rep t înainte, iar pe obrazul lui tras cutele i se
adânciseră. B ătrânul Tăm aş credea că plânge — şi i-a pus cu
gingăşie m âna pe um ăr în jtimp cet-i făcea cu ochiul lui
B alla dând din cap. Insă Balla se uita doar la mecanic, —

27
 bătăile inimii parcă i se opriseră, iar în suflet simţea un gol
ciudat. Acuma simţea pentru întâia oară că nici aicea sus,
a •* * A «-» • 1 A • • A ' - '
,m m unţii curaţi, îm prospătaţi de vânturi, oamenii inca n u
se iubesc. • - , ,
, M. .
W
Astfel trecuseră ..patru zile pe platou, că nici n ’au a v u t
răgaz să "bage de seamă cum trece 'tim pul. N enum ărate ne­
cazuri au m ai tras cui funicularul. Cei d'p jos zoreau cu lem­
nele, dar din pricina frânei' slab e,' jum ătate din încărcătura
adusă din, pădure se'risipeau în drum : Aşa că, o zi expediau
vagonetele iar â doua zi aveau de încărcat lemnele îm prăş­
tiate dealungul şinelor. Im vremea.' asta, trenul nu 'p u tea să
umble. Şi era m are nevoie dei lemne. De vale lucrau în în ­
trecere, | gaterele forfecau to t mai multe lemne. V inţe-.m un­
cea zilnic până noaptea târziu. B ătrânul Tăm aş îi dădea aju­
tor şi-l îm bărbăta îinitr’una făgăduindu-i decoraţii şi recom­
pense. D a r V inţe râdfea şi arăta spre traseul cufundat în
beznă:
N um ai să dea de vale drucurile încărcate, asta-L
adevărata decoraţie! , ,
’ C ând au term inat transform area frânei şi au m ontat
piesele noi, Tăm aş i-a ,dat ocol de mai m ulte ori, zâm bind
m ulţum it: '■
' - — Vezi, băiete,, din pricina frânei vechi îm bătrâneam
cil câte un an pe zi! Nerozii!... De acum (însă, o să întine­
resc la loc. A sta e! N um ai ce-ai venit tu; un mucos,- şi ţi-ai
d at cu -părerea: „Trebue făcut...“ iar acuma-i gata. C ine
poate pricepe ce clociţi în capetele voastre!
' M ai târziu, în căldura m ângâietoare a odăii de lângă
baracă, mecanicul a adorm it repede. V inţe însă stătea’ntins
sub pătură, fă ră să poată aţipi.
— O s’o’ncercăm mâine... m orm ăi el în întuneric, voind
parcă să-şi audă glasul. O să m eargă, nu e o invenţie proas­
tă. H ei, nu descărcaţi lemnele, las’ să plece... Frână? Ehei,.’
tovarăşi, frân a e’n/ o rd in e!.... - ■ "
îşi închipuia cum o să pornească vagonetul bine încărcat,
cum se rostogoleşte pe traseu — şi a râs fă ră glas pe’ntuneric... ■
A sta-i o''ispravă!... '

28
 Se răsucea’n ,pat şi încordarea nu-1 lăsa să doarm ă. Se
m ira cât de liniştită e noaptea colonia asta! a lo r m icuţă şi
m işunătoare... N icio voce nicăiri, nicăieri vreo licărire de lum ină.
O singură diată, .târziu, a auzit paşi troznind pe, p ârtia
zăpezii grpase. Veneau din dreapta, dinspre baraca înveci­
n ată şi ne’n dreptau spre adăpostul maşinii! A prinzându-şi o
ţigară, căuta să ghicească cine-ar) putea fi. Apoi, cum zgo­
m otul paşilor nu se m ai repeta, ascultă respiraţia m ecanicu­
lui care-i aminitea de şueratul vântului 'p rin tre copaci. Şi-a
revizuit din nou îht m inte mecanismul frânei, — să nu se fi
strecurat undeva vreo greşeală în socoteala lui? D ar nu, totul
e ’n regulă, bătrânul ar f i'b ă g a t 1 de seamă...
D ar cine poate fi ăsta care a trecut adineauri prin drep­
tul, uşii? C iudat c ă /n u s’a m ai întors pân’ acum. '

In soba m ică de tuci, grăm ada de lemne s’a năruit

deodată şi flacăra a izbucnit duduind. Pe peretele jilav, de
scânduri, jucau sprintep lum ini roşii ce piereau uneori pentru
o clipă, apoi se (iveau de undeva şi-şi continuau dansul lor
sprinten şi m ut. V inţe şi-a închis ochii şi a’ncercat să-şi închi­
puie că peretele e negru şi nevăzut, şi se enerva că luminile ,îi
jucau şi în fa ţa ochilor închişi. T im pul trecea ’ncet, i se făcuse
cald. Pe sub icămaşă, o sudoare fierbinte îi scălda pielea.'
. A svârli p ă tu ra depe el şi se ridică. P rin fereastra mică,
pe jum ătate ’n g ropată’n zăpadă, nu pătrundea lum ina. A păşit
în tr’acolo, şi-a, lipit de geam obrazul asudat: afară, noaptea'
adâncă, neagră. N u sa vedea nimic, — ca şi cum lum ea de
dincolo de geam s’ar fi sfârşit. C âte se pot |petrece' în tr’o
asemenea beznă, — gândea V inţe — şi palm ele-i erau năclăite
de sudoare iar b ărbia tîi trem ura de nelinişte. -
D eodată i s’a n ăzărit din beznă accidentul de curând
, întâm plat, urmele cheii franceze, noul dispozitiv de frână...
P ân ă să ajungă |cu gândul la. paşii auziţi adineaori pe afară,
îşi şi cotr.obăia pe sub' p a t bocancii şi se’ncălţa clănţănind
din dinţi. > , ’? ■
U n curent 1d e aer rece i-a smuls din m ână uşa, iar fulgii
m ărunţi de ghiaţă îi jucau în ochi, îi îm pungeau şi-i gâdilau
obrazul. V ântul puternic ridicase zăpadla işi-o vânturase, des-
■trăm ând întunericul m ohorît ce acoperea cerul. V inţe a d at fuga

29
 înainte şi după câţiva paşi s’ă ciocnit pe p ârtia îngusta de un
individ pe care îl prinse strâns de braţ. ' -
— C ine dracu’ e? . '
— Ce m ă pipăi? l-a izbit glasul înspăim ântat, în şoaptă,
al lui N agy Imre.
Luna .a lum inat deodată dealurile, iar vântul a început
să şuiere mai tare dinspre barăci. V inţe îl vedea acum deslu­
şit pe m ecanicul-ajutor, complect echipat,, răscăcărând|ui-şi
picioarele’n cizme, şi pe fa ţa lui slabă, lum ina albă a lunii
cernea um bre lascuţite. ’
' — C are va să zică tiţ eşti ala, — m orm ăi Vinţe. iDe'o-
dhtă i-a fulgerat prin gând' ca o în ţep ătu ră de ac: băgare de
seamă! Să, fiu atent!... Parcă l-ar fi lovit ceva în cap, .aşa
îl cuprinsese am eţeala şi urechile îi vâjâiau ciudat.
— Ce ‘cătai pe-aici? Să-m i spui im ediat, că te’ngrop în
zăpadă!... .■
N a g y Im re s’a smuls; îndărăt,, d ar m ontatorul l-a prins
din nou, apucat de o furie bruscă.
■
—■ L asă-m ă'n pace, dobitocule! Ce te-agăţi ’dp mine?
D u -te dracului! . '
— Mă.... m'umă-ta de... şi V inţe şi-a înghiţit vorbele.
C e -i. asta? Ia r sare peste cal? U n om de P artid nu trebuie
sărşi p iard ă prezenţa de spirit. îşi stăpâni izbucnirea de
furie am estecată cu team ă şi continuă mai dbm ol: '
— ■T e las, uite! V ream doar să v ăd ce-ai în buzunar ..
Dinspre- şopronul de lemn al locomotivei, se aproprie
paznicul de 'noapte care-şi sufla nasul sgomotos, iar vântul
furios aducea crâmpeie din glasul lui:
— D a ’ nu puteţi diormi? Ce dracu’ v ’a apucat să vă luaţi
la ceartă pe gerul ăsta şi încă în- toiul nopţii..." .
V inţe s’a folosit de surprinderea m ecanicului-ajutor şi
— cu o mişcare bruscă — şi-a v ârât m âna în buzunarul
hainei acestuia, căutând cheia franceză. Prim i o lovitură
puternică’n tâm plă, -—■ iar N agy s’a av ân tat ,cu paşi m ari
şi- se repezi spre platoul acoperit cu zăpadă. S tatura lui ce
se d ep ărta grabnic se desena neagră fpe albul orbitor, iar"
şalul de lână flutura lung după el. V inţe nu mai auzea acum
decât cu jum ătate de ureche strigătul uim it al paznicului de
noapte, —■şi tot trupul îi furnica la gândul ăsta : ~

30
 — Am pus m âna pe ucigaş! şi''cu bocancii descheiaţifa
sărit în zăpadă, gonind sălbatec. '
— Opreşte-te! Stai!...
N agy Im re alerga cu capul aplecat înainte prin viscolul
tu rb at, iar uneori parcă era acoperit de un ! cearceaf alb
ce fâlfâia în vânt, când valuri largi de zăpadă foşneau
p rin văzduh. Ajunsese ac u m , în pădure şi s’a topit în în ­
tunecimea albăstruie. Bocancii descheiaţi ai lui V inţe se
um pluseră de zăpadă iar vântul şuierător îi ardea îngrozitor
obrajii. A sărit orbit între copacii'.unde vântul nu-1 m ai
tăia — 'ş i doar plângea undeva spre piscurile lor inaccesi-
i bile, văicărindu-se parcă j după ceva. Ghim pi de ghiaţă
cădeau în vârtejuri p rin tre copacii rari. Z ăpada era aici m a i 1 -
adâncă, ajungând pe alocuri pân.ă la brâu. Cu cizmele lui gre­
le, N agy pierdea Jteren, ■ — ■ Vin)ţe-i auzea acum răsuflarea
grea ş i ' 1 g â fâ ită , când , se| căznea să’nainteze prin pulberea
zăpezii. < ■ -
D u p ă m arginea ra ră a ipădurii, începea un desiş albas­
tru de- brădet. Aici deabia mai: rămăsese puţină zăpadă, iar
paşii erau înghiţiţi de covorul apelor debrad. E ra uşor
să’naintezi. V inţe simţea că asudă, iar "crengile ce ajungeau
p â n ă -la păm ânt îi sgâriau faţa. V ântul se potolise de tot.
S tratul gros de zăpadă zăcea ca un acoperiş de ' nepătruns
deasupra brădetului. 1 '
Copacii începeau iarăşi se rărească şi dădeau acum de
vale pe coastă în tr’o zăpadă adâncă prin ’care era greu de
um blat. '
"La poalele coastei, se furişa o apă acoperită dle zăpadă
albă, uniform ă. N agy a alergat fă ră grijă în tr’acolo şi s’a
afu n d at în ea, clătinându-se. V inţe tăb ărî peste el ca o _
fu rtu n ă: ■
— Eh, am pus m âna pe tine...
— Il prinse' de qap pe m ecanicul-ajutor şi cu o nestă­
p ân ită furie l-a afu n d at în zăpadă. Cizm a grea a acestuia îl
nimerise’n genunchi: de durere, l - a 1 lăsat pe celălalt şi s’a
ridiicat. ■
G âfâind şi îm prăştiind valuri de aburi în rotocoale,
se priveau acum fă ţă ’n faţă. D in depărtare,, vântul aducea
frân tu ri de strigăte rătăcite; V inţe şi-a d at seama cu ciudă că

31
 ceilalţi cotiseră spre dreapta, coborând în vâlceaua de-ală-
turi. M ecanicul-ajutor zăcea’n zăpadă în fa ţa lui, aproape
complet acoperit. 1
— H ai, vorbeşte, mă... Vorbeşte!...
’ , / , ■

I-a d at una d re p t în fa ţă şi s’a aplecat peste el încer­

când să-i apuce buzunarul cu mâinile. N agy însă l-a lovit
în coastă cu ceva tare, apoi în şira spinării; atunci Vinţe
s’a năpustit cu genunchii peste b urta celui întins pe jos, pe u r­
mă1 s’a tras în d ărăt. ' 1 ,‘ '
Se priveau. In m âna lui N agy strălucea o cheie franceză
neagră de m ărime mijlocie, iar fa ţă lui devenise, de frică şi de
ură, ca; o mască de diavol din carnaval. Când' văzu . cheia
franceză, V inţe şi-a adus am inte privindu-1, de m utra lu­
pului cu dinţii rânjiţi. S’a cutrem urat în fio rat de nelinişte,
apoi din nou l-a cuprins o furie fierbinte din 'creştet până
’h tălpi. • ,
Acum se bătea îndârjit, cu tehnică. M ecanicul-ajutor
se ap ăra perfid scrâşnind din, dinţi. V inţe a izbutit însă.
, să-i smulgă cheia franceză din m ână. C u {pumnul lui tare,
lovea neîncetat în obrazul m ecanicului-ajutor. C ând l-a
simţit că nu se mai îm potriveşte, s’a ridicat repede.
■— Spune-mi, bestie, ce-ai făcut... C e-ai mai distrus?
N agy nu ii-a răspuns. Zăcea în zăpadă şi scuipa roşu
din când în când. Ochiul îi ardea neliniştit, galben şi pe
jum ătate închis.- V inţe a ’nceput iarăşi să-l lovească: '
:— Latră! C e .te -a m întrebat? L atră, m ortăciune!... O ri
vrei iarăşi m oarte?.... M oartea m uncitorilor?... N a!... La­
tră când îţi spun, Cristosul tău.... ' y
L-a zm ucit din, zăpadă apucându-1 de braţe, şi i-a
şuierat în obrazul b ătu t şi crispat de ură: ,
— N u -ţi fac nimica, — m ă pricepi?... Spune-mi... 1 Ia r o
să m ai piară careva?.... N u ’nţelegiL.. , 1
. N agy a scos deodată 'o ’nju rătu ră şi şi-a ,repezit pumnii
în o ch ii 1lui Vinţe. M ontorul îl,d o b o rî atunci iarăş la păm ânt
şi ’ncepu să-l lovească icnind de furie: ,

32
 — N u -ţi mai merge gura, ucigaşule... Ia r vrei să
omori... •

Se lum ina de ziuă, fă ră soare, cenuşiu, când grupul por­

nit să-i caute dete peste ei. Ieşeau diri pădure îm pleticindu-se
amândoi. D in nasul lui V inţe curgea sânge ca nişte ţu rţu ri
roşii de ghiaţă pe m uştăţile-i negre. Urechile lui îngheţate, albe
ca de ghips, aproape că lum inau în crăpatul zorilor. T o ată
fa ţa lui N agy era acoperită de-o pojghiţă de sânge purpurie.
V ân tu l rece sufla încă, îm proşcând ghiaţa m ăruntă ca acele.
V inţe n ’a scos, o vorbă dar n ’â scăpat din m ână braţul me­
canicului-ajutor, — iar când au ajuns la barăci, a spus
'încet: ,
—■N a!... Păzeşte-1 pe ucigaşul lui ta t’tu!... ■. 1
■ D-a îm brâncit la păm ânt -pe omul care se îm pleticea
lângă el şi l-a p riv it în fa ţă pe Balla. Ochii îi străluceau în
fundul unei um flături negre, fa ţa îi era spălată de lacrimi.
Balla se uită la aceşti ochi stranii, apoi şi-a îndreptfat ochii
spre tru p u l celui care ,trem ura la piciorele lui şi pe urm ă
privirea i-a zburat pe coasta d in fa ţă unde se vedea deslu­
şit bradul frâ n t dela jum ătate. O ricât ar fi v ru t să se stăpâ­
nească, i-au n ăp ăd it şi lui lacrâm ile’n ochi. .

— C ercetaţi maşina . . . C a b lu l. .. t o tu l. .. Ucigaşul şi-a

făcut de lu c i u şi azi noapte . . . . '
Colonia m ăru ntă mişună ca un furnicar. Au cercetat to­
tul-, — şi traseul -p ână jos, 1 dar nîa.u găsit nimic. A mai trecut
o jum ătate de ceas până când, dezam ăgiţi s’au strâns din nou
în jurul m ecanicului-ajutor care acum stătea pe un buştean,
rezem at de un perete. Tăm aş s’a aplecat spre el şi i-a strigat:
— Spune drept, mu m ai tă c e a !.. .-V rei să ne distrugi aici
pe noi, şi-acuma ta c i? .. . N e sp u i? . . .
S’a’ntom şi, palid,, cu glas trem urător, a strigat: „
— Vedeţi,, nu vrea să sp u ie . . . Tace! . .. Să-l legăm de
încărcătură şi să-i dăm drum ul de vale, — abia atunci o ,să
ne spuie. , ' , - ■
S’a cutrem urat şi se vedea bine că s’a făcut mai mic,
atât' de m ult se speriase de propria lui am eninţare. Balla a
prins b raţul m ecanicului-ajutor d,ar i-a d at în d ată drum ul

A lm a n a h u l lite r a r , 3 — <1950
scârbit. Şi-â privit întunecat mâinile, apoi ca şi cum i-ar fi
fost m urdare, şi le-a frecat de pantaloni. ,
D isperat, Tăm aş vedea cum îl smucesc pe N agy doi m un­
citori şi-l târăsc spre funicular. A alergat.după ei şi a început
să-i roage speriat: t ,
— D ar, dragii mei, n ’am spus-o’n serios. . . Ş tiţi doar ...
n u ! .. . Aşa ceva, nu . . . Lăsaţi-1!... lAsta nu se poate.
G hiţă N egură l-a apucat de um ăr oprindu-1 şi cu ochii
holbaţi l-a p riv it drept în fa ţă : . ■ ,
— Acum nu te plânge, bade Tăm aş! Vezi, asta-i... L upta
de clasă nui-i o jucărie-.. . Zău că nu! D um neata nu l-ai v ă ­
zu t pe bătrânul Balla pe ta rg ă ? . . . Şi dum neata esti m uncitor,
funiculărul ăsta-i şi al dum nitale, şi dum neata ai o viaţă pe
care ăştia v o r să ţi-o răp ească.. .
D eodată, a început s ă ‘răcnească:
—■D u-te, porneşte maşina!
P ân ă să-l încătuşeze strâns cu lanţurile de druc, N agy
nu credea că se gândesc serios. R ânjea ironic, cu gura lui zdro­
bită şi se uita peste capetele oamenilor. V inţe a aşteptat până
ce term ină să-l lege, apoi a păşit pe m oviliţă şi ridicându-şi
braţul strigă: ’ -
. — D ă-i d ru m u l. . . încet! 1
Cablul a zăngănit şi-a început s’alunece pe zăpada tare,
b ătăto rită. în cărcătu ra s’a av ân tat atât de brusc, încât capul
lui N a g y s’a clătinat în spate. T o t m ai, privea’n jurul lui cu
neîncredere şi căuta să' zâmbească. Ochii-i jucau încoace şi’n-
colo, — r.oţile însă se învârteau tot' mai repede sub eh Pe
m ăsură ce se apropia d|e m arginea povârnişului, omul legat
devenea din ce în ce mai neliniştit şi aştepta să fie .oprită
•încărcătura , dar în spate, maşina cu 'aburi p u făia to t mai
des. .
Oamenii aşteptau tăcuţi. în cărcătu ra era doar la câţiva
m etri de râpa de undie prăbuşindu-se ia vale începe.să go­
nească,, trasă de propria ei greutate. Aici, doar frânele mai
p o t ceva.
N agy s’a prăbuşit cu totul. Vedea că n ’au să oprească
maşina şi c ă 'v a luneca pe coastă fă ră scăpare. A u rlat şi în ­
cercând să ru p ă lanţul puternic, se smucea scos din m inţi şi
răcnea îm prăştiind în jur scuipatul din gură: -

34
 ,. — S ta ţi!. . . N u m ă lă s a ţi!. . . In d u raţi-v ă . . . Repede .. „■
r e p e d e ... Am să vă s p u n ... O priţi o d a t ă ! ...
, în cărcătu ra s’a oprit scârţâind chiar în fa ţa râpei. N ag y
s’a'p o to lit. Pe fa ţa lui osoasă curgeau lacrimile. A aşteptat tre­
m urând ca lanţurile groase să-i fie desfăcute. A păşit în ză­
p a d ă clătinându-se şi a spus încet: .
, — In frân ă am pus ulei în ta m b u r. . . ca să smulgă toată,
maşinăria. - '
, S’a prăbuşit apoi în zăpadă. V inţe se repezi în goană
spre adăpostul maşinii. Pulpanele scurtei negre îi fluturau.
T otli 'M işka se holba uim it la omul prăbuşit la păm ânt, apoi
scuipă plictisit şi-şi frecă prom oroaca de pe m ustaţă:
— Ia iuitaţi-vă, num ai, la ăsta .. . I-am d at pâine "şi
v iaţă bună, liberă, iar e l.a v ru t sa ne c ă să p e a sc ă ... A rde-
li-ar focul de ticălos!. . .
I n cenuşiul plum buriu 1 al cerului, vântul sfâşia şuviţe
prelungi, zdrenţuite. Şi' soarele s’a ivit. T o a tă regiunea sclipea
parcă era de diam ant. D oi m uncitori, dintre care unul' cu arm a
de vânătoare a iui Vinţe,, îl strâjuiau pe N agy când au por-*'
nit cu el de vale, pe lângă traseu. '
A junseseră'jos când V inţe ieşi din adăpostul maşinii. I-a
făcut semn lui Balla care cercetă repede încărcătura, cârligul
şi cu un "gest din cap, a a ră ta t e’n regulă. Pe drucurile’nlăn-
ţuite, p atru trunchiuri groase de copaci îşi lăsau povara de
d o u ă 'o ri mai m are decât încărcăturile de p ân ’acum. Stând pe
dâmb, Vinţe se u ita în jos şi vedea cum, unul din m uncitori,
cu arm a strălucitoare la um ăr, se pierde’n spatele lui N agy,
la cotitură. Şi-a ridicat m âna şi a descris un cerc. Glasul i-a
.răsu n at prelung peste coastă-
L-~ P o rn eşte!. . . - -
în cărcătu ra ’grea a p ornit leneş, şi după o scurtă alergă­
tu ra „s’a prăbuşit'*, lunecând cu iuţeală to t m ai m are în jos.
Valea apei care vuia încet atrăgea în cărcătura cu o fo rţă gro­
zava spre adâncuri, dar frân a "era m ai puternică, — şi.cu o
prinsoare sigură a stâm părat goana încărcăturii. C ablul s’a’n -
tins ca o coardă. V ântul potolit cânta pe el. T otul trăia, scân­
teia în soarele de iarnă. ■

_ L. PAPP FERENC
(în româneşte de I. Crişan)
,
35
 / ' ' '

Z e c e p o e zii: p e n tru p a c e
i -------------------------- 1----------------- :—

PROTEST

D in pântecul păm ântului rotund

Storcându-i minereul şi lu m in a ,.
Bancheri graşi, prin Ibesne fără fund,
C u m âini de ciocli plămădesc ruina.

Se’n a lf acum ca un potop dem ent

Sub sgura grea, — al m orţii uragan.
V apoare mari transportă pe 'ocean '
Ascunsul rod: cătuşe, armament.

D ar isbucnind pe coamele, de vâ n t
U n singur glas în şuier se preface:
Popoarele întregului p ăm ânt
S ’adună dârz la luptă pentru pace

. Aurel G urghtan

36
m MIJLOCUL BIBLIOTECII

' Păduri de arama, '.păduri de argint,

I n cărţile-acestea ascunse,
Dece vp aud acuma vuind,,
D e ţipete grele străpunse?

V o i, viseloşr mari, voi viselor calde,

Cu balaurii beznei în luptă,
Ce nori au pornit să vă scalde,
Că gemeţi ca ramura ruptă?

întinselor mări, rătăcitelor mări,

In cărţile vechi odihnite
Dece vă svâcneţte adâncul spre zări
Cu sorburi şi vânturi cum plite?

A prinse iubiri, tăinuite iubiri,

Urcuşuri spre limpedea viaţă.
Ce păsări cernite cu aripi subţiri ,
Străbat spre pădurea de ceaţă?

Tovarăşi, luptând, tinereţe’ncuiată,

A n i îndelungi şi amari:
Istorie’h sânge şi lacrimi udată,
Dece te ridici şi tresari? ,

Iubitelor cărţi, luminoaselor cărţi,

— T rezite vieţi să v ă poarte — -
De unde să caut, pe’ntinsele hărţi,
N ebunii ce stiigă a moarte?

Tuiaguri înalte şi urlete mari

R ă zb a t din A m erici nervoase,
C u ei vor s’aducă m odernii barbari
Cenuşă, pârjoluri şi oase. ■
 N u ! R afturi de cărţi., v o spun răspicat.
D in forţele vieţii aprinse,
Vor creşte cu veacul d e \n o i apărat,
Văpăile voastre, nestinse! ,

loan Brad

P E N T R U PACE

M ă uit la creanga?nflorită.
Vorbesc cu lumina ce-i gâlgâe'n seve.
Fiecare svâcnet. vorbeşte.

A r putea oare, moartea

ce pândeşte din umbră ', să stingă
acest fior cald, ce visului dă’nfăţişare aeve?

M ă uit la viţeii ce sburdă,

E hora vieţii’ri neastâm părul, lor.
Ea răscoleşte \totul, din veci, şinfioară. '
P utea-vor oare s’o oprească acei
Care moartea steag lumii o v o r?

I n ochii m iraţi ai copiilor ■

p livirea m i-o las să se piardă.
C âte m inuni în aceste văpăi!
Câte lumi! A r putea să le stingă
la un semn, a călăului bardă?

C ine-i nebunul de crede aceasta?

Da! Se <află nebuni ce capăt vieţii ar vrea:
floare să nu tremure, râu să nu scânteieze,
vietăţi să n u desfăteze câmpia
şi inimile de piatră să stea.
 D ar viaţa-i mai tare! O ţin , ,
braţe tari, dedate ce-i putred să sfarme. -
Ş tiu aceasta şi ei. O ştiu şi se cutremură.
Cu neputincioasă furie, varsă foc şi venin
şi’n mâini fără vlagă prind arme.

Zadarnic! Una câte una, armele cad.

Lumea se’n vâ ite cu ei. Rotirea ei, par’ca
o alta cale-a luat, voind ca tă-i~~lapede.
Să ştie nebunii că armele lor
au să se’ntoarcă spre ei, de le’ncearcă.
\ ' _ ■ _^
De-ar fierbe, oricât, de-ar găsi oricâte arme,
N im ic n ’o să-i scape din ghi'ara pieirii.
U n va l împinge lumea, desfăcută din besne.
N o i suntem valul şi’n piepturi' purtăm ,
ne’nvinsă, prim ăvara omenirii. -

Dumitru C . M icu'

INVOCAŢIA MAMELOR
LA MORMÂNTUL
SO L D AT U L U I NECUNOSCUT

E toamnă târzie şi poamele-s grele^de must,

cerul uscat se aprinde ca o făclie
în zarea de sticlă, pustie,
sub' orizontul căzut şi îngust.

V â n tu ri împinse de foarte departe

aduc miresme putrezi de,-un an,
cineva se pregăteşte de moarte
undeva, peste negrul ocean.

39
 D in sud 'stoluri.. îndoliate
pe câmpiile noastre arse şi reciff~
,aducând în veşm inte brize sărate,
p) etutindeni sunt fem ei pe p o te c i.. .

In peştera nopţii ca’ntr’o neagră cetate

trec mumele toate de pe păm ânt
sub maramele albe, înspăimântate,
lângă lespedea acestui morm ânt. -

Şi astăzi copiii n al muncilor freamăt,

puternici clădesc în uzine speranţa
să nu mai răzbată acelaşi surd geamăt
al mamelor triste din Franţa. •

La m orm ântul eroului necunoscut

flori ale păcii, plecaţi-vă grabnic tulpina
că moartea feciorilor amar ne-a d u iu t
pe mumele simple din Chină.

Şi azi ne plâng ochii pe lespezi pustii

ca polenul din florile sacre
pentru copiii ucişi in masacre
prin iberice’nsorite câmpii. <

N u mai vrem moarte şi nici schinguiţi,

nici vaiete stinse pe stâncile reci,
nu 'vrem nici copiii să-i scoatem zdrobiţi
din râpile m unţilor greci. .

Ascultă-ne noapte, auzi-ne zi,

în frângem , oceane ■în spume
pe cruzii patroni îi vom îngrozi
cu armele păcii când trecem prin lume.,

In zorii aprinşi pe piscuri, în sus.

flamura roşie a zării se’ntinde
Popoai ele din Răsărit la Apus
într’un singur stindard le cuprinde.
•N u vrem război, nu vrem r ă z b o i. . .
'puternic răsună ca vocea furtunii ■
m ulţim ile din toate oraşele lu m ii. . .
N u vrem război, nu vrem război!

E toamnă târzie şi poamele-s coapte,

.văd şiruri lungi şerpuind printre văi,
cu pum nu’ncleştat, cu ochi de văpăi,
trec mamele lumii prin noapte.
Ştefan Pârvu

STA N TE
5

V iaţa noastră va răzbi precum

M uguri 'au răzbit din bezna iernii
Şi d esp letiţi'în floare şi parfum ' ,
S'au părguit în fructe. Piară viermii!

Focul ce-l urcă steagurile 1n cer, '

P artidul care ne uneşte n luptă,
N o i temelii şi melodii ne cer. <
Decât o strună rea, mai bine ruptă.

.11

Câtă'ncorâare la aceşti fierari,

Câtă viaţă:n fabrica Unirea!
M etaful m lădiat de ciocănari
In drugi subţiri îşi va preface firea.

La presă şi frezor ies alte forme.

Ce drum sucit dela metalul brut!

-41
 T oţi m uncitorii au trecut de norme,
N asc zilnic noi maşini de ţesut.

IU

S vo n u n de moarte umblă p iin Apus.

Stăpânii simt că robii’ncep să mişte.
Prea s’ar putea să cada ei de sus;
M ai bine-ar f i un nou măcel să işte.

In porturi, gloanţe fulgeră’n docheri;

Ei cer mereu în,loc de bombe pâine.
A rm ate nesfârşite de şomeri , .
Pe-acele ţărm uri duc un trai de câine.

IV

Dacă spre porturi franţuzeşti, pe mare,

Vâslesc vapoare grele de-armament,
La noi cresc holde, fabricăm tractoare
Şi creştem viitorul prin prezent.

Viaţa are un cuvânt 'de spus.

C uvântul spus odată v a .fi lege.
D in ce-i oferă jalnicul Apus
Şi ce-i dăm noi, viaţa va alege.

Aurel Râu

DEPĂŞIRE

Tovarăşul Kovâcs dela uzienle „Unirea“

a depăşit programul cu 260 la sută;
aceasta e ştirea ■
pe care, vreau să v o fac .cunoscută.
 V eţi spune: e o cifră, cunoaştem refrenul!
şi eu vă răspund: refrenul e ’nou, / 1
în oricare clipă a zilei ce trece
în inim i pătrunde adăncu-i ecou.

Pentru Kovăcs, cifra e vie,

creşte odată cu oţelul ce plânge;
aici, viaţa şi al ei înţeles
în cifre rotunde se strânge.

In aceste cifre el ved)e viaţă

pentru tovarăşi m uncind ca şi el,
în aceste cifre el crede
cum crede’n măreţul 'său ţel.

Pentru-o viaţă m ai bună s’apleacă

mai greu peste-al strungului geamăt,
să crească în ţara bogată
rodnicul muncilor freamăt.

