Mixer

CAIETUL DE REȚETE
DIN DELTA DUNĂRII

București 2020
 Mixer

CAIETUL DE REȚETE
DIN DELTA DUNĂRII

București 2020
CAIETUL DE REȚETE este un proiect al grupului Mixer, inițiat
de Ana Botezatu și Corina Bucea în 2012, care în 2020 a ajuns
în Delta Dunării, cu sprijinul asociațiilor Letea în UNESCO și
Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis.
Construit în jurul caietului de rețete, proiectul include un pro-
ces de documentare și arhivare a materialelor vizuale și a unor
elemente de cultură și istorie personală ale femeilor din comuna
C.A Rosetti, una dintre cele mai izolate din Delta Dunării.
Platforma online prezintă o selecție din rețetele colectate pe par-
curs, fragmente din caietele din care au fost preluate, fotografii
din procesul de documentare, ilustrații și desene realizate pe
parcurs.
Punctul de plecare al arhivei este interesul pentru materialul do-
cumentar reprezentat de caietele de rețete (ca obiect propriu-zis,
deseori profund intim, ca element specific al patrimoniului
gastronomic, ca mediu de transmitere) dar și pentru poveștile
personale sau istoriile colective din jurul gastronomiei locale
(istoria unor rețete, povești despre transmiterea lor, de familie sau
despre comunitate).
Două componente sunt importante în această colecție: arhiva, ca
element permanent, care s-a materializat în această publicație,
precum și spațiul temporar, documentar, în care ne propunem
să aducem în mod egal prezența femeilor prin intermediul căro-
ra am documentat rețetele și poveștile în jurul caietelor de rețete
(interviuri audio, video).
Caietul de rețete din Delta Dunării reflectă și diversitatea etnică
locală, distribuită istoric între români, ruși lipoveni și ucrainieni
în cele patru sate - Letea, C.A. Rosetti, Periprava și Sfiștofca.
Le mulțumim doamnelor: Luminița Cernișov și Paula Tutov
(Periprava), Rodica Burduja, Ioana Stafie, Ioana Maxim,
Viorica Maxim, Florica Snihur, Rodica Maxim (Letea), Maria
Parmac (Rosetti), Pașa Cusmin (Sfiștofca) și Ana Costin (Sulina)
pentru timpul acordat și pentru plăcerea de a ne primi în viețile
și bucătăriile lor.
Vă invităm să explorați materialele care stau martor acestui par-
curs intim în universul feminin deltaic, baza imensului patrimo-
niu imaterial local.
Luminița Cernișov . Periprava
 CINE A VENIT ÎN CURTEA ȘI ÎN CASA NOASTRĂ
ȘI A PLECAT NEOMENIT? NU EXISTĂ!
Născută, crescută la oraș, la Tulcea.
Mi-am cunoscut soțul la Tulcea.
El lucra în sat și ne-am hotărât să
venim aici și ne-am adaptat zonei.
Este foarte mare diferența. Nu este
un sat ca oricare. Nu e apă curentă,
energie electrică pe vremea aia, era
nu era, probleme erau veșnic. De
exemplu, duminică am stat o zi în-
treagă, o parte din sat fără curent.
Acum duminică, dar în urmă cu
20 de ani vă imaginați.
Cum a fost cand v-ați mutat?
Contează foarte mult omul de
lângă tine. Dacă te susține, sau
îți înțelege nevoile, dorințele și îți
vine într-ajutor, treci foarte re-
pede. Dacă iubești natura, iubești
munca, nu te oprește nimic. Dar
cred că un factor hotărâtor este
persoana de lângă tine.
Mie nu mi-a fost greu cu gătitul.
Specialitățile din pește eu le-am
învățat aici. Ca să o iau puțin altfel,
nu mâncam pește. Acum mănânc
pește bine, foarte bine, încă mai
îmi dă soțul bucățile cele mai
bune. Copiii se descurcă mai bine
cu peștele, fiecare osișor, eu mă
mai uit la el și atunci îmi dă mie
unde are mai puține oase.
Noi mâncăm mix. Mâncăm de
două ori, maxim de trei ori pe
săptămână pește. Mai vine și brân-
zica și lăpticu, pâine de casă, orice
facem.
Paula Tutov despre Luminița
Cernișov:
Eufrosina o chema pe bunica. Și
când a venit fina la noi (Luminița)
și s-a căsătorit cu vărul meu este
tradiție ca înainte de căsătorie, se
rebotează, se miruiește. Noi sun-
tem lipoveni, ea fiind româncă. Noi
suntem toți români, dar na, religia.
Fiecare avem câte o religie. Eu din
bunică, din mama, din străbunică,
toată lumea suntem din sat și toți
suntem lipoveni. Pe ea am adus-o
de la Tulcea, româncă mama, tată,
trebuia să o acceptăm, să vină în
biserică, să o cununăm. Nu pu-
team așa, trebuia să o rebotezăm.
Stând la bunica acolo, i-am pus
Eufrosina.
Facem și după plăcerea gustului. sărbătoare. În post este fără carne
De exemplu eu fac turte. Tot și tot o faci și tot te saturi.
aluatul de pâine numai că îl prăjim,
De sărbători, cu cărniță. Dacă e cu
că altfel nu te îngrășă și nu e bun!
cărniță, pui cărnița, spumezi și în-
Turta e în mod normal rotundă,
cepi să pui cartofii, sfecla, morco-
puțin aplatizată așa, o lași crește
vii, țelina, varza, ceapa, ardeiul,
puțin, o pui, o prăjești, pe o parte
cam tot. Toate se răsfierb și o ro-
și alta. Eu le tai pe din două și arată
șești, cam atâta și pui verdeața și o
ca o brânzoaică (ca o piroșkă ne-
roșești.
umplută). Mănânci la felul princi-
pal, cu tocăniță, cu ciorbă, cu ce ai, Freci roșiile, dacă ai proaspete, pui
după aia o tăiem în două și punem proaspete, dacă nu un pic le călești.
unt, când suntem bogați, și un gem Alți fac prăjeală, deci ceapa călită
sau miere și o mănânci la desert. E și bulionul, pasta de tomate, suc
cu totul altceva. E un alt gust! de roșii, sau roșii tocate, depinde
de anotimp, iar alți nu prea mai
Noi și acum facem, coacem pâine,
pot cum este în ziua de astăzi cu
tăiem și punem cu ulei. Când mi-e
prăjelile și pun crudă. Tot ciorbă
dor, coacem pâine, la noi la Tul-
iese! Alții, după ce este gata, pun
cea așa era, cu ulei, vin și cu zahăr,
smântână din abundență, se pune
înmuiai într-o farfurie și puneai
și în oală la fiert, se pune și sepa-
pâinea aia fierbinte. Nu compari
rat. Alții nu pun deloc. Aceasta este
gustul ăla cu nimic. Trebuie să-l
ciorba. E mai sărbătorească.
cunoști mai întâi.
Mai este pahliopka care este tra-
dusă cumva în supă și este mai
Ciorba roșie economă cumva. Nu pui sfeclă.
Nu știu dacă la români se face, la
Plăcintă cu zahăr
ucrainieni se face și la lipoveni nu
doar aici, peste tot la lipoveni. Ce însemna? În aluat apă, sare și
Pe timp de vară o facem cu varză făina efectiv. Întinsă foaie cât de
proaspătă, pe timp de iarnă cu subțire poți, o ungi cu ulei, o pre-
varză murată. Și sfeclă, sfecla e ne-sari cu zahăr, aduni mărginile ca să
lipsită! nu curgă în momentul prăjirii și o
prăjești. Nu vă spun cât de bună e.
Această ciorbă este una din meni-
Și acum de fiecare dată, las câte o
urile principale, că este cumva și
bucățică și împărțim. Nu este decât
convenabilă și sățioasă și ajunge la
zahăr și uleiul ală.
toți, la familiile mai mari și la
Paula Tutov . Periprava
 FIECARE GOSPODINĂ ÎȘI CUNOȘTEA SOBA.

