Dosarul nr.

3a-849/2020 Judecătorul Violeta Chisilița

DECIZIE

24 februarie 2021 mun. Chişinău

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ
al Curţii de Apel Chișinău

În componența
Președintele completului, judecătorul Vladislav Clima
Judecătorii Ion Muruianu şi Ecaterina Palanciuc
Grefier Georgeta Pahomi
examinând în şedinţă publică cererea de apel declarată de ***** împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 29 mai 2020, prin care a fost
respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de ***** împotriva Ministerului
Justoției, Comisiei pentru preselecția candidaților la funcția de procuror general,
persoane terțe ***** privind contestarea actului administrativ și obligarea instituirii
unei noi comisii de preselecție a candidaților la funcția de procuror general,-
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel
Chișinău,

constată:

La 25 noiembrie 2019, reclamantul ***** a depus în judecătoria Chișinău,

sediul Râșcani o acțiune în obligare (art. 206 alin. (1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b)
Codul administrativ) împotriva Ministerului Justiției și Comisiei de preselecție a
candidaților la funcția de Procuror General, solicitând anularea în tot a hotărârii
Comisiei de preselecție a candidaților la funcția de Procuror General din 29 octombrie
2019 și a rezultatelor activității Comisiei ca fiind ilegale și lovite de nulitate absolută
și obligarea Ministerului Justiției de a institui o nouă Comisiei de preselecție a
candidaților la funcția de Procuror General (în continuare Comisia de preselecție),
care va relua etapa de preselecție a candidaților în condițiile prevăzute de Legea nr.3
din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură.
Faptele după cum au fost redate de reclamant, se rezumă la următoarele.
La 18 octombrie 2019, reclamantul ***** a depus la Ministerul Justiției
dosarul de concurs în vederea participării la preselecția candidaților la funcția de
Procuror General.
La 28 octombrie 2019, a participat la etapa de interviuri.
 La 29 octombrie 2019, de pe pagina web a Ministerului Justiției, a aflat despre
hotărârea Comisiei de preselecție, conform căreia au fost preselectați candidații
*****.
La 04 noiembrie 2019, reclamantul a depus la Ministerul Justiției contestarea
(cererea prealabilă) împotriva hotărârii din 29 a Comisiei de preselecție, însă aceasta
nu a fost examinată.
În perioada 05-18 noiembrie 2019, reprezentanții Guvernului au comunicat
public, că rezultatele activității Comisiei de preselecție au fost anulate, urmând a fi
modificată legislația întru crearea unui nou mecanism de preselecție a candidaților la
această funcție.
În pofida acestor declarații, și deoarece nu a fost informat despre soluționarea
contestației, la 19 noiembrie 2019 a sesizat Autoritatea Națională de Integritate cu
privire la încălcarea de către membrii Comisiei de preselecție a regimului juridic al
conflictelor de interese. În copie sesizarea a fost transmisă și Ministrului Justiției.
La 19 noiembrie 2019, din sursele mass-media a aflat, că rezultatele activității
Comisiei de preselecție nu au fost anulate, iar dosarele celor patru candidați
preselectați au fost trimise de Ministrul Justiției către Consiliul Superior al
Procurorilor pentru inițierea procedurii de selecție a unui candidat.
În aceiași zi, la 19 noiembrie 2019, optând pentru evitarea vicierii procedurii
administrative de selectare a candidatului la funcția de Procuror General, dar și
apărarea dreptului său de participare în mod echitabil și legal la procedurile
administrative, a informat Consiliul Superior al Procurorilor despre contestarea
hotărârii Comisiei de preselecție din 29 octombrie 2019 dar și despre sesizarea
Autorității Naționale de Integritate.
Prin aceiași adresare, în conformitate cu prevederile art.81 din Codul
administrativ, a solicitat Consiliului suspendarea oricăror proceduri administrative de
selecție a candidatului la funcția de Procuror General.
Solicitarea de suspendare nu a fost soluționată în ședința Consiliului Superior al
Procurorilor din 20 noiembrie 2019, autoritatea limitîndu-se doar la soluția de a lua
act de solicitare și de readresare a ei instanței competente - Comisia pentru preselecție,
instituită în cadrul Ministerului Justiției. Despre soluție a fost informat la 21
noiembrie 2019, prin adresa nr. 5-6d/19-1282. Această soluție a fost contestată în
modul prevăzut de lege la 22 noiembrie 2019 în Curtea de Apel Chișinău.
Reclamantul consideră că Comisia de preselecție este o autoritate publică în
sensul art. 7 Codul administrativ, fiind instituită prin act normativ - ordinul ministrului
justiției nr. 261 din 17 octombrie 2019, având competența de a acționa în regim de
putere publică în scopul realizării unui interes public.
De asemenea, reclamantul consideră că în sensul prevederilor art. 10 din Codul
administrativ, hotărârea din 29 octombrie 2019 a Comisiei de preselecție a
candidaților la funcția de Procuror General, constituie un act administrativ individual,
care este favorabil pentru candidații selectați și defavorabil pentru persoanele
neselectate deoarece este o decizie emisă de către o autoritate publică, pentru a
reglementa procedura de preselecție a candidaților la funcția de Procuror General, cu
scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin admiterea persoanelor preselectate
de a participa la concursul în fața Consiliului Superior al Procurorilor. Această
hotărâre este îndreptată și împotriva persoanelor care au participat la procedura de
preselecție, dar nu au fost selectați în lista ce urmează a fi propusă pentru examinare
Consiliului Superior al Procurorilor. Pentru această categorie de subiecți, deși ei nu
sunt menționați expres în actul administrativ, are caracter prohibitiv, or le îngrădește
accesul la ocuparea unei funcții de demnitate publică și are impact asupra raporturilor
juridice de dreptul muncii.
În opinia reclamantului, hotărârea contestată nu corespunde cerințelor art. 31
Codul administrativ, art. 17 alin.(8) din Legea nr. 3/2016 cu privire la procuratură,
pct.32 din Regulamentul privind modul de organizare și desfășurare a preselecției
candidaților la funcția de Procuror Generai, aprobat prin ordinul Ministrului Justiției
nr.249a din 27 septembrie 2019, or Hotărârea Comisiei de preselecție nu este
motivată, actul administrativ individual, neconținând nici o argumentare cu privire la
temeiurile de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției respective, mai ales
pentru cea de respingere a candidaților, care a determinat prohibiția de a fi aleși la
funcția de demnitate publică.
Reclamantul consideră că Comisia de preselecție a încălcat mai multe prevederi
legale, ceea ce determină caracterul ilegal, inclusiv ale actelor reale întreprinse de
către aceasta, în special a modului de desfășurare a procedurii de intervievare și
selecție a candidaților. Prin pct.4 din Regulamentul privind modul de organizare și
desfășurare a preselecției candidaților la funcția de Procuror General, aprobat prin
ordinul Ministrului Justiției nr.249a din 27 septembrie 2019, s-au instituit pentru
desfășurarea concursului următoarele principii: competiție deschisă, alegerea după
merit, asigurarea transparenței, tratament egal.
În calitate de participant la procesul de preselectare a constatat nerespectarea de
către Comisie a principiilor menționate, în special, a celor ce se referă la asigurarea
transparenței, imparțialității și a tratamentului egal, principii ce domină procedurile
administrative, stipulate de prevederilor art. art. 23, 25 și 32 Codul administrativ.
Reclamantul mai susține că a fost încălcat principiul publicității procesului,
contrar Regulamentului, conform căruia Comisia va publica informațiile referitoare la
modul de desfășurare a preselecției candidaților, în practică nu este făcută publică
modalitatea de punctare a candidaților care au participat la procedura de preselecție,
nu au fost publicate fișele de evaluare ale candidaților, nu au fost făcute publice
regulile de lucru și procedurile de evaluare, care urmau a fi stabilite, nu a fost făcut
public nici punctajul final acordat candidaților, ceea ce permite planarea asupra
rezultatelor procedurii de selecție a suspiciunii de neobiectivitate a modului de
desfășurare a acesteia, precum și de partinitate a membrilor Comisiei față de anumiți
candidați. Tabelele prezentate de către ex-Ministrul Justiției în cadrul emisiunilor
televizate, trezesc dubii referitor la modul cum au fost întocmite, nu sunt
contrasemnate de către membri și nu se regăsesc pe pagina oficială a Ministerului
Justiției.