C ifra ce saltă, născută din el,

e-un 1cântec de muncă, de pace,
în alte fabrici la fel ,
acelaşi cântec larg se desface.
Victor Felea

PÂINEA

V e zi cum d m geana serii şi-al nopţii prag răsai e

D m tr ’un drapel de vise, reînnoitul mâine
Sub roşul sân al lunii plutind pe larga zare! .
La fel se rotunjeşte din apă, humă, sare,
Eternul legământ al lumilor in pâine.

N ’o pomenesc în cântec aezi, nici .p ergamente

Ce spun de arme, scutun, cetăţi, năvălitori,
Dar .urma ei, i ămasă prin vârste şi unelte,
Ca Helios răzbeşte printre nori
C ând scapără’n tăişul oţelului fierbinte
A l plugului ce scurmă bucate'n oseminte.

Zac scufundaţi prin tim puri călăi, tâlhari, corăbii,

Sub viscole de ghiaţă o r i. lâncede liane,
Dar zi 'de zi sculară tăcute, calme săbii
A> matele ţepoase de spice, printre vrăbii,
C ând oameni aplecaţi pe’ntinse bărăgane
T rib u t plăteau, din carne, pâinii cotidiane.

Şi a crescut cu vara din ochii lor senini,

Ploconitorul vis al grânelor bălane
Foşnindu-şit mătăsoase m ustăţi de mandarini
D in care-au curs şiroaie sub mari treierătoare,
' Grăunţele, ca râm i de ploaie şi sudoare.

N im ic din 'm u n ca lor în pâine nu se pierde

Şi când în jurul mesei, sub geana lămpii trează,
Cu arsele lor palm e■prin coaja să-i desmierde,

Popoarele întregi de m uncitori semnează

Pactul solemn al păcii şi al frăţiei lor
Dospind secret prin pâine un secol viitor.

Vateriu Maniţriu

TAPITERUL
■; 5

Nerăbdarea-i ciur de ace.

Când, prin valul de fiori,
Colorează primii zori
Manifestele de ‘pace-
La arşiţa ei se coc!
Iar când bate .ziua’n gene
Ciocârlia de sirene , '
Suie’n suflete cu foc.

Tapiţerii împlinesc
N orm a veselind, rotund. '
Iarba marii’n mâni ascund,
Iarba marii’n m âni o cresc.

Chingile, ' pe sub sPeteze,

Hotărâse înguste poduri.
Serpentinele de noduri
A u pe unde să s’aşeze.

Ţ intele în fru n ţi cu steme

foacă’n hora de ciocane.
Trece’n ■p a lm e' năsd.ravane
Disciplina depe gheme '
»• • • 1
V erva mâinilor dibace ■
V iu frământă, fără teamă,
Piruiete de aramă,
Pentru zările de pace.

Arcurile stăpânite ’
Suie’n grafice la sută,
Şi dârlogii albi de tută
T rec prin m âini deslăhţuite.

Foarfeca se năpusteşte
Şi prin ziua cât un ceas
C erul pânzei de Arlas
Pe alocuri se răneşte.

R osturile de- se’ntind,

Perle de necaz asudă;
In obrâzun, flori de xiu d ă
Flăcăii de culori aprind.
 R odul muncii larg se coace,
De nu-i zare ca să-l măsuri,
Prm grădina de mătăsuri
Când trec fulgere de ace. ,

Liviu Periş

CASA D Ă R Â M A TĂ

E-atâta lim şte’n oraşu’nsingurat

Şi praful parcă-i m ort culcat în drum;
C ând bate vântul, tremură alene
Peste ruine, pulberea de scrum.

La margine de-oraş, stă casa dărâmată.

R ânjind usca! bogatei prim ăveri —
U n basm adevărat: „A 'fost odată
.. O casă albă, veselă mai ie r i.. E

Păianjenii-şi întind tăcuţi cămaşa

Şi-o spânzură de bârne putrezite,
E greu să’ntrezăreşti p rin borangicuri,
M ănunchiuri de urzici îngălbenite.

A ci lovi războiul cu flăcările t u i ..'.

La mijloc, casc’o groapă, larg, fără 'sfârşit,
Şi necurmat, se leagănă’ntr un cui
U n urs de pâslă, chior şi jum ulit.

E sticlă 'spartă, pulbere măruntă, -

Ce nesfârşitul somn lucind şi-l doarme.
C um n’o ridică vântul şi n’o’mplântă,
In ochii fabricanţilor de armei

O scară singur atecă se’nalţă’n sus . . .

De ce-a rămas?— un vaet parcă spune
C ând se' coboară soarele’n apus,
Coroană sângerie’n jur î i pune.

U n craniu ştirb îngroapă ceafa goală,

J n patul dărâmat şi ruginit. .
A lături de-un deşteptător turtit, ,
U n ciob de vas şi-un manual de şcoală.

Pe stradă, rar, ecoul unui p a s .. .

Se’ntinde-apoi tăcerea ca un ţ o l . . . •
Aşa sfârşeşte basmul cel aievea ? - .
. . .A mai rămas un rând din basm, rând gol.

Şi rândul ăsta n u -î de scris cu vorbe,

N o i împlinim] prin fapte alte vrem uri ■
E tim pul ca, de furia m ulţim ii,
Bancher cu o c h i,hapsâni, să te ‘cutremuri! . . .

Să nu m ai fie case dărâm ate! '

Să râdă fcricirea’n orice poartă! .
Să nu mai fie. basme-adevărate, .
C u oameni care mor în „lumea moartă“! '

N u vo m lăsa hiene sângeroase,

Să’nceapă iar măcelul pentru aur! .
N o i vrem să dăltuim , ca m eşter-fauf,
Copiilor, poveşti m ai luminoase. •

Cu braţul să’nălţăm un zid spre stele,

S ă ‘ nim icim călăii,,să-i înfrângem,
Să m ântuim noroadele de rele .
Şi’n jurul păcii, dese rânduri strângem.

•La luptă pentru pace, azi, popoare '

Pornesc unite’n cântece bogate.
Sub noul răsărit de roşu soare,
Să nu mai fie case dărâmate!

SanJa Dan

47
 N U VOM U I T A NICIODATĂ

N u vom uita niciodată

Căci nu putem să uităm
Acea zi cu cerul hlbastru
Şi păm ântul de sânge’nroşa.
I , ,

Păreau, în aer, simple jucării — ■

Desfăşurându-şi dansul — păsările morţii.
Sub ele dau sbătui pentru ultim a oară
Şaizeci de vieţi fără pâine.

A m desgropat atunci de sub ruini

U n prieten, un copil. A vea’n priviri
întregul cer ţi patim a de viaţă.
Şoptea: „ A m sa fiu bolşevic ‘ . . . ''

Dar sângele ce-i împroşca n gâtlej

h înnecă şi vorba şi suflarea.
Sorbit de moartea neagră, glasul său '
M ’a îndârjit mai m ult în lupta vieţii.

M ’avânt acum cu m ii şi milioane, '

In valurile mari în lupta dreaptă. '
Spre mal de soare’m pm g vaporul vieţii
Din echipajul căruia pierit-au m ulţi.

R idicăm stăvili sângeroşilor N eroni,

Ca să nu se mai vadă de-acum niciodată
O ameni ce se sbat, sfârtecaţi
De arme şi păsări purtătoare de moarte.

Bandiţi în fracuri şi alure „elegante“

Sub călcâiul nostru vo m şti să vă zdrobim ,
' Iar generaţiile viitoare vor auzi
Doar ca de un basm trist, de război.

48
 U n basm în care fiarele sângeroase
Ca nişte fă p turi ale .m or ţii-şi cătau ,
H rana’n tr’ale omenirii m orm inte,
'Crezând că-şi vor prelungi agonia. ..

R ăzbunăm moartea eroilor noştri.

'D istrugem clasa ce nemernici a crescut.
Z id im temelii unei vieţi însorite
".Din dicţionarele căreia va lipsi cuvântul R Ă Z B O I.

Vasile Grunea

A lm a n a h u 1 .litera r, 4 — 1950
 Ju rn a l de le c tu r ă

, LA CEI 4s DE ANI
AI LUI MIHAIL ŞOLOHOV

ite ra tu ra sovietică s’a născut odată cu statul so v i-

L
etic. E a a s tră b ă tu t 1 drum urile aspre, deosebit de
. grele ale consolidării statului de tip nou, a fost o

£ nepreţuită arm ă de luptă, o lite ra tu ră ’ m ilitantă.

' Ea s’a pus dela început în slujba m ăreţului steag,
ridicat de m uncitorim ea din Rusia7 ţaristă, a cântat strălucitele-
fapte ale voinţei populare în drum spre libertate, a pus în lu­
mină nenum ăraţii eroi ai luptelor şi a aruncat asupra m inciu­
nilor burgheziei săgeţile nim icitoare ale adevărului. L itera­
tu ra sovietică s’a născut odată .cu prim ele bubuituri de turn
care vesteau m inunata naştere 'a lumii noi. ,
M ai toţi scriitorii sovietici au_ înţeles din tim p m area
misiune pe carc P artidul le-a dăt-o. Scriitorii au- reţin u t t o r
ceeace trad iţia literară rusă pusese în slujba ridicării popo­
rului subjugat de o cum plită exploatare.- In focul luptelor s’a
călit M aiacovski, în aceleaşi convulsiuni şi-a ridicat piesă-
cu piesă m ăreţul său edificiu literar- M axim Gorki, îhtem e—
bO I " 1
ietorul realismului socialist.-Iri| .aceleaşi lupte se cristalizarea
aurul în văpaie opera • scriitorului dela 'a cărui naştere s’au
îm plinit la 24 M ai, 45 de ani, M ihail Alexandrovici' Şolohov.

JVlihail Şolohov este im fiu al regiunii Donului. T ată l

său, mujic, şi' mama' sa, cazacă, erau săraci. A ceasta se Vede
■din nenum ăratele'slujbe prin care fiul lor a colindat, pentru
a putea să trăiască. El a fost pe rând, calfă, voluntar, organic
zato r al tineretului localnic, ham al, zidar, în v ăţăto r şi aşa
mai departe, ceeia ce doved;eşte că în tre copilărie şi primele-
opere literare, scrise la vrâsta de 19 ani, s’a întins o perioadă
de sbucium, de suferinţă şi de furtunoasă luptă cu viaţa. E
ceva 'asemănător cu viaţa am ară pe care marele scriitori. al
proletariatului rus, M axim Gorki, a dus-o în tinereţele sale.
E o oglindă a regimului nefast, sub care norodul se svârcoleâ
de veacuri, -ţintind către libertate. ' - .
La 1 9 - arii, numele lui Şolohov era puţin cunoscut. Ea
26 de ani însă, numele acesta c c a p ă re a pe o carte remarcabilă,
„T ih ii D on“ — D onul liniştit •— fu o adevărata explozie.
LTn tân ăr cazac, autor al câtorva nuvele ş i 1schiţe adunata' în
două volume,' prezenta prim ul volum dintr’un roman care
dela primele pagini anunţa un' talent neobişnuit, o largă res­
piraţie epică şi o ra ră m aturitate artistică. La 24 de ani! La
4 ţ de ani —■ azi — acest fiu de cazac a depăşit de m ult
graniţele m ăreţei'sale patrii şi' s’a aşezat fără em fază, calm ,'
serios şi natural, la locul său din galeria m arilor creatori ai
omenirii. în că odată, geniul / poporului rus se impune prin
valorile sale,-în fruntea valorilor universale. - >
' M ihail Şolohov este un scriitor al poporului. El 'n u s’â
depărtat de popor,. A crescut din el ca o m lădiţă d in tr’un
trumehiu vânjos, s’a opintit -să trăiască şi "a reuşit s’o: facă. ^
Nici o clipă nu s’a lăsat în d ep ărtat de popor. Simţea el c ă "
este rodul acestui ocean de calităţi şi aptitudini, de 'vitejie' şi
eroism, efort constructiv? Simţea. De aceea, nu s’a '.lăsat
desprins de tulpina săn ă to a să' a poporului. S’a contopit cu
năzuinţele lui, şi-a făcut nădejdi din nădejdile lui, a crezut :
în crezurile lui, -a; lu p tat alături de el si 'fără să se considere
vreodată miai m ult decât vreunul dintre nenum ăraţii săi to-

■51
 varăşi, a ajuns inim a şi )mândriăr lor. A rămas! între ei, în ,
Veşensk'aia, orăşelul natal pe m alul Donului, în inîm a ţin u tu ­
rilor cunoscute azi 'de to ţi din m inunata sa operă. Poporul.,
l-a trim is să-l. reprezinte în Sovietul Suprem ca m ărturie a
dragostei şi respectului pentru artă, pentru valorile nepreţu­
ite ^arătate lum ii întregi: „U itaţi-v ă cu toţii, care vreţi!
Acestea'sunit ro ad d e. libertăţii noastre". ■"

N uvelele lui M ihail Şolohov sunt preludiul grandioasei

sale epopei, i„Pe D onul liniştit“ . Ele vădesc dela început, m a­
rele talent epic al autorului. Ceeace caracteriza calităţile de
scriitor ale tânărului artist era calda l u i ' apropiere de erou.
Pentru el, eroul nu- însemna d figură despre care .treb u e să
*scrii, uii num ăr oarecare de jpagini, urmărindfu-i anecdoticul
- vieţii. P entru M ihail Şolohov, eroul era şi trebuia să fie ne­
' a p ă ra t un lu p tăto r pentru o cauză: Şi cum ■ cauza - pentru
care se sbăteau mii-şi 1 m ii'de-oam eni era prezentă în tr’o rea­
litate sângeroasă şi dram atică/ omul — cu sau fă ră voia lui —
era în lăn ţu it de vertiginoasa încleştare a fa p te lo r.' C auza răs­
c o le a -to t ceea ce mileniile lăsaseră'm oştenire:- şandram aua
avariată a burghezo-m oşierim ii ruseşti se prăbuşea sgomotos,
m istu ită. de flăcările revoluţiei. Ideea nouă, care entuziasm a
-m ulţim ile în -lu p tă , răstu rn a toate falşele axiome ale trecu­
tului,-se concretiza în lu p ta .de clasă,' deslănţuită ’m ai ascuţit
ca oricând. -Lupta aceasta cuprindea întreaga respiraţie' a vi­
eţii; era m otorul vieţii noi. Ea încleşta oamenii, s ilin d u - ila
o atitudine pro m p tă şi aspră, în care interesul personal trebuia
supus interesului general a l'p o p o ru lu i în lu p tă 'p e n tru liber-'
tate. F ra ţii'în tre ei, soţii, părinţii şi copiii, se găsesc de m ulte
. ori pe -poziţii opuse. Ideeă com unistă în firip a oameni noi,
le im punea o intervenţie im ediată, fă ră echivoc; se limpezea
şi se .purifica în -lu p tă. Com uniştii — surprinşi de M ihail Şo-
' Ibhov în cele m ai grele etape ale desvoltării lor, urm ăriţi
pe lin ia aceasta a încordării febrile prin care lu p tă să se de­
păşească pe ei înşişi şi să-i zdrobească pe duşmanii poporului,
■— tiin t eroii d e predilecţie lai tânărului nuvelist. Ei apar ca
oameni neobişnuiţi,) pentrucă neobişnuită •era şi realitatea în
care •respirau.''Faptele lor trec p e s te ‘marginile norm alului şi

52
se situează pe planurile epopeilor, ale extraordinarului'. Om ul
nou nu m ai semăna cu' ceea -ce'lăsase în urm ă. . A utorul îl
urăreşte cu atenţie, nu -1 smulge niciodată din mediul, lui
frăm ântat, îi surprinde -gândirile şi m ai ales n eîn frân ata-v o ­
inţă' de a învinge. ' , 1 ■ - . ,..
A titu d in e â 1 lui Şoholov fa ţă de ’eroii săi era directă şi
nemijlocită,- a tâ t d e ,n a tu ra lă încât excludea artificialul., Mi-
hail Şoholov era în c ă 'd e pe atunci un realist. Deci el/m i.
p u te a . să-şi- plasese acţiunea, povestirilor undeva în afară de
realitate iar eroii, ;chiar dacă erau oameni neobişnuiţi, nu
perm iteau nicio idealizare. Ei se conformau, cotidianului, ime­
diat cu a tâta siguranţă în c â t, o/ sim patizare rom antică i-ar
fi diform at, i-ar /fi smuls din făgaşul obişnuit al v ie ţii'ş i
ne-ar apărea falşi.; Mihail- Şolohov îi surprindea în .’plină
acţiune. ,Ei sunt oam eni conştienţi' de ceea ce-trebue să fa'că
şi care urm ăresc aceasta cu perseverenţă, se lu p tă, sângerează,
’ suferă, m or uneori, totul ,îm slujba idealului cunoscut -ca sinT
gurul mijloc de eliberare a omenirii din cătuşele trecutului! -
Idealul acesta nu era însă ceva în,’ afarai vieţii, îi era esenţial
şi de aceea eroii depăşesc rolul de figuranţi, devenind tipuri
Concrete, reale, iar meşteşugul scriitoricesc se dovedea extra- >
ordinar pentru surprinderea vieţii" în to t ce avea ea mai
esenţial. ' .
- A utorul îş,i d ă'lim p ed e seama că -încleştarea oamenilor
se produce totuşi- pe un teren, în ţr’un spaţiu; în tr’un anum it
loc. N a tu ra prindje- v iaţă în paginile artistului şi face’ o a tâ t ’
de interesantă parte din luptă, încât A’ar , părea că- fă ră .
această prezenţă şi pătrundere a ei nu se poate înţelege. a­
valanşa faptelor. A dăugând la toate acestea o lim bă suplă şi
b.ogâtă, tân ăru l nuvelist, abia scăpat e l, însuşi din iureşul ce
deschidea' drym ul spre viitor, făcea dovada uriui puternic
talent epic şi descriptiv.^. El nu. înţelegea altfe l- artă decât.-
brodată pe terenul solid al realităţii ,şi al esenţialului anec­
dotic. N im ic, superficial, nimic f ă r ă . semnificaţie; am ănuntul
im pregna to talitatea an sam b lu lu i'şiri dădea ■coloratura ‘ v eri--
dicului. A rta se punea vădit în slujba m ăreţei realităţi sociale
care, prin sânige şi m orm inte, îşi deschidea drum ul către
viitor-. , '
' I
W

O pera capitală a lui M ihail Şolohov este însă rom anul

„Pe D onul \hniştit“. Epopeea revoluţiei de pe Don, este deo­
p o triv ă un -fragment din istoria adm irabilă a M arii Revoluţii
Socialiste din Octom brie şi m arele rom an al ţărănim ii d in '
secolui X X , iar prin aceasta o carte crucială în literatura
m ondială. Mai m ult decât atât. N u num ai o frescă, riu numai
un, m ozaic reprezentând; viaţa, nu num ai un -'film veridic al
revoluţiei de pe D on: M ihail Şolohov a ştiut să facă din
opera"' sa ' procesul de conştiinţă pentru fiecare om care crede
în tr’un viitor mai bun. L -a ales pe cazacul Grigorie Melehov,
l-a urm ărit pe întreg drum ul vieţii,.dela prim ele'm anifestări'
ale bărbăţiei până. la m aturitate, şi ne-a dat o> carte care la
fiecare pagină pune 1 o întrebare şi aduce un răspuns. A utorul
a înţeles că el trebuia să cuprindă în paginile cărţii ,ceea ce
m ăreţul popor sovietic a cuprins în faptele lui. Istoria^ ca­
zacului Grigorie M elehov a devenit astfel o parte din istoria
poporului sovietic, iar lupta lui, ilustrarea splendidă a teribi­
lei svârcoliri din cărei s’a! născut lumea nouă, socialistă. Şi
totuşi, Grigorie ^Melehov răm âne până la urm ă un învins,
în treb area care s’a născut în m intea m ultora, ’ chiar dacă au
citit cartea cu atenţie, dovedjea că n ’au înţeles adânca ei
semnificaţie.
De ce sţutorul l-a sdorbit pe M elehov după ce to t tim ­
pul, în cursul a două mii de pagini, ne-a făcut să-l îndrăgim ?
Aici .trebuie să stăruim jdin nou asupra atitudinii pe care.
scriitorul sovietic-o adoptă fa ţă de eroii săi. P entru el, eroii
sunt oameni vii, oameni care se mişcă, /trăiesc şi mor. O a­
meni indistructibil legaţi de viaţă. Ei nu pot fî d espărţiţi de
v iaţă şi de fireasca ei desfăşurare. In felul cum Grigorie Me-
-lehov a fost crescut, în felul cum şi-a dus v iaţa până la înce­
putul m arelui examen — revoluţia - ^ ,î n \ felul cum au reac­
ţionat toate resturile m entalităţii cazace (casă dom inantă)
din sufletul său îm potriva ideilor noi, totul ne uşurează sar­
cina de a înţelege că M ihail Şolohov şi-a propus să facă pro-
desul de conştiinţă al fiecărui oui, în drum spre ad ev ăr.' G ri-
gorie Mehelov nu este prin nimic mai bun decât' oricare alt
erou al cărţii, nici m ai rău. O ricum ar merge un autor pe
vuna' din aceste direcţii el ar cădea în păcatul idealizării şi
-deci al artificialului. M elehov tră ie şte .'N u după instinct, nici
după principii morale. El trăeşte sub porunca vieţii obişnuite
ca re în felul cum o trăeşte el nu-i pune nici o problem ă. Ele
sunt rezolvate dem ult dje către clasa din care face parte, .ia r
M elehov se conform ează firesc în această’lume care-r perm ite
să se desvolte şi să trăiască liniştit. El este un mijlocaş cum­
secade, are cu ce trăi, şi de aceea! nu;-l sbuciumă probleme
m ari. înţelege că are unele îndatoriri — m ari şi grele, cum
.ar fi slujba de ostaş pentru ţa r — dar are! şi drepturi. Din
această existenţă oarecum „ echilibrată, ajunge la un mom ent
dat în tr’o grea cum pănă. M elehov nu mai poate ezita, el tre­
im e să ia o atitudine şi trebuie să se hotărască prom pt şi defi­
nitiv . D ar M elehov nu poate aceasta. El este un mijlocaş
c a re oscilează în tre două forţe contrarii. Şi pentrucă el fiu
poate depăşi cercul puternic al condiţiei sale de clasă, op-
‘tează ;pe râ n d pentru fiecare, încercând1. E de ajuns un şoc
puternic, ca să fie svârlit în tabăra 1 adversă' şi întreg Echili­
b ru l să i se spulbere din nou. El va răm âne în tabăra care-i
asigură evidenţierea personală şi răm âne definitiv reprezen­
ta n tu l tipic al omului care (închide ochii la interesele m ari ale
poporului, fiindu-i greu să lupte cu sine însuşi’. El nu se poate
■lăsa smuls1 din sine. E l se consideră suficient de puternic
pentru a călăuzi v iaţa după gândurile lui, ceea ce din nou
îl duce la greşeli.El se ştie suficient de înarm at pentru a în­
vinge şi se îeazim ă prea sigur pe ceea ce i-a lăsat trecutul
moştenire. M elehov se sbuciumă de ,aci înainte în întrebări, dar
când v iaţa îl supune nemiloasă la examenul m arilor hotărîri,
el procedează laş. N ’are iniţiativă şi se simte nesigur pe
terenul p roaspăt întins înaintea lui. Melehov nu-şi întem e­
iază echilibrul decât pe'ceea ce a moştenit. O r, pentrucă îm ­
p o triv a acestei moşteniri, se ridicase' o am eninţare, Melehov
tiu mai stă la îndoială şi se pune în slujba m oştenirii sale.
Adăugându-se la aceasta interesul personal şi superficialita­
te a judecăţii, eroul face dovada tipică celbr de felul lui: nu
înţelege com andă imperioasă a m om entului h o tărîto r şi con-
 '-tinuă să 'creadă că' adevărul este de partea lui. T ârziu apoi„
începe să-şi dea sama cât dje fals i-la fost procedeul şi)' s ă 's e -
revolte îm potriva lui. D in acel moment, M elehov este pier­
dut ipentru moştenirea! sa, este un învins, pentrucă a. pus mai
. presus de orice interesul şi situaţia personală. El co n tin u ă. să.
.- lupte, pentrucă nu m ai are încotro, deşi b in e ,ştie căi ■Inimic
nu-1 m ai poate îndreptăţi să creadă în victorie. E atitudinea,
unei întregi serii de cetăţeni şi cazul lui Grigorie Melehov ar tre­
bui să fie ’un m are semn de întrebare •pentru 1 m ulţi. D e ră s -
. punsul dat, depinde dacă ei1 vor răm âne folositori societăţii'
sau v o r; cădea răpuşi şi în lătu raţi de pe drum ca oricare p ie -
decă sau ca oricare duşman. D in această _cauză, rom anul lu i
M ihail Şolohov este în prim ul râ n d un ajutor nepreţuit pentru-
cei care 1— - din felurite m otive — oscilează între o accepţiune--
sau alta şi-i obligă, dacă sunt cinstiţi, la o îm brăţişare f ă r ă
rezervă a, m arelui adevăr care a răscolit lumea ,din temelii.

' G rigorie’ M elehov este sim patizat de cititor' tocmai prini

fap tu l că se integrează a tâ t de veridic în! viaţa obişnuită.
M elehov este sim patic prim to t ce ' face, pentrucă
io a tă v ia ţa lui este- străbătută de o sinceritate rem arcabilă.
El are răspunderea faptelor sale şi n ’o tăgădueşte. C ând re­
vine acasă, definitiv învins, el este resem nat: vine să-şi p ri­
mească ră sp la ta pentru faptele lui .-. 1 N u este o docilitate a
inamicului dezarm at d ar duşmănos totuşi; este- ■ atitudinea:
omului iconvins .că este vinovat şi că trebue să ispăşească;
este omul cape _a căzut, asemenea lui Icar, ■din sb'orul său sfi—
,• d ăto r fa ţă de cei m ulţi, ’ - .
. 1 M ihail Şolohov l-a ales pe -Grigorie dintre mijlocaşi..
Era poziţia de clasă care-i, perm itea să urm ărească pînă’n s tră -
. funduri problem a deosebit de im portantă a atitudinii faţă.
de m area mişcare a poporului. P e de altă parte, eroul îi per­
m itea să privească în inlterior asupra, perspectivelor m arii
conjuncturi a realităţii. Situaţia^ lui era , extrem de dificilă şi'
fap tu l că a reuşit să ne dea o operă m agistrală pe1 această-
temă, învederează m arele său talent. A utorul a trebuit să-l,
urm ărească pe Grigorie în toate m eandrele, ascunzişurile şi’
şovăirile inerente unui mijlocaş individualist şi a reuşit să,
' ilustreze cum nu se putea m ai clar, to t ce se- întîm plă cu um

56.
individ izolat atunci când se pune' deacurmezişuŢ m arilor ini—
terese ale popqrului, când se rupe «de popor şi când se consi-.-
deră, deşi hăituit de remuşcări şi probleme contradictorii,
m ai presus de linia generală a voinţei populare. T otodată, po­
liţia aceasta i-a perm is să pună în lum ină — la antipodul.
tipului M elehov — o1 serie în tre a g ă ' de eroi poziţivij . d e’
oameni neşovăitori, conştienţi de ceea ce fac şi, -încotro se
.
diuc.'
i ,
' 1 , ' • 1 ’ ' ■ .
i Oscilaţiile lui 'G rigorie ■Melehov i-au permis , autorului
să-l, urm ărească fă ră , dificultate în am bele'tabere, ,au fostr.
puntea de legătură a artistului cu cele două fo rţe care'se ce­
reau zugrăvite. De aceea, când autorul trece cu 9privirea
'd in tr’o, p arte în tr’alta, drum ul său ni se pare a tâ t de natural ,
încât nu ne dăm seama că urmărim-,o carte, ci p arcă trăim
cu adevărat întâm plările p e . care ea cuprinde. C ititorul; dacă
este sincer, este ch e m a t. să-descifreze-din înlănţuirea faptelor-
sem nificaţia lor, unică şi generală. A utorul îi indică, i i oferă,
îi .pune totul la îndem ână: cumpăneşte, şi alege. Această atitu ­
dine; este o p iatră de' încercare pentru sinceritatea lectorilor şi
a ra tă intenţia artistului de-ă educa, de a-şi îndeplini cu p ă ­
trundere şi fineţe misiunea de s,inginer al sufletelor ome­
neşti". Şi sub acest aspect, opera lui M ihail Şolohov este ne­
A . . u , •
întrecuta. ■ " ,,
C ititorul lui .M ihail Şolohov are o m are' satisfacţie-
descifrând lin ia , după care autorul îşi crează şi-şi urm ăreşte
eroii. Epoca pe care şi7a propus s’o zugrăvească i-a pus' la
îndem ână u n m aterial enorm, atât în oameni' cât şi, îm fapte-
şi întâm plări. D a r M ihail Şolohov a sesizat că nu-i destul ca­
să’creezi un.personaj, ci trebue să-i găseşti neapărat şi un ro st.'
In acestă gigantică ţesătură' a vieţii, fiecare om venea cu ce
avea mai specific,, şi m a re a .a rtă a autorului constă tocm ai în*
descoperirea acestuia, de a -1 schiţa pe fiecare în m od deosebit,
cu mijloace felurite, din câteva linii sobre şi definitive. Ci­
titorul îl identifică oriunde şi îl face să ocupe un loc anum it,
.bine definit, im loc ce nu poate, fi ocupat de altul. T o t aşa,
com portarea şi faptele fiecăruia-sunt a tâ t de‘ personale, înicât-
e cu neputinţă s ă -1’ confundăm ■‘cu un altul. Şi aceasta,. cu;
fiecare din ero i., N u e num ai tipul Melehov, m ai ' su n r
sute alţii. Bunei,uc, d e 'p ild ă , nu putea să fie decât /dârz,.