M-am născut aici, suntem doi la Ce le-ați făcut la copii (care au venit
părinți, eu și un frate. Prăinții mei din Anglia în vizită)?
sunt tot de aici. Borș de pește, prăjit, grătar de
De la școală ne-am găsit un pic de scumbie, icre de știucă, plăcinte.
muncă la Tulcea, soțul lucra tot la De brânză – scrutin. Foile de mână,
Tulcea și ne-am dat noi seama că brânza de vaca noastră, ouălele din
ne-am întoarce tot înapoi în sat. cuibar, ca la mama acasă. Am făcut
Ceva ne atrăgea, ne plăcea. Am o plăcintoaie de cred că avea 8 kile.
venit cu un copilaș mic înapoi în Fata mea zice: Mama castronul ăla
sat. Și de atunci a început, ne-am care era pe masă cu brânză, vrei
cumpărat casă, ne-am luat ani- să spui că l-ai pus tot? Da, zic! În
male, una, după aia am înmulțit. veci cred că nu o să ți se coacă câtă
La 18 ani mi-am cumpărat o vacă greutate ai pus acolo, dar a fost
în Letea. Era cadoul meu de majo- bună, bună!
rat. Facem vareniki – colțunași.
Ne-am crescut copiii cu acel lapte. De obicei facem cu brânză. Dar eu
Am trei copii. Două fete și un bă- când eram mică nu mâncam brân-
iat. Noi când am cumpărat casă, ză, și acum mănânc numai de la
nu aveam curent și aveam un copil mine, mi se făcea de bunica poftele,
mic în brațe și altul pe drum. Am adică cu caise, cu căpșunele, cu
prins la lampă. agude, agriș.
La Tulcea am născut doi copii, pe
al treilea m-a apucat aici în sat și Erau dăți când veneam la buni-
aveam noroc că a fost o asistentă ca, pe timp de toamnă, să zicem,
în sat, profesionistă și m-a ajutat. roșiile alea târzii, zaharoase, dar
roșii erau, sămânță din sămânță,
Ne-am crescut copiii binișor așa,
nu ca acum, zici că e roșia ta, dar
nu foarte bogat dar fără lipsuri, cu
de unde e sămânța?
lapte de vacă, pește proaspăt. Soțul
a fost pescar.
Ne punea plătică din aia mare, Era mărul la răzuitoare, două trei
ceabac noi îi spunem și era grasă mere, mai luai o pară și două, trei
toamna. Și o săra și o usca. Și cu caise și îl făcea. Îl împreuna din
roșia aia târzie și peștele ală gras și amândouă părțile, că punea pe
vinul tulburel. Că nu era cu una, mijloc fructele, un pic stoarse cu
două, hai la bere, că vrei un vin, că zahăr și împreuna acel rotund.
vrei roze, un merlot sau de Urlați. Cuptorul fiind încins, pentru că
Când iese tulburelul, punea la puneam vreo cinci gluge de stuf
fiecare o cănuță. Eram o familie așa, cât să intre în cuptor, să nu
modestă și noi eram mulți, deja împingă peretele. Ne-am învățat
am ajuns că veneam și noi fami- noi, le făceam de cu seara, să nu
lii, cu copii. Toată lumea avea loc și vină ploaia și făceam focul. Era
toată lumea pleca sătulă. foarte încins, să se coacă pâinea
Era o femeie (bunica) ce sătura pe tocmai.
toți…ea știa de unde. Și a doua zi Când cuptorul este gata, scoți
parcă tot avea și a treia zi tot avea.. cenușa, că aia încă mai degajă și ca
avea timp de toți. Ea la rândul ei probă luam stuful ală și îl băgai în
avea soț fără un picior și pensie cuptor. Dacă se inflama, însemna
mică, te miri și de unde. Așa erau că e fierbinte și că ți se arde mân-
oamenii înainte. carea. Lăsai soba să se aerisească.
Țin minte la bunica din partea Fiecare gospodină își cunoștea
tatălui, din aluat de pâine făcea ro- soba.
tunduri mari, lipii și punea fructe.
Deci tot ce era de sezon și la
soacră-mea la fel. Când făceai Piroșka
pâine, rar sau poate niciodată, să Un pic de drojdie, apă caldă, un
nu faci și ceva aparte. Chiar dacă vârf de sare și făină cât cuprinde.
aluatul același. Dar inventa, orice Ai făcut aluatul, îl lași să crească.
mămică, pentru că nu era așa de- Drojdia crește. Apoi faci bulinuțe
serturi și voiai să-ți resfeți copilul. mici pe care le aplatizezi sau le dai
Pâine era pentru mâncare, făceai cu făcălețul să fie rotunde. Pui pe
cam pentru o săptămână. Eu am o parte brânzică proaspătă cu ou
apucat de am copt pâine. Pâinea a și sare. Întorci partea celalaltă, o
început să vină acum recent pe la închizi și pui la prăjit.
magazine, după revoluție.

Deci ce era sezonul. Culegeam

dude. Asortate îmi plăceau.
Malasolka, vine o denumire care
înseamnă puțin sărat.
Peștele, curățat, spălat și pus sare.
Diseară punem sare și mâine di-
mineață, îl și facem. Se poate și mai
rapid, peste câteva ore, depinde de
pește, știuca ia (sare) mai repede,
crapul mai greoi. Îl pui la sare, di-
mineața îl clătești, îl pui la fiert și
cartofii în coajă. Se fierb separat.
Nu știu cum se făcea înainte,
dar s-ar putea să mai piardă sare
peștele, să prindă cartofii și să
rămână tari. Din experiență multă,
le mai și reinventăm.
Atâta e rețeta, scoți cartofii fierți
pe masă, în coajă, peștele separat,
fiert. Un mujdei consistent.
Și mujdeiul asta gros, tot noi l-am
inventat. Vorbind cu pescarii,
înainte mujdeiul nu era mujdei,
era saramură. Așa se numea.
Din oțet, sare și un pic de zeamă de
la ciorbă. Usturoiul pisat, nu strivit
ca acum. Mai pui o ciușcă, aia era
saramura tradițională.
Peștele stând în sare, sunt mai
multe rețete și toate au gustul lor.
Chiar dacă este numai pește și
sare. Cel care stă un pic este altfel.
Înainte puneam ligheane de pește,
că nu erau frigidere și stătea.
Mai este acest pește pe care îl
speli și îl pui la uscat. Îl pui la
soare, se zvântă și se usucă. Îl scoți
și-l mănânci cu o roșie, e altceva.
Orice pește se și usucă și se afumă.
Scrumbie afumată
Îl curăț, îl spăl, să nu aibă sânge în
el, într-o apă, două. Îl pun în apă
rece să steie, să se întărească. Stă
ore, dacă e nevoie, schimb și apa.
Sau dacă e cald, pun și o sticlă de
apă înghețată, sau un boț de alt
pește sau carne dacă mă grăbesc,
ca să prindă răceală.
Îl scot, îl scurg și îi pun sare. Și stă
la sare 12 ore bune, poate 20. Poate
câteodată apucă, când e rece, 24.
Dar cam așa și atât. Apoi îl clătesc
un pic de sare și îl pun la zvântat.
Alții îl țin mult la sare și apoi îl
desărează iară, deci mai e o rețetă.
Nu toată lumea face la fel.
Îl pun la uscat pe sârma de rufe, fac
agățători și pun fiecare scrumbie.
Dacă începe cumva mai spre mai,
când începe deja musca, iau niște
tifoane curate și pun peste și cu
cleștișoarele de rufe prins, să nu
pătrundă musca.
Mă uit la ea și știu deja, știți ochiul
gospodinei, când este gata și mă
pregătesc cu cazanul pentru afu-
mat. Avem un cazan mare, fără
fund. Sub el se face un șanț de vreo
doi metri, iar la început o găurică,
unde pui lemnele. Peste el rămâne
jarul. Abia apoi pui rumeguș de
care ai, că nu cred că este pe alese.
Sau se mai pune bucățele de salcie
verde. Acel butoi are grătare și tot
așa ca pe sârmă mi le pun, cu
cârlig și dau drumul la afumătoare
și merge câteva ore. Depinde cât
forțezi sau lași mai lejer. O acoperi
bineînțeles, acel butoi și stă la fum.

Nuntă în Periprava

Devichniki este seara fetelor.

Se îmbracă mireasa și toate fetele aduceau, luau mireasa și apoi la
care rămân în sat, fete trebuie să cununie. De la cununie, mergea
fie nu altceva, vin de braț, de-a toată lumea la cort sau la casă și era
latul străzii, un rând, al doilea, al ciorba asta prima, asta roșie, felul
treilea, depinde câte fete sunt, mai doi era ori cartofi ori orez ceva cu
mici, mai mari, și cântă cântece de carne, să sature tot satul , cu popă,
despărțire. Mireasa iese în poartă, cu icoană, cu tot acasă.
lângă ea domnișoara de onoare, cu După aceea pleacă fiecare acasă și
stiva de batiste și pune la fiecare veneau doar invitații. La cununie
domnișoară buchețelul și batista. biserica era plină, tot satul. Popa
La domnișoara de onoare o pam- pleca acasă cu tot alaiul lui și cu tot
blică să se vadă că ea e mai deose- satul și veneau invitații și începea
bită și cu floricică. nunta.
Poftește mireasa în casă, servește
cu prăjituri de casă, un pahar de Cine gătea la nuntă?
suc și cât li se permite.
Bucătăresele, că-i vecină, că-i
Înainte poate se mai măritau fe- mătușă...cele care găteau la toate
tele cu zorul, dar acum din ce îți nunțile trebuiau plătite…dacă nu
povestesc eu, puteai sa fii și fericită,
aveai încredere. Exista una două în
că ți l-ai ales cumva. care aveai încredere, care răspunde
Și tot exclus să te culci cu soțul. și restul săreau în ajutor.
Nici în seara aia. Dimineața te îm- Era cineva cu responsabilitate, să
brăcai cu hainele de mireasă, știe dacă a pus sare. Cozonul la fel
mirele la el acasă, îl luau nașii, îl se pregătea la nuntă.
Pașa (Parascovia) Cusmin . Sfiștofca
 CUM ÎMI CADE MIE COCA LA MÂNĂ,
EU ȘTIU DACĂ E COCA BUNĂ.