Vizionarea înregistrărilor video ale interviurilor candidaților permite de a
constata că concurenții nu au fost tratați în mod egal. Astfel, deși în spațiul public au
fost accesibile mai multe informații cu privire la diverse cazuri care trezesc suspiciuni
asupra integrității candidaților și impun mai multe clarificări asupra fundamentării
bunei lor reputații, acestea au fost puse în discuție în cadrul interviului doar în privința
unor anumiți candidați, inclusiv în privința reclamantului, ceea ce îi permite de a
ajunge la concluzia unui tratament discriminatoriu și subiectiv, orientat în vederea
excluderii neîntemeiate din concurs.
În același context, consideră că se impune a fi invocată lipsa unor criterii de
selectare clar definite până la declanșarea concursului, ceea ce atribuie soluțiilor
adoptate de către Comisie un grad sporit de subiectivitate și diminuează semnificativ
credibilitatea onestității și corectitudinii membrilor comisiei la evaluarea candidaților
și acordarea punctajului.
Credibilitatea egalității tratamentului selecției candidaților a fost compromisă
de participarea unor membri ai Comisiei, care ar avea relații contractuale sau de altă
natură cu unii candidați. A indicat membrul comisiei Raisa Botezatu și pe candidatul
*****. Chiar dacă membrul comisiei s-a abținut de la evaluarea candidatului pe
motivul conflictului de interese, totuși suspiciunea de subapreciere intenționată a
celorlalți candidați, nu a fost înlăturată.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 133/2016 , în procesul
îndeplinirii atribuțiilor lor de serviciu, subiecții declarării, în speță membrii Comisiei
de preselecție, erau obligați de a respecta principiile generale de evitare a conflictului
de interese. Principiile menționate nu au fost respectate de către Comisia de
preselecție, iar conflictul de interese potențial nu a fost înlăturat, evoluând într-un
conflict de interese real și chiar consumat, deoarece membrul comisiei aflat într-o
asemenea situație nu s-a abținut de la evaluarea celorlalți participanți la concurs, în
așa mod creând prin intervențiile sale suspiciuni de avantajare a unui anumit
concurent.
Consideră existente bănuielile rezonabile că membrul Comisiei a încălcat
prevederile art. 14 din Legea nr.133/2016 și ale art. 14 alin. (2) din Legea nr.82/2017,
care prevăd modul de soluționare a conflictului de interese de către subiectul
declarării, iar președintele Comisiei de preselecție, Olesea Stamate, a încălcat
prevederile art. 13 lit. a) și b) din Legea nr. 133/2016 și ale art. 14 alin. (3) din Legea
nr.82/201. 12.
Aceste circumstanțele le-a comunicat la 04 noiembrie 2019 Comisiei de
preselecție, prin depunerea la Ministerul justiției a unei contestări, însă președintele
acesteia nu a intervenit în modul și cerințele stabilite de art. 13 lit. a) și b), 14 alin. (5)
și (7) din Legea nr. 133/2016 și ale art. 14 alin. (3) din Legea nr. 82/2017. De
asemenea, nici ministrul justiției ce a succedat în funcție, nu a reacționat la încălcarea
regimului juridic al conflictului de interese, dimpotrivă a declarat legalitatea
rezultatelor preselecției și a remis dosarele candidaților selectați Consiliului Superior
al Procurorilor. În opinia reclamantului, încălcările identificate permit de a conchide
că actul administrativ emis de către Comisia de preselecție este lovit de nulitate
absolută.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 22 ianuarie 2020,
*****, *****, ***** și ***** au fost atrași în proces în calitate de terți.
La 25 mai 2020, reclamantul *****a formulat și depus în prima instanță o
cerere de concretizare a acțiunii în contenciosul administrativ, prin care a extins
pretențiile față de Consiliul Superior al Procurorilor, concretizând pretenția în obligare
formulată inițial față de Comisia de preselecție, prin obligarea Consiliului Superior al
Procurorilor de a anunța și organiza concursul pentru funcția de Procuror General în
conformitate cu prevederile Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură,
care au trecut testul corespunderii Constituției Republicii Moldova. Cererea a fost
formulată în contextul declarării neconstituționalității articolul 11 alineatele (21) şi
(22), articolul 17 alineatele (2), (3), (5), (6), (7), (8), (9), (91) şi (111) şi articolul 58
alineatele (7), (8) şi (9) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură,
prin hotărârea Curții Constituționale nr.13 din 21 mai 2020 pentru controlul
constituționalității unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la
Procuratură, a Hotărârii Parlamentului nr.101 din 30 iulie 2019 privind înaintarea
candidaturii la funcția de Procuror General interimar al Republicii Moldova şi a
Decretului Președintelui Republicii Moldova nr.1232-VIII din 31 iulie 2019 privind
desemnarea domnului Dumitru Robu în funcția de Procuror General interimar.
Prin încheierea judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 29 mai 2020, emisă
protocolar, cererea enunțată a fost restituită, fiind calificată ca cerere de modificare a
obiectului acțiunii depusă inadmisibil la faza dezbaterilor judiciare (pledoarii) și care,
în sensul art. 60 Codul de procedură civilă, reprezintă o nouă acțiune care trebuie
exercitată separat în ordine generală.

Prin hotărârea judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 29 mai 2020, cererea
de chemare în judecată înaintată *****împotriva Ministerului Justiției, Comisiei
pentru preselecția candidaților la funcția de Procuror General, persoane terțe, *****,
*****, ***** și ***** cu privire anularea hotărârii Comisiei pentru preselecția
candidaților la funcția de Procuror General din 29 octombrie 2019 și obligarea
instituirii unei noi comisii de preselecție a candidaților la funcția de procuror general,
s-a respins.
La 1 iunie 2020, în interiorul termenului de atac instituit de art. 232 alin. (1)
Cod administrativ, *****a depus apelul împotriva hotărîrii Judecătoriei Chişinău
(sediul Rîşcani) din 29 mai 2020.
 La 10 iulie 2020 lui ***** i-a fost comunicată prin notificare hotărîrea
motivată.
La 03 august 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod
administrativ, *****a prezentat motivarea apelului.
Cerințele apelului sunt casarea hotărîrii Judecătoriei Chişinău (sediul Rîşcani)
din 29 mai 2020 și emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă anularea în tot a
hotărârii Comisiei pentru preselecția candidaților la funcția de Procuror General din
29 octombrie 2019 și a rezultatelor activității ei, ca fiind ilegale și lovite de nulitate
absolută.
Motivarea apelului se rezumă la următoarele.
Apelantul a redat faptele similar celor indicate în acțiunea în contencios
administrativ.
Pretențiile apelantului/reclamant se rezumnă la faptul că Hotărârea din 29
octombrie 2019 a Comisiei de preselecţie este lovită de nulitate absolută, fiind emisă
în condiţiile încălcării regimului juridic al conflictelor de interese și că hotărârea din
29 octombrie 2019 a Comisiei de preselecţie este ilegală, deoarece actul administrativ
individual nu a fost motivat, deşi aceasta este o condiţie imperativă, prevăzută de lege.
Mai mult, în cadrul procedurii administrative de preselecţie a candidaţilor la funcţia
de Procuror General nu au fost respectate principiile transparenţei, imparţialităţii şi a
tratamentului egal, ceea ce în final a viciat actul administrativ individual şi actele reale
ale Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General, fiindu-mi
îngrădit neîntemeiat şi ilegal accesul de accedere în funcţia de Procuror General.