57
-Podtiolkov nu putea fi decât erou, A xinia numai adulată.
.A utorul ştie perfect cum să scoată din atitudinea fiecăruia
fa ţă de v iaţă un argum ent solid pentru cel care doreşte să se
'Convingă. Şolohov a arătat s tră lu c it’cu ce şi cum trebue să
^opereze un scriitor pentru crearea eroului pozitiv şi, din acest
m otiv, studierea uriaşei sale opere se impune oricărui m ânu­
itor de condei.
•aw* _

Problem a aceasta capătă o şi mai .m are limpezire când„

pe lângă m onum entalul \„Don liniştit", se are în vedere şi
.adm irabilul rom an „Păm ânt desţelenit''. R om anul acesta are
o însem ătate prim ordială. M area artă a scriitorului sovietic,
-de a 'în fă ţişa plastic trăsăturile eroilor săi, străluceşte şi în a­
ceastă a doua creaţie a sa. Bolşevicul' D avidov este conceput
m agistral. La fel de bine co n tu raţi'su n t oricare dintre local­
nicii din Gremeacii-Log, ca membrii de partid" N agulnov şi
Razm iotrov, ca M aidanicov si Molcin, ca Polovţev, tipul con-
'tra-revoluţionarului sau "ca lacob Lukici O strovnov, chia -1
burul perfid. -Nicăeri nu vom găsi m ai bine subliniat carac­
terul fiecăruia, acţiunile fiecăruia,felul cum se integrează în
viaţă. C hiar şi bătrânul Şciucar, a cărui fig u ră/este o’ ra ri­
tate artistică, face parte' atât d'e nedesprinsă din viaţa cărţii,
■încât fă ră el opera ar dovedi o lipsă. P e n tru c ă ' însăşi viaţa
are asemen'ea figuri Fiecare personaj, oricât de accesoriu, ca
.să nu vorbim de tipurile necesare cum ar fi M acar N agulnov,
bolşevic stângist, dar .plin de bune intenţii si legat cu trup
.şi suflet de partid, sau ţăranul mijlocaş K ondrat M aidanicov,
—r care sezisează im ediat încotro e drum ul - cel bun şi por­
neşte p e'el cu hotărîre dar şi cu o seamă de resturi din vechea
lui' m entalitate,— fiecare îşi are locul său în viaţă, atât de
"bine precizat, încât prezenţa lui acolo este asem ănătoare im a­
ginii reale d in tr’un film sau mai bine zis; din viaţa însăşi (pe
■care o vezi şi ţi se pare c’o poţi pipăi. ' '
' Eroul suprins în to ată com plexitatea lui,, şi accentuarea
*în special a laturii caracteristice, liata m area artă ce d ă v i­
ta lita te a excepţională .cărţilor lui M ihail Şolohov: A titudinea
aceasta ferm ă, dinlăuntrul vieţii, lipsită de artificiu şi de
-superficial ,1 firească, jfără asperităţi inestetice, simplă şi fer-

-58
 m ecătoâre, face din eroi figuri de o reală plasticitate. Ii -în­
carcă de semnificaţie şi-i prezintă viitorului', ca elemente
deosebite, tipuri reprezentative ale unei epoci bine definite în
cursul istoriei. Realismul socialist se dovedeşte astfel singura
, m etodă - artistică 'în ale cărei făgaşe istoria societăţii umane
poate fi surprinsă în'esenţialul ei şi m ai ales în drum ul său
înainte.' Ia r M ihail Şolohov răm âne un neîntrecut maestru
în-această direcţie. 1 - .
' L iteratura trebue să fie un sprijin pentru lupta poporului,
ea trebue să aibă o (structură partinica şi să fie susţinută de
1 un trainic )suport ideologic. Şi sub acest aspect, opera lui
, M ihailr Şolohov aduce o nepreţuită valoare. jFelul cum îşi
-concepe cărţile şi temele dificile pe care le-a în cercat,' do­
vedesc ' că ele ţintesc la educarea şi înarm area lectorului în
lu p tă lui de fiecare zi. D acă dram atică viaţa a lui Grigorie
Melehov trebue să dea serios de gîndit tuturor, sim patizanţi
sau duşfnani (celor dintâi, îndem n spre clarificare im ediată
şi spre-ataşam ent sincer, — celorlalţi, un memento im perativ
că viaţa 'îşi urm ează cursul), atitudinea lui K ondrat M aida-
nikov, p ro m p tă şi neşovăitoare, trebue de asemenea să-i
hotărască pe m ulţi. -
A utorul nu caută decât adevărul şi acest adevăr vrea
•el să-l. prezinte. De aceea, nici în „Donul liniştit“ nu muşa>-
malizează/ dram atica exterm inare întreprinsă de o tabără
a su p ra ' m em brilor ' celeilalte, nici în „Păm ânt desţelenit“
n u ascunde greşelile activiştilor în _lupta pentru colectivi­
' z a re ..E l însă le întregeşte, complexul: le arată rezultatele.
Şi prin aceasta: ue face măi atenţi. .A utorul nu dă nici un
verdict; el dă fa p tu l m ustind de; în v ăţătu ră. Faptele acelea
nu p o t fi interp retate fals decât ale duşmani, dar tot ele
conţin argum entul h o tărîto r îm potriva inamicului. T o tu l ieste
străbătut de.,o înţelegere, caldă, sinceră, iubitoare a ome-
' nescului şi de o. precisă docum entare ideologică. A rta devine
astfel un mijloc de educare şi un instrum ent de luptă.
, su

' ; D ar opera lui M ihail Şolohov îm bracă şi alte perfecţiuni

artistice. S’a vorbit atât de m ult de m area sa a rtă descriptivă,
de felul ‘cum ştie să dea viaţă nu num ai oamenilor dar şi na-

59
 turii, m ediului în oare aceştia se mişcă, despre - m inunata sa
fo rţă de plasticizare, de îm binare a ' elem entului' natural cit
starea sufletească a eroilor. R areori întâlneşti' o operă în
care naturii să i se acorde' a tâ ta nem ărginită dragoste şi ■atâta,
adâncă i,atenţie. M ihail .Şolohov nu face însă pastel, nici ide­
alizare, . după cum nici eroilor s ă i. nu le îngăduie această.’
perim ată costumaţie. ■N a tu ra este, ,un personaj. în opera lui
M ihail Şolohov. Ea îi îm brăţişează. pe toţi eroii, - p artic ip ă
la v iaţa lor şi complectează tabloul general al evenim entelor
sau al ’ conflictelor, sufleteşti. In ,felul cum se opreşte" asupra
naturii, se descifrează din opera lui M ihail Şolohov lirism ul
accentuat care transpiră ap ro a p e 1la fiecare pagină. N u este
un lirism dulceag sau sulemenit, e un cântec d.e slavă adus
de om păm ântului pe care -1 iubeşte şi de care. se simte legat*
e o în frăţire a omului cu materia! din care, trăieşte. -' '
1 A utorul nu se mărgineşte num ai la elementul descriptiv.
E l stăpâneşte o, neasemuită putere d e sugerare. El surprinde
şi în n atu ră num ai ceea.ce e ' sem nificativ şi adevărat u n e i'
situaţii. Pe lângă toate calităţile sale, el este im'"artist p ân ă’n
cele fnai mici am ănunte: când realizează atmosfera,', lum ina,
mireasma. T o tu l e puternic evocat în opera lui -■Şolohov, '
dela florile plăpânde ale- prim ăverii, la cernozionul m ustind
de zăpadă, dela roua dim ineţilor la , fum ul’,'caselor, la abu­
reala blidelor de m âncare ori a bălţilor şi â .vegetaţiei - cu- .
prinsa ,de' putrezire. M iroase p ă m â n tu l' revenit de' ploaie, '
văzduhul cuprins dle arşiţă, în 'c a re plutesc amestecate toate
miresmele- păm ântului, până ş i , v ântul aduce din _ stepă !izul
ierburilor şi al cernoziomului... C ititorul răm âne ferm ecat de '
inepuizabilele mijloace ale autorului‘d e a sugera acest aspect
al vieţii, al naturii, această parte esenţială a ei. Trebue să fie
cin ev a 'p ătiu n s în toate fibrele (fiinţei sale.de puterea răsco­
litoare a naturii pentru a o surprinde şi a o> picta ,cu a tâta
măestrie. M ihail Şolohov dovedeşte,pe acest teren o a tâ t d e 1
m are siguranţă încât greu ne-am putea im agina un alt artist '
care să-l depăşească. Paginile sau crâmpeiele descriind n atura -
sunt poeme d e cea m âi desăvârşită realizaxe artistică, ia r
opera întreagă — 9 orchestră în care cântă to t ce are n atura
mai reprezentativ, m ai-ad ev ărat. - E .realita te a 'su rp rin să în'
intim itate.

60
 ■ Im presia dfc veridic' şi de natural este redată, pe lângă
altele, de aspectul verbal, stilistic. Este greu de im aginat lim ­
ba literară â lui M ihail ŞoloKoy dacă nu se poate cerceta
originalul. In 1 traducerile rom âneşti, destul de onorabile, mai
ales aceia .a „Donului liniştit", datorită lui C ezar Petrescu,
■se în trez ăresc 'to tu şi v a ria te le ‘ instrum ente cu care artistul
■operează ..pentru ’ â m r silui adevărul. ■Să nu vorbim ' despre
'■.dialog; el' este o m inunăţie şi ra r întâlneşti un dialog [mai
viu mai firesc. E ceva care nu îngăduie să te gîndeşti la 1 lec­
tură. Oamenii vorbesc în realitate, se aud, li se configurează
până şi tim brul vooal. Fiecare are un fel al'-său de a se
exprim a, de a-şi îm brăca gîndurile în cuvinte, de a se face
■cât măi bine înţeles. A dăugând variatele zicători, proverbe,
cântece şi exclam aţii i felurite,' avem în fa ţa noastră o , lume
vie, mişcătoare,' dinamică, un care v iaţa pulsează .p retu tin ­
deni, în fiecare filă. ■' , O, , ' •
Şi totuşi, suntem a tâ t de departe de o fotografiere! A-
’m ăn u n tu l de care îm piedică atâţia autori şi, sub care
/fo arte m ulţi sucombă, rnu-1 copleşeşte pe M ihail Şolohov. El
.ştie care este cel m ai reprezentativ,- cel mai plastic, cel mai
plini de ■semnificaţii; S’ar crede că această minjunată diversi­
ta te de. culori' .încarcă'; nu, ele sunt tot atâtea concrete' şi
necesare aspecte ale realităţii luată în întregim e dar pe rând,
fir cu fir. A utorul lucrează din perspectivă şi surprinde
num ai' cea ce e absolut necesar p en tru ' a îm plini întregul.
' Stilul lui M ihail Şolohov este îm bibat de hum or. In
-afară/' de zicâtorile populare, întâlnim felurite situaţii pre­
zentate cu a tâta simţ al comicului încât nu se poate să nu le
recitim. A şa e, de pildă, autobiografia lui ‘ M oş Sciucar din
„P ăm ânt desţelenit“ sau vitejia de care dă el dovadă faţă- de
ţap , în tim pul răzm eriţei fem eilor. „D onul liniştit“ are de
■asemenea situaţii ,ce îm ping cititorul nu la zâm bet — aceasta
se petrece aproape la {fiecare pagină — d a r.la hohote nestă­
pânite. D u p ă icum artistul foloseşte game .infinite ' pentru a
■caracteriza oamenii sau aspectele naturii, —- to t aşa uzează
■de felurite culori pentru a. îm brăca în zâm bet înfăţişarea re­
alităţii. Hum orul. ‘lui iM ihail Şolohov aduce operei sale acel
su flu dinamic, jovial, pe care viaţa îl poartă întrânsa, chiar
•şi în cele mai dificile momente. Destinderea tensiunilor dra-
m atice prin .cîteva fraze luminoase constituie una din m arile
posibilităţi ale acestui neîntrecut creator de a plasticiza asr
p'ecte ■variate, deosebite unele de altele, - semnificative,, laie
vieţii. • I ' ' , ' '

' Despre opera lui M ihail Şolohov e greu ' să nu vorbeşti

la superlativ. N u-este o exagerare. C ititorul n’are 'd e c â t să.
deschidă cărţile pentru a se convinge că are în fa ţă un artist-
neobişnuit, un artist icarei depăşeşte to t ceea ce s’â scris des-'
pre ţăran i p ân ăJn m om entul de faţă. Ţ ăran ii săi nu sunt
num ai oameni ai păm ântului, ei sunt vii, se ' frăm ântă, ca
oricare alţi locuitori ai acestei planete; au u n coplex- sufle­
tesc extrem de bogat.' Ei1 nu m ai sunt simpli cetăţeni ideali­
zaţi, tr ă in d 'în tr ’o .natură la fel de idealizată, ei sunt oameni '
adevăraţi m istuiţi de probleme, şi luptători -pentru idei pre­
cise. I n sânul lor, dinamismul luptei de clasă se face sim ţit '
din ce în ce mai puternic, iar ţărănim ea m uncitoare îşi ..dai
seama că alianţa cu proletariatul dela oraş este singura ga-"
rânţie. p e n tru /fă u rire a unei vieţi mai bune. 1 1
L iteratura rom ânească are, atâtea de în v ăţat dela lite­
ra tu ra sovietică. A re de în v ă ţa t şi dela Şolohov. N u num ai,
în p rivinţa construcţiei, rom anului, a atitudinii " f a ţ ă 'd e eroi-'
şi fa ţă "de evenimente, nu num ai din lfd u l de a-i p re zen ta'p e'
ţărani, ci şi în a descoperi legea după care’ am ănuntul' d e v in e '
semnificativ, legea după care el trebue ales, legea după care,,
trebue- m ânuit ca să nu dea impresie/ de aglomerare. Pentrucă.
literatura,, noastră suferă îp general, de schematism, chiar dacă
ea utilizează un m aterial abundent;) .am ănuntul ’nu-şi găseşte -
locul în concertul general. -Ba,, de m ite .ori, el ' este plasat'
întâm plător -,ne la locul lui, Npierzându-şi, .semnificaţia -şi'
im portanţa şi devenind un accesoriu peste -care ajunge o
simplă trăsătură de condjei d e a c u r m e z iş u l.D a r am ănuntul
aceasta trebue pus acolo unde e nevoie de el. P entru a desco- ’
peri legile de construire ,a. cărţii, nu-i destul num ai să cunoşti
realitatea, ea trebue interpretată, ,ea trebue axată pe temeiurile •
generale ale desvoltării vieţii.Se im pune deci o • încercată
şcoală ideologică, pe lângă una- literară. O pera lui Mihail'.
Şolohov răm âne în această privinţă nu num ai un obiect de:-

62
lectură- şi de ad evărată desfătare intelectuală, dar ea tre­
buie studiată atent şi am ănunţit. -
L iteratura românească suferă uneori de lipsă d e-p ătru n ­
dere a personagiilor. Eroul e privit oarecum d inafară; especta—
tiv, fă ră ca să fie^urm ărit în complexul, lui sufletesc. în mie­
zul acestui complex. De aceea, avem uneori impresia că autorii
nu s’au identificat cu ceea ce scriu. U n personaj nu este un
simplu figurant, el treb.ue să fie o realitate. O ri, pentru a o
reda, această realitate trebue pătrunsă în toate ram ificaţiile ei,,
pentru num ai astfel i se poate surprinde esenţialul. Omul şi-
laptele lui au ceva specific, individual. D ar dacă acest indi­
vid nu se axează pe liniile generale, fundam entale ale vieţii,
el răm âne un element izolat, accidental, dar nu devine tip-
reprezentativ. El va f i num ai uşor schiţat dar nu construit, va
răm âne ciuntit, neîm plinit şi în desacord cu realitatea.
Realismul socialist al cărui neîntrecut reprezentant este-
M ihail Şolohov pune la îndem âna creatorilor nebănuite m ij­
loace artistice. El im pune însă o atentă cercetare a realităţii,_
pretinde seriozitate" şi m uncă încordată. El cere studiu ideolo­
gic am ănunţit pentru a se putea discerne esenţialul de super-
flu. El cere oameni reprezentativi şi fapte veridice, semnifi­
cative. A titudinea creatorului fa ţă de erou trebue să fie sin­
ceră şi fă ră echivoc, altfel eroul îşi pierde im portanţa, oricît
se strădueşte creatorul să i-o sublinieze. El nu mai poate fi
pozitiv, pentrucă nu' .aduce nimic -spre- a furniza argumente,
spre a convinge’. - .-C reatorului i se impune deci' o atentă s tu - '
diere a m arilor valori artistice ale realismului socialist, ale
literaturii sovietice, ale valorilor literare universale. P rintre
acestea, operiie lui M ihail A lexandrovici Şolohov'ocupă undoc'
de prim ul rang, m ărturie a uriaşei desvoltări pe care arta, pe
lângă alte realizări ale spiritului uman, a dobândit-o în m a­
rele stat socialist, chezaş al desvoltării tu tu ro r năzuinţelor şi
aptitudinilor creatoare ale omului m uncitor.

, . Dumitru Mircea

63
 , C ro n ic a

SADOVEANU ŞI EROUL COMBATIV

jujnătate de secol de neobosită activitate scriito­

ricească desparte prim ele lucrări ale m aestrului
Sadoveanu de ultim a sa, realizare, rom anul
„M itrea C ocor". Le desparte? M ai bine zis, le
îm bină organic în tr’un m ănunchiu im presionant
p rin m asivitatea, dar mai ales prin unitatea sa de
'ton,i— expresie a iubirii adânci pentru popoi;, a largului de­
mocratism şi a marei, generoasei sale arte, care însufleţeşte
dela uni capăt la altul opera scriitoruluiyT raiul de toate zilele
.al poporului, dramele lui simple .şi zguduitoare, .m izeria şi
înapoierea anilor de exploatare, care au apăsat asupra ţă ră ­
nim ii muncitoare,: observarea îndurerată a efectelor pe care
existenţa robiei le lasă asupra omului — iată preocupări p err
m anente ale scriitorului. Ele se'oglindesc' în numeroase' opere,
dela acel m emorabil Ion Ursu şi dela Bordeieniî de odinioară,
•care, ne vorbesc despre proletarizarea unei p ărţi a ţărănim ii
în condiţiile exploatării feudalo-capitaliste, precum şi despre
lupta dintre clase,, (a cărei realitate scriitorul o 'presim ţea la

<64
.acea dată m ai m ult intuitiv,) până la recentul rom ân, 'Mitrea
Cocor, în care procesul'de diferenţiere a ţărănim ii este urm ă­
rit în consecinţele sale cele mai interesante, iar lupta de clasă,
lîn form e făţişe, a fost sesizată şi de conştiinţa autorului drept
acel m otor care îm pinge societatea înainte .C ,
g h ia r aici trebue căutată/’ dealtm interi, deosebirea însem­
n a tă ce există în tre producţiile mai vechi ale scriitorului şi
n o u l său rom an „M itrea Cocor“ este scris de pe poziţiile ideo­
logice şi com bative ale clasei m uncitoare; înlăuntrul operei
rsadoveniste, el constitue un considerabil salt înainte prin felul
lim pede şi b o tărît în care a izbutit scriitorul să cuprindă dia­
tele contradictorii' ale realităţii în plină transform are, să sur­
prindă esenţialul dintrânsa, în vederea creerii unei opere lite­
rare, care să constitue o 'a rm ă de luptă pentru constructorii
socialismului din ţa ra noastră, şi în special’ pentru •ţărănim ea
-muncitoare.
Această limpezire ideologică din mijlocul ■unor confuzii
ca re -istă p â n e a u , s’a produs ca urm are a identificării scriitoru­
lui cu lu p ta clasei m uncitoare. Ea erai cerută de atitudinea sa
progresistă de dinainte de 23 August 1 944 , d ar m ai ales tre­
buia să vină,-ca o consecinţă a m ilitării lui de astăzi în fru n ­
tea intelectualilor progresişti din ţa ra noastră, devotaţi, clasei
m uncitoare şi p artidului ei, devotaţi cauzei socialismului şi
cauzei păcii. -
C ercetând evoluţia ascendentă dela Păuna Mică, apărut
'în 1948 , p ân ă la M itrea Cocor, e deajuns să ream intim că
'rom anul Păuna M ică înfăţişa în m od pripit evenimente care'
ap loc sub’ ochii noştri abia azi (începuturile de colectivizare
a~ agriculturii) — /d a r pe care scriitorul le plasa anticipativ
'in tr'u n m om ent foarte caracteristic al istoriei noastre- contem ­
porane: reform a agrară din 1 9 45 . 1
C u totul altfel se prezintă din acest punct de vedere
'Mitrea Cocor. ■
■ R om anul îm brăţişează perioada dintre -1 :9 "ţo— 1 9 4 3 , luând
■sfârşit cu evenimentul îm proprietăririi şi al lich id ării' pa cale
-revoluţionară" a-m arii-p ro p rietăţi" moşiereşti, baza m ateriala a
m oşierim n'ultră-rcacţionarc d in -tara noastră. C hiar acest sin-
-gur am ănunt/constitue un indiciu suficient de semnificativ
■despre succesele repurtate de scriitor pe linia unei arte legată

lA lm an ah u l lite ra r, 5 — 1950
65
de realitatea concretă, trăită, cu, răsunet viu în actualitate, în­
sufleţită de perspectivele'V iitorului, fă ră să contravină legilor'
de transform are a realităţii. Se poate ,spune în chipul cel m af .'
h o tărît că a.ceste eforturi au fost încununate, cu Mitrea C o­
cor, de un m are succes. C artea tinereţii lui M itrea Cocor este­
ţi cartea .câre-1 întinereşte pe .autorul ei, o întinerire m obili'
zatoare pentru' cititorii mai a le s,' care au prilejul de a lua-
contact cu o ţărănim e în m ulte privinţe deosebită de aceea a. ■
operelor sadoveniste m ai vechi. , ’
, M itrea Cocor este, înainte de toate, isto ria’ţărănim ii să-'
race dela noi, istoria acestei largi categorii sociale pentru p ri­
m a oară p riv ită de autor nu p rin reprezentanţii ei care -pe-
diferite căi au scăpat, din cercul exploatării cazul m u lto r
eroi din trecut ai lui Sadoveanu — , ci p rin aceia care stan.
ei 'înşişi în m ijlocul acestui cerc, apăsaţi din plin de greuta­
tea exploatării. M itrea Cocor, este în acel aş tim p docum entul
cel m ai viii care ne vorbeşte despre realitatea crânceuă a ex­
ploatării boiereşti, despre relaţiile sociale feudalo-capitaliste-
dela ţa ra din perioada dom inaţiei de clasă a, burghezo-mo-
şierimii p ân ă la sfârşitul celui de al doilea război mondial,,,
d in tr’o perioadă când pentru dom olirea răzv rătiţilo r şi pen­
tru ţinerea în frâu a „prostim ii", biciul feudal se împleteşte-
cu citaţia judecătorească „în 1 regulă", şi cu' felurite procedee-
de înfom etare „legală". , '
Num eroase sunt aspectele rom anului care ne vorbesc
despre starea de adâncă înapoiere a ţărănim ii,’ despre to ate ,
relele şi neajunsurile care au bântuit satele noastre şi mai’
ales despre prezenţa la to t pasul şi sub toate formele a ex-
' ploatării nemiloase, fie că ea vine din partea ciocoiului dela-
coniac, sau a chiaburului, ţăra n şi în acelaş tim p m orar, câr- -
ciumar, negustor, etc. Cea m ai mare 'p a rte a acţiunii- se şr-
petrece dealtm interi la ţară, în epoca de dinainte şi din tim ­
pul războiului, undeva în spre Bărăgan, p e 'm a lu rile Lisei,. ‘
la M alu-Surpat. p ăm ân t bun de agricultură are doar boerul: ■
Bărăganul „D ropiilor". R um ânii îşi au ogoarele în coasta 1
satului, da discreţia Lisei celei nărăvaşe: „La D ropii e ,aur,.
boierii adună bogăţii; noi trăim î n strâm toare şi putrezim în>
sărăcie". Pe moşie e stăpân C ristea Trei N asuri. D in foi-,
-şorul conacului, el pândeşte cu ochianul ceeace se petrece p e

66
moşie. Cu puşca încărcată cu alice sau _ cu ■grunji de sare
.trage în cei care-1 nemulţumesc „O am enii puteau scăpa de
m ulte ori cu fuga- de m ânia lui. El îi privea cum se duc; îi
înjura şi-i lăsa, ştiind că jeste meşteşug să-i aducă la el ori
să ajungă la dânşii, li aducea cu primarele fi jandarmul. V e ­
neau singuri la el din pricina sărăciei şi ■nevoilor“. ■
„E bine să fii slugă la ciocoi" —< reflectează la un m o­
m ent d at personajul principal ■al rom anului, M itrea Cocor,
„în v eţi să stai cu spinarea plecată, munceşti în rân d cu vi­
tele. M ă scoală alţii înainte de zori. D acă nu m ă grăbesc
cât trebue, m ă ajunge logofătul cu sfârcul gârbaciului. D i­
m ineaţa nu prea e vreme s ă :roadem un codru uscat de pâine.
D ar în schimb, la prânz, ciorba de fasole are puţine boabe,
castravetele e moale şi m ăm ăliga din făină !în c in să " . . .
. . . „V oi să te întreb, nene,, dacă aşa e rânduiala pre­
tutindeni, la toate moşiile“ —■ îşi m ărturiseşte nedumeririle,
în p arte clarificate, acelaşi M itrea. „Aci Rum ânii iau p u ţin ­
tei bani toamnlâ, pentru m ultă m uncă în vara viitoare. N u
se mai pot plăti. Ia r cei ce lucrează în parte dau trei şi iau
două d in ;cin ci, şi, până ajung la îm părţeala, le iese părul
prin căciulă. V ai de m unca lor! D acă se strică ştiuleţii în
grămezi, îi ia ciocoiul pe nimic, pentru povarnă".
D ar iată şi‘un document patetic al efectelor pustiitoare,
pe care le lasă robia burghezo-moşierească asupra omului:
„Se afla în tr’adevăr pitit, întru um ilinţă, un sătean de
coloarea ţărânei în care sta sbârlit ca ariciul,-cu ochi rotunzi,
speriaţi. Ii zicea M utu, pentrucă nu slobozea vorba cu cea­
surile. '
— Uiie-ll pe N iţă M utu. urm ă Cerneţ. Ăsta a stat la
robie, ca să-şi p oată creşte pruncii. M ă N iţă, avut-ai tu clipă
de bucurie de când te afli pe lume?
— N ’a v u i.. . hârâi M utu, din fundul suferinţei,, ca din
fundul păm ântului. f-
Cineva în trebă râzând: '
■— Nici în p rim ăvara aia, cândva, când fuşi în floare
şi tu? ' .
A rătarea cenuşie tăcu, scufundată în ocna sufletului
său".
C a Miţă M utu sunt destui alţii, deosebiţi doar prin struc-'

6^
tu ră şi tem peram ent. A supra fiecăruia, anii de oprim are ne­
omenească, mizeria, au lăsat urme adânci. U n vlăguit tru ­
peşte, cu conştiinţa un fierbere e fiecare. Şi aceasta cu atâr
mai m ult, cu cât pricinile răului apar to t mai clar fiecăruia.
Supunerea animalică, icnetul din ad'ânc. — ■iată cu ce răspund
cei mai bătrâni provocărilor neruşinate ale moşierului Cristea
Trei N asuri, ca şi hoţiilor m orarului chiabur G hiţă Lungu,
ajunşi am ândoi to t m ai inventivi şi mai năstruşnici în isco­
direa procedeelor de-a stoarce to t 'ce se poate de pe spina­
rea ţăran ilor m uncitori. Spaim a de bătaia practicată copios
de aparatul de teroare al stăpânirii moşiereşti — jandarm e­
ria, — am intirea \ înfricoşată a lui 1 907 , perpetuată din
tatâ’n fiu, îi mai stăpâneşte pe unii, p e cei mai bătrâni:
„A m ără viaţă n o astră p ân ă cj^pierim ^Eu am apucat vrCr­
itica de pom ina "când s’au sculat satele, de-au ars conacele. S tă­
pânirea trimise pe M oldoveni să îm puşte şi să detune pe-ai
noştri. Ia r pe mine m ă concentrară şi mă trim iseră cu regi­
mentul, în părţile Moldovei, ca să proţăpim ,pe alţii, tot
plugari de-ai n o ş tri. . . V ârîră atâta spaimă în R um âni să
ne fie pe-hm veac de om. N e băgară m inţile’n cap şi răbdăm .
N u ştiu ce-o să mai fie . . / ’
Astfel vorbeşte bătrânul Triglea, argat pe moşia boe-
rului, astfel vorbesc câţiva de-o seamă cu el, cu o uitătură
de am ărăciune şi reproş spre cer. R evolta lo r e încătuşată,
închisă sub cele şapte lacăte ale sufletului, ura îm potriva m o­
şierului sau a chiaburului, unealta lui, le izbucneşte în im pre­
caţii verbale mai m ult sau mai puţin colorate, dar neeficiente;
doar urmele religiozităţii superstiţioase sunt prezentate în
luptă cu atitudinile de1 indiferentism religios ce-şi fac loc
to t m ai des şi mai ales cu atitudinile de ură şi dispreţ îm ­
potriva popilor şi călugărilor — , p urtătorii „ştiinţei" salvării
sufletelor, propagandiştii supunerii pe păm ânt.
Şi încă 1 ceva. U n aer de clandestinitate, de solidaritate
şoptită a celor oprim aţi pluteşte peste vorbele şi gesturile se­
menilor constituind cel m ai bun indiciu că u n nou v â n t de
răzm eriţă s’a stârnit undeva, din străfunduri, că săm ânţa a
fost aruncată pentru un nou rod. Aceasta îl face chiar pe
bătrânul T riglea să m ai spere nedesluşit: '„ C i să vină cu
adevărat o vrem e să-şi săreze şi robii inimile pentru toate
răutăţile ce stau asupra lor."
Aceste vorbe le spune bătrânul cu puţin înainte de iz­
bucnirea războiului. Evenim entele ce urm ează vin să confir­
me cu v â rf şi îndesat aşteptările şi nădejdile tulburi ale să­
răcimii dela M alu-Surpat. în ain te de to ate/ războiul cu oro­
rile lui, scoate d in inerţie şi pasivitate întregul sat. Desfă­
şurarea criminalei „cam panii din R ăsărit' este urm ărită cu
înfrigurare de cei din 1 ţară, caret-şi au pe cei mai apropiaţi
dintre ai lor pe front. Apoi, râ n d pe rând, înfrângerea N em ­
ţilor, prin victoriile strălucite ale arm atei sovietice, elibera­
rea ţării noastre, ieşirea din 'ilegalitate a partidului revolu­
ţionar al clasei m uncitoare, lupta acesteia îm potriva forţe­
lor reacţiunii, pentru instaurarea unui regim cu adevărat de­
m ocratic prin lichidarea tu tu ro r răm ăşiţelor 'feudale ale tre­
cutului — evenimente bogate ce se succed în rom an — poate
prea rap id — găsesc un răsunet deosebit de viu în v iaţa lo­
cuitorilor satului. |
Poziţiile de clasă potrivnice, — latente până atunci —
se radicalizează brusc. Ciocoiul şi chiaburul leagă alianţă
strânsă, precipitându-se politiceşte spre partidele istorice; la
rân d u l 'lor, 'foştii argaţi şi robi se organizează şi ei, tot mai
conştient, sub îndrum area m uncitorilor veniţi duminicile la
sat. „Se adună la Stoica, acasă, câţiva ce-şi zic p artid " —
raportează G hiţă Lungu lui Trei N asuri. îndrum area o p ri­
mesc ţăranii dela m uncitori, p rin tre care, mai ales fratele lui
Stoica, Voicu C erneţ, m uncitor cazangiu — fost lu p tăto r în
ilegalitate — 1 este cel mai activ. Vorbele! lui cad ca oişte
peceţi, definind lapidar antagonism ul de clasă: „N edreptatea
le fu m um ă — dreptatela le va fi cium ă", caracterizează el
situaţia tu tu ro r exploatatorilor. Şi to t aşa, despre u ra de
clasă ce trebue să devină principială: „ . . . l a 1 u n ii... ura e ca
vinul' ce se îm bunătăţeşte cu tim pul".
P rin sfaturile cazangiului, se înjghebează la M alu-Surpat
organizaţia P artidului Comunist, alcătuită din to ţi foştii n ă­
păstuiţi. , Pe aceştia îi lămureşte ţăranul sărac-S toica C erneţ:
„Acest partid| îşi face tot mai m ult loc (la cârm a ţării, şi
împinge în colţuri to t m ai strâm te pe îm buibaţii de ieri. V or
îm părţi păm ânt; vor alcătui legi drepte. Ies acuma . . . în ­

