FILOZOFIE

Filosofia (din greaca antică : φιλοσοφία, philosophia, „iubire de înțelepciune”)[1]

[2][3], sau filozofia, este studiul întrebă rilor generale și fundamentale, precum cele
despre existență , cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj.[4][5] Astfel de
întrebă ri sunt adesea puse ca probleme [6][7] care trebuie studiate sau rezolvate.
Termenul a fost inventat probabil de Pitagora (c. 570 - 495 î.Hr.). Metodele
filosofice includ interogarea, discuția critică , argumentul rațional și prezentarea
sistematică .[8] Din punct de vedere istoric, filosofia cuprindea toate grupurile de
cunoștințe și un practicant era cunoscut ca filosof.[9] De pe vremea filosofului
grec Aristotel până în secolul al XIX-lea, „filosofia naturală ” cuprindea
astronomie, medicină și fizică .[10] De exemplu, Principiile matematice ale
filosofiei naturale din 1687 a lui Newton a devenit ulterior clasificată drept carte de
fizică .

În secolul al XIX-lea, dezvoltarea universită ților moderne de cercetare a condus

filosofia academică și alte discipline la profesionalizare și specializare.[11][12] De
atunci, diferite domenii de cercetare care au fă cut tradițional parte din filosofie au
devenit discipline academice separate, cum ar fi psihologia, sociologia, lingvistica
și economia.

Astă zi, subdomeniile majore ale filosofiei academice includ metafizica, care se
preocupă de natura fundamentală a existenței și a realită ții; epistemologia, care
studiază natura cunoașterii și a credinței; etica, care se referă la valoarea morală ; și
logica, care studiază regulile inferenței ce permit deducerea concluziilor din
premise adevă rate.[13][14] Alte subdomenii notabile includ: filosofia științei,
filosofia politică , estetică , filosofia limbajului și filosofia minții.

Epoca modernă
Filosofia modernă timpurie din lumea occidentală începe cu gânditori precum
Thomas Hobbes și René Descartes (1596–1650).[18] În urma ascensiunii științelor
naturii, filosofia modernă s-a preocupat de dezvoltarea unei fundații laice și
raționale pentru cunoaștere și s-a îndepă rtat de structurile tradiționale de autoritate
precum religia, gândirea scolastică și Biserica. Printre filosofii moderni majori se
numă ră : Spinoza, Leibniz, Locke, Berkeley, Hume și Kant.[i][ii][iii]

Filosofia secolului al XIX-lea (uneori numită filosofie modernă târzie) a fost

influențată de mișcarea mai largă din secolul al XVIII-lea numită „Iluminism” și
include figuri precum Hegel, o figură cheie în idealismul german, Kierkegaard,
care a dezvoltat bazele existențialismului, Nietzsche, un renumit anti-creștin, John
Stuart Mill, care a promovat utilitarismul și Karl Marx, care a dezvoltat bazele
comunismului.

În secolul al XX-lea a avut loc despă rțirea între filosofia analitică și filosofia
continentală și s-au dezvoltat tendințele filosofice precum fenomenologia,
existențialismul, pozitivismul logic, pragmatismul și turnura lingvistică (vezi
Filosofia contemporană ).