Că, instituţia contenciosului administrativ reprezintă o garanţie de ocrotire a
intereselor particularilor faţă de abuzurile administraţiei. O asemenea semnificaţie este
sugerată de formula prin care contenciosul administrativ este consacrat în Constituţia
Republicii Moldova, ca drept al persoanei vătămate de o autoritate publică. Deci, prin
esenţă, contenciosul administrativ este, în primul rând, o instituţie juridică de apărare
a drepturilor omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor administraţiei
publice şi a funcţionarilor ei. Or, funcţia principală a instituţiei respective rezidă în
protejarea drepturilor omului.
Afirmă că, dreptul de accedere la o funcţie publică a cetăţeanului Republicii
Moldova, este un drept prevăzut expres de art.39 alin. (2) din Constituţie, care
stipulează: „Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică”.
Acest drept consfinţit de Constituţiei rezidă din dreptul fundamental de participare a
fiecărui cetăţean la administrarea treburilor publice nemijlocit. Un aspect important
menţionat şi de norma constituţională este că acest drept este asigurat „potrivit legii”,
ceea ce presupune nu doar simpla reglementare prin lege a dreptului, dar şi asigurarea
exercitării efective a acestuia în condiţii de stabilite de actele normative.
Invocă că, pentru appellant, posibilitatea exercitării dreptului la accedere în
funcţie este extrem de importantă în condiţiile în care întreaga activitate profesională
de 25 de ani, a dedicat-o activităţii în sectorul public, în funcţie de procuror,
pregătirea sa profesională a fost orientată pentru a fi cât mai eficient în funcţia
exercitată, iar restricţiile stabilite în exercitarea altor activităţi nu i-au permis de ași
dezvolta aptitudinile profesionale în alte profesii. În aceste circumstanţe, dreptul de
accedere în funcţie şi în ierarhia instituţiei în cadrul căreia activează, pentru apelant
reprezintă o garanţie a respectării altui drept fundamental reglementat de art. 43 alin.
(1) din Constituţia Republicii Moldova.
Invocă că, fiind analizate lato sensu, prin prisma dreptului stipulat de art. 39
alin. (2) din Constituţie şi a prevederilor art.5 lit. g) din Codul muncii, condiţiile
echitabile înglobează nu doar condiţiile de efectuare nemijlocită a muncii, dar şi la
asigurarea egalităţii la avansare în serviciu. Fiind asigurată coroborarea între normele
cadrului legal, aspectul respectării caracterului echitabil al accederii în funcţie este
reflectat şi de prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu
privire la Procuratură, conform cărora „(4) Concursul pentru funcţia de Procuror
General se desfăşoară potrivit unor criterii obiective, bazate pe merit, ţinându-se cont
de pregătirea profesională, integritatea şi capacităţile acestuia.”.
Relatează că, a înaintat prezenta acţiune în contencios administrativ pentru a fi
restabilite pe cale judiciară drepturile de accedere în funcţie şi la muncă în codiţii
echitabile, care i-au fost încălcate în rezultatul exercitării defectuoase a atribuţiilor de
către persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor oficiale şi anume de către
membrii Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General şi de
către reprezentanţii Ministerului justiţiei.
Arată, că abordând aspectele de drept ale speţei şi subiecţii implicaţi, este
necesar de a lua în consideraţie că Comisia de preselecţie a candidaţilor la funcţia de
Procuror General reprezintă o autoritate publică în sensul corespunderii criteriilor
stabilite de prevederile art. 7 din Codul administrativ.
Astfel, Comisia de preselecţie întruneşte criteriul de instituire prin lege sau act
normativ, fiind instituită prin ordinul ministrului justiţiei nr. 261 din 17 octombrie
2019, în temeiul prevederilor art. 17 alin. (7) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu
privire a Procuratură.
Comisia întruneşte şi cel de al doilea criteriu stabilit de art. 7 din Codul
administrativ pentru identificarea unei entităţi organizatorice ca fiind autoritate
publică şi anume - acţiunea în regim de putere publică în scopul realizării unui interes
public, competenţa Comisiei de preselecţie fiind organizarea şi desfăşurarea
preselecţiei candidaţilor la funcţia de Procuror General.
În consecinţă, a conchis că, activitatea Comisiei de preselecţie a candidaţilor la
funcţia de Procuror General şi relaţiile acesteia cu diferiţi subiecţi de drept cad sub
incidenţa întregului areal legislativ, care reglementează activitatea autorităţilor
publice.
Apelantul opinează că, în sensul prevederilor art. 10 din Codul administrativ,
hotărârea din 29 octombrie 2019 a Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de
Procuror General constituie un act administrativ individual, deoarece este o decizie
emisă de către o Comisie instituită de către o autoritate publică (ordinul ministrului
justiţiei nr. 261 din 17 octombrie 2019), pentru a reglementa procedura de preselecţie
a candidaţilor la funcţia de Procuror General, cu scopul de a produce nemijlocit efecte
juridice, prin admiterea persoanelor preselectate de a participa la concursul în faţa
Consiliului Superior al Procurorilor în cadrul procedurii de numire a Procurorului
General.
Concomitent, această hotărâre se îndreaptă şi împotriva persoanelor care au
participat la procedura de preselecţie, dar nu au fost selectaţi în lista ce a fost propusă
pentru examinare Consiliului Superior al Procurorilor. Pentru această categorie de
subiecţi, deşi ei nu sînt menţionaţi expres în actul administrativ, aceasta are un
caracter prohibitiv, care le îngrădeşte accesul la ocuparea unei funcţii de demnitate
publică şi are impact asupra raporturilor juridice de dreptul muncii.
Pe cale de consecinţă, susține că, hotărârea din 29 octombrie 2019 a Comisiei
de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General urmează a fi tratată ca
fiind un act administrativ individual, care este favorabil pentru candidaţii selectaţi şi
defavorabil pentru persoanele neselectate pentru a fi propuse Consiliului Superior al
Procurorilor.
Apelantul susține că, hotărârea contestată nu corespunde cerinţelor stabilite de
prevederile art. 17 alin. (8) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, conform
cărora hotărârea Comisiei de preselecţie a candidaţilor trebuie să fie motivată. Aceiaşi
cerinţă de motivare a hotărârii și de indicare a temeiurilor ce au determinat preselecţia
candidaţilor respectivi la funcţia de Procuror General, rezultă şi din prevederile pct.32
din Regulamentul privind modul de organizare şi desfăşurare a preselecţiei
candidaţilor la funcţia de Procuror General, aprobat prin ordinul Ministrului Justiţiei
nr.249a din 27 septembrie 2019.
Această omisiune a Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror
General constituie o încălcare flagrantă a prevederilor art. 31 din Codul administrativ,
Mai mult, se invocă că, deşi actul administrativ individual este unul prohibitiv
pentru ceilalţi candidaţi, inclusiv pentru apelant, de a participa la concurs pentru
numirea în funcţia de Procuror General, acesta nu conţine nici o argumentare cu
privire la temeiurile de fapt şi de drept care au determinat adoptarea soluţiei respective
şi anume, care circumstanţe sau criterii au determinat neselectarea apelantului şi altor
candidaţi pentru participarea la următoarea etapă a concursului în faţa Consiliului
Superior al Procurorilor.
Prin această omisiune a autorităţii publice la emiterea actului administrativ au
fost grav încălcate prevederile art.118 alin.(l) din Codul administrativ.
Mai mult, se menționează că, pe lângă motivarea în drept, stabileşte obligaţia
motivării în fapt a actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului
discreţionar, ceea ce în speţă este specific activităţii Comisie de preselecţie, care a
selectat candidaţii dintr-un număr mai mare de participanţi la concurs.
 Totodată, în art. 118 alin. (2) lit.c) din Codul administrativ pentru cazurile în
care se adoptă acte administrative defavorabile este stabilită obligaţia pentru
autoritatea emitentă de a descrie succint procedura administrative care a stat la baza
emiterii actului: investigaţii, probe, audieri, opinii ale participanţilor contrare
conţinutului final al actului etc.
Astfel, apelantul indică că, motivarea actului administrativ constituie o garanţie
împotriva arbitrariului si se impune cu deosebire in cazul actelor prin care se modifica
ori se suprima drepturi sau situaţii juridice individuale şî subiective. Motivarea unei
decizii administrative nu poate fi limitata la considerente legate de competenţa
emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa conţină si elementele de
fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască si sa evalueze temeiurile
deciziei, iar, pe de alta parte, să facă posibila exercitarea controlului de legalitate.