69
ştiinţări despre adevăratele stări de lucruri din' U niunea So­
vietică . . . Acolo ciocoii şi îm bogăţiţii pe nedrept — s?au to­
pit; se bucură la soare num ai 1 m uncitorii care ţin în m ână
secerea şi ciocanul. Robii de odinioară sunt acolo stăpâni
acuma".
Locul revoltei pe şoptite l-a luat) acum o frăm ântare co­
lectivă, ca şii un început de clarificare, de organizare a ac­
ţiunilor ţărănim ii sărace, în preajm a evenim entului reform ei
agrare, lucruri care-1 uimesc foarte pe moşierul T rei-N asuri:
„P olitica se dumireşte el. „Ţiganii .când flămânzesc,
cântă. Ăştia se adună şi pun ţa ra la cale". „Sunt p rintre ei
instigatori", îi răspunde chiaburul analfabet G hiţă Lungu,
şi term enul poliţienesc care,su n ă aici comic, depăşit, desum-
flat, ne-aduce am inte de-o veche nuvelă a lui Sadoveanu,
„Un instigator", unde cuvântul era folosit to t atât de osten­
tativ, în sens invers, cu un accent de ironie am ară.
în făţişarea acestui proces de limpezire a conştiinţelor
celor m ulţi, a ţelurilor ’/pe care le au de atins, este îndeosebi
preţioasă în noul rom an. D esfăşurarea am plă a acestui proces
este prilejuită în special de povestirea vieţii flăcăului M itrea
Cocor, peronagiul principal >'al'" rom anului şi una din creaţiile
cele mai interesante ale literaturii lui M ihail Sadoveanu. V ia­
ţa l-a călit, l-a pus în situaţia de a observa — ■şi încă pe
propria-i piele — anomaliile sociale; el are isteţim ea unui
„firoscos", curiozitatea socială, pasiunea de a iscodi cauzele
fenomenelor, m ai ales ale relelor observate în jurul său.
F raţii lui M itrea au m urit cu toţii încă de mici, afară
de unul: (G hiţă, cel m ai mare, m orarul. „U nii s’au prăpădit
de pojar, alţii de bube, alţii de plânsori, alţii de fierură de
măciulii de mac. Fiecare „cum i-a fost scr i s. . Pe al şap­
telea copil — ■ îl rupseră porcii când era de1 un an şi s e .afla
singur în tr’o a lb ie . . , Al optulea a fost M itrea. Asta a trăit.
A biruit şi sugăricea; de covrig mestecat în gură, şi macul, şi
pojarul şi.J vărsatul. N u s’a opărit când a vărsat căldarea cu
apă clocotită. N u l-au sfâşiat porcii când l-au găsit în albie
în dosul casei, dând din picioruşe şt m ânuţe ca un gândac
şi gângurind spre ei. N ’a pierit nici de fiertură de poame
crude nici din balega d'e cal stoarsă de babele satului, în

70
g u ra lui, când a avut tuse măgărească. S’a îndărătnicit să
.răm ână pe lumea asta păcătoasă” .
D upă ce în d u ră cu greu tirania unei mame care-şi cana­
lizase, to ată dragostea spre fiul m ai m are — G hiţă Lungu —
prigonindu-1 pe cel m ai mic, M itrea Cocor încape pe mâna
fratelui său, după m oartea năpraznică a părinţilor, pentru a
i i „v ân d u t” ca argat moşierului dfcn Sat. C ontactul cu acesta
îl face pe băiatul isteţ şi precoce să surprindă asemănarea
tain ică dintre chiabur :şi ciocoiu:
„Se m ira. T rei-N asuri smeăna cu m orarul. P arcă ar fi
fost. fraţi. N um ai că proprietarul era în alt şi gros, iar mo­
raru l îi.aju n g ea abia la um ăr. T rei-N asuri părea fratele mai
■mare; G hiţă era fratele mic” .
T im p de cinci ani, până la armlară, argăţeşte M itrea la
conacul boieresc. In to t acest tim p, ura îm potriva boierului
:şi a fratelui său creşte ca o buruiană sălbatecă, luând fo r­
m ele cela m ai variate: ironie, satiră, sarcasm, obidă, irespqct
şi batjocură pentru 'cele religioase, pentru propaganda inte­
resată a popilor. T o t m ai clare încep să-i apară tânărului
M itrea temeiurile pe care se bizue mizeria, înapoierea, starea
de sălbătăcie a poporului: „T oate relele asupra nevoiaşului,
cugeta el. C ând Turcii, mai răi decât ciuma; când ciocoii, mai
r ă i decât Turcii. D upă acestea, acuma, au ieşit şi m orarii:
■n’au părinţi, n ’au fraţi, au num ai lăcomia de bani” .
M editaţii că acestea ;şi altele ni-1 arată pe Mitre'a ca pe
u n tân ăr încercat de viaţă 1 şi m aturizat. Vorbele pe care le
spune sunt de o veridicitate dureroasă, smulse în tr’adevăr
„din sfânta ■durere”, iar atitudinile1! în care îl surprinde auto­
ru l, conving p rin autenticitate. •
Anii de m ilitărie îi prilejuiesc lui M itrea o limpezire a
•gândurilor, iar revoltei sale anarhice, o canalizare pe linia
prim icipialităţii de clasă, datorită contactului rodnic cu m un­
citorul Costea Florea, care-i deschide ochii m inţii asupra ce­
lo r ce se petrec în lume. |E 1 îl, lăm ureşte despre rostul luptei
duse de p artid u l cqmunist în ilegalitate, şi-l fam iliarizează cu
realitatea sovietică. R ezultatele acestei destul de sumare edu­
caţii se! v ă d curând.
„Şi în el b ân tu ia Q răzvrătire; ca şi el era to t poporul
ro b ilo r vieţii, de care 'lumea e plină. „S fărâm aţi rânduiala

71
nedreaptă!" striga (toată fiinţa lui. „Rob cu rob să ne unim"»,
îi sunau stihurile îngânate de fierar".
Florea fierarul îi insuflă lui M itrea încrederea nestră­
m utată în victorie şi/'tot el îl învaţă să scrie şi să citească.
In tr’acestea, izbucnirea războiului, intrarea Rom âniei în,
război alături de hitlerişti, îm potriva U niunii Sovietice, îl fa c
pe M itrea Cocor să intuiască, încă nedesluşit pricinile acestui
război de cotropire, şi să urască şi m ai m ult pe aceia pe care
îl trim iteau la m oarte fă ră vină, după ce îl exploataseră c a '
pe un rob: '
„începea a pricepe că războiul acesta e, dintr’o parte,
al nesăţioşilor: că pentru veşnic nesăţioşi, pier veşnic-flă­
m ânzii'. •
C a luptător pe fro n t şi m ai târziu ca prizonier,, M itrea.
Cocor are prilejul de a cunoaşte am ănunţit viaţa şi realita­
tea sovietică; aici se întăreşte în convingerea că singura cale
de rezolvare a răului care m ăcina satul românesc burghezo-
feudal este colectivizarea, strângerea ţărănim ii m uncitoare îm
gospodării colective, concomitent cu lu p ta înverşunată îm po­
triv a chiaburim ii şi a moşierilor, p ân ă la desfiinţarea lor.
M itrea devine în U niunea Sovietică cu adevărat „un b ăr­
bat politic", cum se exprim ă unul din ostaşii sovietici ce-1
lămuresc. M ai m ult decât atât. El devine un om nou. N ’a.
m ai răm as nimic din. robul h ăituit de revolte neputincioase,
de uri obscure şi înghiţite, decât doar dorinţa aprinsă de a.
se răzbuna pe cei cel l-au asuprit, făcând dreptate deplină.
„Boala n erăbdării" nu-i dă astâm păr. Se înrolează în di­
vizia „T udor Vladim irescu", şi, din nou pe front, luptă cu.
eroism îm potriva hitleriştilor. O d ată cu întoarcerea lui la
M alu-Surpat, se desăvârşeşte apoi în mod revoluţionar ac­
ţiunea de expropriere) a moşierului, prim îm părţirea păm ân­
tului la cei săraci, acţiune care întârziase în tru câtv a din.
pricina m aşinaţiunilor lui Trei. N asuri şi a chiaburului.
D ar „luarea în stăpânire a pustei dela D ropii era { nu­
mai un început; M itrea Cocor avea însă în el întregi sim ţe-
m intele pe - care le’ncercase la gospodăria colectivă num ită
Ilicia Pam iati, în satul Tarassevca, pe când se afla p rin zo -
nier şi ucenic în Uniune. Aici, la M alu, ca pretutindeni în:

72 ,
ţară, /'se găsesc încă în fiin ţă'a lc ătu irile trecutului... Oamenii
dela M alu se ofilesc în! um bra trecutului.
A supra acestora trebue îndeplinită revoluţia. A lcătuirea
veche să fie în întregime/ răsturnată. Desfacerea de trecut,,
ieşirea întrjun „veac nou al lum ii".
P entru acestea toate însă — şi M itrea întrevedea cura­
jos greutăţile cu care vor avea de lu p ta t — „M ălurenii lui
mai aveau de străbătut drumul! spinos al înţelegerii".
Cu aceste cuvinte pline de tâlc, se încheie rom anul lui ,
M ihail Sadoveanu. In ele se cuprinde to ată distanţa ce separă,
reveria idilică de visul, pozitiv, cu îndrăzneala proectat în '
viitor, tocm ai pentrucă-şi are fixate adânc rădăcinile în rea­
litatea concretă. i
U D ealtm interi, acesta e şi m eritul *principal al rom anu­
lui, acela die a fi reuşit să înfăţişeze' eroul în transform area
lui continuă d in i stadiul coşmarului fă ră ieşire al robului"
analfabet, la nivelul unuia în stare să cuprindă în visul său
realitatea viitorului. -
C ine/l-ia aju tat pe M itrea?
R om anul dă un răspuns concret şi limpede acestei în tre­
bări: nenum ărate sunt momentele în care M itrea Cocor este
prezentat ca ucenic sârguincios al prietenului ’său Costea
Florea, m u ncitorul. comunist, sau m ai târziu ca „ucenic în
U niune", în contact viu cu realitatea socialistă.
M eritul autorului e de a fi subliniat aceasta cu. tărie,
arătân d nu o dată că principala şcoală de educare a ţăranului
m uncitor — de îndrum are a lui- .pe linia luptei pentru o vi­
aţă m ai bună, alături de clasa m uncitoare — a fost şi este
P artid u l acesteia, precum şi cunoaşterea M arei Ţ ări a Socia­
lismului. Aceste pagini .pun în acelaş tim p "în adevărată lu­
m ină caracterul rap o rtu rilo r de strânsă alianţă dintre ţă ră ­
nim ea m uncitoare şi clasa m uncitoare, alianţă în sânul căreia
cea de an doua deţinel rolul de hegemon şi de sfătuitor.
Observarea realităţii, respectarea legilor de transfor- -
m are a acesteia, situarea pe poziţiile de luptă ale clasei m un­
citoare au permis scriitorului să cuprindă în opera sa re a li-.
tatea în devenire; a ţării noastre, concretizând-o în tr’o se­
rie ide tipuri reprezentative, de ţărani şi m uncitori, cel mai
sem nificativ răm ân ân d M itrea Cocor.

73
 Este pentru' întâia oară în cariera literară a scriito ru lu i,
•când toate resursele sale artistice sunt mobilizate în vederea
alcătuirii nu a unei cărţi despre v iaţa satului, ci a unei cărţi
care să reflecte procesul de făurire a ţărănim ii m uncitoare
conştiente, în luptă deschisă şi activă îm potriva exploata­
torilor ei.
Mişcările lente ale form ării unei conştiinţe,’ străfulgeră-
.rile acestei!conştiinţe, totul în funcţie de contacutl cu reali­
tatea, apoi luările de atitudine conştientă înl acord cu pozi­
ţia de clasă a eroilor —■ iată probleme care l-au preocupat
serios pe scriitor. U n exemplu semnificativ despre felul cum
„a izbutit să prindă scriitorul relaţia ascunsă dintre interesele
de clasă şi tactica de aplicat este com portarea sinuoasă, ad­
m irabil prinsă, a m orarului G hiţă Lungu. în co lţit la un mo­
m ent dar cu vorba de ţăranii care devin to t mai de neînţe­
les pentru el, „nea G hiţă“ m orarul se repliază cu şiretenie
-pe poziţiile teh n ician u lu i, indispensabil şi apolitic:
„— ■N u mă, amestec,, rânji el strâm b ;/eu sunt m orar şi
-veni vreme, să dau drum ul pietrelor, să vă fac făină şi
-m ălai".
T oate aceste aspecte se rânduiesc printre ^meritele in-
contesrabile al noului iroman. C artea n u -i lipsită totuşi de
•unele neajunsuri, explicabile când ne gândim că scriitorul a
păşit pentru întâia oară cu hotărîre pe un teren pe care până
atunci \ nur 1 străbătuse decât în mică' măsură.
Incontestabil, e un m are m erit al operei faptul că vor-
’bele spuse de personagii sţunt smulse djinj inimă, că ele sunt
-de o sinceritate em oţionantă, cu o m are putere de convingere
asupra cititorului şi, în acelaşi tim p, ele sunt expresia cLară
a poziţiei de clasă a vorbitorului. N u -i mai puţin adevărat,
însă, că rom anul îi prezintă în chip excesiv pe eroi vorbind,
schimbând păreri, întreţinând lungi dispute sfătoase în jurul
acţiunilor şi al (faptelor, în loc.să-i lase să acţioneze ei înşişi,
să făptuiască. Uneori, această patim ă a vorbăriei ajunge ia
form e cu totul nepotrivite îm prejurării.
O altă observaţie necesară priveşte relativa sărăcie a
-romanului când e -vorba să surprindă raporturile complexe
ale vieţii satului, ale colectivităţii. A cţiunea rom anului se’ pe­
trece mai toată la m oară, la conac sau pe moşia boerului şi

74
constă, m ai ales — cum am m ai spus — din lungi convor­
biri între săteni. Scriitorul trece rapid peste toate acele eve­
nim ente care au avut în satele noastre un ecou extrem de
puternic: izbucnirea războiului, desfăşurarea lui, arm istiţiul,
actu l dela 6 M artie, pregătirea reform ei a g ra re . . . Locuitorii
satului sunt văzuţi m ultă vreme ca o sim plă'anexă a moşiei,
fe l de a vedea realitatea ru rală caracteristic epocei dinainte
■de 1907 ,, d ar nepotrivit pentru perioada dintre cele două ră z­
boaie. N im ic din frăm ântarea generală a " ţării din această
vreme nu se oglindeşte în rom an, deşi ştiut este că de pildă
criza economică, politicianism ul haotic, dictaturile s.uccesive
au im prim at vieţii satelor noastre un ritm specific epocei,
■oricât de 1numeroase ar fi pe de altă parte vestigiile feudale.
In nici un caz satul românesc din epoca aceasta nu mai este
„locul undje n u s’a în tâm p lat nimic“ , ci mai de grabă frontul
■extrem de agitat al unor surde, dar puternice lupte de clasă
.şi în acelaşi (timp un seismograf extrem de sensibil care în ­
registrează mişcările şi frăm ântările masei în funcţie de m a­
rile cutrem ure sociale din lume.
Şi acum, câteva sublinieri - în legătură cu tehnica rom a­
nului lui Sadoveanu. Ch şi alte scrieri ale sale, rom anul de
faţă este „istoria” unui erou, în cazul de fa ţă „istoria” lui
M itrea Cocor, ;erou de un fel cu fotul deosebit în galeria
eroilor săi. Scriitorul numeşte acest fel de scrieri romane,
şi nu fă ră îndreptăţire. Ceeaceî e -de observat în p riv in ţa a­
ceasta e<că noul roman, al scriitorului (ca şi dealtm interi,
altele m ai vechi) se dleosebeşte în orice caz de ceeace obişr
nuit se numeşte un rom an, şi m ai cu seamă, unul social. T eh­
nica rom anului lui Sadoveanu se grefează în general pe
povestire, pe .„istorisire” , aşadar pe un soiu de naraţiune,
în care toate întâm plările şi acţiunile prezentate alcătuesc
scene de prim plan, chemate la. viaţă prin însăşi participarea
la acţiune a autorului,,|îm calitate de rapsod.
In limitele acestei tehnici epice, care constă în lărgirea
proporţiilor povestirii (dela care păstrează tendinţa de sim­
plificare a faptelor şi .caracterului plan şi linear al narării,
fă ră prşopecţiuni în adâncime), scriitorul a ajuns la o mare
desăvârşire, reuşind să ridice în literatura noastră genul la
■o strălucire, binem eritată. '

75
 Povestea sim plă a lui M itrea Cocor este povestea m iilo r
de Cocori din ţa ra asta, încătuşaţi până nu de m ult în că­
tuşele ignoranţei şi (exploatării şi pe care contactul cu Ţ ara.
Socialismului în felurite forme, legăturile strânse cu clasa,
m uncitoare şi cu Partidjul ei, i-au trezit la viaţă, transfor-
m ându-i în construcori conştienţi şi com bativi ai noii
orânduiri. '
A lţi scriitori vor relua fă ră îndoială d e la 'c a p ă t iarăşi şi
iarăşi „istoria" lui M itrea Cocor al anilor acestora, subiect
inepuizabil, pe care realitatea noastră în .d ev en ire li -1 fu rn i­
zează din plin.
M eritul lui 1 Sadoveanu e de a fi găsit noi şi viguroase-
resurse în forţai talentului !său, pentru a ne da o carte con­
vingătoare şi m obilizatoare, prin mijloacele atât de simple în
aparenţă ale m arei sale arte, însufleţită de încredere în ca­
uza pentru jcare' luptă M itrea C ocor," prim ul erou pozitiv al
autorului d in tr’o serie pe, care am dori-o cât mai bogată.

Cornel Resmarta

76
 C r o n ic a d r a m a tic ă

STAGIUNEA TEATRULUI DE STAT

DIN TURDA

ctivitatea teatrului de Stat dm Turda, începută în 1948 cu

un colectiv de paisprezece actori şi continuată anul acesta
într’o stagiune cu frumoase realizări, este un exemplu
viu al restructurării culturale pe care a pornit tara
noastră. Intr’o clădire obţinută de minister pentru a
servi de teatru, s’au început, pe -mica scenă primele repe­
tiţii, cu O scrisoare pierdută, apoi Alarma, Untul la sută fatal, şi în
sfârşit Citadele sfărâmate. Aceste piese au fost montate de
către doi directori de scenă' bucureşteni, tov. Bucevski şi Val
Mugur.Sârgumţa şi seriozitatea cu care s’a muncit au atras
simpatia publicului turdean, format în majoritate din oameni ai
■muncii. Pentru stagiunea actuală, numărul artiştilor a fost mărit
la douăzeci şi patru, ei fiind ajutaţi de un corp tehnic şi admi­
nistrativ format din şaisprezece persoane, iar la 1 Ianuarie 1949
teatrul a devenit Teatru de Stat. *
Stagiunea a fost deschisă 'cu piesa „Cumpăna“ de Lucia
Demetrius, care s’a bucurat direcţia de scenă a lui P. V.
Cottescu. Succesul obţinut prin' admirabila înţelegere, posibili­
tate' de redare şi interpretare de care a dat dovadă atât direcţia
de scenă cât şi colectivul artistic, a însemnat pn punct pozitiv

77
 şi promiţător pentru începutul activităţii teatrale turdene din.
.această stagiune. Tema piesei şi analizarea ei amănunţită a fost
amplu vdesbăţută de presa -din Capitală'.şi provincie, astfel încât,
ne putem rezuma aoar la prezentarea felului în care teatrul din.
Turda a reuşit să redea importantul, moment ’politic ilustrat de
ea. Evident, în această privinţă, marele merit revine direcţiei
de scenă, care ,'a reuşit să dea spectacolului caracterul săui ar- ■
momc, p lin de justeţe în ton şi având 0 subtilă sesizare a nu­
anţelor la care tema se preta. Interpretarea rolurilor grele din
,piesă a, r.eivenit, actorilor: Petre Felezeu (Anton Vadu), V. Avri-
geâ-nu, (Mircea Vadu), Anişoara Potaroacă (Caterina), Lia Căr-
bunescu (Lidia). In rolul' lui Anton Vadu, interpretarea lui Petru
Felezeu a fost 'una din cele mai bune, afară de scena finală în
care muncitorul se învinge pe şine însuşi rezolvându-şi „marea
cumpănă". Interpretul a <folosit aici accente, prea patetice în
locul unei atitudini de fermă conştimţă a pasului săvârşit, 'de'
, înţelegere a importanţei - lui şi de hotărîre , nestrămutată de .a
continua .lupta chiar cu preţul ■unui sacrificiu patern. Miroea
Vadu, omul în 'sufletul căruia căutarea drumului nu este decât,
un artificiu, a căpătat, în interpretarea lui V. Avrigeanu, o prea,
mare accentuarea a oscilării între între două atitudini opuse;,
.ceiace a denaturat sensul iniţial al personajului. _
Interpretarea rolurilor femenine ,a scoş foarte bine în evi­
denţă accentele cele mai subtile, astfel încât Anişoara Potoroacă,
în rolul Caterinei a prezentat cu toate nuanţele)' ei de ridicul1,
egoism, grandomanie, şi- ‘perfidie, tabloul viu al femeii îngrădite
în idealurile lumii vechi căreia1 îi aparţine; rolul Indiei a fost
cu multă fineţe sesizat în toata complexitatea .lui de 'Lia Căr-
bunescu, care prin mimica, intonaţia şi atitudinea ' adusă în,
scenă a dat cea mai izbutită creaţie., ■ '
, O greşală a constituit în acest spectacol- apariţia Sandei care
trebuia să reliefeze contrastul de caracter dintre două femei din
două lumi diferite şi să atragă' toată simpatia' de , partea ei.
Dar interpretarea Emiliei Antonescu, care a dat în piesele urmă- ,
toare mulţ mai merituoase creaţii de comediie, nu s’a încadrat
decât cu superficialitate în rol, reducând marea -semnificaţie
a scenei, ■ ’ '
v ' > ^ -'V
•}{" , -
; A doua premieră a fost piesa-poem „Zoia“ sau „Povestea
despre dreptate", a scriitoarei sovietice Margareta Aligher. In
-ţara noastră prima reprezentare a acestei pieşe a fost aceia de pe
scena teatrului din Turda şi -ea a constituit b -problemă dificilă
atât pentru înţelegerea"întregii atmosfera din spectacol ‘cât şi'
pentru felul de redare' a l , diferitelor caractere! - -
- Direcţia de scenă a lui Ionel Olteanu a căutat să dea o cât
mai umană, şi reală prezentare a personagiilor, reuşind să creeze
un spectacol bine încadrat în principiile teatrului realist. Cu toate
acestea, momentul, destul de dificil al apariţiei , viziunilor, în de­
. lirul Zoiei n ’a fost prea fericit realizat., Imperceptabila micşorare-
a luminii a lăsat decorul vizibil astfel încât apariţiile au căpătat'
un caracter fantomatic neconform adevăratei' lor semnificaţii, f
. ■Interpreţii, recrutaţi din cele mai tinere elemente ale, teatru­
lui, au constituit un exemplu de înţelegere şi aprofundare a rolu­
rilor dând creaţii de cel mai just contur. Trebuesc citate realiză­
rile tinerilor actori: Maria Blănaru şi Petru T. Popa. Interpreta-
Zoiei (Maria Blănaru) a'adus în rol o sensibilitate rară’ şi o pu­
tere dramatică plină de accente vibrante de duioşie, dragoste,,
bucurie sau durere, realizând cu fidelitate figura unei tinere de
18 ani. Plină de nerv a fost. interpretarea Emiliei Antoiie’scu în,
Kliava, fata tânără, comună, fără idealuri sau preocupări mari,
care trăeşte de azi pe mâine învârtindu-se fără rost în jurul pro­
priei ei persoane. Rolul important al secretarului de comsomol
a fost inegal şi neprecis interpretat de V. Avrigeanu care^ n’a
redat decât în parte încrederea în victorie, hotărîrea şi dârzenia,
ce trebuiau să anime figura creată de el. O scenă de veritabilă
intensitate dramatică a creat Petre Felezeu în rolul partizanului
muribund, iar Anişoara Potoroacă a avut o atitudine şi o "mască
admirabilă în rolul! bătrânei din colibă.' - •
■ w .
Piesa „Cantonul 88“ de Corneiiu Dragoman a adus o, temă
impresionantă care desvălue drama unei iamiin sărace de canto­
nier, aflată la cheremul unui -moşier. Piesa este un admirabil
instrument de demascare a neomenoasei exploatări dm trecut, şi
atât direcţia de scenă a lui, Ionel Olteanu, cât şi munca interpre­
ţilor a u dus la o irumoasă realizare. Interpreţii au reuşit să
adopte în scenă o atitudine de ■veritabilă creaţie artistică, sesi­
zând sufletul ţăranului muncitor, ilustrat în cele câteva perso­
nagii şi prezentându-i cu întreg specificul lui.
-
■w -
A patra premieră a constituit-o piesa „Argilă' şi porţelan“ a
dramaturgului sovietic-leton A. Gngulus, care aduce în scenă un mo­
ment din lupta oamenilor sovietici letoni pentru realizarea şi de­
păşirea planului de producţie. întregul conflict 'al piesei se de­
clanşează în jurul constatării pe care o fac muncitorii că unul
din bazinele de argilă lăsate de vechii proprietari şi necontrolate
de paşnicul Skudra, e gol, astfel încât, nu se poate realiza planul
dm lipsă de materie primă. Inginerul Skulte porneşte la în­
dreptarea ■situaţiei, riscându-şi viaţa pe râul cu gheţe plutitoare
pentru a aduce material.
" ' "•V2S*i.
Prin complexitatea de situaţii şi personagii, piesa a consti­
tuit o grea încercare a teatrului dm Turda. Era nevoie, de-o muncă
de înţelegere a problemelor specifice pe care le ridică piesa, ast­
fel încât nici munca direcţiei de scenă susţinută tot de IoneL
Olteanu şi nici aceea a interpreţilor n’a fost deloc uşoară. Pu­
nerea în scenă a însemnat un tablou unitar al efortului socialist,
arătâncS temeiurile solidarităţii oamenilor sovietici înfrăţiţi în
elanul creator şi prezentând, în epilog, caracterele negative ale
-celor ce rămân în urmă. Un mare merit al direcţiei de scenă este
•şi acela de a fi reuşit să realizeze din Jugurile membrilor de par­
tid oameni reali, fără să-i prezinte simbolic.
Teatrul ae Stat a mai prezentat premiera ,>Cearta“ de Va­
lentin Silvestru, în direcţia de scenă a lui Mugur Mardan. Piesa
-aduce un moment dm viaţa unei tinere perechi de muncitori care
se prezintă în laţa judecăţii pentru divorţ; autorul ne arată chi­
pul inteligent în care o asesoare populară şi o muncitoare direc­
toare de fabrică ştiu să îndrepte lucrurile, aducând odată cu re­
încadrarea în muncă a .soţului ce căzuse în patima beţiei, liniştea
şi armonia în căminul împricinaţilor. Interpretarea s’a încadrat
bine în atmosfera piesei, iar cele trei apariţiii comice, datorite
Manei Maximihan (Bătrâna), Emiliei Antonescu (Doamna CaLom-
-firescu) şi lui Gheorghe Radu (Colţan), au cunoscut un real suc­
ces de public. Maria Bondar în rolul Eugeniei n’a reuşit să pună
în lumină caracterul specific al muncitoarei sârguincioase dar
desonentată în faţa problemelor pe care i le pune viaţa; de ase­
meni, Lia Cărbuescu n’a prins decât parţial lima justă a rolului
ei de muncitoare conştientă şi tovarăşe gata oricând cu un sfat
bun şi un îndemn în muncă.
Reprezentarea acestei piese a atras din partea forurilor com­
petente o aspră critică Teatrului- de Stat din Turda mai ales din
cauza introducerii imor scene neindicate în text. Evident,- lipsa
de experienţă a tânărului teatru explică aceste greşeli, dar nu le
şi scuză; e de datoria colectivului teatrului turdean de a-şi inten­
sifica şi organzia munca în aşa fel, ca pe viitor aceste lipsuri
să fie remediate.