V-a învățat cineva să gătiți? Fedea era mai mic cu trei ani, și noi
eram ca gemenii, eu nu plecam fără
Singură am învățat de când sunt eu,
el și el fără mine. Restul fraților erau
mama a făcut 4 fete și un băiat. Toți
separați, erau mai mici sora mai mare
știm să facem mâncare din capul
ne bătea că făceam numai năzbâtii și
nostru.
noi fugeam.
Eu la 12 ani făceam pâine acasă.
Viața era mai frumoasă când eram
Mama făcea casă în centru, este
tineri. Pe jos, de mânuță cu frati-miu,
o casă mare, mai încolo un pic de
am plecat la Cardon. Era pescărie, iar
biserică, învelită cu tablă. Dar noi
bunelul meu era acolo. Îi ajutam la
făceam cu sor-mea mai repede cior-
setci, să le descurce, să sortăm peștele,
bă, pifteluțe de pește, malasolcă.
10 kilometri trebuia să cărăm peștele
Lumea era la clacă, iar noi ajutam
până la Sfiștofca. Și m-am pierdut cu
cu mâncarea, sor-mea era cu doi ani
frati-miu prin pădure. Nu știam unde
mai mare ca mine. Munceam amân-
suntem. La drumul vacilor, la Rosetti,
două.
am văzut luminile satului. Mama era
Când tata a plecat pe ocean, mama fiartă.
a rămăs cu cinci copii. Nu era ca-
Bunelul meu când era la Cardon,
nalul atunci, pe timpul ală. Mama
pescar, eu am fost cu fratele meu
ținea în baltă porci. Eu cu frati-miu
acolo. Avea o casă rotundă, o clădire
plecam cu sacul să dăm mâncare
în pământ jumătate. Numai stuful
la porci. Când tăia mama porci,
era deasupra, avea și o poartă, tot de
păi porci erau. Gâștele veneau ca
stuf, nu intra aerul acolo. Iarna, tăiau
soldații la baltă.
gheață (de pe Dunăre) și o băga acolo.
Țin minte când eram cu frati-miu și Vara aveau gheață. Duceau peștele la
când mergeam la biserică, în postul cherhana pe pat de gheață de acolo.
mare. Noi ce făceam? Luam pâine,
Erau mulți pescari la Cardon, se
puneam untură, puneam pe pâine.
adunau acolo. Ziceau, băieți mâine
Noi proști copii, nu știam, dar mama
este ger. Se adunau toți și mergeau să
știa că am umblat acolo cu lingura sau
taie gheață.
cu cuțitul.
Și zicea: cine a umblat acolo și ne Ghețarul se făcea doar pentru pescari,
dădea nouă bataie. pentru pește. În case nu era: făceai în
A doua zi brânză am furat de la mama. fiecare zi mâncare acasă, a doua zi nu
Ne obliga să ținem post, era tradiția. mai rămânea nimic.
Ciorbă de pește.
Pește se făcea cum îl făceau pescarii.
Spălai peștele, cartofi, ceapă și puțin
ulei, oțet și gata ciorba. Așa se fă-
cea la pescari. Noi acum băgăm de
toate.
Scordolea
Cartofi fiert, făcut piure și pește
sărat. Pui un strat de cartof, unul de
pește și cu mujdei. Se scoate osul.
Cartoful se amestecă cu usturoi,
mujdei. Se mai pune unt, sau ulei,
margarină. Depinde ce ai. Bați ca
lumea și faci un platou. Nu se bagă
la cuptor. E ca o salată beouf.
Ciorbă de storceag
Pun ceapă, pun apă, pun cartof, să
fiarbă. Peștele să fie pregătit fără os,
să fie tăiat feliuțe, ca la ciorba de
burtă. Cartof când este gata, ardei,
ceapă. Pui sare puțin, oțet puțin,
apoi pui pește, numai fără os som-
nul. Când dă în fiert, smântână bați
și cu ouă și ai băgat. Ouăle trebuie
să le bați cu apă sau sifon și cu oțet.
Pun oțet sau o lămâie întreagă, în
două, la fiert. Apoi zarzavat și iese o
ciorbă de nu știți ce mâncați.
Supă de ciocănele
Fac ca pifteluțe, fierb carne tocată,
puțin orez, ouă, sare, piper, pun apă
la crăticioară, am fiert pifteluțele.
Am făcut zeama – ceapă, ardei, pun
cartof, suc de roșie. Apoi am pus
pifteluțele de perișoare. Dă în fiert,
smântână și ouă bat, pun zarzavat
și o minune! Puneți și puțină sare,
după gust. Eu așa fac după gust.
Ardei umpluți
Am măcinat carne de vită, am măci-
nat și ciuperci, morcovi la răzătoare,
am pus și ceapă la călit, cu morcovi,
cu ciupercile, piper. Am mai pus suc
de roșii de casă cu gogoșar călit. Am
borcănele. Nu am folosit nimic de la
magazine. Amestecat, am umplut ar-
deii, am pus și ouă și sare și i-am pus
la fiert. La fiert pui apă, bulion sau
suc de roșii. Apoi scoți smântânică și
mănânci.
Aluaturi
Eu dacă fac, la 7 ouă, pun o cană de
zahăr, două de făină, una de ulei și iese
un pandișpan. Bat ouăle bine, pasta
fac oul, albușul, gălbenușul, separate.
Le pun apoi în lighean și amestec tot,
tot, tot. Pun și rom, apoi pun în tavă.
Pun cacao așa cu lingura, ca valul și
iese pandișpanul lux!
Pâinea o fac la fel, la un kil de făină
pun un pachețel de drojdie și apă
după mână. Cum îmi cade mie coca
de la mână, eu știu dacă e coca bună.
Mai pun și ulei puțin, să fie mai gus-
toasă, apoi pun în tavă și gata pâinica.
Facem gogoși și cu carne și cu varză și
cu brânză. Facem umplute și prăjite.
Alea cu carne sunt foarte bune, ca la
ruși.
Am de toate pentru iarnă. Pun și
gogoșari, castraveți, suc de roșii, bu-
lion, chiciac (ketchup). Compoturi,
dulceață, gem. Până anul trecut nu
cumpăram, luam numai din grădină.
Anul asta s-a uscat tot.
Compot și dulceață de struguri.
Magiun din corcodușe.
Rodica Burduja . Letea
 CE AI ÎN PLAN, AIA FACI, INDIFERENT CÂT
DE REPEDE TREBUIE SĂ FACI.
Și mama mea gătea când era mai
tânără, dar îmi plăcea când eram la
Chilia mergeam pe la mătuși, pe la
prietene. Și ne ajutam că atunci se
făceau petreceri în armată. Când
plecau băieții în armată, se făcea
petrecere. Ca o nuntă. Și nu erau
foarte multe cumpărate. Acuma nu
știu cât ați prins din era asta și din
era cealaltă. Ei, noi am prins destul
din cealaltă, dar și după revoluție,
la noi până a ajuns democrația
asta, libertatea asta, a durat ceva,
am fost mai inhibați în obiceiurile
noastre.
Eram mult mai … mai înapoiați nu
poți să zici. Mai înfipți în rădăcinile
vechi. Atuncia se cosea la coasă de
mână, se grebla cu greble de-alea
mari, nu știu dacă ai mai văzut un-
deva, nu știu dacă mai folosește
cineva. Eu mai am. Greble mari
de lemn, de câte un metru jumate,
doi. Era, era oricum diferit. Se ți-
nea foarte mult la sărbători, acuma
nu mai este, numai… Se ținea mult
la hramul satului, toată lumea con-
tribuia, toată lumea se implica.
Mai făceam pomeni, că socrii sunt
morți amândoi. Și tatăl meu este
mort. Și tata, nu că era ateu, dar
el nu prea merge la biserică. Pur
și simplu el a zis că la el credința
e în suflet, nu trebuie neapărat să
meargă să se afișeze undeva. Și mai
făceai un parastas, odată la nu știu
câți ani căutam să facem în post
că chipurile – să îi ierte păcatele.
Zicem și noi ce zic bătrânii.
În post căutam să facem de post,
bineînțeles. Da la aperitive făceam
salată de boeuf, de post. Maioneza