Apelantul remarcă, că actul contestat, adică hotărârea din 29 octombrie 2019 a
Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General, este un act
administrativ defavorabil ceea ce privit prin prisma normelor de drept enunţate supra
impunea necesitatea motivării nu doar a selectării unor anumiţi candidaţi, dar şi
argumentarea neadmiterii pentru etapa următoare a celorlalţi candidaţi care au
participat la concurs.
Reiterează că, este nefondată de jure şi de facto concluzia instanţei de fond
expusă la pct.38-42 din hotărâre, conform căreia se recunoaşte caracterul motivat al
hotărârii Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General din 29
octombrie 2019, deoarece actul administrativ individual contestat conţine doar
enunţarea criteriilor de evaluare a candidaţilor, dar nu circumstanţele, constatările care
au determinat admiterea unor candidaţi şi excluderea altora de la etapa următoare a
concursului pentru ocuparea funcţiei de Procuror General.
Mai ales că în art. 118 alin. (2) al Codului administrativ legiuitorul ne dă o
detaliere a cerinţelor, condiţiilor ce trebuie respectate atunci când se motivează un act
administrativ individual, cu evidenţierea unei poziţii aparte în cazul actelor
administrative individuale defavorabile.
Remarcă că, analizând modul de desfăşurare a întregii proceduri de preselecţie
a candidaţilor la funcţia de Procuror General, a constatat mai multe încălcări a
prevederilor legale de către Comisia de preselecţie, ceea ce determină caracterul
ilegal, inclusiv a actelor reale întreprinse de către aceasta şi care au servit ca temei
pentru adoptarea hotărârii din 29 octombrie 2019 a Comisiei de preselecţie, în special
acestea se referă la modul de desfăşurare a procedurii de intervievare şi preselecţie a
candidaţilor.
Apelantul, în calitate de participant la procesul de preselectare, a constatat
nerespectarea de către Comisie a principiilor menţionate, în special, a celor ce se
referă la asigurarea transparenţei, imparţialităţii şi a tratamentului egal, ceea constituie
încălcări flagrante a principiilor care domină procedurile administrative, inclusiv şi
procedura de preselectare a candidaţilor la funcţia de Procuror General, principii care
sunt stipulate de prevederilor art. 23 (Egalitatea de tratament), art. 25 (Imparţialitatea)
şi art. 32 (Comprehensibilitatea şi transparenţa acţiunilor autorităţilor publice) din
Codul administrativ.
Cu referire la nerespectarea transparenţei în cadrul procedurii de preselecţie
indică că, deşi Regulamentul declară, că Comisia va publica informaţiile referitoare la
modul de desfăşurare a preselecţiei candidaţilor, în practică, aceasta nu a fost realizat,
iar Comisia nu a respectat obligaţiile sale.
Astfel, Comisia nu a făcut publică modalitatea de punctare a candidaţilor care
au participat la procedura de preselecţie, în special criteriile după care candidaţii au
fost punctaţi sau depunctaţi, ceea ce este relevant pentru ghidarea instrumentului
discreţionar de selectare a candidaţilor, fiind esenţial important de a înţelege care au
fost criteriile şi valorile atribuite acestora, după care au fost evaluaţi candidaţi şi de ce
unii din ei au fost apreciaţi cu un punctaj mai mare , iar alţii cu punctaj mai mic
În acelaşi context referindu-se la netransparenţa procedurii de preselecţie
menţionează, că nu au fost publicate fişele de evaluare a candidaţilor, nu au fost făcute
publice regulile de lucru şi procedurile de evaluare, care urmau a fi stabilite, conform
prevederilor pct. 30 din Regulament, de către Comisie.
De altfel, Comisia de preselecţie nu a făcut publice careva acte oficiale,
întocmite şi semnate conform prevederilor Codului administrativ, cu privire la
punctajul final acordat candidaţilor, ceea ce permite planarea asupra rezultatelor
procedurii de selecţie a suspiciunii de neobiectivitate a modului de desfăşurare a
acesteia, precum şi de partinitate a membrilor Comisiei faţă de anumiţi candidaţi.
Tabelele prezentate de către ex-Ministrul Justiţiei în cadrul emisiunilor televizate şi
care se regăsesc în dosarele administrative prezentate de către pârât în cadrul
dezbaterilor judiciare, trezesc dubii referitor la modul cum au fost întocmite, acestea
nu sînt contrasemnate de către membrii Comisiei de preselecţie şi nu se regăsesc pe
pagina oficială a Ministerului Justiţiei, care a fost desemnat să asigure secretariatul
Comisie de preselecţie.
Afirmă că, în cadrul dezbaterilor judiciare, fiind examinate dosarele
administrative prezentate de către reprezentantul Ministerului Justiţiei nu au fost
identificate tabele compilate cu rezultatele concursului care să fi fost semnate de către
membrii Comisiei de preselecţie, iar, conform proceselor verbale nr. 2 din 28
octombrie 2019 şi nr. 3 din 29 octombrie 2019 ale şedinţelor Comisiei de preselecţie a
candidaţilor la funcţia de Procuror General, nu a fost consemnată completarea şi
semnarea de către membri comisiei a fişelor de evaluare a candidaţilor la funcţia de
Procuror General.
Circumstanţele menţionate cu privire la actele reale ale Comisiei din cadrul
procedurii de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General, fiind apreciate
prin prisma prevederilor art. 14 alin. (3) din Codul administrativ, care specifică că in
privinţa actelor reale se aplică corespunzător dispoziţiile referitoare la actele
administrative individuale, permit a constata că Comisia de preselecţie nu a respectat
prevederile art. 121 din Codul administrativ, cu privire la obligaţia semnării actului
administrativ individual, iar aplicat la speţă, a actelor reale, care constituie fişele
compilate cu privire la rezultatele concursului. Pe cale de consecinţă, în lumina
prevederilor art. 121 alin. (4) din Codul administrativ, coroborat cu prevederile art. 14
alin.(3) din Codul administrativ, fişele nesemnate cu privire la rezultatele compilate
ale preselecţiei candidaţilor la funcţia de Procuror General sunt nule.
Caracterul viciat al procedurii de evaluare a candidatului *****rezultă şi din
alte aspecte constatate în rezultatul examinării în cadrul dezbaterilor judiciare a
dosarelor administrative, or, deşi la pct.3 al procesului-verbal nr. 2 din 28 octombrie
2019 se indică că membrii Comisie au aprobat modelul fişei de evaluare a
candidaţilor, acest model nu este anexat la procesul-verbal. Totodată, fiind examinate
dosarele administrative s-a constatat, că fişele utilizate de membrii Comisiei au un
format diferit, ceea ce creează suspiciuni cu privire la timpul şi locul întocmirii,
completării acestora, inclusiv cu privire la obiectivitatea evaluării şi transparenţei
modului cum a acţionat fiecare membru al Comisiei în parte.
S-a constatat, că una din fişele anexate la dosar nu este semnată de către
membrul Comisie şi nici nu conţine menţiuni cu privire la numele evaluatorului, doar
prin metoda excluderii se poate presupune că fişa ar putea aparţine membrului
Comisie Igor Boţan, fără a exista confirmări în acest sens. Mai mult, nici în procesul-
verbal nr. 2 din 28 octombrie 2019 a şedinţei Comisiei nu este indicat că Igor Boţan ar
fi completat fişa de evaluare şi ar fi predat-o la secretariatul Comisiei.
Cele constatate, în opinia apelantului, afectează grav veridicitatea înscrisului
respectiv şi nu permite atribuirea acestuia a calităţii de act oficial, iar pe cale de
consecinţă aceasta permite de a atribui procesului de evaluare a unui caracter viciat.
