Factori care influențează

reacțiile adverse la
medicamente
◼ Vă puteți gândii la trei lucruri care pot
influența răspunsul indivizilor la medicație?
Factorii care modifică acțiunea
medicamentelor
◼ Factori ce țin de medicament
◼ Factori ce țin de organism
❖ Factori fiziologici
❖ Factori patologici (boală)
❖ Factori genetici
◼ Factori ce țin de mediu
◼ Interacțiunea dintre medicamente
Factori ce țin de medicament
◼ Proprietățile fizice (starea fizică, structura de cristal, mărimea
particulelor de medicament solid) determină absorbția lor și
biodisponibilitatea precum și efectul acestor medicamente și
efectele adverse
◼ Proprietățile fizico-chimice: lipofilicitatea, valoarea pK, constanta
de afinitate Michaelis (Km) – afinitatea unei enzime de substrat.
Când valoarea Km este mare afinitatea enzimei este mică și
vice versa.
◼ Structura chimică
◼ Forma de dozare a medicamentului
◼ Doza
◼ Administrarea repetată sau prelungită a medicamentului:
acumularea, toleranța
Factori fiziologici
◼ Vârsta
◼ Sexul
◼ Sarcina
◼ Greutatea corporeală
◼ Lactația
◼ Alimentația
Variabilitatea Umană

◼ Diferențele în ceea ce privește vârsta,

greutatea, genetica și sexul pot influența
diferența în răspuns la medicație.
Vârsta

◼ Sugari și nou născuți

Distribuția medicamentele este diferită la nou
născut și sugar deoarece organele nu sunt
dezvoltate în totalitate. Ele nu elimină
medicamentele la fel de eficient ca adulții.
Vârsta

◼ Copii
❑ Copiii metabolizează anumite medicamente mai
rapid decât adulții.
❑ Rata metabolismului crește între 1 și 12 ani (în
funcție de medicament și vârstă).
❑ După vârsta de 12 ani rata metabolismului scade
cu vârsta la valorile normale pentru adult.
Vârsta

◼ Adulți
❑ Adulții prezintă o scădere a mai multor funcții
fiziologice după vârsta de 30 de ani.
❑ Aceste declinuri afectează gradual activitatea
medicamentelor.
Vârsta

◼ Vărstnicii
❑ Vârstnincii utilizează mai multe medicamente
decât oricare alt grup datorită afecțiunilor și bolilor
cronice.
Sexul

◼ Femeile erau în trecut excluse din studiile clinice. În

1993 FDA a stabilit ca și femeile să fie incluse în
studiile clinice.
◼ De atunci multe studii au fost realizate iar concluzia
a fost că nu există diferențe în ceea ce privește
absorbția, distribuția, metabolismul și excreția
medicamentelor între femei și bărbați.
◼ Diferențele între sexe în ceea ce privește răspunsul
la medicamente este legat de fluctuațiile hormonale.
◼ De asemenea aceste diferențe pot fii determinate și
de compoziția diferită o corpului.
Genetica

◼ Farmacogenetica definește diferențele

ereditare dintre indivizi în ceea ce privește
absorbția, distribuția, metabolismul și excreția
medicamentelor
◼ Cel mai important factor de variabilitate
influențat ereditar este metabolismul.
Greutatea corporeală

◼ Ajustarea dozelor bazate pe greutate nu sunt

realizate de obicei în cazul adulților cu o
greutate corporeală ușor crescută.

◼ Greutatea este un factor determinant în cazul

alegerii dozelor de medicament pentru
sugari, copii și pacienții obezi.
Factori Psihologici

◼ Factorii psihologici pot influența răspunsul

individului la medicamente.
◼ Când medicamentele placebo sunt
administrate la pacienți aceștia raportează
efecte terapeutice sau efecte adverse.
◼ Un alt factor este reprezentat de voința
pacienților de a urma dozele recomandate de
tratament.
Întrebări

◼ Numește două categorii de indivizi care

necesită ajustarea dozelor de medicamente.