se face din pufuleți. Da, și nici nu
o am scrisă pentru că o știu foarte
bine.
Maioneza din pufuleți
Se înmoaie pufuleții într-un pic de
apă; dacă e multă apă, dai deopar-
te surplusul ăla de apă. Și începi și
pui ulei ca la maioneză. Sare, sare
de lămâie, ce-ți place – zeamă de
lămâie. Bine, pentru cantitate mai
mare, mai mulți pufuleți trebuie.
Cantitate mai mică, mai mică
pungă de pufuleți trebuie. Adică
nu absoarbe așa de mult ulei ca
gălbenușul, ca ăsta de casă. Da iese
galbenă și gustoasă, nici nu zici că
nu este de ouă.
Ce făcea bunica – cartofi copți în
sobă, cu ceapă coaptă, cu mură-
turi, cu ulei. Murăturile și cu pâine
cu ulei. Tata meu erau cinci frați
și fiecare avea copii destui. Și ne
adunam toți la mamaia – așa îi
spuneam. Și ea scotea o tavă de-aia
de cartofi copți și toți ne puneam,
avea o masă rotundă, și muiam
acolo la murăturile alea, așa buni
erau cartofii ăia copți.
Mie-mi place să le am (caietele de
rețete) chiar dacă este internetul
acuma foarte bogat, eu cozonacul
ăsta nu-l dau pe nimic, pe niciun
cozonac de-a lui Jamila. Nu știu,
mie ăsta-mi place și ăsta îl fac de
fiecare dată, de Paști. Se menține
proaspăt, este foarte gustos, da’
ține de la Paști și până de Înălțare,
nu mucegăiește, tot așa. Nu e mare
diferență, poate să zici că are două
trei zile de când este copt, adică nu
poți să-ți dai seama că este de trei
zile sau de trei săptămâni. (Și care-i
secretul?)E secret. Nu de la rețetă.
Se face o plămădeală opărită. Opă-
reala aia se face cu zer, se frământă
cu chisleac, cu smântână. Se pune
untură, nu ulei. Nu foarte mult,
cantitatea care trebuie să o pui.
Se frământă de vrei trei ori, patru,
până îl pui în tăvi ca să crească. Îl
lași să crească încet, pui în tavă nu
foarte mult, îl lași să crească câte-
va ore bune în tavă și dup-aceea îl
bagi în sobă. E o zi întreagă. Este.
Păi dimineața când m-am trezit de
i-am făcut opăreala aia, că trebuie
să se răcească, dup-aceea se pune
drojdia, dup-aceea se plămădește,
și-am plecat la muncă. Când am
venit de la muncă, între timp
Andreea l-a frământat de vreo trei
ori. Când am venit de la muncă,
atuncia ne-am apucat și l-am
modelat și l-am pus în tăvi. Și-a
stat în tăvi destul de mult, că de la
1 să zicem când am început și până
la 5 când am plecat abia l-am băgat
în sobă și acum Mitică l-a scos din
sobă.
Înainte se făceau în crătiți, că nu
avea atâtea tăvi, stătea o oră dar
acuma nu. Treizeci, patruzeci de
minute, nu mult. Faci în tăvițe
mici. Și așa și crătițile, le lua de la
o vecină la alta. Eu la Chilia unde
stau, stau într-o zonă unde este
IAS-ul și penitenciarul. Și veneau
femeile și făceau cozonac de luni.
Începeau să vină în săptămâna
mare de luni, să aibă timp să-și
facă toate cozonacul până de
Paști. Noi rămâneam ultimii. Să
folosească soba, da.
Cozonac
Se pun șase ouă la kilogram de
făină, dar numai trei albușuri și
șase gălbenușuri. La un kilogram
de făină, 100 de grame de zer se
dă în clocot, în care se pun două-
trei linguri de făină ca să opărești.
Dup-aceea dizolvi 60 de grame de
drojdie în lapte călduț. Când se La nuntă
răcește opăreala asta, atunci îl
De obicei se fac trei zile – sâmbăta
plămădești, pui drojdia, pisezi bine
este seara miresii. Se zice mărgele
opăritura aia, iar lași să crească
aici. Nu este cine știe ce, dar nu
puțin. Și-apoi începi să-i pui –
lipsește peștele marinat și varză cu
ouăle, cam 100 de grame de untură
carne. Și la desert cozonac, cor-
la un kilogram de făină, cam 100 de
nulețe sau cine sunt mai multe
grame de smântână. Se amestecă
gospodine așa și poate să satisfacă,
toate, pe rând, câte puțin. Ouăle
se fac plăcinte. Cu brânză. Apoi
bineînțeles bătute spumă, zahărul
duminică ziua, după ce vii de la
să fie topit, coajă de lămâie, de por-
cununie iar se pune masa. Mergi
tocală, de ce-ți place.
dimineața, te cununi la biserică
Mie la cozonac îmi place să pun
(noi sâmbătă ne-am cununat la
vanilie, alții pun rom. Eu pun rom
primărie, duminică dimineața la
în umplutură. Și după ce încor-
biserică).
porezi toate, lași să crească. Um-
Când vii de la biserică, se pune
plutura – nucă măcinată, cu rom,
peștele marinat iarăși, nelipsit,
cu albușurile care-ți rămân – le
adică un fel de aperitiv. Și dacă
bați spumă și acolo pui nuca măci-
sâmbătă a fost varză cu carne,
nată, cacao și întinzi. Și anul ăsta
duminică am făcut sarmale cu
l-am făcut … atât de mult am pus
varză. Și plăcinte, bineînțeles;
în el, că nici n-a vrut să crească
sâmbătă au pus cozonac și cor-
prea mult, a rămas mai băț. Adică
nulețe, că s-au făcut multe. Iar
un cozonac o dată pe an, da’ să
duminică seara la masa festivă
fie deosebit, că așa poți să faci în
aperitivele obișnuite – răcitură,
fiecare zi cozonac, da’ ăla de Paști
salată de boeuf. Bine, cumperi și
să nu întreacă pe niciunu’. De-aia
salam și cașcaval, dar brânză faci,
la patru kile de făină cred că am
nu cumperi. Măsline, icre, scrum-
pus două kile de miez de nucă. Se
bie marinată și apoi sarmale și frip-
unge cu ou când se pune în cuptor,
tură… Dulce – cozonac, cornulețe.
se unge cu ou când se scoate din
Atunci nu era încă tort.
cuptor, fierbinte, ca să îi pui bom-
La mărgele se mânca și se bea și se
bonele. Cocos, nu prea mă omor
dansa. Toată lumea venea, și ca-
cu cocos. Nici cu bomboanele, eu
valeri, și domnișoare, și familii…
sunt mai mult cu naturalele, da’…
Andreea îi place să orneze. Și ouă,
să vopsească cât mai multe și cu
multe culori.
Florica Snihur . Letea
 CĂ DACĂ NU-I BUNĂ FĂINA,
NICI PLĂCINTA NU-I BUNĂ.
Când eram și eu tânără, când eram
domnișoară – erau fete erau băieți o
grămadă, toți lucrau pe la ferme, că
erau ferme. Dar când s-a împușcat
pe Ceaușescu, ce popină frumoasă
aici la noi era. Cât pește, ce agricul-
tură. Toate toate era, frumusește. Și
toți salariați erau. Când a murit, s-a
furat, s-a dărâmat, nimic, și oame-
nii au plecat – ce să mănânce? Ce
s-a făcut, s-a făcut prăpăd. Nu mai
întoarcem înapoi. Conducătorii
ăștia barem să țină bazinele alea, ce
frumos era.
Bărbatul meu tractorist era. Trans-
porta hrana pentru pește. Vai de
mine, zicea, vino Florica numa’ să
vezi ce frumusețe este acolo... Da’ se
făcea, se făcea icrele, pui sau cum să
spun puișori de pește. S-a dărâmat
tot tot, nu mai este nimic nimic. Și
e bine așa? Nu e bine.
Aici m-am născut, aici murim. Dar
fetele – nu este niciuna. Trei fete.
Au plecat în Italia toți. Muncește
acolo, aici nu vrea că nu are ce face.
