2.

7 Atitudinile de fuga (evitare) în viata de toate zilele

Fuga se prezinta variat si ia forme care pot însela interlocutorul sau chiar pe noi însine. Cunoasterea
tuturor fetelor posibile ale atitudinii de fuga este un instrument pretios pentru a-i cunoaste pe ceilalti,
pentru a se cunoaste mai bine pe sine si de a dezvolta alte atitudini mai pozitive.

Iata câteva exemple tipice din viata cotidiana:

- Tipul surmenat: mereu împrastiat, agitat, merge repede, abia daca priveste oamenii, ca si cum ar
dori sa-i evite; nu are niciodata timp, nu poate face fata la tot ceea ce are de facut.

- Tipul blocat: se simte paralizat imediat ce trebuie sa rezolve o problema, sa ia legatura cu cineva, sa
faca o reclamatie. Modest, timid si tacut, el nu face nimic. Asteapta, dar ar vrea sa actioneze si îsi
priveste cu durere pasivitatea.

- Tipul moale: are aerul calm si deodata nu mai suporta situatia. Izbucneste, dar fara nici o eficienta în
rezolvarea situatiei. Provoaca mai degraba râsul, ceea ce-l enerveaza si mai mult.

- Tipul care amâna: are mereu o motivatie buna pentru a amâna ceea ce trebuie sa faca; deviza sa
este sa nu decida nimic. În definitiv, îi este teama sa actioneze, deoarece îi este frica sa înfrunte o
deceptie. Asteapta nu se stie ce catastrofa.

- Tipul veleitar: începe un lucru, însa nu-l termina niciodata. Pentru a-si ascunde mai bine pasivitatea,
începe mai multe lucruri si se alatura tipului surmenat.

- Tipul observator: martor sau domnisoara de onoare; acesta nu participa si refuza sa ia parte la ceva.
Noul observator modern prefera sa-si îmbrace pasivitatea în cuvinte savante si în analize, dupa
împrejurari.
- Tipul vinovat: duce greul lumii si cauta mereu pe cineva care vrea sa-l ierte. Îsi cere iertare cu orice
ocazie si face orice pentru a fi purificat. Are grija sa nu-i deranjeze pe altii.

- Vesnicul asistent: tipul din culise, asistent devotat, nu se simte bine decât pe planul secund. Duce
servieta smerit, pierde pasul imediat ce este adus în prim-plan. Prefera sa-si acopere pasivitatea cu
modestie si spirit de abnegatie.

- Tipul ideologului: stie foarte bine sa explice ca problema este pusa prost si ca ar fi bine sa se
reflecteze la aceasta pe ansamblu. De altfel, adauga: "Pentru rezolvarea acestei probleme, nu e nimic
de facut atât timp cât întregul sistem nu va fi schimbat". Asteptând, propune mai ales sa nu se faca
nimic.

- Tipul altruist sau binevoitor: vrea atât de mult sa fie dragut pentru a se face bine vazut si îndragit,
încât sfârseste prin a fi exploatat si ceilalti abuzeaza de el, iar el continua sa accepte situatia. Adesea,
în spatele acestui tip se ascunde vinovatul.

- Tipul pesimist: este foarte activ, pentru a explica si a demonstra ca nu este, în mod hotarât, nimic
de facut si ca, în orice caz, nu va reusi sa rezolve problema. Aceasta atitudine se asociaza cu ideologul
si observatorul. În spatele ei se ascunde un puternic sentiment de neputinta.

- Tipul dependent sau asistatul: asteapta totul de la ceilalti, de la întâmplari sau de la sistemul social.
El este consecinta clasica a ideologului, observatorului si pesimistului.

- Tipul indiferent: adesea este înclinat spre împacare, nu-si spune niciodata parerea si-i lasa pe altii sa
decida în locul lui: "Mi-e totuna", spune el. Si totusi, starile de framântare, supararile sau câteva
dureri de stomac sau migrene arata ca nu este atât indiferent, ci mai degraba ca n-a gasit mijlocul
fericit de a-si exprima sentimentele si sa fie în acelasi timp acceptat social.

- Tipul îngaduitor: nu este contrariat, mereu de acord cu tot, nu suporta conflictul. În spatele acestei
relatii armonioase se ascunde adesea multa frica de a displacea si vechi angoase. Prefera sa spuna ca
trebuie sa avem simtul disciplinei.

- Tipul care vrea sa fie iresponsabil: are mereu un argument, o lege, un text sau un pretext pentru a
va explica faptul ca regreta tot si ca nu este de acord cu nici o idee, cu nici o persoana. Nu stie bine ce
are de facut.

- Tipul las: intra usor în panica: o frica mai veche îl înclesteaza si îl paralizeaza. Nu-i ramâne decât sa
evite situatiile dificile, oamenii cu care nu este de acord, de care nici nu vrea sa auda si pe care îi
evita. "Hai sa fugim" este deviza sa.

- Tipul lamentabil: cauta sa se faca compatimit, sa para sarman, "un biet om", pe cât se poate demn
de memorat. Criticile sale continue îi tin loc de fapte. "Pentru ce sa astepti?", spune el. Dar el ce
asteapta?

- Tipul conformist: prefera sa ia culoarea mediului înconjurator. În colectivitate trece neobservat si se

amesteca în grup, de frica de ceilalti. Pentru a evita sa fie devorat de mediul înconjurator, el se lasa
absorbit si oarecum devorat. El numeste acest fapt realism, adaptare sau grija colectivitatii.