◼ Ce grupuri de pacienți metabolizează mai

repede medicamentele?
Reacțiile adverse la medicamente

◼ Medicamentele în general determină un

amestec de efecte terapeutice (dorite) și
adverse (nedorite).
◼ Un efect advers este un efect neintențional
produs de medicație care poate fii necativ
sau în unele cazuri afectează sănătatea
pacientului.
◼ Aceste reacții pot fi rare sau comune, ușoare
sau severe în funcție de medicament și de
pacient.
Reacții adverse comune

◼ Alergii sau reacții de hipersensibilitate

❑ Aproape orice medicament, în orice doză poate
produce o reacție alergică sau de
hipersensibilitate.
❑ Medicamentul va interacționa cu anticorpii,
eliberează histamină sau alte substanțe care
produc aceste reacții care pot fii de la ușoare –
rash la potențial fatale - șocul anafilactic.
❑ Reacțiile alergice pot apărea în câteva minute sau
săptămâni de la administrarea medicamentului.
Reacții adverse
◼ Sistemul nervos central (SNC):
❑ Stimulare – agitație, confuzie, dezorientare
❑ Depresie – amețeală, somolență, sedare
◼ Hepatotoxicitate:
❑ Hepatită
❑ Necroză
◼ Medicamente hepatotoxice: paracetamol, rifampicină.
◼ Efecte gastrointestinale:
❑ Anorexie, greață, diaree
❑ Ulcer, colită
Reacții adverse
◼ Nefrotoxicitate:
❑ Insuficiență renală – Gentamicină, ibuprofen

◼ Idiosincrazice:
❑ Reacții neașteptate la prima administrare a
medicamentului
◼ Efecte hematologice:
❑ Coagulare, sângerări, Afectarea măduvei osoase

◼ Dependență de medicamente:
❑ Utilizarea cronică a analgezicelor, sedative, hipnotice

◼ Teratogenicitate:
❑ Abilitatea unei substanțe de a determina dezvoltarea
anormală fetală
◼ Carcinogenicitate:
❑ Abilitatea unei substanțe de a determina apariția
cancerului
Interacțiuni medicament-medicament
◼ Administrarea de mai multe medicamente
odată poate duce la interacțiuni între
medicamente.
◼ Interacțiunile medicament-medicament pot
afecta farmacocinetica medicamentelor.
◼ Efectele terapeutice sau efectele adverse pot
scădea sau crește când se administrează
mai mult de un medicament.
Interacțiuni medicament-medicament
◼ Interacțiuni comune medicament-medicament
❑ Efecte aditive – când două medicamente
asociate acționează egal cu suma efectelor lor
individuale
❑ Sinergism – când două medicamente asociate
produc un efect mai mare decât suma efectelor lor
individuale
❑ Potențare – un medicament crește activitatea
altui medicament
❑ Antidot – un medicament este administrat pentru
a bloca sau reduce efectele toxice ale altui
medicament
Interacțiuni medicament-medicament
❑ Formare de Complexe – scade absorbția intestinală a
medicamentelor orale când se formează complexe ale
medicamentlor care sunt compuși nonabsorbabili
❑ Dislocuire – un medicament legat de proteinele plasmatice
este dislocuit de un alt medicament cu un potențial mai
mare de legare de proteinele plasmatice.
❑ Inhibiție – un medicament poate inhiba enzimele care
metabolizează un al doilea medicament crescându-i
efectele
❑ Inducție – un medicament stimulează enzimele metabolice
crescând metabolismul unui al doilea medicament și scade
activitatea
❑ Excreție urinară – unele medicamente sunt alterate de
creșterea pH-ului urinar și scăderea absorbției renale
Interacțiuni medicament-medicament
◼ Alimentele pot afecta farmacocinetica medicamentelor.
❑ Absorpția - crește sau scade când alimentele se

găsesc în stomac. În general absorpția este scăzută.

❑ Distribuția – un anumit medicament legat este dislocuit

de pe proteinele plasmatice ducând la creșterea

concentrației de medicament în sânge și creșterea
efectului
❑ Metabolismul – o dietă bogată în proteine este asociată

cu o creștere a metabolismului medicamentelor în timp

ce o dietă bogată îm carbohidrați este asociată cu o
scădere a metabolismului. Pacienții subnutriți prezintă un
metabolism scăzut
❑ Eliminarea – dieta bogată în proteine crește funcția

renală.
Afecțiunea patologică
❑ Farmacocinetica și efectele unor medicamente sunt
influențate de boală.
❑ Hepatic
❑ Ciroza și icterul obstructiv scad metabolismul hepatic și
diminuă eliminarea medicamentelor
❑ Hepatitele virale determină minore modificări în ceea ce
privește farmacocinetica
❑ Circulatorii
❑ Chimbările la nivelul fluxului sanguin pot influența
farmacocinetica și pot altera efectele medicamentelor
Afecțiunea patologică

❑ Renal
❑ Reducerea funcțiilor renale pot afecta eliminarea multor
medicamente și legarea de proteinele plasmatice a
medicamentelor
❑ Tiroida
❑ Chimbările la nivelul funcțiilor tiroidei pot afecta multe
aspecte legate de farmacocinetica medicamentelor