Asta e România. România s-a dus
la prăpăd. Nu mai are lumea unde
muncească.
Și de unde-ați învățat să gătiți?
De la mama. Mama tare gătea fru-
mos, tare bine. Așa și noi ne-am
învățat toți, patru fete avea. Și toți
făceam ca mama. Toți bine. Era
pricepută tare la mâncare. Da’ de
toate. Nu mănânci în fiecare zi o
mâncare. Da, era bine, dar n-are
cine să facă așa… E bună, și friptu-
ra bună, și supa e bună. Noi, dacă
facem din găina noastră supă, ea e
extraordinară… așa cu smântână.
Făina era bună. Că dacă nu-i bună
făina, nici plăcinta nu-i bună. Da’
făina bună, frământată bine și pui
un pahar de ulei în coca acolo și
sare, atât. Și apă. Și întinzi bine bine
și dup-aceea iar dai cu ulei, ungi
bine și pui brânză. Brânză, mere,
ce-o fi. Ungi și dup-aceea dai așa,
învârtești încolo-încolo, aici aici. Și
gata, asta-i plăcinta era.
Mâncare ce făceam. Făceam pește… toful, și carne. Și pui carne prima
Pește dac-aveți, dacă n-aveți… dată și cartofi peste el și un picușor
Prăjeam bine și dacă vrei cu sos de piper negru și usturoi. Nu mult.
eu făceam în două feluri, este mai Două-trei cățeluși, că dacă e mare
multe feluri. Eu făceam și cu cartofi doi ajunge, dar dacă pui cratița
pește și feliuțe așa … în lat, feliuțe, mică o cățea. Nu mai mult că pierde
feliuțe, feliuțe. Și prăjeam puțin și gustul. Trebuie să învățați așa, nu
dup-aceea făceam sos – pun ceapă, mai trebuie nici o rețetă, n-am scris
usturoi, bulion și piper. Și la gust, nimic. Și pui și folia și la cuptor.
guști, cum îți place ție. Este acru, Friptura minunată iese minunată.
dacă e roșie – roșii acrișoare, dar Dar voi faceți altfel, voi carnea
dacă e bulion mai pui oțet puțin, prăjiți, cartoful așa.
sau sare de lămâie puțin… ca să fie
și sărățică. La nuntă la noi ce dăm – sarmale și
Și asta pește – am spus cu cartof – friptură. Da’ restul făceau înainte,
dar este un pește și mai bun. floricele așa – am forma. Da’ cine
face… Fata făcea. La nuntă făcea
Peștele este unul așa: faci sos. Dacă
floricele și cu brânzică deasupra.
este roșii, e mai bun decât cu bu-
Și când puneam cort, înflorea cor-
lion. Roșie la răzătoare și ulei pui și
tul… La noi nu este multe feluri.
pui roșiile alea și tot piper și puțin
Friptură și sarmale. Și ăsta, aperi-
zahăr că, (sunt) acre roșiile puțin
tivul frumos și gata.
o lingură de zahăr acolo și dă gust
dulceag, așa de bună și usturoi așa
De sărbători
am zis piper și usturoi. Și fierbi zea-
Proțap făceam, de pește – un crapoi.
ma aia și pui și două căni de apă,
Și pui puțin bulion, și piper și
depinde cât pește ai. Pui două căni
usturoi și e bun…
de apă și să fiarbă și dup-aceea iar
scoți și pui în cratiță aici și eu așa
Blinți
puneam în cazan și cu spumieră pui
Repede – iei două trei ori, praf de
acolo și scot și pui frumos, frumos
carbonat puțin și bate bine bine și
să fie tot ud cu zeama și zeama dai
pui în ulei… Așa faceți și voi.
peste ei și punem capac sau folia
de-aia… Dacă scoți, când mănânci,
minunat.
Și friptura. Friptura la voi e altceva,
da’ la noi e altceva. Noi prăjim car-
tofi, cartofi așa lunguieți cum tăiem
în patru. Amesteci cu bulion și cu
sare și după le prăjești în ulei și pui
în cratiță și carne, în ceaun.
Și eu acolo pun și prăjesc și car-
Ioana Stafie . Letea
 GATA, VORBEȘTE SOBA NOASTRĂ.
Când eram copil … nu aveam găr-
duț, că asta deja gărduț am făcut
când am venit noi. Și era făcut aici
din stâlpi – frații cum lucrau ei
dogărie și tăiau stejari pentru
doagă, pentru butoi. Și era făcut din
stâlpi așa și erau niște joagăre mari
așa pentru doi inși – unu sus trăgea
și unu jos și despica bușteanul ăla
de stejar. Și ei s-au pus să mănânce
– asta e o întâmplare – și eu, fiind
copil (tata trăia încă) joagărul ăla
era ridicat sus. Eu mă duc ca să trag
pe el jos. Eu aveam putere să trag?
Ei, el se răsucește de-acolo și cade
și cade pe mine și mă taie aicea. Și
toți mănâncă, nu vede nimeni ce
fac acolo. Eu voiam să fac treabă. Și
repede au venit, au pansat acolo. Și
tata seara vine, cu un doctor – s-a
întâmplat. De unde Dumnezeu
a fost. Și la fel, omul ăla nu știu
cum, m-a spălat. Și spunea că de un
chibrit grosime că n-a atins bere-
gata, deci așa tăietură era. Și parcă
țin minte, stăteam pe prispă acolo,
pansată și acoperită cu boarfe sau
cu ceva acolo, ca pupăza. Și s-a vin-
decat de mi-a rămas o cicatrice nu-
mai. Asta a fost copilăria.
Când m-am trezit, copil fiind așa
numai cu lemne noi făceam focul.
Și eu am învățat de mică, mie
chiar îmi plăcea. Chiar țin minte aici
în magazia asta, mama a plămădit
pâinea și tata cică - ia copile, zice,
spală-te la mânuțe și vino-ncoace.
Și mă punea ca să frământ pâinea
aia. Ei, și eu când am prins, pe urmă
singură făceam că aveam sobă și
în casă. Da’ dup-aceea eu am scos
și am făcut lijancă. Și acum nici nu
avem cuptor dintr-ăla, de pâine pe
vatră. Sau plăcinte făceam pe vatră,
cu dovleac, cu gutui… direct pe va-
tră, așa.
La școală nu prea ne-am umblat ca
să învățăm. Nu ne interesa. Joaca, la
pădure la plantat puieți, la stuf, la
încărcat, la balotat stuf.
Eh, nu știu de ce m-am prins așa eu
cu bucătăria asta…. Mai dădeau și
un cadou, o pătură, o rochiță… Se
dădea dar și pentru bucătărese.
Da eu ce spun, dacă dai interesul,
la cuptoarele astea, iese o mâncare
ca lumea. Că trebuie și focul să știi
cum să faci.
E, vedeam noi așa cam cât este vatra
aia, dacă-i încinsă așa – cu lemne,
nu cu stuf se face. Și mai lăsam
jăratecul primprejur și băgam oale
printre ele. Oale smălțuite.
Că și sarmalele fierbeam pe plită și
deasupra, nu băgam direct crude în
sobă.
Când eram copil, îmi plăcea că pu-
neau pește la sare, dup-aceea spălau
și agățau să se usuce și era uscat. Și
țineau așa uscat cum era. Și fierbea
din el, cu cartofi. Și mie îmi plăcea
să rup câte o fâșie din ăla și cu ceapă
să mănânc. Aia era mâncarea mea
preferată. Uite-așa au trecut anii
ăștia. Când au trecut, Dumnezeu
știe!
Și când scoți peștele ăla, nouă ne
plăcea așa, acrișor, bun.
Cu scrumbie se face crudă…
Scrumbia când iei așa noi tăiem fe-
liuțe așa cum e scrumbia întreagă,
așa bucățele, rondele, rondele, în-
muiată în apă multă ca să nu aibă
sânge nimica, sărată și ții vreo 24
de ore în sare, dup-aceea torni apă
multă și să se desăreze și pe-urmă
așezi și fierbi oțetul și torni rece, că
dacă ai pus fierbinte…
Din scrumbie crudă se face, da.
Mie-mi place capul de știucă, de
crap. Și când pui oțetul ăla fierbinte,
el mai se înmoaie acolo…
Și-i așa de bun.