Cu referire la acest fapt, se constatată, că fişa respectivă de evaluare, care în
conformitate cu prevederile art.14 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ, reprezintă
un act real emis în cadrul unei proceduri administrative, şi care în conformitate cu
prevederile art. 14 alin. (3) din Codul administrativ, trebuie aliniată la cerinţele
stabilite pentru actul administrativ individual, nefiind semnat contravine condiţiilor
stabilite de art. 120 alin. (1) lit.i) şi art. 121 alin. (1) din Codul administrativ, iar în
conformitate cu prevederile art. 121 alin. (4) din Codul administrativ fişa de evaluare
este nulă.
Caracterul de transparenţă şi veridicitate al fişelor de evaluare completate de
către membrii Comisiei este viciat şi de faptul semnării lor cu o dată ulterioară însăşi
evenimentului consemnat în aceasta.
Astfel, deşi evaluarea candidatului Eduard Bulat, conform procesului-verbal
nr.2 din 28 octombrie 2019 şi a înregistrărilor video plasate pe pagina web de către
Ministerul Justiţiei a avut loc pe data de 28 octombrie 2019, fişele de evaluare a
candidatului au fost datate de către membrii Comisiei (Olesea Stamati, Raisa
Botezata, Petru Bobu, James Hamilton), cu ziua de 29 octombrie 2019, în care au fost
evaluaţi alţi candidaţi. Scurgerea timpului de la momentul încheierii efectuării
operaţiunii administrative (încheierea desfăşurării interviului) şi până la emiterea
actului real (întocmirea fişei de evaluare ) nu este întemeiată şi legală.
Apelantul susține că, un atare comportament al membrilor Comisiei de
preselecţie indică la lipsa transparenţei în cadrul operaţiunii administrative de
evaluare, existând concomitent suspiciunea care poate fi percepută şi din un terţ
observator că punctajul oferit candidatului a fost influenţat de aspiraţia de a fi
diminuat intenţionat în raport cu alţi candidaţi, ceea ce mi-a creat neîntemeiat o
poziţia inferioară în cadrul evaluării.
Totodată, s-a constatat, că deşi fişele aprobate de Comisia de preselecţie conţin
rubrica ,Argument”, care urma a fi completată de către membrii Comisiei de
preselecţie în vederea argumentării/motivării punctajului oferit, membrii Comisiei nu
au completat această rubrică ceea ce confirmă faptul că nu au motivat rezultatele
consemnate în fişele de evaluare a candidaţilor întocmite de către ei.
Cu referire la acest fapt, se constată, că fişa respectivă de evaluare, care în
conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ, reprezintă
un act real emis în cadrul unei proceduri administrative, şi care în conformitate cu
prevederile art. 14 alin. (3) din Codul administrativ, trebuie aliniată la cerinţele
stabilite pentru actul administrativ individual, nefiind motivate contravin condiţiilor
stabilite de art. 31 din Codul administrativ, iar în conformitate cu prevederile art. 118
alin.(3) din Codul administrativ fişele de evaluare care nu au fost completate deplin
sub aspectul de motivare sunt nule.
Examinarea materialelor dosarului administrativ a permis de a constata, că fişa
pentru expertul James Hamilton nu a a fost tradusă în limba engleză şi a fost
completată de către acesta în limba română, deşi acesta nu posedă limba respectivă,
aceasta rezultă şi din înregistrările video cu privire la desfăşurarea procedurii de
evaluare a candidaţilor.
Vicierea procedurii administrative de selectare a candidatului la funcţia ce
Procuror General expusă supra şi probată nemijlocit în cadrul instanţei de judecată,
atrage nulitatea actului administrativ contestat în temeiul art.141 Cod administrativ.
Se indică că, instanţa de judecată eronat a apreciat la adoptarea hotărârii de
soluţionare a acţiunii de contencios, că în procesul desfăşurării procedurii de
preselecţia a candidaţilor la funcţia de Procuror General a fost respectat principiul
transparenţei.
Relatează că, instanţa menţionează despre elaborarea de către Comisia de
preselecţie a fişei de evaluare a candidaţilor, aprobarea regulilor de lucru şi a
procedurilor de evaluare a candidaţilor, dar nu s-a referit la respectarea de către
Comisie a principiului transparenţei în raport cu acestea, deoarece şi în şedinţă s- a
confirmat că nu au fost publicate.
Cu referire la nerespectarea principiilor imparţialităţii şi tratamentului egal a
candidaţilor, vizionarea înregistrărilor video ale interviurilor candidaţilor permite de a
constata că concurenţii nu au fost trataţi în mod egal, or, în spaţiul public au fost
accesibile mai multe informaţii cu privire la diverse cazuri care trezesc suspiciuni
asupra integrităţii candidaţilor şi impun mai multe clarificări asupra fundamentării
bunei lor reputaţii, acestea au fost puse în discuţie în cadrul interviului doar în privinţa
unor anumiţi candidaţi, inclusiv în privinţa mea, ceea ce îmi permite de a ajunge la
concluzia unui tratament discriminatoriu si subiectiv, orientat în vederea excluderii
neîntemeiate din concurs.
Invocă că, credibilitatea unui tratament egal în cadrul desfăşurării preselectării
candidaţilor este compromisă de participarea unor membri ai Comisiei, care ar avea
relaţii contractuale sau de altă natură cu unii candidaţi, și anume, membrul comisiei
Raisa Botezatu și candidatul *****.
Astfel, din înregistrările audio rezultă că, candidatul ***** abia înainte de a fi
audiat ar fi declarat despre potenţialul conflict de interese între el şi membrul
Comisiei Raisa Botezatu, care ulterior nu a participat doar la audierea acestui
candidat.
Chiar dacă membrul comisiei s-a abținut de la evaluarea candidatului fată de
care era în conflict de interese, aceasta nu garantează excluderea suspiciunii de
subapreciere intenţionată a celorlalţi candidaţi.
Mai mult, conform pct.6 din procesul-verbal nr.2 al şedinţei Comisie din 28
octombrie 2019, evaluarea candidatului ***** a fost precedată de evaluarea a alţi şase
candidaţi, inclusiv a apelantului, ceea ce putea să afecteze obiectivitatea evaluatorului.
Sub acest aspect, au fost neglijate prevederile art.49 alin.(l) lit.e) din Codul
administrativ, care în coroborare cu ar.141 alin.(2) lit.d) Cod administrativ, duc la
nulitatea actului administrativ individual.
Apelantul afirmă că, în calitate de participant la procedura de preselecţie a
candidaţilor la funcţia de Procuror General, consideră că există bănuieli rezonabile de
a considera că membrul Comisiei Raisa Botezatu a încălcat prevederile art. 14 din
Legea nr.133/2016 şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr.82/2017, care prevăd modul de
soluţionare a conflictului de interese de către subiectul declarării, iar preşedintele
Comisiei de preselecţie Olesea Stamate a încălcat prevederile art 13 lit.a) şi b) din
Legea nr. 133/2016 şi ale art. 14 alin. (3) din Legea nr.82/2017, care stipulează
obligaţiile conducătorului entităţii publice în cazul apariţiei situaţiilor de conflict de
interese, deoarece conducătorul entităţii publice a admis cu bună ştiinţă ca persoana sâ
activeze şi să-şi îndeplinească atribuţiile fiind în situaţie de conflict de interese real şi
nu a informat imediat Autoritatea Naţională de Integritate despre situaţiile în care
persoanele ce activează în organizaţia publică pe care o conduce au admis conflicte de
interese.
Cu referire la nerespectarea regimului conflictului de interese de către unii
membri ai Comisiei de preselecţie, s-a menţionat că este eronată concluzia expusă de
către instanţa de fond în hotărîrea sa, precum că membrii Comisiei de preselecţie nu
au încălcat regimul juridic al conflictului de interese la adoptarea hotărârii din 29
octombrie 2019 şi că această hotărîre nu este lovită de nulitatea absolută.
 Decelează că, apelantul, în calitate de participant la concurs, dar şi alţi
participanţi care au participat la interviu pe data de 28 octombrie 2019, nu au fost
informaţi despre existenţa conflictului de interese real al membrului comisiei Raisa
Botezatu în raport cu candidatul *****.
