Euharistia

„Euharistie” înseamnă „mulţumire”, dar acest cuvânt se foloseşte cu un alt înţeles, cel de
Sfânta Cuminecătură sau Sfânta Împărtăşanie.
Atât prin Euharistie, cât şi prin Împărtăşanie şi Cuminecătură, noi înţelegem Trupul şi
Sângele Mântuitorului Hristos pe care Le primim atunci când ne împărtăşim sau despre care
ştim că se află pe Masa Sfântului Altar, unde întotdeauna sunt prezente în chivot, pentru
împărtăşirea celor care trebuie să se împărtăşească grabnic, în special pentru bolnavi, ceilalţi
credincioşi fiind sfătuiţi să se împărtăşească la Sfânta Liturghie.
Sfânta Liturghie este o repetare a Cinei celei de Taină din punct de vedere euharistic,
întrucât Domnul nostru Iisus Hristos, după mărturiile Sfântului Evanghelist Luca şi ale
Sfântului Apostol Pavel din Epistola I către Corinteni, a zis: „Aceasta să o faceţi întru
pomenirea Mea”.
Iisus Hristos nu a dat pâine obişnuită, ci a dat pâine euharistică, a dat, de fapt, Trupul Său
sub chipul pâinii, iar apoi a oferit nu vin, ci chiar Sângele Său, vin prefăcut în Sângele Său.
Prescura anume pregătită şi vinul amestecat cu apă, anume pregătit, se preface, prin
rugăciunile preoţilor, în Trupul şi Sângele Mântuitorului, în Sfânta Euharistie, cu care se pot
împărtăşi credincioşii.
Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se pomenesc separat, pentru că
înfăţişează Jertfa Mântuitorului, Care a pomenit separat Trupul şi Sângele la Cina cea de
Taină, deşi ele sunt împreună în alcătuirea umană. Aşadar, El n-a făcut altceva decât să arate
că e vorba de Trupul care se jertfeşte şi de Sângele care se varsă spre iertarea păcatelor.
Noi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele cu care Domnul nostru Iisus Hristos a înviat din
morţi şi S-a înălţat la Ceruri, bineînţeles acestea cuprinzând în sine Trupul şi Sângele cu care
Mântuitorul S-a răstignit pe Cruce.
Sfânta Euharistie se realizează la epicleză, adică atunci când credincioşii cântă: „Pe Tine
Te lăudăm...”. Atunci preotul se roagă ca cinstitele Daruri ce sunt puse înainte să se prefacă în
Trupul Mântuitorului, iar ceea ce este în potir, vinul amestecat cu capă, să se prefacă în
Sângele Mântuitorului. În momentul acesta, prin lucrarea Sfintei Treimi, se realizează ceea ce
noi dorim să avem spre împărtăşire, adică Trupul şi Sângele Mântuitorului. Dumnezeu-Tatăl
Îl trimite pe Duhul Sfânt prin care cinstitele Daruri ce sunt puse înainte se prefac în Trupul şi
Sângele Mântuitorului.
Trupul şi Sângele Mântuitorului nu le primim separat de sufletul şi de dumnezeirea lui
Iisus Hristos. El este o persoană în două firi: este Dumnezeu adevărat după firea
dumnezeiască şi este om adevărat după firea omenească. Iar om adevărat înseamnă să ai trup
şi suflet. Când ne împărtăşim cu Domnul nostru Iisus Hristos, ne împărtăşim cu Trupul şi
Sângele, cu sufletul Lui, cu dumnezeirea Lui, cu El întreg.
„Taina aceasta nu suferă ispitire”, se spune într-o alcătuire de la slujba sărbătorii Naşterii
Domnului nostru Iisus Hristos.
Euharistia este o Taină mare, ceva mai presus de fire, dumnezeiască, pe care mintea
noastră mărginită nu o poate înţelege. Trebuie doar să-I mulţumim Domnului.
Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Sfânta Euharistie au darul de a
aduce viaţa, de a înmulţi viaţa, de a da putere din puterea Mântuitorului, viaţă din viaţa Sa1,
viaţă întru Lumină, mântuire. Căci Sângele Domnului curăţă pe tot omul credincios, care se
împărtăşeşte dintr-Însul, de tot păcatul, cum curăţă focul fierul de toată zgura.
Pentru creştiniii ortodocşi, Euharistia este:
- Taina Tainelor;
1
Cuvântare a Părintelui Teofil Pârăian
 - Adevăratul Trup şi Sânge a Domnului nostru Iisus Hristos, care Se dă spre iertarea
păcatelor;
- Izvorul vieţii duhovniceşti;
- Ceea ce ne aduce în comuniune cu Dumnezeu;
- Cea mai desăvârşită cale de a ne arăta iubirea pentru Dumnezeu, mulţumindu-I pentru
toate câte a făcut pentru noi;
- Semnul real şi vizibil prin care suntem cu adevărat mădulare ale Trupului lui Hristos,
Biserica.
Săvârşitorul Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, ca urmaşi ai Sfinţilor Apostoli2.
Cu învoirea şi din încredinţarea episcopilor şi preoţilor, diaconii pot duce şi împărţi
Sfânta Euharistie celor bolnavi sau celor din închisori.
Primitorii sunt toţi creştinii care nu s-au despărţit sau nu au fost excluşi din Biserică şi
care s-au pregătit pentru primirea Sfintei Euharistii prin Taina Pocăinţei.
Efectele Sfintei Euharistii sunt:
a) unirea celui ce se împărtăşeşte cu Iisus Hristos, după cuvintele Lui: „Cel ce mănâncă
Trupul Meu şi cel ce bea Sângele Meu petrece întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56);
b) aduce cu sine curăţirea de păcate, progres în viaţa duhovnicească, fiind şi arvuna vieţii
veşnice, precum rezultă şi din formula împărtăşirii: „Se împărtăşeşte robul lui
Dumnezeu (N) cu cinstitul şi sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”;
c) primirea garanţiei învierii şi a nemuririi: „...cel ce va mânca din pâinea aceasta viu va
fi în veci” (Ioan 6, 51).
Din dogma prezenţei reale a Mântuitorului Hristos în Sfânta Euharistie prin prefacerea
elementelor euharistice în Trupul şi Sângele Său, decurg mai multe consecinţe de ordin
dogmatic, care se pot rezuma în următoarele:
1) După prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului, Sfintei Euharistii i se
cuvine aceeaşi adorare sau închinare pe care o dăm Mântuitorului Hristos;
2) Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Domnului, ne împărtăşim şi cu dumnezeirea Sa,
căci dumnezeirea Mântuitorului rămâne nedespărţită de omenitate în Persoana Sa;
3) În fiecare părticică din pâinea şi vinul euharistic după prefacere se află Iisus Hristos
întreg, sub ambele naturi. Sfărâmarea şi împărţirea se referă la elementele euharistice,
nu la Trupul şi Sângele Domnului, care nu se sfărâmă şi nu se împart, ci rămân unite şi
întregi, aşa cum au fost şi în Persoana Mântuitorului;
4) Indiferent în câte locuri se săvârşeşte Sfânta Euharistie în acelaşi timp, în toate aceste
locuri se află unul şi acelaşi Trup şi Sânge al Domnului, deci Acelaşi Hristos întreg.
Aceasta deoarece pâinea şi vinul de pe Sfânta Masă a fiecărui Altar se prefac în unul şi
acelaşi Trup şi Sânge al lui Hristos, formând o unitate cu Trupul lui Hristos din ceruri;
5) Pâinea şi vinul prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului rămân trup şi sânge atâta
vreme cât durează aceste elemente şi nu numai în momentul în care creştinii se
împărtăşesc cu ele. De aceea, ele trebuie păstrate cu cea mai mare grijă în vase sfinţite,
atunci când sunt pregătite pentru împărtăşirea bolnavilor sau a altor categorii de
credincioşi, care nu pot fi prezenţi la sfinţirea elementelor euharistice (pentru călători,
ostaşi etc.).

Enculescu Nicoleta – studentă anul al II-lea, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian

Patriarhul” – Bucureşti, specializarea Teologie Didactică

2
Pr.prof.Dr.Isidor Todoran, Arhid.prof.Dr.Ioan Zăgrean – Dogmatica Ortodoxă. Manual pentru Seminariile
Teologice, Editura RENAŞTEREA CLUJ, 2000, pag.310-315