Plachie de pește și pește marinat

Pește prăjit înainte și dup-aceea
ceapă călită și fiartă ca lumea, cu
bulion, cu piper negru, și dup-aceea
ai turnat peste peștele sau pui prin-
tre el așa și clocotește și aia e pla-
chie. Cu mămăliguță.
Sau pește marinat se mai face uite
la nunți mai mult așa – pește prăjit,
se așează și se face oțetul se toarnă;
oțet fiert cu apă așa la gust cum tre-
buie să nu fie acru tare, torni peste
el și el se murează acolo și când îl
scoți și ăla bun este. Prăjit cu o zi
înainte acolo, cu două așa, când e
rece toamna mai ales și se așează în-
tr-o oală, în ce e acolo. La Verginica
punem în bidonașe așa închis cu ca-
pacul. Așezat peștele, apoi oțetul am
turnat peste. Ținea și o săptămână
la rece cum este. Se făcea câteodată
ca o răcitură zeama aia.
Ioana Maxim . Letea

Aici m-am născut, aici am crescut.
Aici au stat bunicii noștri. Și ținând
cont că străbunicii noștri care au
format satul, au fost tot aici, pe lo-
curile astea. De la noi puțin mai
față, a făcut una un bordei și s-a in-
stalat aici. Apoi a adus și neamurile
și tot așa. Acum 300 de ani, în 1780
parcă.
Ei se ocupau de animale, crescători
de animale, cu agricultură și tot așa.
Acum lucrurile s-au schimbat, nu
mai sunt ca altădată.
Cam peste tot, ori e prea secetă ori
prea mare inundație. Dacă nu e una,
e cealaltă, timpurile sunt cam grele.
Străbunicul meu a venit, așa se zice,
din Ucraina, de peste Dunăre. Aici
de la Bâstroe. Străbunicul a avut
o herghelie de 100 de cai. Ținea și
bunelul caii, tata, Dumnezeu să-l
ierte, a făcut armata la cavalerie, și
când s-a căsătorit, fra-su avea cai,
ÎNSĂ EU FAC LA MĂSURĂ,
NU FAC EU CU CEASUL.
vedeau la CAP și vroiau și caii, dar
săracu a zis că la câtă bătăie a mân-
cat el pentru cai, acasă și în armată,
de nu a vrut nici copită de cal să
vadă. Dar până la urmă nu a avut
încotro.
Aici în locurile noastre dacă nu ai
cal, căruță și barcă ești mort.
Ce ați făcut în tinerețe?
Agricultură și apoi 20 de ani am fost
poștăriță. Când ați venit prima dată
în sat, încă mai lucram. Ne aducea
poșta, venea pasagerul de două ori
pe săptămână. Trebuia să fac schim-
bul de expediție la Periprava. Era
frumos. Când ești sănătos, totul e
frumos.
Eram 3 poștași, la Sfiștofca, la Ro-
setti, aveam și un diriginte. Acum a
rămas una singură, le face săraca pe
toate.
Eu țin minte, bunica mea prăjea
pește, dar înainte erau cartofi cât
palma, și le tăia așa pe lungul lor și
le prăjea exact ca pe pește și le întor-
cea pe o parte și pe cealaltă și după
aia le așeza și punea smântânică în-
doită cu zer și le punea capac. Băi
dar ce bune erau! După ce prăjea
peștele, prăjea și cartofii. Și îi întor-
cea exact, nu-i amesteca, ca să nu se
rupă. După ce termina de prăjit, le
așeza în tavă. Punea un pic de zer
și de smântână, îi punea un pic de
sare, că dacă nu îi pui e grețos și tur-
na peste pește și cartofi și lasă acolo
două minute să fiarbă și după aia
mânca. Era o bunătate de nedescris.
Mărarul merge foarte bine la sosuri
de pește. Când faci peștele, unii îl
prăjesc și îl mănâncă așa. Dar merge
cu sos, merge și cu ceapă. Pui ceapă,
roșii ardei, tot crud, lași să fiarbă și
când sunt toate astea gata condi-
mentat, pui peștele și pui capacul și
îl înăbușești.
Dar se face cu sos simplu, ori un pic
de făină, ori un pic de bulion și tot
îi dai de gust: piper, sare, dai în fiert
și pui peștele. Iese foarte bun!
La asta cu făină îi pui mărar?
Da, se pune mărăr, dar să-i pui și un
pic de smântână..aileuleu, te lingi
pe degete.
Îi puneți și ceva pentru acreală?
Da, sare de lămâie. Bine noi aici la
țară obișnuim cu zer, dar dacă nu am
zer, îi pun un pic de sare de lamâie.
Potrivești sosul de gust, după aceea
așezi peștele, presari cu mărarul pe
deasupra și îi pui capac. Făina pui
foarte puțină, cam de jumătate de
lingură.
Cu apă caldă sau cu apă rece și bați
bine cu furculița să nu aibe gogoloși.
Prima dată pui puțină apă, după
aceea înmulțești mai mult. Cam la
o tavă de pește, dacă ai 5-6 bucățele
de pește, cam merge jumate de kilo-
gram de apă. Nu strică nici mai
mult pentru că peștele trage zeama
aia. Zeama aia aș mânca și eu acum,
dar n-am pește.
Bani să ai și sănătate că aduce la
magazine de toate.
Problema este că nu prea avem bani.
Pensia este cam mică și asta e.
Cum faceți ardeii umpluți?
Ce, n-ați mai făcut ardei umplut?
Nu se face altfel, peste tot este la fel.
Se fac și ardei de post și ardei cu
carne. Dacă vrei să iasă bine, cam
trebuie un kilogram de carne la o
cană d-asta de orez, sau jumătate.
Condimente, sare, piper, rădăcinoa-
se la răzătoare, că-i un morcov, că e
o rădăcină de pătrunjel și ies foarte
bune. Totul crud, nu le călesc. De
obicei este călitul, dar nu face bine
la ficățel.
Faceți și sos?
Nu, dacă ai roșii, tot pui și un pic
de apă la fiert. Și în zeama aia îi pui
și un pic de sare, că ardeiul e foarte
dulce. Deci nu pui ca Gheorghe, un
vârf de lingură ca să aibă gust și zea-
ma. Că n-are gust, iarăși nu-i bine.
Și la sarmale la fel. Eu nici varza nu
o fac călită. Totul crud. Merge și la
cuptor, dar eu fac la foc pe aragaz.
Bine, dar îi pui ceva o tablă, dacă ai
cratiță cu fund dublu este bine, dacă
nu, eu îi pun cercurile de la plită și
dai focul la mic. Bine, îl lași la mare
până dă în fiert, dar după la mic.
La varză să știți că merge și frunză
de leuștean. Tot legume, exact ca la
sarmale, că-i morcov, în afară de car-
tof, ceapă, pătrunjelul, la răzătoare
sau tocat mărunt. Dar îi mai bine la
răzătoare. Sunt unele răzătoare care
e mai mărunțică, dar după ce fierbe,
nu se mai recunoaște.
La varză, leușteanul și țelina.
Unde ați făcut nunta?
Acasă, aici.
La nunți ce se mânca?
Meniu mare. Se pune mizilic. La
mizilic se pune multe. Că piftele, că
mai știu ce mai face că au ieșit acu-
ma de toate. Drob se pune, salam,
brânză, cașcaval.
Mai demult era foarte simplu.
Puneau sarmale, friptură și dulciuri
și pa, la revedere. Mizilicul încoace
a apărut.
Ce dulciuri erau?
Se obișnuia cozonac, dar când eram
eu copil, am apucat, se făcea și
macaroane dulci.
Ați scris vreodată rețetele?
Niciodată. Nimic, doar dacă cine
știe ce vreau sau cum dar până
găsesc mă pun și fac cum mă duce
mintea și pace.
Maria Parmac . Rosetti
AM EDUCAT TOATE GENERAȚIILE.

Ăștia tot mai țin la mine, mă

iubesc. Eu sunt foarte bucuroasă
când mă strigă – Doamna, ce
faceți? Aveți, vă duc cu mașina?
Vreți ceva? Am în gât uite-așa
un nod de bucurie că nu mă uită.
Aici am lucrat 46 de ani, aici ne-
mișcat din locul ăsta, vă dați sea-
ma câți copii ne-au trecut prin
mână…Eu la grădiniță am fost.
Educatoare. S-au dus așa, nu-mi
vine să mă mai duc la școală că
mă-nbolnăvesc, au lăsat gardul
ăla de pe vremea hăt a noastră.
Am un gust amar și mai bine
stau la marginea pădurii la mine
aici că e mai bine. Păcat, și noi
pe vremea când eram eu direc-
toare, nu aveam așa fonduri -
din lemnele de foc, luam lemne
de foc și cum erau tăiate le-am
tăiat – am făcut scânduri cu un
tractor, cu un circular din ăla am
făcut gardul ăsta care și astăzi
mai are ceva scânduri.