Din munca de până acum a teatrului, se poate observa ela­

nul şi seriozitatea cu care actorii înţeleg să muncească; prin
turneele ce le-au întreprins ’n Maramureş şi nordul Moldovei, cât
■şt prin prezentarea piesei ,>Flori de măr“ de Mariana Bădărău,
ei au reuşit să-şi atragă simpatia m ani mase a publicului de
muncitori, ţărani şi copii care î-au răsplătit cu multe aplauze.
Trebuiesc menţionate de asemenei, şedinţele de producţie în
cadrul cărora discuţiile pe marginea spectacolelor sunt însufleţite
şi rodnice, publicul dând sugestii şi cerând lămuriri personalului
artistic, cât şi colaborarea colectivului cu ateneul popular Nico-
lae Bălcescu şi cu celelalte organizaţii de masă
De curând a avut loc o nouă premieră cu piesa „Se luminează
de ziuă“ de I Atanasiu-Atlas, iar pentru luna Mai sunt progra­
mate piesele „Moştenirea fatală" de L. Şeinin şi „iarba rea“ de
Aurel Baranga. ■

Dina Codreş
 PAGINI ALESE DIN CLASICII retului. Seria acestor publicaţii a
NOŞTRI " fost deschisă cu „Povestea vor­
b e i de Anton Pann şi ,>Fabule‘‘
Anton Pann, Povestea vorbei; de Al. Domci. „Cuvântul înain­
Al. Domci, Fabule; (Editura Ti­ te" care însoţeşte „Povestea vor­
neretului, 1950), G. Coşbuc, bei" stabileşte configuraţia poli­
Pentru libertate. (E. P. L. A. — tică şi socială a epocii în care a
' 1950) trăit şi a scris Anton Pann, adu­
ce unele date si observaţii reve­
Munca de revalorificare a pa­ latorii pentru biografia şi opera
trimoniului .literaturii noastre scriitorului. Intr’adevăr, A.
■clasice se intensifică mereu, pe Pann „cel isteţ ca ,un proverb",
măsură ce istoria şi critica lite­ cum îl caracteriza M. Eminescu,
rară îşi adâncesc temeiurile lor s’a bucurat şi el din partea cri­
marxist-leniniste. Ediţile recon­ ticilor burghezo-moşierimii de
siderate din Alexandri, Odo- acelaşi tratament general1 de ca­
bescu, Slavici, Vlahuţă, Creangă re s’au bucurat toţi scriitorii
şi mai ales Eminescu sunt destul progresişti ai trecutului, adică a
•de semnificative în acest sens. fost' în fel şi chip falsificat, a­
Un valoros aport la această tunci când n'a fost uitat în pa­
muncă în plină desfăşurare îl ginile modeste ale unor manuale
•constituie apariţia „Paginilor şcolare. Pitorescul oriental, rea­
alese" din autorii noştri clasici, lizat în culoare şi sunet, savoa1-
•iniţiată de către Editura Tine­ ' rea anumitor împerechieri de

- A lm a n a h u l lite r a r, 6 — 1950
81
grai, bufonie şi spontaneitate —
iartă, în câteva cuvinte ceeace
vedea critica formalistă în opera
scriitorului. Era neglijat însă cu
desăvârşire puternicul caracter
social, cât şi semnificaţia isto­
rică şi populară pe care o are
această operă.
Anton Pann a fost primul no­
stru culegător de poezie popu­
lară, pe care ,a început s’o pu­
blice încă din 1822 şi unul din­
tre cei mai de seamă muzicieni r pune
care au luptat împotriva melo­
diilor turceşti, ce bântuiau pe a­
tunci ţările române, şi pentru o
muzică naţională, populară. De
aici identificarea sa cil spiritul
poporului, cu aspiraţiile, dure­
rile şi luptele lui, pe ai cărui .Donici, care şi-a început activi­
duşmani — exploatatori ce se în­
mulţeau odată cu începuturile
capitalismului în Principate —
Anton Pann i-al biciuit cu multă
vervă şi ironie, satirizând defec­
tele lor morale. Exemplele cele
mai caracteristice pentru scrisul
său sunt scoase din volumele
„Povestea vorbei'*, „O şezătoare
la. ţară“, şi neuitatele „Năzdră­
vănia ale lui Nastratin Hogea**.
Cu tot orizontul ideologic în­
gust al vremii sale, cu toate alu­
necările, inconsecvenţele şi şovă­
ielile care-i alimentează opera,
— prin caracterul ei popular,
moralizator, optimist, de humor
şi ironie socială — Anton Pann, te de contact. Autorul prefeţei
rămâne cel mai de seamă înain­
taş al realismului critic popu­
lar pe care o să-l ilustreze cu o
artă neîntrecuţă Ion Creangă.
Punerea în circulaţie a părţi­
lor reprezentative' din operele
sale va însemna, de sigur, un
1 1 j in şi o c o n ' n b u ţ i e d n e d ă
82
la adâncirea caracterului populau
al literaturii noastre noi.
O soartă asemănătoare şi n u
datorită întâmplării, a avut-o fa­
bulistul Alexandru Donici (1806.
—1866). Situaţia operei sale, cât
şi caracterele ei generale, sunt
— deşi succint — ştiinţific şi bi­
ne conturate de către Emil Bol-
dan în „Prefaţa** culegerii.
Trebue apreciată dela început
încercarea lui Emil Boldan de a,
în evidenţă influenţele
destul de mari pe cairei le-a exer­
citat literatura progresistă rusă?
asupra literaturii noastre dela
mijlocul veacului trecut. In cad­
rul acestor influenţe adânci şi
salutare, este prezentat şi Alecu
tatea sa de scriitor cu traduceri
din Puşldn, publicând la Bu­
cureşti în 1837, fără iscălitură’
poemul „Ţiganii**. Tot el îm­
preună cu C: Negruzzi, a publi­
cat în 1844 ,,Satire şi alte poetice-
compuneri“ traduse din Antioh
Cantemir. Dar influenţa cea mai
remarcabilă asupra operei sale
originale a avut-o marele fabu^-
list rus Crîlov. Donici a trăit
timp îndelungat în atmosfera
aceloraşi idei înaintate care au
generat şi opera lui Crîlov — cu-
ale cărei teme şi figuraţii meta­
forice şi semnificaţii sociale
scriitorul nostru are multe punc­
nu caută .să demonstreze, aceste
asemănări, care desigur, sunt
esenţiale.
. Foairte bine însă a precizat E.
Boldan motivele cu un profund
caracter social care stau la teme­
lia celor mai multe din fabulele
lui Donici. Demascarea, pe care
Donici o face, uneori cu remarca­ Spre deosebire de studiile
bile calităţi literare şi juste publicate anterior de către J.
orientări ideologice, a viciilor Popper asupra operelor lui G.
claselor exploatatoare — orgo­ Coşbuc, care exagerau uneori re-
lioase, înşelătoare, adeseori slu­ ■voluţionarismul poetului, liniile
garnice, cosmopolite, leneşe, cru­ 1 de interpretare dm „Prefaţa" vo­
de, este destul de bine studiată lumului le credem bine trasate.
de Emil Boldan. Urmărirea procesului evolutiv al
Scoaterea la lumină, într’o edi­ poetului, prin diferitele sale eta­
ţie populară, a majorităţii fabu­ pe, ilustrate cu suficiente exemp­
lelor lui Al. Donici, dă curs viu le şi informaţii 'legate de viaţa
acestei opere „de mare şi incon­ şi activitatea din epocile respec­
testabilă valoare literară şi so­ tive, îl ajută pe critic să traseze
cială" — înlăturând totodată' şi- linia pozitivă a poeziei lui Coş­
părerile greşite ale criticei, este­ buc: concepţia sa artistică despre
tizante şi reacţionare despre viaţă şi ura sa împotriva celor
aceste fabule. ce asupresc popoarele, dragostea
-5 IU
sa pentru ţăranul sărac şi ostili­
'A' tatea „faţă de chiabur, în gene­
■ Tot pe' linia muncii de recon­ ral aspiraţia sa spre libertate"
siderare a literaturii noastre cla­ De sigur că s’ar fi putut insis­
sice trebue să amintim culegerea ta mai amplu asupra pontradic-
de poeme ale lui G. Coşbuc tiilor interioare între care s’a
„Pentru libertate1', alcătuită de sbătut ■poetul, asupra neputin­
J. Popper şi publicată. în colecţia ţei lui de a vedea soluţiile juste
„Biblioteca Pentru Toţi“ a Edi­ ale problemelor accentutate pe
turii Pentru Literatură şi Artă. care nu le-a ocolit în versurile
Valoarea acestui, volum de sale.
opere alese o constitue, în deo­ Credem însă că reconsiderarea
sebi, faptul că în paginile ei în­ lui G. Coşbuc nu se va opri aici,
tâlnim un Coşbuc puţm cunos­ şi aceasta pentru a nu avea o
cut până acum, aproape cu totul imagine unilaterală a întinsei
lipsit de „idealismul", „senină- j sale opere- .ci va fi continuată
tatea" şi „armonia" cu care ni-1 '•s! într’o eventuală ediţie critică,
înfăţişau mentorii culturali ai ;î însoţită de studii mai bine adân­
burghezo-moşierimii, , reprezen­ cite. 1
tanţi mai mult sau mai puţin ■ Culegerea „Pentru libertate"
academici ai criticii sacrosancte. aduce maselor largi dm patria
Aici îl găsim peţ acel Coşbuc clo­ noastră, constructoare ale so­
cotitor şi plm de revoltă, care cialismului, o faţă nouă, nefalsi­
acuză şi loveşte — uneori cu ficată, a liricei sociale coşbu-
fermitate revoluţionară — în ciene.
clasele suprapuse. Poezii ca Eforturile criticei şi istoriei
„Pentru libertate", „Străjerul", noastre literare trebue să devină
„■In opressores", „Noi vrem pă­ şi mai serioase în munca de re-
mânt", „Bordei sărac" şi' necu­ yalorificar . 9 marxist-leninistă a
noscuta „Burghezi! Destul aţi literaturii progresiste a trecutu­
grămădit", sunt cu totul ilustra­ lui. Chiar şi scriitori ardeleni
tive din acest punct de vedere. mai puţin cunoschţi, cum ar îi

88
Gh. Bariţ, Ion Codru — Drăgu-
şanu, etc. ar merita să se bucure
de o interpretare justă şi ştiin­
ţifică, prin care să fie integraţi
tezaurului cultural al poporului
muncitor din ţara noastră.
IOAN TÂRNAVEAN
PENTRU PACE, PENTRU
SOCIALISM — poeme
(E. P. L. A. — 1950)
înregistrăm cu bucurie apari­
ţia — în cinstea zilei de 1 Mai
— a culegem de poeme intitu­
lată „Pentru pace, pentru socia­
lism", alcătuită de Editura pen­
tru literatură şi artă a Uniunii
Scriitorilor din R. P. R.
Această plachetă ilustrează în­
că odată contribuţia poeţilor din
R. P. R. la munca dusă în ţara
noastră pentru construirea so­
cialismului, sub semnul luptei
pentru pace. Scopul plachetei
este să înfăţişeze un tablou cât
mai complet al activităţii poeti­
ce din Republica noastră, în
ceea ce are ea mai reprezenta­
tiv şi mai valoros. „Am căutat
— se spune în prefaţă — ca în
aceste pagini să fie reprezentaţi
poeţi tineri dm întreaga ţară,
creatori ieşiţi din masa celor ce
muncesc, ca şi poeţi ai naţiona­
lităţilor conlocuitoare".
Ori, în această privinţă, una
din obiecţiile care se poate adu­
ce. culegerii este tocmai aceea
că a neglijat să includă în pa­
ginile ei o serie de poeţi tineri
ai filialelor Uniunii Scriitorilor
cum ar fi .de exemplu poeţii clu­
jeni, a căror activitate şi apor.t
în mişcarea culturală este des­
tul de apreciabilă. Acest gen de
antologii ar trebui să fie întoc­
84
mite cu mai multă atenţie, în
aşa fel ca ele să .oglindească mai
fidel munca poeţilor din toate
părţile ţării. De obicei, se utili­
zează un fel de centralism al
celor din Capitală, fie din como­
ditate, sau alte motive.
Placheta conţine versuri sem­
nate de poeţi ca: A. Toma, M.
Beniuc, Maria Banuş, Radu
Boureanu, E. Jebeleanu, Dan
Deşliu, Nina Cassian, Florin
Tornea, Veronica Porumbacu,
Petre Solomon, Virgil Teodo-
rescu, Radu Teculescu şi alţii.
Deasemenea sunt prezenţi poeţi
dq limbă maghiară din R. P. R.,
ca Erik Majtenyi şi Szemler Fe-
renc, poetul de limbă idiş, Efraim
Eizicovici, şi poetul de limbă
germană Gerty Rath.
Temele pe care le tratează
poemele acestea pot fi grupate
în două părţi: acelea care se o­
cupă de aspectele muncii indu­
striale, de întrecerile socialiste
din fabrici, şi altele care oglin­
desc îndeosebi lupta pentru pa­
ce. Din toate poemele de care
ne ocupăm se desprinde acelaşi
suflu unitar, de entuziasm faţă
de munca omului nou, a frun­
taşului, a inovatorului. De re­
marcat e faptul că aproape toate
aceste poeme sunt construite pe
fapte concrete precise şi nu plu­
tesc în generalităţi. Insă faptele
din care se încheagă poezia nu
sunt întotdeauna puse în relief
cu vigoarea poetică necesară,
sunt doar povestite în mod pro­
zaic, sărăcăcios. Poeţii n’au ştiut
întotdeauna să dea faptelor de
caret sa ocupă o semnificaţie' poe­
tică mai adâncă. întâlnim adesea
simple relatări, un fel de gaze­
tărie poetică, nesatisfăcătoare a­
tunci când e vorba de calitatea
poeziei, care va trebui să depă­
şească experienţele de până ă-
cum. . V. y .
CELLA SERGHI: „CAD ZIDU­
RILE'
(roman — E. P. L. A. — 1950).
Volumul de 595 de pagini al
Cellei Serghi, subintitulat roman,
e da fapt un jurnal intim, sau
— mai bine zis — Q colecţie de
jurnald intime grupate pe/o eta­
pă de vreo zece am — 1930—1946
din viaţa eroinei. Din pricina
aceasta, e foarte anevoioasă dş.că
nu deadreptul imposibilă încer­
carea de a rezuma subiectul căr­
ţii. Fiindcă nu există dealungul
acestor aproape şase sute de pa­
gini, o acţiune unitară, care să
crească şi să înfăţişeze un frag­
ment de viaţă închegat. Nici
eroii cărţii nu sunt prea urmă­
riţi în acţiunile lor reale, con­
crete, care să-i transforme şi s,ă -i
împlinească dela un capitol la
altul. Dealtfel, singurul erou
propriu zis al acestei colecţii de
jurnale intime e Mirona Runcu,
un! fel de autoare ea însăşi a pa­
ginilor pe care Cella Serghi ni
le prezintă scrise la persoana
întâia.
Totul e foarte nebulos, con­
fuz, iar până la urmă obositor şi
plicticos, din pricina acestui fel
arbitrar şi haotic de a concepe
şi trata un volum de proză.
Dar să ne mulţumim deocam­
dată cu ceiace) ne-am putut alege
după lectura acestor şaise sute
de pagini. ' Căci dacă n ’are un
subiect, cartea Cellei Serghi are,
desigur, o temă demnă de tot in ­
teresul: e vorba de evoluţia unei
tinere scriitoare de origine cio­
coiască (Mirona Runcu) care
străbate în decada 1936—1946
drumul anevoios dela izolarea în
turnul de fildeş, până la lupta şi
încadrarea alături de clasa
muncitoare, pentru dărâmarea
capitalismului şi clădirea lumii
socialiste la noi în ţară.
Zidurile care cad în cartea
Cellei Serghi sunt, astfel, nu
numai acelea ale exploatării, ale
jafului şi bunului plac, acelea
care-i îngrădesc şi-i ucid pe
muncitorii ce luptă pentru o via­
ţă omenească (zidurile oprimă­
rii burghezo-moşiereşti, cu alte
cuvinte), ci ele sunt deopotrivă
— şi dm sublinierile autoarei ar
reieşi că mai ales — acelea -in­
terioare, zidurile unei concepţii
înguste, mpschine şi egoiste c-ire
o împiedecă ani şi ani de zile
pe eroina cărţii să vadă lumina
şi ţelul luptei jpentru libertate.
Şi dacă observam mai sus lip­
surile de care suferă construc­
ţia cărţii, se! cuvine în schimb să
subliniem şi să aplaudăm cu
toată căldura bunele intenţii şi
__ eforturile eroinei de a se trans­
forma pe sine însăşi, de a lepă-
dal o seamă de prejudecăţi şi
vicii burgheze care-i falsificau
viaţa, ca şi felul de a vedea şi
înţelege această viaţă. Acest
proces interior, evoluţia psiho­
logică a Mironei Runcu repre-
, zintă, în fond, întregul miez şi
înţeles al cărţii. Şi tot el repre­
zintă şi principalul merit al Cel­
lei Serghi: de a fi încercat să ur­
mărească într’un potop de fapte
istorice şi întâmplări cotidiene
felurite, desfăşurarea şi trans­
formarea radicală ce s’a petre­
cut în sufletul unei tinere" fete
din burghezia românească, până
la cucerirea unei conştiinţe ac­
tive de partizană şi luptătoare
85
 alături de poporul muncitor.
Trebuie să accentuăm că nu e
puţin lucru pentru evoluţia pro­
zei din zilele noastre, ameninţa­
tă nu odată de un . istoricisnv
care, fără să îmbogăţească prea
mult epicul, s’a lipsit de cele
mai multe o ii de a urmări psi­
hologia personagiilor.
Dar menirea şi ţelul principal
.spre care scriitorul nostru tre­
buie să tindă e tocmai acesta:
de a şti să găsească şi să desvâ-
luie cititorului legătura organi­
că dintre faptele noi, revoluţio­
nare, ale vieţii pe care o trăim,
şi transformarea adâncă pe care
aceste fapte o produc în sufletul
oamenilor. Scriitorul se află, ast­
fel, în faţa misiunii sale de edu­
cator al maselor care au de ur­
mărit şi de învăţat dela eroii
unei cărţi, felul cât mai just şi
pătrunzător în care să privească
faptele vieţii. ' '
Cartea Cellei Serghi încearcă
să facă acest lucru. Şi dacă nu
reuşeşte prea mult dincolo de in­
tenţie, vina nu e decât a autoa­
rei care s’a grăbit să dea la ti­
par un , volum stufos, nelucrat
îndeajuns, plin de toată sgura şi
impurităţile unui material prim
de viaţă înregistrată direct, pe
care-1 oferă jurnalul intim. Sunt
însă unele capitole, portrete şi
scene surprinse din cotidianul
imediat (mai ales din perioada
războiului hitlerist), care dove­
desc ascuţimea şi priceperea au­
toarei de a reda în mod realist
unele momente vii.
Dacă Cella Serghi ar fi folo­
sit numai acele pasagii în caare
se condensează epicul împletit
cu observaţia psihologică, dacă
ar fi triat cu grijă şi severitaie
faţă de sine materialul adunat,
în cele 600 de pagini, ne-ar fi
86
putut da, în numai două sute, o
carte merituoasă nu numai prin
intenţiile ei, dar şi prin con­
strucţie, prin caracterul perso­
nagiilor şi stilul descrierii în
care atitudinea combativă şi
progresistă a autoarei să dea
viaţă şi mişcare întregii acţiuni.
Numai atunci am fi avut de-a
face cu un roman în tr’adevăr
realist, treaptă spre care Cella
Serghi urmează să se îndrepte
deabia după experienţa de tran­
ziţie pe care o reprezintă opul de
faţă în cariera sa de scriitoare
progresistă.
M. R. P.
A. RADU: PIETRELE ARSE
(Cartea Poporului Nr. 78).
Dragostea de muncă şi de via­
ţă, fermitatea intransigentă în
luptă şi elanul creator al omului
de tip nou —■iată care şunt no­
tele esenţiale, pozitive şi" de ma­
re preţ ale cărţh lui A. . Radu.
Sub aceste caracteristici se
desfăşoară povestirea autobio­
grafică a minerului Niculai, ex-
tractor de managn, la Şarul
Moldovei. Amintirile acestui
muncitor, evocate pe un ton di­
rect şi cu o sinceritate care cu­
cereşte dela început, sunt im­
presionante, mai ales, prin bo­
găţia lor de fapte. Intr’adevăr,
din momentul intrării lui Nicu­
lai, flăcăul de 17 ani al unui ţă­
ran sărac — în noaptea subpă­
mânteană a minei şi până la
viaţa nouă, ivită în urma elibe­
rării de către Armata Sovietică
şi a biruinţei clasei muncitoare
dela noi; asupra duşmanilor in­
terni şi externi — odată cu pro­
cesul de formare a conştiinţei
 sale, ne sunt înfăţişate aspec­ realităţi pe care le-ar fi cunos­
tele cele mai vanate 1ale reali­ cut în 1923, ca prizonier, ,— prin
tăţilor economico-sociale şi at­ cursul larg şi totuşi impetuos,
mosfera politică în1 care ele s’au înzestrat cu calităţile stilului cu­
perindat. Vedem astfel mina rai şi căldura lirică, povestirea
stoarsă până la refuz şi cu mij­ dm „Pietrele Arse“ rămâne o 1
loacele oeie mai primitive de lucrare corectă şi îndeajuns de
către patronii ei Stavrat şi Weis- combativă. , ‘■
ser, ale căror poziţii exploatatoa­ • '. . I.'.T.
re sunt fortificate cu o remarca­
bilă dibăcie de reprezentanţii
lor, administratorii Salvar şi
Mătăsaru. Vedem legăturile lor PETRU DUMITRIU: NOPŢILE
cu legionarii şi apoi cu Nemţii, x . . DIN IUNIg__^—- —
sub o'dioasa dictatură antones- ^dcureşti'r’EaîturâTPentru l i t e ­
ciană; accentuarea luptei de cla- ' ratură şi Artă, 1950.)
să dintre adevăraţii mineri, ca­
re luptau dm răsputeri să-şi câş­ 1 ’ Problema pe care Petru Dumi-
tige pâinea amară şi chiaburii " triu o desbate în nuvela de în­
ce coborau în mină pentru a fi' tinse proporţii, „Nopţile dm Iu­
scutiţi de plecarea pe front; n i e publicaţi mai întâi în ,>Via-
.protestele îndârjite 1 ale mun­ ţa Românească" şi culeasă acum
citorilor conştienţi, în frunte cu în volum, se leagă, de constitui­
bătrânul comunist Martin Dra- rea uneL gospo dării agricole—eo—-
nea, şl' apoi lichidarea haosului lecfâjjeZ Subiectul este aşa dar"
economic şi a .sabotajului din 'foarte actual şi prin felul cum
-anii de după eliberarea noastră este tratat şi soluţionat, el poate
■de către Armatele Sovietice. sluji cu folos acţiunii duse p.en:
In cadrul acestor • documente tiu socializarea agriculturii noa-
vii, autorul îşi conturează cu" ~ stre. '„Nopţile "din" Iunie“ consti­
puternice culori realiste eroii tuie în acest sens un_real.-aport--
povestirii sale: Salvar, tipul ex­ adus--cauzei--soGiaIismului-''Petru
ploatatorului îngust, de un mi­ Dumitriu zugrăveşte - cu—talent -
litarism fascist; Niculai, om cin­ atmosfera'- ce domneşte într’un
stit, cu o conştiinţă politică în sat-de lângăoDunăre,—unde -ţără—-'
curs de. formare, dar hotărît şl nimeăTsăracă_şi_o -parte -din mij-.
iubitor de dreptate; bătrânul locaşi aşteaptă. : cu . -înfrigurare
Martin, comunist vechiu, cercat aprobarea constituirii gospodă­
şi necruţător; secretând judeţe- • r ie i colective şi un d e' chiaburii -
nei de Partid din Câmpulung, şi uneltele lor se înfioară," vă­
vigilent, calm şi convingător, etc. zând că le fuge pământul' de sub
In afara- anumitor episoade ci­ picioare. . ,
nematografice, convenţionale şi N uvela,lui Petru Dumitriu în­
neadâncite, cum este cel în care cepe cu o serie' de instantanee,
.Martin le povesteşte minerilor ce. ilustrează această atmosferă
— cu mult înainte de eliberare de aşteptare încordată. D elegaţii.
— despre realităţile din Uniunea ■Partidului .şi,-.ai, -Ministerului A- .
'Sovietică. — printre care şi, des- griculturii aduc aprobarea. Ţă­
_ prea munca oamenilor sovietici, ranii "muncitori se înscriu din.

87
 nou pe; liste i . Chiaburii herb, satului lor; Scăpău, bătrânuf
■“uneltesc,' pun în circulaţie svo- Saizu, Bozgari; Fălcăniţa,—Tun-
nun şi- reuşesc' să convingă pe sob 'Căpone,~Sâvu — chiaburi,,
câţiva--dintre oameni, mai slabi ''geambaşî; subofiţeri, deblocaţii
de-înger, să-şi ceară Ştergerea ' cârciumari, foşti legionari, sau
depe liste. Partidul însă duce ■trădători ai clasei muncitoare,
prin oamenii săi .o largă muncă ca Savu, —■formează faima des-
de lămurire, atât cu fiecare om gustătoaire din 'tabăra duşmă­
în parte cât şi prim şedinţe, Iu* noasă noilor orânduiri. Bine
minând problemele legate de prinşi, în acţiuni caracteristice
noul fel de viaţă, obştesc. Chia­ clasei lor, eroii aceştia repre­
burii încearcă să vâre oameni zintă fidel elementele ce for­
de ai Ion in gospodăria colectivă mează societatea satelor noastre
oe se constituie; aceştia sunt însă în perioada ide îngrădire â chia-
demascaţi; chiaburii puri la cale burimii şi de început al agricul­
acţiuni mişeleşti şi, în timpul turii socialiste. Bine conturate-
nopţii, atacă pe tatăl unuia din sunt şi figurile mijlocaşilor, a
delegaţii Comitetului Central, căror oscilare caracteristică- este
membru în gospodăria ce lua - redată prin Ilarie sau, prinJ_Ion~
fiinţă. Făptaşii sunt- însă desco­ Sărăcin; la' fel de bine realizate
periţi şi mulţimea îi duce la Mi­ sunt'pbrtretele femeilor, a căror
liţie, pe cei care nu reuşiseră să mentalitate conservatoare iese ş-\
fugă. . ■ , 1 m si birte la iveală, atunci când
bărbaţu lor vor să se înscrie în
Gospodăria Agricolă Colectivă.'
O singură, excepţie • _ explicat-
In conflictele care au loc de-a- bilă şi ea când ne gândim că
lungul nuvelei, cele două tabere eroina poartă răspunderile unui -
sunf conturate de către scriitor
cu un tâlent remarcabil. Iată pe bărbat — este văduva Maria lui
/ de o parte tipurile de- ţărani să­ .^CebnnJNu întâlnim'— 'şi' aceasta*
este'o' scădere, â nuvelei —: nicio-
raci, .eroi .pozitivi, plini de suflu
revoluţionar, conştienţi de bine­ femee care să sugereze ea băr­
batului necesitatea înscrierii în
facerile noului fel de viaţă, gospodăria colectivă. Toate ac­
membri de Partid convinşi, care
în facţiunea lor nu dau îndărăt ţiunile sunt conduse numai de,
niciodată. Iată-i, pe de altă bărbaţi; ori, se ştie că în atâ­
parte, pe chiaburi şi pe uneltele tea locuri, alături de aceştia, şi
lor — eroi negativi — care îşi femeile au participat cu succes-
cântăresc intereseledn bani şi a la acţiunea de lămurire şi con­
căror mentalitate oarbă, exploa­ vingere a ţăranilor. In ,,Nopţile
tatoare, se traduce în ura întinsă, din Iunie", în -afara Măriei iui
până la acţiuni criminale. Avram Cebuc, toate fem eile sunt lăsate
Saizu, Mihăilă argatul, văduva- în umbră sau, aşa cum sunt schi-
Marlă lui Cebuc, ^ ' B u c - a n , ^ ^ , 6- 1^ cflu mentalitate conser-
oătrâhui Lepa'dătr'- ~ţărgBi"*ă^ vatoare- influenţate de chiaburi,
răci, slugi până acum pe pă- Petru Dumitriu subliniază stă-
mântul sau la casa chiaburilor, ruitor rolul de îndrumător şi
— sunt elementele înaintate ale sfătuitor al Partidului, iar re—

-88
prezentanţii acestuia, — Ion al
lui Lepădat, Oprea sau Sârbul —
sunt figuri deosebit de realizate.
Iată însă un amănunt, a cărui
deslegare superficială constitue o
scădere a nuvelei: la şedinţa de
citire a proectului de statut al
gospodăriei colective, oamenii
pun o serie de întrebări: „ce vor
face bătrânii lor, care nu mai
sunt în stare să muncească? Vi­
tele mici sau vaca de lapte, pe
care le vor opri pe lângă casă,
cu ce le vor hrăni? Căci nutre­
ţul se pune la colectiv. Unde vor
paşte vitele vara? Cine va plăti
medicul, îngrijirea bolnavilor’
Cum vor putea să-şi facă rost
de haine, îmbrăcăminte? Şi mai
ales întrebarea cea mare: Cum
se va plăti munca? Şi cum se va
socoti?11 Acestor întrebări le a­
duce răspunsul - său delegatul
Comitetului Central, Oprea; mai
bine zis, autorul ne informează,
pur şi simplu, că Oprea le-a
răspuns ţăranilor, fără să ne
spună ce anume, şi nici cum a
decurs dialogul. In economia nu­
velei, însă, fiecare cuvânt al lui
Oprea ar fi putut însemna o
armă pentru cititor împotriva
diversiunilor lansate de chiabu­
ri şi reacţionari. Dar Petru Du-
mitriu, în loc să redea discuţii­
le, se mulţumeşte să noteze în
treacăt: „Oprea se ridică iar, şi
răspunse la fiecare întrebare pe
rând. Lucurile se limpezeau în­
cet, şi se desluşea chipul unei
vieţi cum nu fusese niciodată,
al unei vieţi care-i făcea să se
privească unii pe alţii cu uimire
şi bucurie." Iată ce însemnează
a pluti în generalităţi tocmai
acolo unde o mai multă nevoie
de spirit plastic şi concret din
partea scriitorului, pentru a pu­
ne în valoarea o idee centrală.
încă un cuvânt asupra aspec­
tului formal al nuvelei. S’a dis­
cutat pe larg problema natura­
lismului în legătură cu Ana Roş-
culeţ a lui Marin Preda. Dacă
eroii lui Petru Dumitriu sunt în
general bine- conturaţi, dacă în
Nopţile dm Iunie conflictul este
bine dirijat, nu tot acelaş -lucru
se poate spune despre stilul nu­
velei. Pentrucă bunăoară impre­
caţiile abundă, scabrozităţile sunt
prezente (şi nu numai în gura,
chiaburilor), iar tendinţa natura­
listă este evidentă şi în altă parte.
Un singur exenplu: Climentim,
nevasta lui Uţu — ţăran sărac,
care vrea să se înscrie în gospo­
dăria colectivă — îi spală aces­
tuia izmenele. Ne întrebăm de-
ce a ales Petru Dumitriu. tocmai
lingena aceasta? Putea să alea­
gă cu aceeaşi dexteritate şi o
cămaşă a lui U ţu ,, pentrucă, în
cuprinsul acţiunii, momentul a­
cesta constituie doar un cadru al
unei discuţii fără vreo legătură
cu spălatul, rufelor. Folosirea
unor asemenea procedee nu ni se
pare întâmplătoare; ea e simp­
tomul care maschează lipsa unui
material adâncit, luat din reali­
tate; înjurăturile puse în gura
oamenilor înlocuiesc, în intenţia
autorului, gesturile semnificati­
ve care ar trebui să surprindă
viaţa şi să împlinească chipul
real, concret al eroilor. Primej­
dia alunecări^ spre naturalism
este acută aşa dar pentru scrii­
tor şi supravegherea atentă a
procedeelor stilistice rămâne pen­
tru el un memento. _
Cu aceste rezerve, Nopţile din
89
 lu m e însemnează o realizare în Iat-o pe moşiereasa Iulia
■cuprinsul nuvelei noastre con­ din Broşteni, hapsâna care în­
timporane. truneşte trăsăturile tipice ale ex­
AUREL MARTIN ploatatorului feudal băştinaş, a-
totputemic până mai anii tre­
cuţi în ţara noastră. Alături de
aoeastă figură profund desgus-
SANDA MOVILĂ: PE VĂILE ' tătoare, se proeclează puternic
ARGEŞULUI hrăpăreţul ei emul burghez,
(E. P. L. A., 1950) , cârciumarul Ilie Tâbageru din
Recentul roman al Sandei Mo­ Arnota. Veneticul acesta, oploşit
vilă se deosebeşte vizibil de tot în satt cu două geamantane pe­
ce a scris autoarea în trecut. ticite, a reuşit în câţiva ani să-şi
Acum doi am, ea îşi manifesta deschidă cârciumă la vadul dru­
timid şi nesigur încă voinţa de a meţilor, să aducă în sat moară
o rupe cu antirealismul şi deca­ ş i ' batoză şi să-şi înceapă te­
dentismul producţiilor sale lite­ meinic . exploatarea. Numai câţi­
rare de dată mai veche, publi­ va ani au trecut şi-i vedem în­
când o plachetă de versun in­ scrişi în catastifele de datornici
titulată ,,Fruct nou’1. Se putea ale cârciumarului pe toţi ţăranii
•observa în această culegere de fără stare din împrejurimi. Ţă-,
poeme o depăşire a vechii-m a­ rani chiaburi ca Oanţă din Broş­
niere de a scrie, o înnoire a te­ teni, avarul ce-şi lasă unicul co- '
maticei şi expresiei, o întoarce­ pil să se prăpădească fără aju­
re spre realitate. Romanul Pe tor prin internatele oraşelor,
■văile Argeşului indică oarecare învăţători şi perceptori îndhia-
, progres pe linia noii orientării şi buriţi, politicieni, negustori şi
nn început sănătos de clarificare alţi ghiftuiţi ai oraşului, vpopi
ideologică a scriitoarei. încăierându-se în biserică dela
Plasându-şi eroii şi întâmplă­ gologanii din cutia milelor, — .
rile între anii 1912—1918, Sanda iată numai câteva tipuri repre­
■Movilă a năzuit să realizeze o zentative- ale relaţiilor şi insti- '
frescă a ■societăţii româneşti din tuţiilor sociale burghezo-moşie-
perioada ce a urmat răsmeriţe- ' reşti, pe care le fixează - autoa­
lor ţărăneşti din 1907. Ea cu­ rea cu pricepere în urzeala ro­
prinde în câm pul, observaţiei a- manului. Tipurile negative au 1
,tât mediul .sătesc cât şi cel oră­ fost conturate .măestrit de ‘au­
şenesc, , străduindu-se să sur­ toare şi cititorul reuşeşte într’a- •.
prindă specificul relaţiilor, capi­ devăr să ia cunoştinţă cu ură şi
taliste dintre sat şi oraş, precum desgust de ele. Prin aceasta s ’a
şi infinita varietate a formelor depăşit însă. proporţia firească
pe care le îmbracă exploatarea în construcţia romanului, des-
— şi obiectivele acestea sunt a­ voltându-se elementele negative
tinse în bună parte. Cititorul ia în dauna tipurilor pozitive, care
cunoştinţă încă din partea în­ ar fi trebuit să , le opună o re­
tâia a cărţii de o bogată galerie zistenţă conştientă şi organizată.
de exploatatori mari şi mici ai , Societatea vremii avea aseme­
satelor depe valea Argeşului şi nea chipuri pozitive de luptă­
•ai oraşului Piteşti. , tori • pentru cauza poporului ex­