Mai mult, conţinutul procesului-verbal nr. 1 din 21 octombrie 2019 al şedinţei
Comisiei de preselecţie conform căruia membrul Comisiei Raisa Botezatu în vederea
excluderii unui conflict de interese, ar fi informat membrii Comisiei că în timpul
interviului se va abţine de la evaluarea candidatului *****, nu a fost adusă la
cunoştinţă participanţilor la interviu.
Ca consecinţă, prin emiterea hotărârii din 29 octombrie 2019 a Comisiei pentru
preselecţia candidaţilor la funcţia de Procuror General cu încălcarea prevederilor
legale menţionate supra şi în condiţiile încălcării regimului juridic al conflictelor de
interese, care determină nulitate absolută a actului, apelantului i-a fost îngrădit accesul
la exercitarea dreptului de accedere în funcţie şi dreptul la muncă în condiţii
echitabile.
Mai mult, punerea în aplicare de către Consiliul Superior al Procurorilor a
hotărârii Comisiei de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General, cu
ulterioara selectare a candidatului la funcţia de Procuror General şi propunerea acestei
candidaturi Preşedintelui Republicii Moldova pentru numirea în funcţia de Procuror
General, a făcut posibilă realizarea unui risc, care era eminent la etapa sesizării
instanţei de contencios administrativ, fiindu-i ilegal împiedicată posibilitatea
exercitării drepturilor apelantului o perioadă de şapte ani (durata mandatului
Procurorului General în funcţie).
În opinia apelantului, repararea prejudicierii drepturilor constituţionale,
urmează a fi realizată prin anularea hotărârii din 29 octombrie 2019 a Comisiei de
preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General şi a rezultatelor activităţii
Comisiei ca fiind ilegale şi lovite de nulitate absolută şi aducerea participanţilor la
concursul de preselecţie a candidaţilor la funcţia de Procuror General la poziţia
iniţială.
În ședința instanței de apel, apelantul *****a susținut cererea de apel pe
motivele de fapt și de drept invocate, solicitând admiterea acesteia.
În ședința instanței de apel, reprezentantul intimatului Ministerul Justiției,
Constantin Cachița a pledat pentru respingerea apelului declarat, reiterând
argumentele de fapt și de drept expuse în referință.
În ședința instanței de apel, terții *****, *****, *****, *****, fiind citați legal,
nu s-au prezentat, motive din care, s-a dispus judecarea cauzei în lipsa acestora.
Subsumând punctul de vedere al participanților, normele procesuale și starea de
fapt constatată în privința apelului, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios
administrativ al Curţii de Apel Chișinău conchide că apelul este admisibil și întemeiat,
impunându-se soluția de casare integrală a hotărârii contestate.
 În conformitate cu art. 240 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinînd cererea
de apel, instanța de apel adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral
hotărîrea primei instanței și emite o nouă decizie.
Potrivit art.219 alin.(1)-(4) Cod administrativ, instanța de judecată este obligată
să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind
legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de
participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii
stării de fapt.
Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului
care nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din
acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la
proces.
Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau
poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.
Conform jurisprudenței CtEDO instanța de apel, potrivit regulilor unui proces
echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are obligația
să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se
limiteze doar la însuşirea motivelor și concluziilor date de instanţa inferioară. (Hirro
Balani c. Spaniei, nr.18064/91 din 09.12.1994 §27; Georgiadis v. Greciei nr.21522/93
din 29.05.1997 §43).
Astfel, instanţa de apel, stabilind starea de fapt și de drept, verificând în raport
cu prevederile cadrului legal pertinent legalitatea şi temeinicia hotărârii primei
instanţe, constată că aceasta este nefondată, din următoarele considerente.
Articolul 10 din Codul administrativ definește actul administrativ individual ca,
orice dispoziţie, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică
pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a
produce nemijlocit efecte juridice, prin naşterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice de drept public.
Potrivit art. 93 Codul administrativ, fiecare participant probează faptele pe care
îşi întemeiază pretenţia.
În conformitate cu prevederile art. 189 Codul administrativ, orice persoană care
revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorităţi
publice poate înainta o acţiune în contencios administrativ. O acţiune în contencios
administrativ poate fi înaintată şi atunci cînd autoritatea publică nu a soluţionat în
termen legal o cerere.
Conform art. 195 Codul administrativ, procedura acţiunii în contenciosul
administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se
aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–
171.
Potrivit art. 206 Cod Administrativ, o acţiune în contencios administrativ poate
fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual
(acţiune în contestare); b) obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ
individual (acţiune în obligare); c) impunerea la acţiune, la tolerare a acţiunii sau la
inacţiune (acţiune în realizare); d) constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport
juridic ori nulităţii unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ
(acţiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ
normativ (acţiune de control normativ).
Conform art. 219 Cod Administrativ, instanţa de judecată este obligată să
cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind
legată nici de declaraţiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de
participanţi.
Instanţa de apel constată din actele cauzei următoarea stare de fapt.
La 16 septembrie 2019, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea
nr.128 pentru modificarea Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură.
Prin această lege s-au modificat și s-au completat articolele 17 alineatele (2),
(3), (5), (6), (7), (8), (9), (91) și (111), 58 alineatele (7), (8) și (9), 69 alineatele (1), (2)
și (4) şi 70 alin.(1) lit. d) din Legea cu privire la Procuratură.
Astfel, noua redacție a Legii cu privire la Procuratură, stabilea o nouă
procedură de numire în funcție a procurorului general, inclusiv și condițiile pe care
urmează să le întrunească persoana care candidează la funcția de procuror general.
Dispoziţiile articolului 70 din Legea cu privire la Procuratură reglementează
competențele Consiliului Superior al Procurorilor.
În conformitate cu prevederile alin.(1) lit.d) din articolul menţionat supra,
Consiliul Superior al Procurorilor selectează candidatul la funcţia de Procuror
General, pe care îl propune Preşedintelui Republicii.
Potrivit Art.II alin.(2) din Legea nr.128 din 16 septembrie 2019, la momentul
intrării în vigoare a acestei legi, se sistează concursul pentru funcția de Procuror
General, demarat în conformitate cu prevederile legale de până la intrarea în vigoare a
acestei legi.
În temeiul acestor prevederi, concursul public de selectare a candidatului la
funcția de Procuror General a realizat următoarele etape:
Prin ordinul Ministerului Justiției nr. 249a din 27 septembrie 2019, s-a aprobat
Regulamentul privind modul de organizare și desfășurare a preselecției candidaților la
funcția de Procuror General.
Prin ordinul Ministerului Justiției nr. 261 din 17 octombrie 2019, a fost
constituită Comisia de preselecție a candidaților la funcția de Procuror General și
aprobată componența acesteia.
 Conform procesului-verbal nr. 1 al Ședinței Comisiei de preselecție a
candidaților la funcția de procuror general din 21 octombrie 2019, din 20 dosare
depuse de către candidații Istrate Anatolie, Rotaru Ilie, Stoianoglo Alexandr, Gropa
Maxim, Soltan Veaceslav, *****, Cașu Ruslan, Popov Ruslan, Rața Alexandru,
Ivanov Vsevolod, Perju Serghei, Andronic Tudor, Vicol Ion, Adam Vladimir,
Lupașco Artur, Malic Gheorghe, Gribincea Vladislav, Gligor Ștefan, Bodareu
Octavian, Crîșmaru Oleg, au fost admiși la concurs 16 candidați: Istrate Anatolie,
Stoianoglo Alexandr, Gropa Maxim, Soltan Veaceslav, *****, Cașu Ruslan, Popov
Ruslan, Rața Alexandru, Ivanov Vsevolod, Perju Serghei, Andronic Tudor, Adam
Vladimir, Malic Gheorghe, Gribincea Vladislav, Gligor Ștefan, Crîșmaru Oleg.
Conform proceselor-verbale nr. 2 și nr. 3 ale Ședințelor Comisiei de preselecție
a candidaților la funcția de Procuror General din 28 și 29 octombrie 2019, s-a realizat
interviul candidaților.