Aici m-am născut, am crescut,

m-am căsătorit și sper și-aicia
să mor... Aici rămân. Oricum
nu mă duce nimeni de aicia, a
vrut soțul meu să ne mutăm, să
plecăm dar eu n-am vrut. Eu,
din cauza mea am rămas aici.
Stau singură de-atâta vreme, de-
ocamdată încă mi-e bine…
Ăștia ai noștri au mâncat lapte, urmă după ce băgau pâinea, băgau
brânză, carne – carnivorii. Nu- și acea tavă, o înfundau și acolo
mele meu de domnișoară era când îl scoteai se topea în gură – o
Lupu, deci și mai carnivori. La bunătate.
origini ne trăgeam dinspre Piatra
Mai erau și aici bătrâni, mai pes-
Neamț.
cuiau câte ceva. Făceau peștele, îl
Stră-stră-bunicii găteau la sobă;
tăiau, îl sărau puțin și îl puneau pe
nu cu lemne, adunau papură,
paie și îl băgau tot în cuptorul ăla.
stuf, puneau repede – și îi spunea
Și el se usca așa și când mâncai ăla
la plita aia cu lemne cotlon. La
era crocant și bun și sărat. Cum se
cotlon se gătea. Creșteau păsări
face acum, se sărează și se fierbe cu
multe. Când veneau de la muncă
cartofi sau cu nu știu ce. Pentru că
– știu părinții mei, că eu am ple-
na, ce aveau și ei, vaci, smântână,
cat de la 10 ani de-acasă că erau
brânză în cantități industriale.
patru clase aicia și am venit deja
Bolovanii de unt stăteau așa și
când am terminat – mai mult
băteam la ăla și câteodată nu se ale-
n-am stat acasă decât acasă. Și
gea și câte două zile băteam la
se gătea carne, multă carne. Re-
untul ăla. Dar așa – natural, bun, ce
pede tăiat doi puișori și pârlit
să spun… Și în general au fost lon-
acolo repede cu stufișor, gustos.
gevivi așa generații înaintea noas-
Eu ce să zic, că am fost o mare
tră. Posturile le țineau cu sfințenie
bucătăreasă – fac de la mama, de
– toate posturile. Puneau butoaie
la soacra ce am învățat, noi ple-
cu varză, cu murături, cu fasolică,
cați la servici, ei ne făceau și noi
cu toate din cultură. Se și făcea și
găseam gata și era bine.
ploua, nu ca acuma – am pus mai
Așa, nu știu ce tradițional – multe mulți cartofi decât am scos.
fripturi care se făceau la gura so-
De la soacra cu plăcintele la gura
bei. Deci făcea pâine, când se fă-
sobei imediat repede o plăcintă.
cea pâine curățau cartofii mari
Am învățat să fac foi singură fac
așa întregi și tăiau numai în două,
foi, nu cumpăr imediat. Cine
bucățele de carne – de vită, de
mai venea la mine se minuna că
porc, de oaie, se rumeneau în fața
mi-a plăcut să fac eu singură foi.
focului. Erau cuptoarele acelea de
Plăcinte, cherdele care se făceau
pâine – l-am dărâmat și eu, m-a
din cocă de pâine. Și fac. Acuma
certat feciorul meu dar zic lasă-l că
chiar de dimineață m-a sunat că la
deja… Puneau tave așa mari în fața
noi sâmbătă este hramul bisericii.
focului, cât ardea focul în cuptor,
Și zice - mai faci cherdele? Păi fac,
în față acolo ea se rumenea. Și la
dar nu o să am musafiri că pe mine
mă cheamă Maria și e sărbătoare…
Se numesc la noi cherdele, nu știu
cum se spune pe la vecinii noștri.
Sunt din cocă de pâine și se fac
niște plăcințele, …eu tai cu ceașca;
se umplu cu brânză, cu varză, unii
fac cu – ăștia vecinii - cu fasole bă-
tută. Și se adună așa se bagă, se pun
în tavă, se ung cu ulei, se bagă la
cuptor. Și când mănânci - mai ales
alea cu brânză și cu smântână sunt
minunate.
Scordolea – fac din pește sărat.
Fierb peștele sărat. Și îl curăț bine
de oase, nu de tot, dar cât se poate.
Și ca un pireu de cartofi, cartofi
fierți și cu ulei frecat și usturoi. Și
pui un rând de cartof, dacă vrei și
unul de maioneză și dup-aia pește
de-ăla mic… Și iar un strat așa.
Și la urmă cu cartof și decorat cu
floricele. Se servește rece.
Cu un pește prăjit, cu un mari-
nat, că toată lumea care vine aici
vrea pește. Procurăm și de la ladă
scoatem și facem. Cu o saramură –
știuca o coc pe tablă, cu sare așa ca
să fie adevărata saramură, așa nu
la grătar. Presari sare, coci peștele,
dup-aceea îl speli frumos de arsu-
ra aia, îl cureți de oase tot așa și se
face o zeamă din puțină sare, puțin
piper, puțin așa, și după condi-
ment, usturoi, ulei, oțet și torni –
fierbinte fac aia și torni, astupi. Și
dup-aia cu mămăliguță. Și rece, și
cald. Și rece, pun așa puțin cald că
se înmoaie puțin peștele. Altă dată
pun și usturoi cu simț de răspun-
dere că ăla e… Și acuma cum îi
vara mai rad câte o roșie așa în
zeama aia. Foarte bună, ne plouă
în gură. Mai ales mie, că eu două
săptămâni nu am mâncat de dulce.
Pește marinat – prăjesc peștele și-l
aranjez într-un vas și faci o zeamă
marinată din apă, oțet, sare, foi
de dafin, boabe de piper negru și
le torni fierbinte peste pește acolo
și îl astupi și îl lași el își trage – se
înmoaie, se mânâncă foarte bine,
se înmoaie și osișorul în el când
torni ăla fierbinte. Dar se prăjește
întâi peștele și dup-aceea se face
această zeamă. La scrumbie se face
zeama – se sărează; se taie așa dacă
vrei scrumbie marinată. Dar cred
că la Letea ați aflat mai multe și
mai bune, nu oricum… Și la noi
facem așa, dar o tai, o lași în apă
să iasă sângele ăla așa până se al-
bește, dup-aceea îi trântești sare
bine bine bine, o lași până a doua
zi sau mai mult, depinde cât vrei
de sărat, o scoți de acolo iar o speli
în mai multe ape, o guști dacă vrei
mai sărată mai nu știu ce și dup-
aceea puțin eu o țin în oțet că se
întărește.
La nunta se găteau tradiționalele, la masă strângeau tot, aveai o săliță
se mai făceau aperitive cu brânză, acolo - spălau la vase, puneau din
cu salamuri ce se mai cumpăra câte nou și repede sarmalele fierbinți, le
ceva. Dar friptură de gâscă, de rață, aduceau din cuptor, abureau acolo.
de porc, pește marinat. Și luni – așa spuneau ei atunci -
Se punea la aperitiv, se punea o Nunta Femeilor. Da’ femei, dar
farfurie de pește marinat, una de erau și bărbați, că a doua zi se lega
piftie și așa mai departe. Nu lipsea mireasa. Acuma până la ziuă se
tradiție piftia. Sarmalele și friptu- face tot, o nuntă – de seara până la
ra asta care vă spun eu, se făceau ziuă s-au terminat toate.
câte 10 oale de câte 15 kilograme Atunci ținea trei zile sau o
cu friptură de-aia ca să ajungă la săptămână – până tăiau porci,
cămin. A doua zi se făcea, dacă tăiau gâște…cântece și alte petre-
mai rămânea friptură, se punea ceri. Dar acuma repede.
friptura sau așa și se făcea o varză Și se duceau unii și se mascau și
cu carne dacă sarmale se considera furau câte o găină din curte de pe
că nu-o să mai ajungă la lume. acolo, venea, le peneau și fierbeau
Sâmbătă seara se făcea petrecerea într-un cazan mare și care fami-
la mireasă – spuneau Mărgele, așa lie venea, îi punea găina aia fiartă
îi spunea atunci. Venea mirele, îi la fiecare. Și … prilej de distracție
aducea cutia cu pantofi la mireasă în continuare. Da bine, nu era de
și se dansa la mireasă, se făcea supărare… S-au dus toate, acuma
tot așa, fiecare ce putea să facă, stăm la televizor, izolați și atât.
ce aveau, dar mâncăruri destul. A
doua zi dimineață venea mirele cu
nașii.
Luau mireasa și plecau la biserică,
se dădea mireasa la cununie. Se
venea acasă și se punea o masă la
mire acasă; tot așa până seara se
dansa, se nu știu ce. Și seara la lo-
cal. Și era o căruță, că atunci nu era
mașini ca acuma, aduceau oalele de
pe la cuptoare – la mine la cuptor
înfundate, la ăla, la ăla sarmalele,
la ăla friptura. Și când se considera
– gata, urmează acuma să se pună
asta repede – femeile care serveau
Viorica Maxim . Letea
DACĂ PUI MAI MULT,
MAI MULT TREBUIE SĂ PUI.

Rețeta gogoși

Rețeta depinde de cantitate.

Cât pui…cât ai. Două-trei ouă
acolo, zer sau lapte dacă e, sau ia-
urt. Și mai bine, drojdie. Și un pic,
puțin ulei când deja e gata. Asta
e rețeta. Depinde de cantitate,
dacă pui mai mult, mai mult tre-
buie să pui. Și un ou mai merge,
și un lapte. Uite, acum eu frământ
zece kilograme de făină. Am pus
trei ouă, pentru că nu prea sunt și
șase kile de zer, așa am pus. Dacă
e lapte, e lapte, dacă nu-i lapte
punem și zer. Dacă nu-i zer, pu-
nem iaurt, dacă nu, ce ai. Nu este
cine știe ce rețetă, numai să știi să
frămânți cât cum și atunci ies mai
pufoase, mai… Babă bătrână și
încet. Nu poate repede că nu prea
puterea. Așa, puțin ulei dup-aceea,
torni și frămânți. Uite-așa.

Și pe-urmă lăsăm la dospit și dup-

aceea facem formă.

Punem la prăjit.
Ana Costin . Sulina
 ȘI ATUNCI ÎNCEPI SĂ ÎNTREBI,
SĂ LE FURI REȚETA.