90

ploatat şi autoarea a greşit fă­
când abstracţie de ele.
Ţărănimea exploatată e pre­
zentată în romanul Sandei Mo­
vilă ca o masă cenuşie, pasivă,
îndobitocită de- neştiinţă, super­
stiţii şi mizerie, tresărind ara­
reori la amintirea dreptei ră­
fuieli dela 1907, pentru a alune­
ca repede în aceiaşi pasivitate.,
Grija mălaiului zilnic, invidii şi
urii meschine, gelozii întunecate,
certuri şi bătăi, — iată formele
nesemnificative ale conflictelor
desvoltate inutil pe multe pagi­
ni, în dauna celui fundamental,
de clasă. Sumbru tablou în care
nu străbate mcio nădejde în­
viorătoare, nicio acţiune hotăr-
rîtă de luptă pentru sfărmarea
jugului secular. Isbucniri ele­
mentare, anarhice, de protest
împotriva nedreptăţilor flagran­
te, proprii lui Cocorăl, se pierd
fără nicio urmare.
Un început de evadare dm a-
cea-stă situaţie reahzează Mihuţ,
copilul sărman care se răzbună
în felul' lui pentru suferinţele şi
umilinţele îndurate în anii” de
slugărit la Ilie Tabageru, ur­
mând liceul din Piteşti în sco­
pul parvenirii la . o situaţie sus
pusă. Faptul că Mihuţ îşi în­
frânge cu ajutorul prietenilor
îngâmfarea ce-1 cuprinsese în
urma repetatelor succese şcolare
şi de altă natură, hotărînd ge­
neros să lupte pentru cauza ce­
lor din mijlocul cărora s’a ridi­
cat, rămâne tot fără semnifica­
ţie, pentrucă romanul sfârşeşte
brusc aicil Autoarea ne dă de
înţeles, că abia acum va începe
adevărata viaţă a' lui Mihuţ,
pusă în slujba luptei sociale.
Zugrăvirea acestei noi etape de
desvoltare a) tânărului 'pe care
autoarea l-a voit eroul princi-
1
pal al romanului ar fi prezen­
tat mai mult interes pentru citi­
torii muncitori ai zilelor noa­
stre. Dar romanul sfârşeşte fără
veste tocmai acolo de unde ar fi
trebuit să înceapă . . . .
*34.
W
Pe Văile Argeşului e scris de
pe poziţiile criticismului bur­
ghez în maniera în care Cezar
Petrescu îşi scria acum 10—20
de 'ani romanele sa'le de satiră
la adresa societăţii burghezo-
moşiereşti. Zugrăvirea situaţiilor
şi a oamenilor este făcută de pe
poziţii empirice burgheze, fără
sublinierea esenţialului, posibilă
numai prin cunoaşterea ştiinţifi­
că a legilor desvoltării societă­
ţii. Iată pentru ce romanul a­
bundă de fapte şi figuri nesem­
nificative, dăunătoare unităţii
interne de problematică şi de
acţiune. Elementele negatiye se
desvoltă în daună factorului po-
' zitiv. Vechiul înnăbuşe noul. Şi
fără lupta dintre vechi şi nou
acţiunea nu poate decât să stag­
neze, să sucombe, sau să devieze
în episoade lipsite de însemnă­
tate. Aşa se întâmplă lucrurile
în romanul Sandei Movilă, unde
atenţia cititorului este mereu a­
bătută dela problemele de bază
ale zugrăvirii conflictului de
clasă la zeci de episoade sterile,
cuprinzând certuri, bătăi, inven­
tarierea expresiilor necuviin­
cioase ale eroilor, nu streme de
maniera naturalistă. Poziţia
ideologică nejustă a scriitoarei
determină şi o tratare obiecti-
vistă a unor situaţii şi probleme.
Primul război mondial este pre­
zentat în treacăt, obiectivist. In
acelaş mod este rezolvată şi si­
tuaţia în care comandantul tru-
91
pelor germane] de ocupaţie ale
oraşului Piteşti, contele von
Bobsin, tolerează ca Bina să-i
răspundă cu două palme zdra­
vene la necuviinţele lui şi o lasă
chiar să plece teafără, adresân-
du-i cuvinte ca acestea: „Eşti
liberă, sălbatecă domnişoară!.
je.
Tri* '
Arta nouă, în drum spre rea­
lismul socialist, are şi o precisă
funcţiune de cunoaştere. Citito­
rul muncitor' se va întreba la
terminarea lecturii romanului
Pe văile Argeşului dacă acesta
i-a oferit un plus de cunoaştere
a -exploatării, a rădăcinilor sale
şi a luptei pentru a o nimici, în
afară de ceea ce ştie el prin pro­
pria experienţă dm timpul tre­
cutelor regimuri. Şi răspunsul va
fi negativ ..,
Scriitoarea a făcut paşi - în­
semnaţi in direcţia cunoaşterii
şi însuşirii idealurilor artistice
ale clasei muncitoare. Cu toate
bunele sale intenţii însă, pe lân­
gă unele certe părţi pozitive
semnalate mai sus, romanul său
desvăluie încă multe dm slăbi­
ciunile vechii poziţii ideologice
şi artistice a scriitoarei. Faptul
îi impune o continuă reexami­
nare critică a muncii şi rezulta­
telor obţinute şi o aprofundare
-temeinică a concepţiei ştiinţifice
a clasei muncitoare despre lume
şi viaţă.. Este condiţia de a cărei
respectare depinde încadrarea ei
totală în râridurile scriitorilor
militanţi pentru cauza socialis­
mului, scriitori respectaţi şi iu­
biţi de poporul muncitor.
GEORGE MUNTEANU
92
M AURICE THOREZ:
UN FIU AL POPORULUI
(Editura de Stat — 1950)
-Cartea lui Maurice Thorez,,
secretarul general al C. C. al-
P. C. F„ tradusă româneşte cu
ocazia aniversării a 50 de , am
dela naşterea eminentului luptă­
tor comunist francez, vine să
clarifice o serie întreagă de pro­
bleme strâns legate de activita­
tea revoluţionară a proletariatu­
lui francez. Având un caracter
autobiografic, ea este totodată şi
un prolog pentru o istorie a
Franţei luptătoare.
Viaţa lui Thorez nu-poate fi
despărţită de luptele şi victoriile
Partidului clasei muncitoare din
Franţa. Primele sale amintiri
sunt legate de catastrofa dela
Merincourt unde o mie trei sute
de mineri au avut un sfârşit trâ-
gic. Apoi viaţa grea de familie.
Singurele zile senine au fost, du­
pă cum mărturiseşte el, zilele
de chermessă şi iarmarocul. Au
venit şi diversele meserii. întâi
lucrător cu ziua pe ogorul unui
ţăran, apoi rând pe rând1 mun-.
citor angajat pentru trierea
pietrelor la o mină, argat la un.
cultivator, marinar pe Somme,
ucenic brutar, salahor la zidărie
şi zugrav.
Ocupându-se îndeaproape de
prima tinereţe, Maurice Thorez
desvălue cu adâncă sinceritate-
aspecte din timpul primului răz­
boi mondial. Lungile peregrinări
făcute în această epocă în di­
verse ‘ localităţi, mizeria care se.
aciuise adânc în viaţă oamenilor
simpli, sădesc o ură adâncă în
sufletul tânărului: „Am jurat să
lupt din toate puterile mele îm­
potriva războiului, acest flagel
îngrozitor, să lupt împotriva ce­
 lor care îl- pregătesc şi care
-trăesc de pe urma lui, să apăr
‘poporul, veşnica lui victimă!“
Avtivitatea revoluţionară şi-o
începe ca membru al Tineretului
Comunist şi al sindicatului unit
al minerilor. Propagandist al
cantonului Carvin, duce o muncă
neobosită pentru susţinerea gre­
velor In cadrele Partidului este
ales pe rând: secretar adjunct,
apoi secretar al Federaţiei Pas-
de Calais, membru al Comitetu­
lui Central (la Congresul dm
Lyon, 1924), membru al Biroului
Politic (în Iunie 1925), şi secre­
tar general al Partidului Comu­
nist Francez, începând dm Iulie
1930.
Am spus că viaţa şi întreaga
activitate a lui Maurice Thorez
este indisolubil legată de lupta
pentru existenţă şi libertate pe
care a dus-o în decursul ultimelor
trei decenii proletariatul francez.
Şi într’ adevăr, ,,Un fiu a lj po­
porului“ vine să -demonstreze
clar prezenţa necesară a lui
Thorez în momentele cele mai
critice, de luptă împotriva opor­
tunismului şi stângismului, a
grupului Barbe, a celor care pu­
nând mâna pe înalte funcţii în
Partid se îndepărtaseră în mod
voit de calea leninismului şi care
„manifestau cel mai desăvârşit
dispreţ pentru realităţile zilnice,
uitând adevărul esenţial, că po­
litica este arta posibilului, pre­
ferând în permanenţă frazeologia
goală analizei concrete şi prin
aceasta condamnând acţiunea
mişcării muncitoreşti la sterili­
tate şi neputinţă".
Pericolul tot mai imare al hit-
lerismului şi fascismului, punea
în faţa proletariatului francez o
nouă sarcină: „Fascismul în­
seamnă război. Lupta împotriva
fascismului era lupta împotriva
războiului". Pentru a avea re­
zultatele dorite era necesară ini­
ţierea, unui front unic, în care
să fie încadraţi republicani, de­
mocraţi, liberali, socialiştii şi co­
muniştii — proletariatul şi clasele
mijlocii. Insă conducătorii socia­
lişti'veneau cu obiecţii şi piedici,
cerând unitate organică, adică fu­
zionarea _ celor două partide —.
comunist şi socialist —, redu­
când astfel uriaşa problemă a
unităţii proletare la proporţiile
mărunte ale unei controverse
„între auguri". împotriva „uni­
tăţii organice" pe care o cereau
socialiştii, Thorez, în numele
Partidului, cerea „cu ori ce preţ
unitate de acţiune", care s’a şi
înfăptuit mai ales că muncitorii
— comunişti şi socialişti — înce­
puseră îni ţară lupta comună.
Frontul Popular iniţiat la 9
Octombrie 1934 )a propunerea
Partidului Comunist, pentru ' a
împiedeca asalturile fascismului
şi a face posibil progresul politic
şi social al ţării şi datorită că­
ruia s’au obţinut succese remar­
cabile în acea epocă, este legat
de asemenea de lupta pe care au
dus-o comuniştii francezi în
frunte cu Thorez Dar acest
■Front Popular se desmembrează
după conferinţa a dela Miinohen
(28 Septembrie 1938) trădat fi­
ind de socialişti şi radicali, care
cedaseră 'forţelor . reacţiunii.
Singur Partidul Comunist şi
conducătorii săi au mers pe
adevăratul drum, care apăra in­
teresele Franţei. Mişcarea de
rezistenţă din timpul războiului
a dovedit acest lucru.
Cartea lui Maurice Thorez ri­
dică multiple probleme care duc
93
la clarificarea evenimentelor din
trecutul apropiat al Franţei, la
cunoaşterea adevăratei feţe a
social-dfemocraţilor de dreapta,
şi a altor acoliţi funeşti dintre
care unii astăzi servesc cu fide­
litate pe imperialiştii americani
şi englezi.
In cele două capitole care în­
cheie cartea: „Lupta noastră“ şi
,,Ce vor c o m u n iş tiiThorez ana­
lizează succint contradicţiile ca­
re macină sistemul capitalist în
ultima sa fază de descompunere,
mizeria şi ruina economică în
care s’a împotmolit poporul fran­
cez în urma falimentarului Plan
Marshall, şi intenţiile nefaste de
a deslănţui un nou' război mon­
dial. Acestora el le opune pro­
gramul plin de perspective lumi­
noase al comumştilor, intenţiile
lor de a salva Franţa.
Citind „Un fiu al poporului11
îţi dai seama cât da mult însu­
fleţeşte pe comuniştii francezi
exemplul Partidului Bolşevic,
realizările Uniunii Sovietice şi
învăţătura lui Benin şi 'Stalin.
Deaceea cuvintele lui Maurice
Thorez: „Poporul Franţei nu va
lupta niciodată împotriva Uniu­
nii Sovietice11 sunt mai mult de­
cât o declaraţie, ele exprimă
voinţa întregului popor de a lup­
ta neîntrerupt pentru libertate
şi pace.
- C. Bz.
V. AJAEV: DEPARTE DE
, MOSCOVA
(Edit. Cartea Rusă, Bucureşti
' 1950)
Romanul dei faţă este scris de
un tânăr inginer. El s’a dovedit
— e la prima sa operă — ca
94
unul dm cele mai puternice ta<-
lente ale ultimei generaţii, ca un
mânuitor priceput al realismului
socialist, al metodelor noi în li­
teratură. Vasili Ajaev a dat o-
operă remarcabilă, o operă care
poate sta cu toată cinstea în ga­
leria creaţiilor de mare valoare.
Subiectul pare a fi foarte sim­
plu: construirea unei conducte
de petrol. Nimeni nu bănuieşte
însă, la începutul cărţii, nici
măcar inginerul Covşov că aşe­
zarea acestei conducte impunea
o nemăsurată încordare şi un.
efort supraomenesc.
Pe front, surprinsă de năvăli­
rea premeditată a fasciştilor,.
Armata Sovietică se apăra cu
înverşunare. Inamicul înainta
spre Moscova. Cetăţeanul sovie­
tic avea o singură dorinţă: să
lupte pe fro n t. . .
Iată însă că inginerul mosco­
vit, Alexei Covşov, rănit şi vin­
decat, este trimis în dosul fron­
tului, la depărtări de mii de
kilometri, să participe în Extre­
mul Orient la construirea unei
conducte de petrol. . . El nu-şi
dă seama de importanţa acestui
lucru, se cere pe front şi face
tot posibilul să-şi ajungă scopul.
Aşa începe romanul lui Vasili
Ajaev.
Dacă începutul cărţii este oa­
recum simplu, cu cât cititorul
merge mai departe este cuprins
de desfăşurarea evenimentelor
care îl obligă să rămână atent,
până la sfârşit. în decursul, a
şase sute de pagini. Acţiunea
este extrem de egală, de preci­
să: aşezarea conductei Atât. Dar
simplitatea aceasta prezintă atâ­
tea probleme încât dintr’o ope­
raţie considerată ca „oarecare11
se ajunge la o adevărată bătălie.
Comandantul Batmanov, —■ şe-
iu l şantierului, inginerul şef
Beridze şi Alexei Covşov, ajuto­
rul acestuia, găsesc acolo o si­
tuaţie îngrijorătoare; totul tre­
buia făcut dela capăt. Batma-
nov avea un ordin special, trans­
mis de însuşi Stalin: conducta
trebuia aşezată într’un singur
an! . . . Intr’un an! P,e o lungime
de sute de kilometri, iarxîa, cu
un ger sub 50°, tarversând tai­
gaua dealungul fluviului peste o
strâmtoare de 12 km. până la
insula Taisin, trebuia întinsă o
vână de oţel care să lege disti­
leriile din Novinslc cu sondele
din Taisin. ' trecute asupra colectivului sau
Trebuia format un corp de
constructori care să învingă
toate greutăţile. Zolchind, fost
partizan, secretar al organizaţiei
de Partid de pe şantier şi Bat-
manov îşi iau această sarcină.
Fiecare om trebuia aşezat la lo­
cul cel mai potrivit pentru ca­
pacitatea sa. Vechea conducere
a şantierului lăsase lucrurile pe
tânjală, tărăgănau treaba sub scu­
tul proectului care prevedea con­
struirea conductei în cel puţin
trei ani. Termenul nu numai că
trebuia redus la un an dar în­
suşi proectul se dovedea greşit.
Inginerul şef Beridze' şi corpul
său de ingineri, în frunte cu
Covşov propun un /proect nou,
preconizat de altfel dinainte de
pescarul Karpov, mai adecvat
dar plin de riscuri. Inovaţiile
inginerilor sovietici răstoarnă
consideraţiile tehnice străine, a­
părate de Grubschi, autorul ve­
chiului proect. Se naşte o luptă
acerbă. Elemente răuvoitoare sau
înapoiate nu lipsesc; ele sunt
însă măturate de avalanşa efor­
turilor unanime ale muncitorilor
conştienţi. Oamenii sunt decişi
să dea conducta în termenul fi­
xat: un an! . . .
Romanul ilustrează dm ' plin.
atitudinea de muncă a oamenilor
sovietici. Ea este considerată,
drept ceva înălţător, ca o datorie
faţă de patne, faţă de frontul ne­
contenit prezent în mintea fie­
căruia. Oamenii nu-şi precupe­
ţesc forţele, ei dau tot cât se.
poate da în luptă cu forţele as­
pre ale mediului polar. Oamenii
cresc şi se desvoită - în ritmul
muncn colective, nimeni nu-şi
închipuie că poate activa indi­
vidual. Inovaţiile personale sunt
asupra altora, angajamentele sti­
mulează, iar întrecerea socialistă
e un motor continuu pentru sus­
ţinerea şi accelerarea ritmului
muncii. In frunte se află comu­
niştii, care sunt totdeauna cei
care fac faţă momentelor cn ti—
ce unde se cere curaj, voinţă şi
desinteres. Atitudinea aceasta
convinge pe mulţi: Beridze in­
tră emoţionat în partid, bătrâ­
nul inginer Topoliov adept al
vechiului proect devine un fana­
tic apărător al celui ,nou, spri—
jmindu-1 şi întregindu-1 prin
bogata sa experienţă. însuşi
Grubschi, luat de impetuozitatea-
muncii vine la Covşov şi-i spu­
ne: dă-mi orice muncă; am gre­
şit şi vreau, să ispăşesc! . . .
Pe şantier eroismul se împldf
teşte cu viaţa cotidiană. Oamenii,
nu uită că sunt oameni. Ei dis­
cută, suferă, iubesc, se frămân­
tă, glumesc şi râd. Totuşi ini­
mile bat alături de vitejii apă­
rători ai patriei care luptă lângă
Moscova. Uneori câte o 'durere
îi încearcă adânc. Bamanov îşi
uerde copilul, ros de tubercu­
loză, Covşov află de dispariţia
Zmei, soţia lui, dar nu dispe—
95 -
 ..rează iar când primeşte telegra­
ma ei că s’a întors teafără, nu
jubilează. 1 - •
Autorul se dovedeşte un virtuos
'artist rip numai îri construirea
.şi precizarea caracterelor diferi­
telor', personagii, ci şi în stil.
-Elementele, strict' ştiinţfice se in­
tegrează firesc în respiraţia căr-i
ţn, încât departe de a fi) un trâ-
;at, romanul se dovedeşte un
,minunat popularizator' al celor
mai dificile elemente tehnice.
Autorul nu se încurcă în amă-
.nunte ci surprinde esenţialul,
realitatea specifică cerută de
realismul socialist.- - singur de marile calităţi artisti­
' Ceea ce ne încântă apoi este
-grija pentru cel'm ai preţios ca­
pital: omul. Nu numai pentru fi­
zic, dar mai ales pentru conştiin­
ţa şi formarea lui. Batmanov şi
Zalchind sunt direct răspunză­
tori de oamenii lor şi de aceea,
.primul pas al şefului de şantier
s a făcut pe' drumul aprovizio­
năm; l-a scuturat pe Liberman,
şeful acestui serviciu, iar mai
târziu i-a fost imposibil să-şi re­
ţină pornirea faţă de Merzlea-
cov pentru neglijarea totală â
oamenilor. Totodată ei îşi dă­
deau seama ca , un tovarăş care
-a greşit se poate reabilita. Tre­
buia procedat cu el prudent şi
cu dragoste; era doar un om
-cinstit. Atitudinea aceasta se
oprea însă în faţa duşmanilor
vădiţi ai statului şi ai poporului
sovietic; Umara Condnn, ■Merz-
leacov. Ei meritau o pedeapsă
aspră; poporul îşi spunea cu­
vântul. Dar câtă grijă pentru
.ajutorarea tovarăşilor nelămu­
riţi, a celor ' şovăelnici, a celor
ispitiţi ele greşeală.- Cazul lui
Topoliov Cuzma Cuzmici şi al lui
Grubschi, autorii vechiului pro­
iect, este foarte grăitor. , '
'96
Problemele ridicate de minu­
natul, roman al lui Vasili Ajaev
sunt atât de multiple, atât de
actuale, atât de just şi de par­
tinic puse, încât este foarte greu
să ,fie înfăţişate într’o simplă
expunere. -Atitudinea aoeasta nu
este1 o capitulare a recenzentu­
lui, ci vrea să fie un îndemn
sincer pentru cititor. Orice par­
ticipant la construirea socialis­
mului în ţara noastră, dela sim­
plu salahor la inginer şi creator
de artă, are datoria să citească
şi să studieze cartea lui V. Ajaev.
V ă înţelege şi se va convinge
ce cu care autorul prinde esen­
ţialul minunatei vieţi a oameni­
lor sovietici şi-şi va da seama
pentru ce această carte a luat
premiul Sta-lin de gradul"I, pe
anul 1948.
.• DUMITRU MIRCEA
-V. POPOV: OŢEL ŞI SGURĂ
(Editura Cartea Rusă, 1950).
Cartea lui Vladimir Popov
„Oţel şi sgură“, apărută de cu­
rând în traducerea lui Barbu
Brezeânu şi Mihail Baraz, aduce
un emoţionant conţinut luat din
viaţa-, frământată a -oţelarilor. din
regiunea Donbasului, în perioada
marelui război de apărare a Pa­
triei. , .
■ Acţiunea romanului începe cu
atacul a douăsute ' patruzeci de
,divizii hitleriste, care pentru în­
ceput reuşesc să se strecoare pe
pământul Uniunii Sovietice. Se
impunea cu necesitate transfor­
marea întregii industrii sovietioe
într’o industrie capabilă să apro­
vizioneze frontul ' cu tot ce era
nevoie. Furnizarea oţelului pen-
 ' tru tanicuri în cantităţi tot, mai lui îl constituie autenticitatea,
xnafi, constituia o sarcină capi- ■ prezentarea amănuntului' cu atâ­
- tală ‘şi pentru uzina din Don- ta meşteşug încât să releve as­
bas. ' ,1 pecte deosebit de vii, momente
Frontul se apropia cu paşi re­ reprezentative. Din -felul cum
pezi. Acest fapt întăreşte capaci­ - oamenii răspund la împrejurările
tatea de muncă a muncitorilor, •cotidiene,, se desprind caracte­
echipele rămân îh lucru peste risticile lor. Astfel, devotamen­
schimbul al doilea. Dar, perico­ tul -faţă de .Patrie se desprinde
lul înaintării fasciştilor fiind şi din acţiunile de sabotaj între­
momentan inevitabil, trebuiau - prinse de muncitorii obligaţi să
distruse ' toate uzinele din oraş. muncească pentru Nemţi (intro­
O parte din muncitori mutaţi' în. duc nisip între osii, distrug pie­
Urali îş i' vor continua munca sele maşinilor, se sustrag siste­
■acolo, iar restul, rămaşi în oraş, matic dela muncă). Ne mai vor­
vor duce lupta din spatele fron­ bind apoi de partizani care pro­
tului. , voacă nemţilor pierderi simţi­
Cu o putere de sugestie deose­ toare pe toate căile.
bită, autorul zugrăveşte tabloul Dacă autorul ia din viaţa fră­
sumbru al evacuării, al demon­ mântată a oamenilor sovietici din
- tării fabricii şi totodată feroci­ această perioadă, aspectele' tipi-
tatea aviatorilor hitlerişti. Cu 'ce, realizând imagini puternice
toate acestea, oamenii rămân de eroism şi "conştiinciozitate
calmi — fiecare avându-şi bine socialistă în muncă, aceasta ,nu-l
trasată sarcina^ lui. face să alunece într’un schema­
La polul' opus, ni se înfăţi­ tism, într’o denaturare a fapte­
şează primele figuri de trădă­ lor. Oamenii sunt vii, muncesc,
tori: fii de burghezi, .foşti indu­ greşesc . uneori, se agită, luptă.
striaşi şi moşieri oare, strecuraţi 1Alături de bătrânul' Vorobiev
în rândul oamenilor muncii, mai care incendiază tancurile hitle-
sperau reîntoarcerea vremurilor riste’cu riscul vieţii, şi de Crai-
trecute: Nădăjduind concesii din nev, inginerul care caută pe toa-
‘ partea ocupanţilor, ei fac tot po­ . te căile să ajute lupta partizani­
sibilul să împiedice distrugerea lor, întâlnim figura slabă a so-,
uzinei electrice de către parti­ ţiei i acestuia dm urmă, amăgită
zani. , de promisiunile burghezului
•Deşi' acţiunea se petrece- mai ' Smakovski sau figura lui Opa-
mult în regiunea Donbasului, - senko încă stăpânit de pasiunea
totuşi sunt urmărite, cu atenţie proprietăţii private. Dacă mun- .
.personajele pe două planuri: citorii rămaşi în regiunea Don­
muncitorii .şi tehnicienii anga­ basului sub stăpânire nemţească
jaţi în rezistenţă (Serdiiic, Crai- • sabotează producţia^ în regiunea
nev, Volia Teplova) şi cei tre­ din Urali unde călcâiul cizmei
cuţi în Urali. . fasciste nu putea ajunge,, uzinele
Romanul se sfârşeşte teu arun- ~ ‘ sunt un' adevărat câmp de luptă,
carea îh aer a uzinei, rămasă un muncitorii de aici luptă neobosiţi
timp nedistrusă. ■ 1 . pentru tot mai multe şarje de
Un merit de seamă al romanu­ ■' oţel. L. T. MÂGUEEANU

A lm an ahu l literar, 7 — 1950

9,7
 REVISTA REVISTELOR

R O M Â N E

Y iaţa R om ânească,
Nr. 4, Aprilie 1950

' Numărul 4 al „Vieţii Româneşti“ ne confirmă părerea pe care

o exprimam în recenzia consacrată numărului pe Martie al revis-
tex, anume că în ceea ce priveşte poezia s’a făcut un pas serios
înainte. Aceasta înseamnă că poezia pe care o publică acum
„Viaţa Românească" a părăsit faza lozincii versificate, a genera­
- lităţilor îmbrăcate poetic, îndreptându-se spre o poezie pentru care
amănuntul viu şi semnificativ al vieţii noastre actuale este prins
cu meşteşug şi cu multă căldură. Poezii de acest fel reuşesc în mai
mare măsură să fie mobilizatoare şi să trezească în acelaşi timp
un interes poetic mai accentuat.
Desigur, nu toate poeziile acestui număr se ridică la aceeaşi
bogată şi 'fericită expresie care să pună în lumină multiplele
semnificaţii pe care le conţin temele tratate. Şi e de remarcat
faptul că toate aceste poezii nu sunt publicate oarecum întâmplă­
tor, ci cu intenţia lămurită de-a Jlustra 'o temă de cea mai fier­
binte actualitate.- Astfel, sunt abordate temele care constitue azi
principala preocupare o oamenilor muncii dm ţara noastră, cum
e lupta pentru pace (Valeriu Moisescu- Eleva Ana luptă pentru
pace; Dan Deşliu. Cântec de Mai), situaţia din Iugoslavia (Petre
Iosif: Ceaţă pe DravO.), problema colectivizării (O^lga Brateş In,
cântecul de viaţă; Mihai Beniuc: Orezăne, Mirare), despre poetul
turc Nazim Hicmet (Veromca Porumbacu. Mai tare e Nazim.
Hicmet). ' \
Poetul Bemuc e prezent cu un ciclu de poezii ale căror teme
ne arată că evoluţia poetului a urmat drumul firesc spre o poezie
care — cu aceleaşi mijloace poetice personale — redă întâmplări
de seamă din prefacerile noastre sociale Poetul a vştiut să suge­
reze această lume nouă ds care se ocupă, fără să recurgă la şa­
bloanele „tari" ale unui anumit fel de poezie.-'De altfel, nici
celelalte poezii publicate aici — cu mici excepţii — nu alunecă
în expresa umflate şi goale. Putem cita pentru reuşita, vioiciu­

98
nea şi caracterul lor mobilizator, versurile lui Dan Deşliu dm
Cântec de Mai: -
De-a-latul drumului de fier,
acolo’n Franţa împilată,
o dârză fiică - de miner '-
se-aşeazăTstâncă-ne’nfricată.
Iar trenul ce purta, armată
în solda sluţilor bancheri,
a’nţepenit pe câmp, stingher, ■
oprit în loc de-un pumn de fată.
Sectorul poeziei| mai cuprinde şi două traduceri dm Vladimir
Maiacovschi: Paşaportul sovietic şi Cristojor Columb, poezii care
ilustrează cu prisosinţă personalitatea puternică a poetului so­
vietic. 1

In ceea ce priveşte proza, în acest număr se,termină publicarea

romanului lui Alexandru Jar, „Sfârşitul jalbelor". ■
Lucia Demetrius publică o nouă piesă, de astă dată din me­
diul ţărănesc, întitulată „Vadul nou”.
^Sectorul „Teorie şi critică" ne prezintă un bogat material în
cele câteva studii şi articole. Astfel, Horia Deleanu vorbeşte
despre poezia lui Maiacovschi, subliniind neîntrerupta participare
o poetului la evenimentele vremii. Aceste cuvinte ale lui Maia­
covschi exprimă o întreagă atitudine de viaţă: y„Poet nu este
acela care tânjeşte după teme lirice-amoroase, ci acela care în
lupta noastră aprigă dărueşte pana sa arsenalului proletariatului,
acela care nu se fereşte del mcio muncă, de nicio temă revoluţio­
nară sau de construcţia economică naţionale." , , -
Eugen Campus semnează un studiu despre „Desvoltarea temei
de 1 Mai în literatura noastră". Mihail Gafiţa se ocupă de piesa
Iui Davidoglu „Cetatea de foc" în lumina discuţiilor ridicate de
muncitorii dela Reşiţa, locul unde se petrece acţiunea piesei. Horia
Stancu discută în articolul său „O temă nouă în dramaturgia
noastră", piesa poetei Maria Banuş Ziua cea mare.
Revista mai conţine numeroase recenzii şi o bibliografie.
' V. FELEA

L u p ta de clasă,’ !
Nr. 4, 19.10.

Organul teoretic şi politic al Comitetului Central al Partidu­

lui Muncitoresc Român prezintă în numărul său de pe luna
Aprilie un material de primă însemnătate pentru îndrumarea teo­
retică şi politică justă a oamenilor muncii din ţara noastră.