Conform procesului-verbal nr. 3 al Ședinței Comisiei de preselecție a
candidaților la funcția de procuror general din 29 octombrie 2019, comisia a
preselectat și a propus Consiliului Superior al Procurorilor următorii candidați la
funcția de Procuror General: *****.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-128/2019 din 20
noiembrie 2019 s-a admis la etapa de selecție din cadrul concursului public de
selectare a candidatului la funcția de Procuror General, dosarele candidaților *****, s-
a solicitat de la autorități informația privind integritatea, factorii de risc, starea de
sănătate etc și s-a stabilit data de 28 noiembrie 2019 ziua probei interviului.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-129/2019 din 28
noiembrie 2019, s-a desemnat *****, care a acumulat cel mai mare punctaj final,
drept câștigător al concursului public de selectare a candidatului la funcția de
Procuror General și s-a propus Președintelui Republicii Moldova pentru numirea în
funcția de Procuror General.
Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1334 din 29 noiembrie
2019, domnul ***** s-a numit în funcția de Procuror General.
Manifestându-și dezacordul cu actele adoptate de Comisia de preselecție a
candidaților la funcția de Procuror General, la 28 noiembrie 2019, ***** a depus în
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani o acțiune în obligare (art. 206 alin. (1) lit. b) și
224 alin. (1) lit. b) Codul administrativ) împotriva Ministerului Justiției și Comisiei de
preselecție a candidaților la funcția de Procuror General, solicitând anularea hotărârii
Comisiei de preselecție a candidaților la funcția de Procuror General din 29 octombrie
2019 și obligarea Ministerului Justiției de a institui o nouă comisie de preselecție, care
va relua etapa de preselecție a candidaților în condițiile Legii cu privire la procuratură.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 29 mai 2020, acțiunea
în contencios administrativ depusă de ***** a fost respinsă.
 Nefiind de acord cu soluția fondului, ***** a contestat cu apel hotărârea
menționată, solicitând doar anularea hotărârii Comisiei de preselecție a candidaților la
funcția de Procuror General din 29 octombrie 2019.
Colegiul reiterează că, odată cu depunerea apelului, ***** a modificat obiectul
acțiunii, din acțiune în obligare în acțiune în contestare (art. 206 alin. (1) lit. a) și 224
alin. (1) lit. a) Codul administrativ).
Astfel, Colegiul enunță că, articolul 207 alin. (1) şi (2) lit. e) Cod administrativ
statuează că instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru
admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă,
acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească
susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
[...] e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a
unui drept în sensul art. 17.
Din sensul normei enunțate, revendicarea încălcării unui drept, trebuie să derive
dintr-o activitate administrativă. În situația cînd reclamantul nu poate justifica
încălcarea dreptului său, sau cînd această încălcare nu derivă dintr-o activitate
administrativă, atunci acțiunea este inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e)
Codul administrativ.
Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate
stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.
În corespundere cu art. 5 Cod administrativ activitatea administrativă
reprezentă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor
administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de
autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii
și se aplică nemijlocit legea.
Dispozițiile legale enunțate inter alia instituie pentru testul de admisibilitate a
acțiunii în contencios administrativ.
Astfel, conform prevederilor art. 206 alin. (1) Cod administrativ, o acțiune în
contencios administrativ poate fi depusă pentru:
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în
contestare);
b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune
în obligare);
c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în
realizare);
d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act
administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau
e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de
control normativ).
 Potrivit art. 15 Cod administrativ, operațiunile administrative sînt manifestările
de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ
individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate
împotriva unui terț.
Totodată, dispoziţiile 20 Cod administrativ prevăd că dacă printr-o activitate
administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept
poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid
instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios
administrativ, conform prezentului cod.
În accepţiunea art. 39 alin. (1) și (2) Cod administrativ, controlul judecătoresc
al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.
În contextul acţiunii înaintate, instanța de judecată reține că, prin acțiunea
depusă, ***** a solicitat anularea în tot a hotărârii Comisiei de preselecție a
candidaților la funcția de Procuror General din 29 octombrie 2019 și a rezultatelor
activității Comisiei ca fiind ilegale și lovite de nulitate absolută și obligarea
Ministerului Justiției de a institui o nouă Comisiei de preselecție a candidaților la
funcția de Procuror General (în continuare Comisia de preselecție), care va relua etapa
de preselecție a candidaților în condițiile prevăzute de Legea nr.3 din 25 februarie
2016 cu privire la procuratură.
Colegiul constată, că prin acțiunea depusă, ***** a contestat o operațiune
administrativă întreprinsă în cadrul procedurii administrative complexe de selectare și
propunere pentru numire în funcție a candidatului la funcția de procuror general, și
anume, contestă procedura de preselecție a candidaților înaintați Consiliului Superior
al Procuraturii, propuși pentru a fi selectați în funcția de Procuror General.
Se atestă că, odată cu intrarea în vigoare a noilor dispoziții a Legii cu privire la
Procuratură, au fost stabilite cîteva etape distincte ce urmează a fi realizate pentru
selectarea și numirea în funcție a noului procuror general.
Legea nouă, la art. 17 a descris detaliat și exhaustiv procedura ce urmează a fi
respectată de către Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Procurorilor, atunci
când se demarează concursul public cu privire la desemnarea procurorului general.
Astfel, conform art. 17 alin. (2)-(14) din Legea cu privire la procuratură,
andidatul la funcția de Procuror General este selectat prin concurs public, care
cuprinde următoarele etape:
a) preselecția candidaților de către comisia instituită de Ministerul Justiției;
b) selecția candidatului de către Consiliul Superior al Procurorilor.
 (3) Modul de organizare și desfășurare a fiecărei etape a concursului se
stabilește prin regulamente aprobate de către ministrul justiției și, respectiv, de către
Consiliul Superior al Procurorilor.
Concursul pentru funcția de Procuror General se desfășoară potrivit unor
criterii obiective, bazate pe merit, ținîndu-se cont de pregătirea profesională,
integritatea și capacitățile acestuia.
Informația privind inițierea preselecției se publică pe pagina web oficială a
Ministerului Justiției cu cel puțin 15 zile înainte de data-limită de depunere a
dosarelor.
Dosarul de participare la concurs, care cuprinde actele indicate la art. 22 alin.
(2) lit. a), b), c), e) și f), scrisoarea de motivare și conceptul de management și
dezvoltare instituțională, se depune la Ministerul Justiției și se înregistrează în modul
stabilit. Dosarele incomplete sau depuse după expirarea termenului-limită nu se
examinează.
Preselecția candidaților la funcția de Procuror General se efectuează de către
comisia instituită de Ministerul Justiției, compusă din ministrul justiției, un fost
procuror sau un fost judecător cu cel puțin 10 ani de experiență în funcția respectivă,
un expert internațional cu o vastă experiență în procuratură sau în domeniul
anticorupție, un expert recunoscut sau un profesor titular în domeniul dreptului, un
reprezentant al societății civile. Un alt expert național recunoscut va fi desemnat în
comisie de către Președintele Parlamentului. În activitatea sa, comisia va fi asistată de
un psiholog. Membrii comisiei trebuie să se bucure de o reputație ireproșabilă și să
aibă cel puțin 10 ani de vechime în domeniul de specialitate.
În termen de 10 zile lucrătoare de la data-limită de depunere a dosarelor,
comisia menționată la alin. (7), în baza dosarelor și a interviurilor, în funcție de
pregătirea și abilitățile profesionale, de integritatea și de alte calități personale ale
candidaților, selectează, printr-o hotărâre motivată, cel puțin doi candidați la funcția
de Procuror General și transmite lista candidaților preselectați și dosarele acestora
Consiliului Superior al Procurorilor. Interviurile se înregistrează prin mijloace
video/audio, iar înregistrările sunt plasate pe pagina web oficială a Ministerului
Justiției imediat după încheierea ultimului interviu.
