Circulatia arteriala

Arterele sunt vase prin care este transporta sângele: pe de o parte la plamani, unde are loc schimbul
de gaze respiratorii, iar pe de alta parte in tot restul corpului, unde se produc schimburile materiale
cu tesuturile. In raport cu aceasta functie, arterele prezintă cateva adaptari structurale si functionale
de importanta esentiala.

a. Structura arterelor

Peretele arterelor este format din trei tunici: interna, medie si externa. Tunica interna este foarte
subtire, fiind formata dintr-un singur strat de celule turtite, adică dintr-un endoteliu comparabil cu
cel care captuseste cavitatile inimii (endocardul). Tunica mijlocie are dezvoltarea cea mai mare si este
formata din fibre elastice si musculare, dispuse circular. In peretele arterelor de calibru mare, tunica
medie este alcatuita din fibre elastice, pe cand la arterele mici (arteriole), ea este formata din fibre
musculare netede. Arterele mijlocii dispun de ambele feluri de fibre.

Ca urmare a acestor deosebiri structurale, arterele mari sunt extensibile si elastice, pe cand cele mici
sunt contractile. Tunica externa este o teaca vasculara, formata din fibre elastice, longitudinale, si din
fibre conjunctive, longitudinale si oblice. Printre acestea se mai gasesc:

Capilarele sangvine si fibre nervoase. Intre cele trei tunici se gasesc elemente de legatura, astfel incat
intreg peretele formeaza un tot unitar.

b. Rolul tesutului elastic

Fiind elastice, marile artere (aorta, pulmonara, subclaviculara, carotidele) au proprietatea de a

transforma undele sangvine discontinue, provocate de sistolele ritmice ventriculare intr-o curgere
continua a sangelui in restul sistemului circulator. Acest lucru este posibil, deoarece in timpul sistolei
ventriculare masa de sânge impinsa in artere provoaca o distensie a peretelui acestora si astfel in
fibrele elastice se cumuleaza o parte din energia cheltuita de inima.

Fenomenul este comparabil cu ceea ce se intampla cand intindem un arc sau o banda de cauciuc. In
timpul diastolei ventriculare, distensia peretelui arterial inceteaza si, nu numai atat, forta care servise
la intinderea fibrelor sale elastice acum reduce peretele in situatia sa de dinainte de sistola. Ca
urmare a acestui fapt, se apasa asupra masei de sânge din vas, careia neputandu-se întoarce in
ventricul, deoarece valvulele sigmoide se opun, nu-i ramane decat sa inainteze spre periferie. Asa
stand lucrurile, sangele este impins in sistemul vascular nu numai in timpul sistolei, ci si al diastolei,
deci in mod continuu.
 Rolul elasticitatii arterelor a fost demonstrat experimental de fiziologul Marey. In cazul cand
elasticitatea peretelui arterelor este alterata, din cauza sclerozarii tesutului elastic (arterioscleroza),
apar tulburarii circulatorii fata de care organismul reactioneaza prin cresterea efortului cardiac si deci
prin marirea presiunii asupra sangelui din artere (hipertensiune arteriala). Cresterea presiunii
arteriale este insotita de pericolul ca sub actiunea ei sa se rupa peretele vreunei artere si sa produca
o hemoragie. Cele mai frecvente accidente hemoragice se produc in vasele creierului (hemoragii
cerebrale) si ale inimii.

c) Rolul tesutului muscular

Datorita tesutului muscular si in raport cu proportia acestuia, peretele arterial este contractii, si
astfel, in unele cazuri, lumenul vasului se poate ingusta, iar in altele se poate largi, producandu-se
deci fenomene vasomotorii, adica vasoconstrictie si vasodilatatie. Rolul acestei vasoconstrictii este
dublu: pe de o parte, acela de a contribui la propulsarea sangelui („inima periferica”), iar pe de alta
parte, acela de a regla debitul de sange in diferitele teritorii ale organismului.

d) Presiunea sau tensiunea arteriala

Sangele inainteaza prin vase si trece prin retelele capilare din tesuturi sub actiunea presiunii care se
exercita asupra lui, ca urmare a sistolei ventriculare. Presiunea sub care se gaseste sangele in artere
(presiunea arteriala) se datoreaza mai multor cauze. Principala cauza este puterea cu care se
contracta muschiul ventricular, deci forta cu care este lansat sangele in sistemul arterial. In cazul
cand miocardul este bolnav (miocardita), forta sa de contractie se micsoreaza, presiunea arteriala
scade si se produc diferite tulburari de circulatie.

Nivelul presiunii arteriale este profund influentat si de rezistenta pe care o intampina sangele in
cursul inaintarii sale prin vase, fiind direct proportional cu aceasta. Necesitatea de a invinge
rezistenta provocata de frecarea sangelui in peretii vaselor de mici calibru (arteriole, capilare)
reclama un efort considerabil din partea inimii. De aceea, cand se produc fenomene de
vasoconstrictie, presiunea creste (hipertensiune) si – invers – cand are loc vasodilatatia, ea aduce
dupa sine si o scadere a presiunii arteriale (hipotensiune).

Presiunea mai depinde si de volumul de sange impins de fiecare sistola (volum sistolic). Persoanele
care consuma multe lichide au un volum de sange anormal crescut, din care cauza inima este obligata
sa efectueze un efort mare, provocand, in acelasi timp, si o crestere a tensiunii. Micsorarea
elasticitatii peretelui arterial obliga inima la un efort mai mare si prin aceasta se realizeaza o crestere
a presiunii. Persoanele in varsta au de obicei o presiune arteriala mai ridicata decat cele tinere. La
aceasta contribuie in cea mai mare masura treptata sclerozare a vaselor.