99
 Numărul 4 al revistei se deschide-printr’un editorial intitu­
lat: 1 Mai, zi de strângere a rândurilor luptătorilor pentru pace
si socialism, în care se reliefează condiţiile ,interne şi internaţio­
nale în care a fost prăznuită anul acesta sărbătoarea muncii, pu-
nându-se în lumină faptul că ea s’a desfăşurat sub' semnul luptei
consecvente pentru pace, a organizării crescânde şi a trecerii în
revistă a forţelor de care dispune azi omenirea muncitoâre în
lupta ei împotriva- imperialştilor războinici. ■. <'
In continuare, se publică articolul Lupta de clasă în Româ­
nia, în etapa actuală, al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, secretar
general al C. C. al P.' M. R. Stabilind raporturile da clasă e x is -,
tente astăzi în ţara noastră şi ascuţirea continuă a luptei de'
clasă în condiţiile trecerii spre socialism, tovarăşul Gh. Gheor-
ghiu-Dej stabileşte baza economică .socială a acestui fenomen.
Raza economică socială a ascuţirii luptei de dasă o constitue, în
•eţapa actuală de desvoltare a ţării noastre, existenţa a trei sec­
toare- economice principale: sectorul 'socialist, sectorul căpitalist,
-şi, mica producţie de mărfuri. Folosind1 învăţăturile . leninist-,
staliniste privitoare la n. e. p., ca etapă valabilă şi obligatorie de
•desvoltare spre socialism a tuturor ţărilor şi experienţa aplicării-
lo r victorioase de către Partidul Bolşevic, noi avem asigurată
trecerea victorioasă spre socialism. Ea se efectuiază în condiţiile
’ întăririi continue a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea
muncitoare şi a limitării treptate a sectorului, economic particular
prin mijlocirea pieţei, nu în afara ei. Stabilind că ,,luptarde clasă
se -ascute şi în legătură cu uneltirile - agresive ale imperialiştilor
.anglo-americani, indisolubil legate de ascuţirea contradicţiilor
dintre socialism şi capitalism pe plan internaţional", — tovară-
.şul Gh: Gheorghiu-Dej aminteşte zdrobirea repetată a acţiunilor
de subminare a regimului nostru de/ democraţie populară, reali­
ta te de organele de stat cu ajutorul1oamenilor muncii. '
Autorul subliniază în continuare că „lupta de clasă la sate, se
•desfăşoară în condiţiile îngrădirii 'chiaburilor şi ale' creerii pri­
melor gospodării agricole colective". In centrul - preocupărilor
partidului' nostru, este consolidarea primelor noastre gospodării
agricole colective, mărirea numărului lor şi lupta împotriva duş­
manului acestora. .- ' „
* Intre armele principale ale duşmanului de clasă, se numără
naţionalismul' burghez şi reversul, său — cosmopolitismul. Duş­
manul încearcă prin mijlocirea lor să slăbească 'ideologia, frăţiei,
a prieteniei. şi ajutorului tovărăşesc dintre naţiunea română ,şi
naţionalităţile conlocuitoare, să submineze dragostea de patrie a
oamenilor muncii şi încrederea în ea. Poporul muncitor, sub con­
ducerea partidului său de âvantgardă, demască însă şi reprimă
aceste .ideologii''duşmănoase, ori un d e1s’ar manifesta ele. Folosind
lozipca mobilizatoare a. luptei pentru pace, Partidul -nostru duce
o intransigentă politică proletară de clasă, şi călăuzeşte pe oa­
m enii muncii în lupta de construire a socialismului în ţara noa­

100
stră, împotriva duşmanilor dinlăuntru şi de peste hotare. Aceasta
este astăzi contribuţia noastră cea mai de saamă la cauza păcii.
Lupta de clasă reproduce în actualul ei număr conferinţa
tovarăşului Leonte Păutu despre V. I. Lenin, marele învăţător al
oamenilor muncii dm întreaga lume: 1. V. Stalm , genialul conti­
nuator al operei lui Lemn. Analizând viaţa şi opera colosală a
lui Lenin şi geniala ei desvoltare de către tovarăşul Stalin, auto­
rul oferă un tablou al măreţei moşteniri leniniste „Se spune ■ —
arată tov. Răutu — că fiecare popor are eroii pe care-i merită.
Aceiaşi lucru se poate spune şi .despre clase. Ce clasă socială
dealungul întregii istorii a, omenirii, s’ar putea mândri cu eroi,
conducători, gânditori asemenea celor cu care se mândreşte clasa
muncitoare Marx, Engels, Lenin şi Stalin? Măreţia şi uriaşa
superioritate spirituală a dascălilor proletariatului este ea însăşi
o mărturie a măreţiei şi superiorităţii spirituale a clasei munci­
toare — clasă căreia îi revine misiunea- istorică de a emancipa
pe vecie omenirea de orice exploatare şi asuprire."
Articolul Să îmbunătăţim predarea marxism-lemnismului în
şcolile superioare constituie o privire asupra succeselor obţinute
în această importantă muncă de creştsre-.a unor noi cadre, sem­
nalând şi lipsurile înregistrate aici. Principala deficienţă este că
nu se lucrează încă pretutindeni în colectiv, nu se întrebuinţează
critica şi autocritica şi aceasta lipseşte profesorii şi personalul
didactic ajutător de schimbul de experienţă neoesar şi de îm­
bunătăţirea continuă a metodelor de predare. Articolul indică apoi
o sene de' soluţii, de natură să înlăture lipsurile care mai per­
sistă în munca didactică a catedrelor de marxism-lemnism.
Tov. N. Rădulescu semnează în actualul număr al revistei
un documentat articol intitulat Iugoslavia sub jugul imperialiş­
tilor anglo-americani, în care aduce date edificatoare privind
aservirea tot mai mare a. Iugoslaviei, de către banda criminală
titoistă, imperialiştilor apuseni. Aşa zisul „plan cincinal" a eşuat
lamentabil, iar alegerile pentru Scupşcina populara au fost o
sinistră înscenare, boicotată cu îndârjire de masele populare
iugoslave. Popoarele Iugoslaviei luptă tot mai act’v sub cele mai
variate forme împotriva trădătorilor, pentru a grăbi ziua când
banda asasină Tito et comp îşi va primi răsplata cuvenită pen­
tru fărădelegile şi trădarea ei -
La rubrica „Recenzii", tovarăşii S Brătescu şi A. Lupu se
ocupă de colecţia de broşuri Pentru cursul activului de Partid,
dela ţară, subliniind funcţia utilă a acestor broşuri în îndrumarea
oamenilor muncii dela ţară, 'calităţile de conţinut şi de formulare
ale lor, cât şi lipsurile pe care le mai au şi care vor1 trebui înlă­
turate la o nouă editare a broşurilor.
v Numărul actual al revistei Lupt a de clasă constituie astfel
acelaş preţios îndreptar al oamenilor muncii în diferitelei pro­
bleme teoretice şi politice pe care le ridică zi de zi .construirea
socialismului în ţara noastră. '
GEORGE MUNTEANU

101
 Cum vorbim
Ăiml II. nr. 1—3, Ianuarie-Martie 1950

Ultimele numere ale revistei „Cum vorbim '1 aduc în discuţie

o serie de probleme ce pot contribui la orientarea materialist-dia-
lectică a ştiinţei pentru limbă. In procesul de construire a noii
societăţi', limba joacă un rol dm cele mai importante. Din preocu­
pare a specialiştilor, ea a devenit o preocupare a' înşişi clasicilor
marxism-leninismului,’care —i alături de specialişti — au stabilit
principiile călăuzitoare în studiul -limbii-’
Astfel, în numărul 1. al revistei, este analizat studiul lui
I. V. Stalin: „Problema naţională şi leninism ul’^ în care viitoarea
evoluţie a limbilor paţionale este schiţată cu o mtuiţie genială.
Iii acelaş număr, V. Brateş' se ocupă de felul Cum vorbea şi
scria Lenin. Limba vorbită şi scrisă a, lui Lemn se'distinge prin
claritate, preciziune şi concizie, prin dinamism şi în acelaş timp,
-prin bogăţie ideologică.. Limba, în concepţia iui Lemn, joacă —
alături de puterea logicei — un rol hotărîtor în acţiunea de in­
fluenţare a maselor. De aceea el, pe lângă faptul că a fost un
stilist de cea mai aleasă calitate, era preocupat îndeaproape şi de
problemeJo limbii (neolgismele, alcătuirea unui dicţionar al limbii
clasice ruseşti, etc).
In aceeaşi ordine de idei semnalăm amintirile lui K. Lieb-
knecht în legătură cu K. Marx şi filologia, publicate în numărul
21, în care Marx este înfăţişat ca un bun cunoscător al probleme­
lor' de limbă. Sesizând structura limbilor, el învaţă foarte uşor
limbi streine. Demnă de remarcat este preferinţa lui Karl Marx
pentru corectitudinea expresei. ,
In articolul Fr. Engels. cunoscător al limbii române, dm
numărul 3, se scot la lummă date documentare, care arată intere­
sul manifestat de către acest clasic al marxismului, pentru limba
română, cu scopul de-a cunoaşte tânăra mişcare socialistă dela
noi, precum şi societatea românească în general.
La fel de preţioase sunt articolele ce prezintă pe ligviştii
sovietici şi desbat problemele de bază ale ligvisticei materialiste.
Nu mai puţin interesante sunt problemele legate de limba
română. Iri articolul Ortografia, dm numărul 2, I. Fischer discută
contradicţiile dintre evoluţia limbii sub aspect fonetic şi evoluţia
sistemelor ortografice. . .
Alături de ortografie, problemele semantice şi lexicale for­
mează una dm preocupările publicaţiei.
Cu fiecare număr al revistei.- se lămureşte înţelesul unor
cuvinte mai vechi sau mai noi, se face istoricul’ unor cuvinte în.
legătură cu desvoltarea societăţii şi se înregistrează cuvinte regio­
nale cu înţelesul lor. Astfel, se publică listele de cuvinte regio-

102
nale, însoţite de explicaţii, trimise de colaboratori cu cele mai
diverse preocupări, dm d’- fente regiuni: Ialomiţa, Vâlcea,., Valea
Crişului Negru, Vlaşca, Gorj, Vâlcea, Sibiu, Teleorman, Muscel,
Timiş. ,
- .SI!. '

De real interes sunt şi studiile privitoare la limba scrntorilor.

iri numărul pe Ianuarie, atenţia n e’ este reţinută de trei studii în
legătură cu limba lui Eminescu. In „Eminescu”,, Tudor Vianu face
•o serie de observaţii jus'te cu privire la lexicul şi valorile sti­
listice ale poeziei lui Eminescu, iar academicianul Iorgu Iordan,
în studiul ,JLimba lui Em inescu”, ne demonstrează cu exemplifi­
cări, că arta cuvântului eminescian constă în îmbinarea „într’un
to i, perfect unitar11, a unor „fapte de limbă dinţre cele m ai felurite
sub raportul provenienţei lor geografice şi istorice”. In felul ace­
asta Eminescu trebue socotit, în literatura română, ca „cel dintâi
scriitor cu adevărat naţional în ce prilveşte elem entele constitutive
alo m ijloacelor sale de exprimare.”
In „Eminescu şi problemele lim bii11, Ion Hobana arată preo­
cupările xooetuiui nostru pentru problemele limbii, preocupări
care evdluiază „dela o poeziţie sănătoasă, progresistă, la poziţia
antiştiinţifică impusă de ideologia claselor dominante — burghezia
şi m oşierim ea11” (p. 8). v ■
In numărul 3, Constantin Burghele se ocupă de limba poeziei
Iui Mihai Bemuc. Cu bogate exemplificări, se ilustrează! că poetul
este lipsit total de „prejudecata cuvintelor” (expresia nu o socotim
tocmai fericită), adică limba sa este foarte naturală, nu esffcel cău­
tată. Dinamismul, caracterul militant, aspiraţiile claselor exploa­
tate, sunt turnate în limba de toate zilele, în limba vorbită de
popor, purtând specificul regiunii transilvand'în care a trăit poe­
tul Nu. sunt scăpate dm vedere nici aspectele negativei ale- limbii
poeziei lui Mihai Beniuc, care însă „kiiu ating adâncimea, esenţi­
alu l si sunt rare.”
i Un studiu sumar despre diferitele aspecte ale limbii poetice
■dir. .tr.ecut până astăzi, ne dă Tudor Vianu, în articolul Limba
poetică (numărul 3, pag. 8—10) Limba poetică, se transformă în
dependenţă de transformările economico-sociale şi ea „nu este
decât limba diferitor poeţi, o realitate în veşnică prefacere, nu
una încremenită odată pentru totdeauna.” Se relevă apei prestigiul
pe care-1 au unii seniori, cum e bunăoară Eminescu, în desvolta-
rea limbii literare, dar se afirmă în legătură cu ţimba lui Vlahuţă
şi în contradicţie cu ideile generale ale articolului, că „limba
poetică pare a avea două înţelesuri. Trebuie, deosebit, cu toată
limpezimea, între lim ba m ereu' vie a marilor poeţi şi noţiunea
unei lim bi poetice tradiţionale, pe care o generaţie o prim eşte dela
o generaţie anterioară, dar ştie totdeauna s’o depăşească- odată
cu apariţia fiecărui mare poet nou” (p. 10). Noi credem că disocie­
rea aceasta nu corespunde realităţii. Limba poetică e îni continuă
transformare, iar poeţii de mare prestigiu îi aduc transformări
\

103
 revoluţionare, imprimând o perioadă de timp, principalele lor
mijloace de expresie generaţiilor viitoare.
In afară de articole de felul acesta, fiecare număr al revistei
publică discuţii cu cititorii, discuţii ce privesc foarte variate
probleme de limbă şi sunt conduse cu multă abilitate. .Cronica
dela sfârşitul numerelor cuprinde substanţiale dări de seamă
asupra studiilor sovietice recente cu privire la ştiinţa limbii,
studr. care prezintă un deosebit interes pentru noi, precum şi
problemele pedagogice, pe care le ridică predarea limbilor. Nu
lipsesc da asemenea nici infomaţnle în legăiură cu activitatea
lingvistică a Institutului Româno-Sovietic, a Societăţii de Ştiinţe
istorice, filologice şi folclor, a Institutului de Lingvistică, şi nici
cele în legătură cu' „cronica lim bii” la radio.
Adunând în iurul său colaboratori din toate domeniile de acti-
\vitate: muncitori alături de specialişti, elevi alături de academi­
cieni, militar-: alături de studenţi, profesori alături de ingineri,
care simt conştienţi cu toţii de însemnătatea problemelor pe care
le 'ridică, — revista Cum vorbim are marele merit că pune, dis­
cută şi popularizează chestiuni practice şi teoretice legate de
limba vorbită şi de cea scrisă. In felul aceasta, revista contribuie
la rezolvarea celor mai gingaşe, probleme pe care le pune limba
română în stadiul ei actual, în special a acelor de ortografie si
ortoepie, da semantică şi de sintaxă, contribuind prin aceasta la
opera do construire a socialismului în ţara noastră.
' LIVIU ONU

S O V I E T I C E

Znamia,
Nr. g, Martie 1960'

Numărul pe luna Martie al revistei ,,Znanua“, organ al Uniu­

nii Scriitorilor Sovietici din U. R. S. S., publică un preţios ma­
terial beletristic şi critico-bibliografic. '■ ,
Astfel, proza e reprezentată printr’un lung fragment din ro­
manul- „Stamţa plutitoare“ de Vitali Zacrutchim, în care este
zugrăvită viaţa luminoasă a colhoznicilor pescari din stanlţa Go-
lubonskaia^ din regiunea Donului, — năzuinţele, bucuriile şi vic­
toriile lor în cadrul actualului plan cincinal stalinist, eforturile
lor pentru refacerea ţării după război şi desvoltarea mai departe
spre comunism. ■

104
 . Bine reprezentată este şi poezia. Lev Oşamn publică un ciclu ’
de zece poezii întitulat: '„Copiii diferitelor popoare", din noul său
volum de versuri. ■• ’ <
1 Consacrat "luptei' tineretului pentru pace, democraţie şi socia­
lism, ciclul de poezii al lui' Oşanin reuşeşte să prindă în versuri
armonioa'se partea specifică p e ' care o aduce tineretul fiecărei
ţă n în lupta pentru libertate şi fericire a popoarelor. Partici­
pând la Congresul şi festivalul tineretului dela Budapesta,'Oşanin
evocă momente impresionante. Salutând pe luptătorii de frunte1
ai1diferitelor popoare, tinerii salută însăşi aoeste popoare: ' '
„Eljen Mao-Tse^Dun!
Eljen Thorez es Togliatti!
„El]en Râkosi! - ,
Cu numele luptătorilor
Aici întâmpină poporul
Poetul cântă de asemenea realizările poporului muncitor ma­
ghiar,' care a reuşit să refacă în trei ani şi' jumătate, capitala ţării
sale, mai frumoasă decât înainte de război. La temelia Budapestei
o noi stă însă sângele Soldaţilor sovietici' căzuţi pentru eliberarea
Ungariei de sub jugul fascist. , . ■ .
• Deosebit de sugestivă este imaginea tinerei n eg re seD o ris'
Gray, care poartă steagul amencâh nu spre n o i,silnicii şi-înrobiri./
de popoare, ci spre înfrăţirea cu toate'popoarele iubitoare de pace
ale lum ii;, ■ - , -
1 „America lui Robeson şi' .Lincoln \ •
Păşea pe urmele lui Doris Gray.“ ’
Tineretul democrat turc îşi găseşte un cald apărător în ver-
■s'uriler lui Oşanin. In această privinţă deosebit de grăitoare sunt
cuvintele unui tânăr turc la conferinţa de presă (poezia f’Turcul),
când acesta spune: , 1
' . , „Scrieţi — strigă el — că -Turcii’s în robie;
j ' Puneţi în lista coloniilor şi ţara noastră!" 1
- , • 1 ' \
Cu totul alta este soarta tineretului în ţările cu democraţie
populară şi în Ţara Socialismului- victorios, unde tineretul este
stăpân pe viitorul său: , 1 ’ ' '
-..Spre victorii inima se-avântă;
Si /merge înainţe — . -
Polonezului îi zâmbeşte,
Românului îi clipeşte din ochi" 11 . . .
' , ‘ (d in ,poezia >,Stăpânul‘!)-
Este greu să te desparţi de fiecare- din aceste poezii, ba chiar
de fiecare vers în parte, pentrucă fiecare/prezintă o nouă latură

105
a luptei --tineretului democrat din lumea întreagă. înfrăţirea din­
tre popoare respiră puternici din fiecare bucurie a tineretului de­
mocrat mondial; în fruntea tuturor tinerilor, păşeşte gloriosul
tineret sovietic, în jurul căruia se strânge bravul tineret ’ chinez
şi tineretul din celelalte ţări cu democraţie populară.
i „Şi nu vom uita, cum alături '
Stăteau lângă ţirie pe stâncă
chinezul şi rusul —1 doi fraţi —
■ pe .frăţescul pământ maghiar ‘ ‘ . '
- x '„ , (Evantaiul chinezesc).
O frumoasă poezie publică de asemenea Vladimir Lugoreskoir.
„Comitetul orăşenesc al Comsomolulm“. . -
Un material deosebit de interesant este fragmentul documen­
tar „Vitejia Sevastopolulm“ (partea I-a) de B. Borisov, în care
este înfăţişată lupta eroică a soldaţilor sovietici şi a populaţiei
civile pentru apărarea Sevastopolulm împotriva cotropitorilor
fascişti. ^ ' ,
G. Petrov publică un documentat articol în legătură cu fasciza­
rea sistematică a Statelor Unite de către monopoliştii yankei. ,in- <
titulat „Fascismul' american“. , \
Arătând subjugarea, „culturii" yankee de către trusturi, au­
torul articolului arată pe baza unor cifre exacte, rolul mârşav desti­
nat literaturii şi presei monopolurilor în „războiul rece“ şi în pregă­
tirea psihologică pentru un al treilea război mondial. In acelaşi
timp, autorul articolului arată," cu o bogată informaţie, - cum se
intensifică lupta oamenilor simpli" din Statele Unite ale Americii
împotriva fascizării ţării, împtriva războiului pe care vrea să-il
deslănţue ;Wiall-Street-ul. . \
' La rubrica de „Critică şi b i b l i o g r a f i e în articolul ,,Despre
inovaţie şi tradiţii", Bors Soloviov face o amplă dare d e. seamă
asupra articolelor apărute în ultimul timp în ziarele şi revistele^
sovietice în legătură cu această prbblemă deosebit de importantă
pentru literatură. Autorul nu se mărgineşte la simpla prezentare
a problemelor, ci, printr’o analiză principială, desprinde atât apor- .
tul pozitiv al unora dintre articole, cât şi neajunsurile de care '
suferă multe din ele. P. STB.

Novâi M ir
Nr. 3, Martie 1950

Numărul 3 al revistei „Novâi Mir'1, organ al Uniunii Scriitori1-*

lor Sovietici, aduce un'bogat, şi variat cuprins. Deosebit de in­
structiv este documentatul- articol „Otrava cosmopolitismului“ al
lui Iutii Jukov. Aşa. după, cum se poate vedea chiar din subtitlul:

106
„Note despre literatura marshalhzată a Franţei" t articolul de­
mască, pe baza unei analize ascuţite, rolul nefast al scribilor
francezi, aflaţi în slujba dolarului, în procesul de fascizare a
Fianţei, în pregătirea pe plan ideologic a viitoarelor batalioane
de asalt ale Wall-Street-ului. "
Astfel, autorul articolului amintit, arată că Jean Paul Sartre,
faimosul filosof existenţialist, aruncând orice mască ^democra­
tică1', a trecut la.propaganda fascistă deschisă, folosind arsena­
lul de calomnii murdare şi de îndemn la crimă şi josnicii al lui
Goebbels, mai ales în ultimul său roman, „Moartea in suflet".
In definitiv, ce urmăreşte Sartre prin noul său roman? Reiese
destul de limpede chiar din titlu: uciderea a tot ce este uman
în sufletul tineretului, dragostea de patrie, grija pentru soarta
poporului, dragostea de libertate, încrederea în viitorul luminos
al omenirii muncitoare., Im sfârşit, uciderea omului din punct de
vedere sufletesc, pentru a nu mai rămâne decât „bestia blondă"
a lui Rosenberg, necesară stăpânilor săi de peste Ocean în planu­
rile lor criminale împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor cu
democraţie populară. 1 ,
Ocupându-se de evenimentele din Iunie 1940, când pământul
Franţei era cotropit de- hoardele cenuşii ale lui Hitler, iar la
-conducerea ţării, erau trădători de teapa lui Daladier şi Reynaud,
în loc să înfăţişeze durerea patriei pângărite de cisma prusacă
şi hotărîrea de luptă a tot ce era cinstit în poporul francez, Sartre
găseşte nimerit să împroaşte cu noroi în mândria şi onoarea
Franţei Trupele! franceze sunt prezentate ca nişte turme de ani­
male sângeroase, poporul francez e cernit cu tot ce poate fi mai
degradant, autorul substituind trăsăturile burgheziei trădătoare
adevăratelor trăsături ale poporului francez.
Trecând sub tăcere măreţia lupt-ei de partizani, faptele glo­
rioase ale luptătorilor comunişti, Sartre nu-şi mai poate ascunde
adversitatea faţă de comunişti, faţă de tot ce este mai progresist
şi mai bun în poporul francez. Cum ar putea el să-şi servească
mai bine stăpânii yankei care tind la înfeudarea Franţei? .Numai
că4 aşa după cum ara-tă Iurii Jukov: „In zelul faţă de protectorii
săi americani,' Sartre nu a ţinut seama de uh lucru: a uitat că el
scrie în limbai franceză şi că, prin urmare, cartea lui e destinată
cititorului francez, care îi cunoaşte pe comunişti, nu după năs­
cocirile lui Goebbels şi Hearst, ci după faptele vitejeşti ale
acestui glorios partid, — şaptezeci de mii din cei mai buni fii ai
săi au fost împuşcaţi de fascişti".
Wall-Streetul are nevoe de carne de tun şi Sartre face apo­
logia crimei în romanul său, pentru a pregăti terenul. Iată câteva
mostre de cugetări în legătură cu eroul principal al romanului,
Matier: „împuşca în Om, în Binefăcător, în însăşi Pacea. Liber­
tatea e Teroare. Focul ,urla în clădirea primăriei, focul urla în
capul său: şuerau gloanţele libere ca vântul. întreaga- ''urne sărea
aer şi cu ea împreună şi e l . .. N’ai ce să mai doreşti,' e vreme
numai pentru- a împuşca în frumosul şi mândrul ofiţer ce fuge

107
spre biserică. Şi - el împuşcă în. frumosul ofiţer, în Frumuseţea
Pământului, în stradă, în grădini. în flori, în tot ce a iubit.
Era curat, era atotputernic, era liber ...“
■ Dar Sartre şi-a' găsit şi alţi discipoli printre exponenţii
burgheziei franceze, ca Robert Merle, laureat ăl premiului Gon-
court (fraţii Goncourt 'ar fi profund -jicniţi de destinaţia , dată
donaţiei lor), care îl urmează îndeaproape p s Sartre în ceeace
priveşte apologia crimei, sau Jean Genest, scriitorul hoţ, 'care
în romanul său, „Mongola", face apologia trădării, | '
Pe scurt, iată cine reprezintă în Franţa pe aţâţătorii la război
în domeniul literaturii. ,
Numai' că,J aşa cum arată şi Iurii Jucov, publicul francez
nu se Iasă ameţit de„filosofia“' otrăvită a existenţialismului dola-
rizat. Şi, în această privinţă,- autorul, articolului aduce un fapt
grăitor. Dela expoziţia de, cărţi din Palatul Gândirii dela Paris,
organizată de scriitorii progresişti, mii, zeci de' mii de vizita­
tori se întorc cu pachete de cărţi. Iar scriitorul comunist Louis
Aragon, lip s it1de drepturi cetăţeneşti de către guvernul 'mar-
shallizat^ e asaltat zilnic de cititori care-i cer autografe pe cea de
a doua parte a romanului său, „C o m u n iş tii de curând apărută.
Pe drept cuvânt, Aragon, putea să scrie într’un autograf la noua
sa carte: „,Ei mă pot lipsi de drepturile cetăţeneşti, dar nu mă.
pot împiedeca să atest adevărul
Şi poporul muncitor francez iubeşte adevărul, pacea şi liber­
tatea, şi nu minciunile şi calomniile unor Sartre sau Genest.
Numărul 3 al revistei ,>Novâi Mir“ mai cuprinde >■două fru­
moase poezii de M. Isakovski, partea întâia din romanul „Irigi-.
nerii" deM îhail Slonimski, o reuşită poezie a lui Iacov Helenski,
precum şi un'bogat şi îngrijit m aterial'‘critic, eseistic si infor­
mativ. ’ P. STROIA

Probleme de literatură şi artă, nr. 9

Deosebit de valoros, — în acest număr al publicaţiei „Pro­

bleme de literatură şi artă“ /•— este fragmentul reprodus din ra­
portul pe care A. Fadeev, secretarul general al Uniunii Scriito--
rilor Sovietici, l-a ţinut la şedinţa plenară a conducerii Uniunii.
Raportul - ridică o seamă de probleme ale . criticii literare
sovietice. '' ■ ' ' - 1
După ce subliniază victoriile repurtate de critica literară
partinică asupra unor manifestări cosmopolite şi formaliste, ce'
s’au ivit pe alocuri, A. Fadeev relevă slăbiciunile şi .trasează.

108
sarcinile de viitor ale criticii1 sovietice: „Criticul — arată el —
trebue'să fie călăuziţi de spiritul înaltei' principalităţi bolşevice,
să trăiască adânc problemele actualităţii, să cunoască realităţile ■
construirii comunismului. El trebue să îndrume şi să promoveze
operele de valoare, ce oglindesc uriaşa muncă a oamenilor soţ
vietici. Ici-colo, s’au constatat abateri serioase dela aceste prin-
cipn. In unele cercuri, domneşte o atmosferă nesănătoasă de
familiarism, din care cauză anumite scăderi ale unor cărţi (cazul
romanului Tânăra gardă de A. Fadeev, al pieselor, Cariera 'lui
Bechetov de A. Şofronov' şi Fluviul de joc a lui J Cojecnicov)
au fost trecute cu vederea. Această, situaţie trebue- să dispară.
Trebue să punem în critică o ordine bolşevică şi trebue să ne
ocupăm în sfârşit serios de problema teoriei l i t e r a r e ■
, Unii critici' fac alte greşeli. Ei „evită în mod sistematic şi
categoric să aprecieze din punct de vedere artistic operele", ceea
ce ccnstitue un mare neajuns. Faptul acesta — spune A. Fadeev
— „ne dăunează extrem de mult", deoarece în acest fel nul avem
analiza critică a , cutărei cărţi şi a cutărui autor, ci consideraţii
generale, valabile peiitru, orice scriitor şi orice lucrare. ' ;
O altă problemă deosebit de arzătoare şi pentru desvoltarea
literaturii- noastre găsim în raportul făcut la aceiaşi plenară de
C. Simonov; secretar general adjunct al Uniunii Scriitorilor S o -c
vietici, despre situaţia literaturii pentru copii din U. ‘R. S. S.
.Literatura pentru cei mici, ca parte integrantă a' literaturii,
are, menirea d e ' a educa pe copii în spiritul ideilor lui/ Lenin şi
Stalin, pregătindu-i pentru construirea comunismului. Ea trebuie
să-i înveţe să gândească îmmod politic, luptând împotriva ideolo­
giei duşmane.. Eroii literaturii penţru copii trebue să fie oameni
noi, a căror p ildă. să trezească în sufletele tinere ambiţii înalte
de ;’muncă şi luptă. O sarcină de bază' a literaturii pentru copii
este şi aceea de a forma caracterul tinerelor vlăstare. Iar „a .
forma caracterul, înseamnă a insufla copilului un şir întreg de
însuşiri omeneşti, care încă dela vârsta de adolescs'nt îl vor face
un mic om, care aduce folos marii societăţi socialiste, iar ulte­
rior vor face d m \e l un constructor activ şi puternic al comunis­
mului." , . ■
D'in restul numărului, trebue subliniat în primul rând arti­
colul lui Ivan Aramilev, Tema ţărănească în literatură, în care
autorul arată desvoltarea literaturii sovietice 'cu' tenie din -viaţa
satului. Mai găsim articolele: Editarea şi răspândirea operelor lui
I. V S ta lin , de T. Zelenov, Pe căile înfloririi creaţiei muzicale de
M. Ciuleki, Intervenţia dolarului de N. Gabinschi,’ precum şi nu­
meroase note, informaţii, etc. 1 P. STR.