În termen de 5 zile lucrătoare de la data recepționării listei candidaților și a
dosarelor acestora, Consiliul Superior al Procurorilor poate restitui comisiei de
concurs lista menționată, printr-o hotărâre motivată, dacă cel puțin un candidat nu
corespunde în mod vădit condițiilor prevăzute la alin. (1). În urma înlăturării
încălcărilor respective, comisia prezintă la Consiliul Superior al Procurorilor aceeași
listă sau o altă listă de candidați din rândul candidaților care au depus dosare de
participare la concurs. În funcție de încălcările constatate, comisia poate decide
reluarea preselecției candidaților. Totodată, comisia va respinge decizia Consiliului
Superior al Procurorilor privind restituirea listei candidaților dacă Consiliul nu invocă
motivele indicate la alin. (1) sau dacă lista este restituită în mod repetat.
 Consiliul Superior al Procurorilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data
recepționării listei candidaților și a dosarelor acestora, evaluează și intervievează
candidații. Interviurile se înregistrează prin mijloace video/audio, iar înregistrările
sunt plasate pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor imediat după
încheierea ultimului interviu.
Candidații sînt evaluați de către fiecare membru al Consiliului Superior al
Procurorilor în baza criteriilor aprobate de Consiliu, inclusiv în funcție de pregătirea și
abilitățile profesionale, de integritatea și alte calități personale ale candidaților.
Punctajul final reprezintă media punctajului oferit de către toți membrii Consiliului
Superior al Procurorilor. Candidatul care a acumulat cel mai mare punctaj este propus,
de către Consiliul Superior al Procurorilor, Președintelui Republicii pentru a fi numit
în funcția de Procuror General.
Președintele Republicii poate respinge o singură dată candidatura propusă de
Consiliul Superior al Procurorilor pentru funcția de Procuror General în cazul
depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcția
respectivă, de încălcare de către candidat a legislației sau de încălcare a procedurilor
legale de selecție a acestuia. Refuzul de numire trebuie să fie motivat și se face în
termen de 15 zile lucrătoare de la data recepționării propunerii.
În cazul în care candidatura este respinsă de către Președintele Republicii în
condițiile alin. (11), Consiliul Superior al Procurorilor restituie comisiei lista
candidaților prezentată anterior. În urma înlăturării încălcărilor constatate, comisia
prezintă la Consiliul Superior al Procurorilor aceeași listă sau o altă listă de candidați
din rândul candidaților care au depus dosare de participare la concurs. În funcție de
abaterile și incompatibilitățile constatate, comisia poate decide reluarea preselecției
candidaților. Dispozițiile alin. (5)–(10) se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care este propus acelaşi candidat în mod repetat, Preşedintele
Republicii emite, în termen de 5 zile lucrătoare, decretul privind numirea candidatului
în funcţia de Procuror General.
Procurorul General este numit în funcție pentru un mandat de 7 ani, fără dreptul
de a fi numit din nou în această funcție.
După încetarea exercitării mandatului, Procurorul General își poate continua
activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de el, fiind numit fără concurs.
Din sensul normei legale enunțate supra, derivă cert că, există cîteva etape
distincte de selectare și numire a procurorului general, și anume: procedura de
preselecție, care se realizează de Ministerul Justiției, procedura selecției candidatului
la funcția de procuror general, care se realizează de către Consiliul Superior al
Procurorilor și procedura de oficializare a numirii procurorului General, care se
realizează de către Președintele Republicii Moldova, prin decret prezidențial.
Aceste etape distincte de selectare și numire a procurorului general, reprezintă
în sinte o procedură administrativă, în sensul descris de norma art. 6 Cod
administrativ, care statuează că, procedura administrativă este activitatea autorităților
publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și
emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și
încheierea unui contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și
întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică. Emiterea unui act administrativ
individual, încheierea unui contract administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict
de autoritate publică sînt părți ale procedurii administrative.
Se reiterează, că în cazul în care, o anumită persoană își manifestă dezacordul
cu rezultatele activității administrative, sau a procedurii administrative, aceasta este în
drept să-și apere drepturile sale prin intentarea unei acțiuni în contencios
administrativ.
În caz de contestare a rezultatelor procedurii administrative pe calea intentării
acțiunii în contencios administrativ, persoana lezată într-un drept al său, urmează să
înainteze o acțiune prin care să conteste fie rezultatul final al activității administrative,
fie animite părți ale procedurii administrative cumulativ cu rezultatul final.
Completul subliniază că, din sensul Legii cu privire la procuratură, în redacția
art. 17, în vigoare la data desfășurării concursului pentru funcția de Procuror General,
se discută despre un concurs public de selectare a candidatului la funcția de Procuror
General, unic, dar constituit din mai multe etape și cu implicarea mai multor autorități.
Astfel, în sensul art. 6 Codul administrativ, acest concurs unic, reprezintă o
procedură administrativă unică, dar complexă, constituită din etapele sale, care în
sensul art. 15 Codul administrativ, reprezintă operațiunile administrative și care
culminează cu emiterea actului administrativ individual - hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-129/2019 din 28 noiembrie 2019 și actul administrativ
individual formal de oficializare - decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1334
din 29 noiembrie 2019.
În prezenta speță, se constată că, ***** a contestat doar o parte a activității și
procedurii administrative, și anume, hotărârea Comisiei de preselecție a candidaților la
funcția de Procuror General din 29 octombrie 2019.
Corespunzător, ținând cont de situația de fapt din speță, coroborată la cadrul
normativ citat supra, Colegiul conchide că, acțiunea lui ***** este inadmisibilă.
Or, în sensul art. 15 Codul administrativ operațiunile administrative, după cum
este și etapa de preselecție (ceea ce se contestă în această cauză), nu pot constitui
acțiuni în contencios distincte, ele urmând a fi contestare doar odată cu actul
administrativ individual defavorabil, la caz hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor sau decretul președintelui Republicii Moldova).
Colegiul enunță că, prevederea art. 15 alin. (2) din Codul administrativ, nu este
incidentă la caz, or operațiunea de preselecție nu se încadrează în semantica actelor
executorii (a face, a da, a obliga) și nu se îndreaptă împotriva terților, ***** fiind
participant la procedura administrativă și nu terț.
 Deci, este cert că, hotărârea Comisiei de preselecție a candidaților la funcția de
Procuror General, ca operațiune administrativă, trebuia contestată doar concomitent
cu actele administrative individuale enunțate.
Corespunzător, acțiunea este inadmisibilă prin prisma art. 207 alin. (2) lit. e)
Codul administrativ, or încălcarea revendicată, nu derivă din activitatea
administrativă.
Prin urmare, în condițiile în care acțiunea în contencios administrativ înaintată
de către ***** nu întrunește condițiile procedurale pentru a fi apreciată ca fiind
admisibilă, Colegiul nu va purcede la examinarea și soluționarea fondului cauzei de
contencios administrativ la acţiunea acestuia, deoarece chestiunile de procedură
preced fondul acțiunii în contenciosul administrativ.
Reieşind din cele expuse mai sus și dat fiind că instanţa de apel a constatat
inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ înaintată de ***** şi, astfel,
netemeinicia hotărârii primei instanţe, se impune concluzia privind casarea hotărârii
contestate și emiterea unei noi soluții de inadmisibilitate a acțiunii înaintate.
În conformitate cu prevederile art. 240 alin. (1) lit. c) Codul administrativ,
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chișinău, -

decide:

Se casează hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 29 mai 2020 și

se emite o nouă hotărâre prin care.
Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de *****
împotriva Ministerului Justoției, Comisiei pentru preselecția candidaților la funcția de
procuror general, persoane terțe ***** privind anularea hotărârii Comisiei pentru
preselecția candidaților la funcția de Procuror General din 29 octombrie 2019 și
obligarea instituirii unei nou comisii de preselecție a candidaților la funcția de
procuror general.
Decizia poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție
Recursul se depune în instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel.
Motivarea recursului, se prezintă direct Curții Supreme de Justiție în termen de
30 de zile de la notificarea deciziei integrale a instanței de apel. Dacă se depune
concomitent cu recursul, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Vladislav Clima

Judecătorii Ecaterina Palanciuc

Ion Muruianu