109
 F K A N C E Z E
. Europe
Nr.-52 — .Aprilie 1950'

Numărul pe Aprilie al revistei „Europe“ cuprinde un material

beletristic variat, din. care remarcăm în primul rând ,două poeme
ale lui Paul Eluard, semnificative pentru evoluţia sa poetică. Ele
ne dovedesc creşterea efortului său creator în luptă permanentă
împotriva unor formule poetice desuete şi sterile. Pormnd sub
zodia tutelară a suprarealismului, călea sa reprezintă etapele unei
cuceriri treptate a realităţii obiective. Cât de departe sunt' „La,
, petite enfance de Dominique“ şi Dominique aujourd’hui presente
de divagaţile incoerente, de experienţele sale poetice imţiale, ci-
Aate cu titlu-ilustrativ în manifestul suprarealist a lui Andre Bre­
ton! Versurile publicate în „Europe“ .marchează triumful' unei
poezii de conţinut, de adâncă substanţă, ancorată în realitatea
socială, respectând demnitatea, umană, asupra unei poezii ce as­
cunde în dosull jocului arbitrar de cuvinte, şi al exaltării tenebre­
lor subconştientului, vidul interior şi sterilitatea falimentară a
unei lumi în descompunere. Poetul a abordat tematica sănătoasă-
a unor sentimente general umane (maternitatea în „La- petite en-
fance de Dominique"), iar poezia lui tinde să devină tot mai' mult
■‘ o cunoaştere, o reflectare în imagini a realităţilor umane, o vic­
torie a speranţei-asupra! desnădejdiilor şl m izeriei.^ ,. -1
, Deasemeni, efortul, laborios şi continuu, de-a da un maxim
de realizare artistică, esto trădat ,de fiecare ■vers. Poemele lui
Eluard pot fi salutate cu bucurie, ele constituind un. serios aport
pentru literatura franceză ce trebuie să se opună atât macula­
turii marshaUizate, importate odată cu armele morţii, cât şi lite­
raturii autohtone, aservită intereselor exploatatorilor. .
In acelaş număr al /revistei, Julien' Benda analizează
cu vervă tezele fostului teoretician anacronic al monarhismului
francez, Charles Maurras. Julien Banda supune unui examen
scrutător principiile fundamentale ale teoreticianului funest al
fascismului galic. Interesantă este filiaţia pe care o stabileşte
Benda între tezele lui Maurras si cele ale' lui De Gaulle. Gaullis-
mul nu este decât o reluare a ideii de „ordine" ridicată de'
maurrasişti la rangul de principiu statal. - '
Marc Soriancf semnează un interesant articol asupra ironiei
lui Descartes. Autorul arată clar rădăcinile oculte ale mistificărilor
la care a fost supusă filosofia carteziană' de către pretinşii gân­
ditori burghezi. Descartes trebuie privit prin- perspectiva istorică,
încadrat în realităţile economico-politico-sociale în care a trăit.
Viziunea lui a fost limitată, ca şi! a întregii burghezii în ascen­
siune din timpul său, la domeniul ştiinţelor, naturii: medicină,

110
 fizică, etc. Ochiul' său a rămas închis pentru realităţile politice şi
sociale. Ştiinţa deţine pentru el o netăgăduită prioritate asupra
moralei. Ceeace nu însemnează însă că el neglijează cu totul, că
dispreţueşte morala şi politica. Dimpotrivă, indiferenţa a lui iz­
vorăşte din convingerea fermă că politica şi morala trebuesc fun­
date ştiinţific. Deaceea interesul său se îndreaptă în primul rând
spre asigurarea unor baze .solide ale ştiinţei pe care se. clădesc
ulterior morala' şi politica. ' , -
• Revista se încheie cu răspunsul dat da Aragon insinuărilor şi
calomniilor perfide ale savantului britanic J. Huxiey la adresa
ştiinţei şi literaturii sovietice. Dovedindu-se un tot atât de mare
.polemist ca şi poet, Aragon arată lipsa de onestitate ştinţifică a
biologului englez, falsitatea informaţiilor sale provenite din surse
indirecte, tendenţioase, şi de mâna a treia. Cât priveşte considera­
ţiile literare ale lui Huxiey, ele se referă în toate cazurile la
opere pe care nu le cunoaşte şi asupra cărora ,dă decizii defini­
tive şi fără drept de apel, bazându-se pe afirmaţiile unor critici
obscuri şi minori. Răspunsul lui Aragon demască ignoranţa şi
lipsa de bună credinţă a matadorilor anti-sovietismului în cul-ţ
tură. Soliditatea argumentării sale' îmbinată cu verva inepuizabilă
a temperamentului său scăpărător, ■sunt arme t strălucite în lupta
1 ideologică pe care Loms Aragon o poartă cu atâta statornicie îm­
potriva obscurantismului şi reacţiumi. ' R. E.

Xes lettres frarşaises

Nr. 6, 13 şi 20 — Aprilie 1950

:Om conţinutul, bogat pe car© îl aduc ultimele trei numere ale

revistei Les lettres francaises, remarcăm în primul rând1eforturile
intelectualilor progresişti francezi de-a, întări frontul păcii' şi de-a
demasca intenţiile criminale ale aţâţătorilor la un nou război.
Rolul pe care-1 joacă revista în lupta poporului francez pentru
pace este mare. , ■ '
Una din căile pe care se manifestă unitatea de nesdruncinat
a scriitorilor progresişti dm Franţa, în lupta lor împotriva unui
nou măcel mondial, este aşa zisa „bătălie a cărţii1'. Despre mer­
sul, realizările şi- scopurile acestei acţiuni ne dă ample relaţii ,Elsa
Triolet. Brigada de Şoc a scriitorilor francezi a avut un răsunător
succes la Marsilia. Ea a realizat progrese uimitoare, mai ales în
acţiunea de strângere a legăturilor între scriitori şi public. Vechea
concepţie estetizantă a literaturii turnului de fildeş, a) literaturii
esoterice, accesibilă doar unui clan restrâns de iniţiaţi, a fost

UI
 înfrântă. Scriitorul a păşit în mijlocul ‘mamelor largi de cititori,
lămurindu-i, ajutându-i îri alegerea şi înţelegerea,cărţilor cu con­
ţinut progresist şi ascultând .atent părerea lor. Elsa Triolet dă ca
exemplu strălucit al acestui scriitor, de tip nou pe poetul sovietic
V. Maiacovski. Contactul cu publicul nu se face doar în sens unic.
întâlnirea scrutorului cu ' cititorii are urmări fericite şi pentru
unul şi pentru ceilalţi. Dacă publicul fascinat de prezenţa perso­
nalităţii covârşitoare a lui Maiacovski l-a .înţeles mai adânc şi l-a
iubit mai mult, apoi şi poetul s ’a amplificat, suflul respiraţiei sale
poetice s ’a lărgit, 'timbrul poeziei sale a devenit mai grav, mai
măreţ. Experienţa marelui poet sovietic are o valoare exemplară;
ea ne dovedeşte consecinţele incalculabile pe care le poate avea
— pentru creşterea în .intensitate şi mărime a unei opere poetice
— contactul strâns al creatorului de artă cu poporul. Maiacovski
n’a murit. El trăeşte şi participă ca un îndemn veşnic treaz în
conştiinţa milioanelor de luptători pentru pace. ■
Pe aceiaşi, linie de preocupări se plasează şi articolul lui Pierre
Abrâham „Le livre et la paix“. Autorul relevă rolul esenţial' şi
hotărîrilor pe care cartea îl joacă în lupta1pentru consolidarea fron-
/. tului păcii. ,
’ Jean Freville publică un fragment dintr'o carte oare va apare
în curând, intitulată „Avec Maurice T h o r e z Freville ne dă re­
laţii interesante despre raporturile dintre Thorez! şi poetul! Henri
Barbusse, două temperamente opuse care în prietenia lor s’au do­
vedit a se întregi reciproc. Thorez, luptătorul neînfricat, adver­
sar atât al oportunismului fără principii câ t1şi al sectarismului
lipsit de perspective, acţionând lucid pe baza unor; solide convin-
gen ştiinţifice, Barbusse vizionarul sentimental şi neliniştit al
prăbuşim'societăţii capitaliste. Forţa calmă a lui --Thorez precum -
şi judecata sa sigură, fără echivoc şi -ezitare, l-au . impresionat
profund pe. Barbusse. ' •
" ■ '’ / .1 -
, Revista'conţine şi o pagina închinată aniversării a 50 de' am
dela naşterea marelui savant Joliot-Curie. Poetul Aragon aduce
un cald elogiu celebrului fizician arătând rolul covârşitor pe
care-1 joacă, .în fruntea adevăraţilor oameni de; ştiinţă care luptă
pentru pace. Există două ştiinţe precum există două lumi: una
a păcii şi cealaltă a războiului. Ştiinţa păcii este ştiinţa progre­
sistă a proletariatului, a viitorului, care va înyinge în' ciuda opi-*
niilor D-lui J. Huxley; ştiinţa războiului este ştiinţa reacţionară,
ştiinţa depăşită a morţii, care nu mai corespunde momentului
actual al evoluţiei istorice. ’ ' - - '
Dar ceea ce constituie momentul cel mai semnificativ şi îm­
bucurător al întregului cuprins al revistei este solidarizarea ei cu /
frontul celor care cer guvernului turc eliberarea nedreptăţitului
poet Nazim Hicmet. Revista cuprinde o'listă a celor care ^au
cerut imediata eliberare, a poetului progresist turc din lanţurile
temniţelor fasciste; printre numele ce semnează, se află cele mai -

112
reprezentative figuri ale vieţii literare ş i, ştiinţifice franceze. Ală­
turi sunt prezentate şi două traduceri din lirica poetului, din care
reproducem şi noi în acest număr, „Călătoria lut J u su f.
Iii luna aceasta înregistrăm cu bucurie progresul vădit al re­
vistei faţă de numerele din lunile precedente.' Unitatea ideologică
şi combativitatea fermă a revistei „Lettres frangaises“ devine din
ce în ce mai simţitoare şi aceasta o face să ocupe un loc de frunte
în lupta poporului francez ■pentru pace ş i, democraţie. R. E.

A lm a n a h u l lite r a r, 8 — 1950
113
n o u ţ i C 0 f a £ h t d J i u

/Iz b u tite

, * ■ *' .y •
'de ortografie ale limbii române astăzi în vigoare sunt rodul,unei
îndelungate desbateri în contradictoriu între filologii noştri din a
doua jumătate a veacului trecut;, odată cu înlăturarea scrierii
cirilice, acum aproape o sută de ani, unii din ei s’au situat pe
poziţia apărării principiului .scrierii etimologice, iar alţii s’au m a- ■
nifestat ca apărători energici ai scrisului fonetic: Etimologişth au
fost înfrânţi în această bătălie pe de o ,parte din plicind eşecului
încercărilor, de latinizare a limbii române,' întreprinsă, fără înţe- -
legere pentru fiinţa vie a graiului, de către Laurian şi Massimu,
' iar pe de altă parte graţie lim bii creatorilor de literatură care ,
n’au vrut să, ţină seama de teoriile artificiale ale filologilor.
Dar cu toate că adepţii scrisului fonetic'şi-au impus punctul
lor de vedere, ei! au făcut totuşi o serie de concesii' etimologis-
mului,/concesii care n’au fost abandonate nici ■.prin reforma or- s
■tografiei din 1904; nici prin modificărle ulterioare’ din 1932. Orto- .
grafia actuală a limbii române, fără a fi un compromis între c e le ' ■
două ,principii, mai păstrează încă amprentele influenţei etimolo-
giştilor, cum, ar fi: conservarea celor două semne pentru scrierea-
sunetului î (ă), grafia etimologică a formelor flexionare ale-ver­
bului' auxiliar a fi,- sau ■grafia pronumelui personal eu, el, ea,
ei, ele. ' ’, ', 1
• Astăzi când marile r efor ni,e sociale, ale regimului de democra-’
ţie populară ■ ridică la , lumină milioane de- oameni ţinuţi până -
•acum departe.de scris şi de carte, când•mânuitorii condeiului n u ’■’
mai pot fi şi nu mâi sunt o tagmă închisă de cărturari, ci ei se
/,recrutează din rândurile largi ale oamenilor muncii, ca oratori,
corespondenţi de presă, ziarişti, tehnicieni sau scriitori, creatori >

114
de noui valori artistice, ei trebue să aibă la îndemână un instru­
ment uşor- de exprimare a• ideilor lor în scris, o ortografie care
să înfăţişeze' într’o formă cât mai simplă imaginea cuvântului
rostit. Aceasta nu însemnează însă înlăturarea oricăror reguli sau
principii. Ortografia nu poate fi anarhică; nu se poate lăsa fie­
cărui individ libertatea de a scrie cum vrea şi nici nu se pot admite
practicile vremurilor trecute cu capriciile anumitor „personalităţi“
care să-şi impună sistemul lor propriu de a scrie paralel cu
sistemul oficial şi împotriva.lui. Ea trebue să fie unitară, cât mai
simplă şi mai uşoară, spre a nu produce confuzii prin practici
analitice nejustificate, prin conservarea, unor forme care se mai
resimt de pe urma principiilor etimologice şi care îngreunează,
scrierea corectă a celui ce vrea să-şi însuşească ortografia.
Dela acest principiu a plecat şi Academia R. P. R.„ când a
pus în discuţia cercurilor de specialişti problema modificării şi a.
simplificării ortografiei limbii române. ■
Anteproectul trimis spre discuţie acestor cercuri însemnează
un pas însemnat' înainte pe drumul simplificărilor necesare. El
suprimă de ex. pe ,â, care nu corespunde unui sunet special din-
limbă şi a cărui scriere complică în mod inutil grafia limbii ro­
mâne. Deasemenea se abandonează nejustificata conservare gra­
fică a lui U final în cuvinte unde el a dispărut de m ult din ros­
tire, ca: bici, ochi, clei, cui, întâi, călcâi, noroi, etc.; sau în unele
nume proprii ca: Mihai, Ândrei - etc. Se adoptă un mai pronunţat
caracter fonetic în scrierea diftongului ie, atât iniţial, cât şi în.
interiorul cuvântului: ied, iederă, iepure, }ier, miel, miez, piept,
piele, etc. In unele cazuri însă antreproectul lasă libertate scrii­
torului de a-şi alege forma care-i convine dintre două grafii, cum.
ar fi de ex indicativul. prezent al verbului a fi, la persoana I
singular şi a III-a plural, sunt, alături de sânt, sau acolo unde
îh literatură .se întâlnesc în circulaţie cuvinte cu forme duble.
Fără îndoială că în pronunţarea multor termeni din limba
noastră există o mare varietate' dela provincie la,provincie şv
chiar dela un subiect vorbitor la altul, dar normele de ortogra­
fie nu pot ţine seama de toate aceste particularităţi locale sau
individuale, ci trebue să impună tuturor vorbitorilor acele va ­
riante care au o mai largă răspândire şi o formă mai justificată.
De aceea socotim că anteproectul Academiei ar trebui să fie şi
în astfel de cazuri mai categoric în tendinţa de uniformizare,
impunând pretutindeni o.singură formă oficială de grafie, chiar şi
acolo Unde există variante consacrate prin operele unor scriitori
de mare reputaţie. Pe de altă parte, trebue să mărturisim că
anteproectul Academiei ni se pare destul de complicat şi de greoi
în multe cazuri fi socotim că nu va putea fi însuşit de marile
mase populare cu destulă uşurinţă. Se face apel uneori Va prea
multe cunoştiinţe morfologice minuţioase pe care hu întotdeauna
cel care scrie le poate avea la îndemână.

115
 U ft

de reforma a ortografiei pentru a se impune cu toată autoritatea,

trebue să fie cât mai .simplu şi c â t , mai consecvent. El nu se
poate mulţumi cu modificări uşoare şi neesenţiale faţă de cele
în vigoare, fiindcă în acest caz se dovedeşte lipsit de utilitate.
Atitudinea . consecvent fonetică mărturisită în introducere nu
trebue abandonată prin noui concesii făcute etimologismului sau
p rin tr’o ţinută insuficient de revoluţionară.
Menţionăm în această privinţă un alt proect, prezentat în
.şedinţa Institutului de Filologie din Cluj, de prof. academician
Dr. Emil Petrovici, rectorul Universităţii „Dr. V Babeş“, proect
care se deosebeşte simţitor de acela oficial al Academiei şi care
, recomandă o ortografie mai simplă, mai consecventă şi — lucru
•deosebit de important într’o ţară cu numeroase populaţmni con­
locuitoare care vorbesc o altă limbă .— o ortografie care înles­
neşte acestora o cât mai uşoară şi corectă pronunţare şi scriere
.în limba română. ' ,
Problema modificării ortografiei nu este concepută de către
.Academia R. P. R. ca o problemă de cabinet. Tocmai pentru
aceea ea a fost adusă în desbaterea specialiştilor din ţara întreagă.
Dar înainte de a se lua o hotărîre finală, ea trebue dezbătută în
mase cât mai largi de profesionişti ai scrisului, poeţi, scriitori,
.ziarişti şi oamenii ai muncii, pentru ca adoptarea unei noui orto-
.grafii să însemneze într’adevăr un consens al tuturor celor ce
rripnuesc condeiul. *
Pentru a răspunde acestei' obligaţii, Institutul d ? Filologie
■din Cluj a ?i luat) iniţiativa convocării unei consfătuiri mai iargi
•cu reprezentanţii scrisului din toate ramurile de activitate pu­
blicistică, spre a desbate -pe larg problema ortografiei 'printr’o
minuţioasă analiză a celor două proecte. Lărgind aceste desbateri
.în toate marile centre culturale ale ţă rii şi adoptând propunerile
■de simplificare venite de jos în sus, noua ortografie care va fi
■elaborată de Academia R. P. R. va fi într’adevăr expresia unei
■colectivităţi, şi ea va trebui să fie cunoscută şi aplicată în mod
■unitar şi consecvent de toţi mânuitorii condeiului. T. M.

■cuprinsul şi meritele ultimului număr al revistei de filologie

„Cum vorbim", se ocupă în paginile precedente confratele nostru,
L i viu Onu■ Bineînţeles, nu avem nimic de obiectat priceperii
recenzentului nostru. Numai că întâmplător, am găsit în revista

116
de care se ocupă recenzentul. nostru, un drticol' semnat Gh.
Tohăneneanu şi care merită toată .atenţia '
Articolul se întitulează „Cacofonia", pur şi simplu — ca
să zicem aşa — şi în cuprinsul lui, autorul ia partea, cui credeţi?
Nici mai mult, nici mai puţin decât acestei malodorante alite-
raţm Căci iată ce ■scrie, cu toată convingerea Gh. Tohăneanur
„Interzicerea cacofoniei este una'din form ele’ concrete cu care
s’a m anifestat la noi formalismul sterp al clasei burgheze
Noi cunoaştem în asemenea afirmaţii exagerate, unul din
simptomele stângiste, o exagerare ce nu poate duce la nimic bun,
Desigur, nu poate fi vorba de cacofonii inevitabilet sine qua non
am spune, pe care uiielei cuvinte începute în c, le pricmuesc;
dar şi atunci e bine — după modesta noastră părere — să con­
struim în aşa fel frazele încât să le putem evita.
De altfel, e drept că autorul nostru nu e prea pretenţios: el
cere evitarea cacofoniilor, ce-i drept, doar când avem deaface cu
o repetare „abuzivă“ a aceloraşi silabe. Adică, :riu strică să mai
avem câteo' cacofonie pe ici pe colo, în părţile esenţiale.... Şi
asta,1 desigur, pentru a ne scăpa pentru totdeauna de.... forma­
lismul sterp. -
, Ei bine, trebuie să mărturisesc că noi, care ne căznim să
învăţăm a ne- exprima într'o formă cât mai îngrijită, nu putem
fi de acord cu acest apologet al <cacofoniei. , . .
, Noi ■vedem dimpotrivă în cucerirea unui stil îngrijit,
curăţit de cacofonii şi aliteraţii întâmplătoare, un moment din
consolidarea şi creşterea limbii literare, din •efortul de înteme-
■iere a tinerei noastre culturi care departe de a dispfeţui m oşte­
nirea sănătoasă a trecutului, şi-o revendică şi o împlineşte. -
,A promova cacofonia şi a nu o combate, asta nu însemnează
câtuşi de puţin a contribui la lupta împotrivai formalismului, ci
însemnează dirripotrwă a promova prostul gust şi lipsa de stil,
nu num ai'în lim baj, dar şi în gândire. m. r. p.

V lW to fo u l
\

de 1 Mai al revistei Contemporanul publică mav multe poezii în­

chinate zilei de trecere în \revistă a forţelor păcii din întreaga
lume. Poeziile prind aspecte diverse ale luptei duse pentru con­
struirea socialismului şi subminarea lagărului războinic.
Astfel, Mioara Şt. Cremene, în poezia „Raport de 1 Mai‘V
cântă efortul muncii în cadrul întrecerilor so cia listered â n d mul­
ţumirea c e ■o simte un muncitor fruntaş de a fi' contribuit prin
munca sa la consolidarea frontului păcii:

117
 Cu fiecare piesă ’nvârtmdu-se in spume,
Eu trimiteam scrisoare pentru întreaga lume,
Cântând paşnica muncă ce’n braţe-o ducem noi, ,
'Glonte zvârlit în pieptul celor ce vor război.
' Ana Ghimpeanu semnează un înflăcărat cântec anti-imperia-
hst, Strigăt, pentru pace de 1 Mai, iar Letiţia Papu, închină o
poezie neînfricatei Raymonde Dien, tânăra care s’a aruncat înain­
tea unui tren încărcat cu armament american, pentru a-l opri.
In Raymonde Dien, poeta redă simbolul Franţei luptătoare, al
Franţei care s’a ridicat în repetate rânduri împotriva tiraniei
si care astăzi e hotărîtă să-şi făurească o nouă orânduire. Finalul
poemului e de un~ dinamism puternic:
y
P riviţi ’napoi: din pagini de istorie
Ne-avântă comunarzii spre victorie.
P riviţi în răsărit: lumina curge lin,
E roşia stea aprinsă pe Kremlin. ,
Ne ocrotesc vitejii, victorioşii.
E zid de pace scutul Oastei Roşii,
P riviţi ’namte: către ziua mare
E steagul socialismului în zare . ..
. . . E lumea păcii azi pe baricade,
Cresc baricadele roşii şi vor frânge
Pe trădătorii negustori de sânge.

deosebit al revistei este descoperirea unui nou talent: elevul poet

Ion Motoarcă, din care se publică poezia Agronomul. In această
poezie este zugrăvită o câmpie dm Vestul ţări noastre, unde ţn
timpul burghezo-moşierimn se practica agricultura cu -mijloace
rudimentare şi unde domnea sărăcia peste aşezămintele ţăranilor
* muncitori. Smuls exploatatorilor, acest pământ „aşteaptă omul
nou, integru", care să schimbe fata naturii. In final, poetul redă
sentimentul noului agronom, pătruns de însemnătatea misiunii
sale de transformator al solului Iată câteva versuri:
Curând, din nou, strunindu-mi murgul,
vom gapola în lat pe câmp, ■
dar nu ca să privesc amurgul,
. ci ca s’ajung la voi la timp.
, Aici, încetinind la pas,,

118
 vă voiu afla pe toţi'sub pom
şi-m i veţi răspunde într'un glas:
— „Noroc, tovarăşe agronom1"

Desigur, poezia nu este o realizare desăvârşită. Ea e prea

mult un tablou, prea puţin se văd întrânsa oamenii ce luptă. A r­
monia formei este şi ea tulburată de anumite expresii familiare
curentelor, sămănătoriste şi păşuniste („şi-ani tras o straşnică su­
dalmă", „luptători pierduţi 'în zare, înfipţi pe coarnele de plug“,
-etc). Dar, în general, tânărul Ion Motoarcă ştie să se apropie cu ,
dragoste de realităţi, dând.viaţă lucrurilor in aparenţă mărunte;
ştie de asemenea să mânuiască expresia plastică, să creeze imagini
proaspete Contemporanul poate avea mulţumirea că a promovat
încă un talent autentic, alături de cei doi tineri descoperiţi ante­
rior: poetul Ion Anghel şi folkloristul Ion Socol.

poeziile amintite aduc, prin conţinutul lor, un real aport cauzei

■pentru care luptă azi omenirea muncito.are, nu credem că se poate
spune acelaşi lucru despre poemul „Schimbul de onoare al oame­
nilor artei", semnat de Petru Vmtilă. Acest poem este un îndemn
adresat, oamenilor literaturii şi artei de a mări elanul muncii lor,
în cinstea zilei de 1 Mai Până aci, foarte bine. Păcatul e că în­
demnul constă din o mulţime de vorbe m ari şi lozinci nesensibili­
zate, lipsite de căldura vieţii. De exemplu:

Pictori, ziarişti, compozitori, poeţi,

Să facem un schimb de onoare
In cinstea acestui ceas m ăreţ■ . '
' Ziua de luptă ai lumii muncitoare1
Dar nu numai atât Petru Vm tilă cere poeţilor să renunţe la
lirism: ■

Dau jos tăbliţa: „poet liric".

Nu florile, nici pajiştea întâiului Mai, -
i Nu peisagii în vorbe vreau să înfvrip;
Aceste poeme le-aş rupe,' le tai!

Aceasta să fie oare poezia nouă■ „Nu florile, nici pajiştea în­
tâiului Mai“? Problema a fost de fapt rezolvată demult. A rupe
cu poezia decadentă nu înseamnă a renunţa la anumite domenii

119
de inspiraţie, _a limita universul poetic numai la anumite sec­
toare ale realităţii. Da, trebuesc abordate cu îndrăzneală teme dm ,
domenii altădată socotite apoetice, cum an fi viaţa uzinelor, lupta
pobitică a celor ce muncesc, etc. De aci nu urmează insă câtuşi
de puţin că nu vom mai cânta izvoarele, pădurile, steleld şi ochii
iubitei. '. Chestiunea e ca poetul clasei muncitoare, sărşi însuşească
modul ştiinţific, marxist-leninist, de a privi viaţa în toate aspectele
ei, să redea în versuri ceeace este esenţial, nou, tipici’'Astfel, el nu
va cânta natura în maniera poeţilor decadenţi, nu se va extazia, să
zicem, în faţa ex, la modul romantic, ci va arăta ceeace este
esenţial: transformarea naturii sub braţele oamenilor. Aşadar, vom
cânta ciocanul, maşina, locomotiva, vom cânta florile şi copacii,
dar toate acestea nu ne interesează ca lucruri' în sine, ci ne inte­
resează ca arme ale. omului ce cucereşte viaţa, ori ca frumuseţi'
în mijlocul cărora creşte dorul lui de viaţă, dragostea pentru
muncă şi luptă. ■ 1

B in e

este iniţiativa revistei Contemporanul de a desbate într’un şir de

articole problema cenaclurilor literare. Până în momentul când
scriem, au,apărut două asemenea articole. In primul (nr. 185), in­
titulat Cu privire la sarcinile criticii literare şi semnat de Eugen
Duca, sunt puse câteva probleme despre modul cum trebuiesc apre­
ciate, lucrările ce se citesc la cenaclu şi pum trebuiesc îndrumaţi
i.neru incepaion spre creaţia autentică. '
Trebue luptat — arată autorul articolului — dm toate pute­
rile contra familiansmului ce se manifestă pe alocuri, împotriva
formalismului şi stângismului. Numai o critică principială va
ajuta într’adevăr pe cei ce se încearcă în sens. Nu trebue să
uităm că, în cenacluri se pot strecura „elemente duşmănoase, ,v e ­
nite special pentru a semănă confuzie, pentru a-i deruta pe uce­
nicii scrisului, pentru a îngreuna munca celor dela conducere.“
Oam eni, ca aceştia folosesc diferite mijloace pentru a semăna
confuzii, a' abate atenţia dela problemele esenţiale puse de o anumită
lucrare citită. F.ie că sunt chiţibuşari ce vânează greşeli formale
fără importanţă, neglijând ansamblul' lucrării, fie că fac pe „gene­
roşii' •care încurajează lipsa dd idei dintr’o bucată literară, fie că
o iau spre „stânga" în mod exagerat, pretinzând lozinci versifi- ,
cate, ori redarea unilaterală a vieţii, unii ca aceştia împiedică
înflorirea unei bune literaturi. Se impune, aşa dar, apordarea celei
mai mari atenţii criticii orale exercitată în. cenacluri. La şedinţe
e bine să'participe critici.cu autoritate, pentru a promova o cri­
tică justă, marxist-leninistă. •

120
 A i d o ik a

articol cu privire la cenacle a apărut in'nr. 187. sub semnătura lui

Anton Petrescu şi se ocupă de problema recrutării >membrilor.
Pentru ca să domnească o atmosferă sănătoasă, trebue acordată
o grijă deosebită compoziţiei' socmle a ' cenaclurilor, 'din care e
bine să facă parte un număr cât mai mare de muncitori. A tra­
gerea oamenilor muncii în cenaclu trebue să fie o acţiune bine.
organizată. Nu e de ajuns ca un membru dm birou să colinde în­
treprinderile pentru a descoperi elemente talentate. Trebuesc or­
ganizate şezători, discuţii literare, ele şi mai ales înfiinţate cer­
curi literare. Pentru aceasta, e nevoie de sprijinul activ al orga­
nelor sindicale Problemele ridicate de acest articol sunt ale tutu­
ror cenaclelor, care sunt datoare să urmărească activitatea cultu­
rală din toate locurile de muncă depistând elementele .prom i­
ţătoare . . .

D u* D&i

ne vine ştirea că în acest oraş a luat fiinţă recent un cenaclu li­

terar El a fost organizat de către Secţiâ de Inimţământ şi Cul­
tură a oraşului pe lângă Ateneul popular „Nicolae Bălcescu“.
Cenaclul va avea o secţie română şi alta maghiară. Membrii
lui vor fi recrutaţi dintre oamenii muncii dela diferite întreprin­
deri si dela sate Fondatorii cenaclului au luat contact cu respon­
sabilii culturali ai tuturor sindicatelor, cu ajutorul cărora ele­
mentele talentate vor fi descoperite şi îndrumate spre cenaclu. Se
urmăreşte de asemenea colaborarea cu cenaclul din Cluj al Uniu­
nii Scriitorilor, a cărui experienţă va fi folosită de proaspătul
cenaclu din Dej. _

legate de viaţa concretă, de actualitatea imediată, încep să fie

atacate cu tot mai mare curaj de către tinerii poeţi. Ceeace se.cu-
vm e îndeosebi reţinut este că poeţii încearcă să realizeze aceste
teme cu mijloace noi, sfărâmând şabloanele în care se încăpăţâ­
nează unii. !

121
 Astfel, -în numărul 18 (122) din 6 Mai 1950 al Flăcării, Eugen
Frunză găseşte un mijloc ingenios de a cânta naţionalizarea lo­
cuinţelor foştilor exploatatori. El porneşte dela motivul .poeziei lui
Topărceanu, Balada chiriaşului, grăbit, pentru a scrie ■o Baladă a
chiriaşului nou. Topărceanu vorbea, m 1920, de mizeria in care
trăieşte un biet chiriaş, ndooit să se 'mute dela o locuinţă, la alta.
Chiriaşul.'lui Eugen Frunză trăieşte alte timpuri, în care regimul
de democraţie populară a dat cămine celor ce muncesc. El nu m ai
spune, când îşi ia boarfele, ca să plece în altă locuinţă:
. Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!
ci vorbeşte astfel fostei propnetărese: .
Hei, anii nu trec de pomană
Şi lunilăn van nu mai trec.
Să-ţi fie de bine, cucoană. ,,
Că eu dtţ aici'nu mai plec!
In continuare poetul arată cum în' trecut proprietarii de imo-
uile scoteau venituri din exploatarea chiriaşilor şi cum astăzi
viaţa lor de huzur a fost curmată, pentrucă în schimb să iai m ai
mare avânt munca de construcţie' a ţării noi. Realizată în genul,
ei, această poezie a lui1Eugen Frunză constitue un îndemn pen­
tru toţi poeţii de a căuta formule noi în care să-şi exprime
ideile lor. , ' | - .

ne-am instalat în sediul redacţiei noastre. In acest local se afla

înainte o farmacie ş i fostul e i ' proprietar l-a lăsat într’o stare
jalnică. S’a m u n cit, m ult până când, cele două încăperi au luat
o înfăţişare acceptabilă. Dar pereţii proaspăt1 văruiţi nu se cade
să rămână goi. Într’o redacţie de revistă literară, e bine să stea
— alături de portretele marilor dascăli ai proletariatului mondial,
ale conducătorilor clasei muncitoare şi ai statului nostru — chi­
purile marilor' maeştri ai literaturii legate de popor.
Am găsit la librării colecţia 16 scriitori ruşi, în care penelul
măestnt al lui Perahim a zugrăvit -câteva figuri proeminente ale
literaturii ruse şi sovietice, ca Tolstoi, Gorki, Maiacovschi, Şolo­
hov; etc. A m 'vru t să găsim şi portretele celor mai! de seamă scrii­
tori români, ale unor Eminescu, Caragiale, Creangă, Coşbuc, dar
acestea nu se găsesc. Noi credem că asemenea portrete nu tre­
buie, să lipsească. Pictorii noştri ar trebui să depună activitate
, şi în acest -sens, dându-ne chipurile, celor mai însemnaţi repre­
zentanţi ai literaturii române pe care, în această epocă de ridi­
care culturală a mâsselor, e bine s ă - i' cunoască poporul întreg.
' ' D. MICU

122