M-am născut aici în Sulina, dinco- copiii mei cum m-am chinuit și
lo peste Dunăre, în drept cu uzina eu, tare greu a fost. Drumul ăsta
de apă. Uzina de apă și casa imedi- iarna e foarte greu. Și uite că m-a
at. Cumnata – este cumnata mea, ajutat Dumnezeu și am reușit să-
fratele meu era cel mai mic și i-am mi cumpăr casă. Soțul a fost la IPO
lăsat lui casa părintească. Au ră- plecat și am adunat banii lui – cu
mas acolo. Fratele meu la 52 de ani ai mei mă descurcam la mâncare,
a decedat și a rămas cumnata sin- la copii, cu cheltuielile pe care le
gură și ea are grijă de gospodărie. avem. Și am adunat bani și am
Când eram copil mergeam de cumpărat casa – avem deja zece
la școală – unde era școala și ve- ani de când … mai mult de zece
neam până la barcă, la debar- ani, vreo douăzeci de ani de când
cader, stăteam ore întregi iarna am cumpărat casa.
să traversăm Dunărea - asta pe Șubaua o știu de la bunicii mei.
timpul lui Ceaușescu. Înghețam. Bunica era în vârstă și nu prea avea
Îmi înghețau mâinile, îmi în- că se face din scrumbie marinată.
ghețau picioarele. Veneam acasă La Letea, tot ucrainieni sunt și ei,
plângând până ajungeam acasă dar nu prea au avut… Eu fac nu-
și mama totdeauna avea plită din mai din scrumbie marinată depin-
asta și cuptor și pe plită ținea tot- de ce scrumbie ai.
deauna apă caldă. Și eu când ve- Dar ea se face în felul următor
neam de la școală înghețată, re- șubaua: se marinează scrumbia,
pede să bag mâinile în apă caldă. trebuie să stea la sărat. După aceea
Mama țipa Nu! Nu! Să ne spălăm, o desărezi ca să îi prinzi gustul cât
ca copiii când venim de la școală îi trebuie, după aceea îi faci zeamă
să ne spălăm. Și nu mă lăsa să bag de marinat cu o parte oțet, trei sau
– că așa mă înțepau mâinile, așa patru părți de apă, cu foi dafin, cu
mă înțepau de la degerături când enibahar, cu piper boabe. Dai în
băgam în apa caldă. Și am spus fiert. Îl răcești și după aceea când
Doamne, cât am să trăiesc fac tot e gata scrumbia – sărată, spălată,
posibilul să cumpăr casă în centrul pregătită pentru marinat, o pui
centrului, să nu se chinuie și în borcan și torni zeama aia pe
deasupra, cu foi dafin, cu piper. O
lași să stea două-trei zile și după
aceea poți să o prepari exact cum
îți place ție. Eu am făcut șuba din
scrumbia aceea marinată. Am de-
zosat scrumbia, am pregătit cartofi
fierți în coajă, am pregătit morcovi,
țelină, ouă fierte, nu crude, fierte,
ceapă roșie care… tot așa marinată
în zeama de la scrumbie
ca să prindă gust. Și dup-aceea am
început s-o pregătesc – puneam
scrumbia un strat, după aceea pun-
eam ceapă – ceapa roșie marinată.
După ce-am pus ceapa marinat
puneam cartofii rași, pe urmă în-
cepe cu maioneză – pui și maion-
eză la cartofi, pui și puțină sare la
cartofi, dup-aceea razi morcovi la
răzătoare. Toate rase la răzătoare
– și la răzătoarea mare, nu mică.
Și ele stau afânate așa toate alea.
Dup-aceea am pus morcovi, iar
pui maioneză, iar pui țelină sau
pătrunjel – rădăcini dacă ai. Iar
pui cartofi, dacă vrei - ai scrum-
bie mai multă, mai pui un strat de
scrumbie pe deasupra. Și uite-așa
straturi, straturi, până termini
ce ai de pus. Și pe urmă cu maion-
eză. Pui maioneză deasupra, orne-
zi.
Crap pe varză
La fel, să ai varză - o toci varza și o lingură de untură că untura
frumos, o presori cu sare, crapul îl dădea un gust nemaipomenit. Și
despici, e bine să îl despici pe spate căleau varza, după aceea o lăsau la
să fie așa desfăcut tot – și capul la rece. Puneau aluat. Făină, puneau
crap. Și după aceea îl presori cu sare,
iei varză, toci varză și o frămânți
bine cu sare ca să se înmoaie, cu
puțină roșie dacă ai; dacă nu, pui
suc de roșii. Și pui varza pe platou.
După ce ai pus varza – bineînțeles
cu condimente – piper, fiecare ce îi
place, unora le place cimbrul, alto-
ra nu le place. După gust, care con-
diment ce îți place. Și pui peștele
deasupra – el deja a fost presărat
cu puțină sare și a inhalat sare. Îl
stropești cu ulei și îl bagi la cuptor.
Numai că trebuie să-l ții cam vreo
oră. Și zeamă mai lasă varza – de la
puțină sare, de la crap, de la ulei. Și
se adună și iar stropești, scoți din
cuptor, îl stropești cu sucul ăla care
îl lasă. Poți să stropești și puțin vin
dacă ai – alb. Piper pui pe deasu-
pra. Și după cam vreo oră așa el se
rumenește, se face frumos. Și e bun
la gust!
Chiroștele
Eu întâi călesc varza. O tai tot așa –
poa’ să fie și murată. Se face și din
varză murată că ne mai rămâne
varză de cu iarnă. Și nu aruncăm, o
păstrăm și o desărăm. Și dup-aceea
o tăiem feliuțe feliuțe. La călit cu
ceapă, călită și cu ulei. Unii mai
pun – mama țin minte că punea
câte o lingură de untură... Și punea
în aluat drojdie – înainte făceau
drojdie din…când fermentează
vinul și iasă drojdia aia de la vin,
când faci mustul ăla. Borhot!
Ei, borhotul ăla îl adună și îl și
frământa cu făină și cu mălai. Și
făcea drojdia de casă. Cu drojdia
aia de casă îl plămădeau făina. Și
ea era gustoasă, bună de la
drojdie. Cu puțină sare, mai punea
puțin ulei ca să fie mai... Noi acu-
ma mai deștepți că dacă vrem mai
crocantă, mai așa și punem bicar-
bonat un pic și stins cu oțet. Dar
cum era drojdia înainte, făcută de
casă, creștea mult mai bine și gus-
toasă era. Și lași să dospească și
pe urmă întinzi aluatul. Și acuma
m-am modernizat, fac cu paharul
foaia – las un pic mai plinuță și o
fac cu paharul. Dar înainte tăiau
bucățele bucățele și mama repede
cu mânuțele le făcea gogoloașe
și pe întindea cu mâna. Și punea
varza aia călită, strângea repede cu
mâinele și puneau în tavă și la cup-
tor. Și coceau la cuptor. Acuma ne
e greu la cuptor, că de - ba pâr-
lești aragazul, ba… cuptorul nu
este bun. Că n-am cuptor cum
avea ea. Și luăm și facem prăjite.
Dar sunt și bune și prăjite, sunt
foarte bune.
Erau agude roșii, erau agude albe
– și ea ne punea pe noi să adunăm
și noi veneam pe la vecini pe
acolo prin copaci ne duceam și
adunam agude. Și făceam chiroște,
colțunași cu agude. Mai făceam
și cu struguri toamna – brânză
nu erau, că aveam vaci și aveam
brânză îndestulată dar câteodată
mai vindea mama că eram șase
guri acasă și trebuia să ne hrăneas-
că. Dar noroc că aveam vite și
munceam - și la vaci munceam și
porci aveam, și păsări - aveam în
spate la gârlă. Când pleca tata pe
la Tulcea cumpăra rățuște. Și albe,
și frumoase! Și ne aducea nouă și
noi ne jucam cu rățuștele alea de
numa’ până începea să aibă în-
credere să le dea drumul la gârlă și
le dădea drumul în gârlă. Și mama
niciodată nu le dădea dimineața
mâncare, ca să nu cumva să nu
vină seara la casă. Și mai arunca el
cu chipcelu pe-acolo, mai prindea
peștișori din ăștia mici - le fierbea
și cu mălai sau aveau de la porumb
ceva rămășite și aruncau și porumb
și peștișorii ăia fierți și întotdeauna
veneau la peștișorii ăia, că tare le
plăcea – rățuștele, le place apa și
peștele.
Varenicki
Erau tot așa – făceau aluat cu ouă
și cu puțin praf de copt și puneau și
puțină apă. Și frământau aluatul și
pe urmă îl întindeau – cât se întin-
dea el. Bine, nici prea subțire dar
nici gros, ca să aibă posibilitatea să
fiarbă. Și tăiau cu cuțitul sau făceau
tot așa bucățele bucățele și le făceau
rotunjoare și le întindea, punea
brânză și le lipea mama. Și alea
se fierbeau – fierbea apă clocotită
cu sare și după aceea le puneau la
fiert și le fierbea. Când se ridicau
ele – prima dată când le pui cad la
fund și după aceea când se fierb –
se ridică. Și mama – și eu am făcut
la copii – cu brânză proaspătă se
face și le fierbi și le scoți. Și când
le-ai scos să ai unt. Pui un cubuleț
de unt și le sucești așa în ce ți-ai
pus, în recipient. Și se înmoaie un-
tul ăla și nu se mai lipesc unul de
altul. Și se pune smântână – dacă
ai smântână, două-trei linguri de
smântână. Ele fiind fierbinte se în-
moaie și smântâna și sunt așa de
bune și gustoase.
Storceac
De storceac nu știam – Sfântu
Georghe era cel renumit. Suline-
nii încă nu știau să facă. Dar uite
cu comunitatea asta a noastră am
fost umblați, adică am umblat și la
Sighetu Marmației am fost, și pe la
Timișoara, și satele astea de prin
prejurimi am umblat și te servește
cu ceva la masă și imediat îți atrage
atenția – Mamă, da’ ce bun! Parcă
aș face și eu așa ceva.
Și atunci începi să întrebi, să le furi
rețeta. Așa și noi, am furat rețeta
de la Sfântu Gheorghe. La Sfântu
Gheorghe se face un storceac – de
fapt trebuie făcut cu sturion.
Și dacă ai sturion, iese ne-
maipomenit. Dar noi l-am adaptat,
facem cu somn. Prindem somn…
prindem somn, cumpărăm, că
nu prea se găsește și îl feliem, îl
dezosăm, să nu aibă oase și nu-
mai cărnița se pune la storceac. Și
atunci începi s-o faci cu zarzavat.
Tai ceapa, pui în apă să fiarbă, mai
călim oleacă și morcov și uleiul ăla
de la morcov îl punem la storceac
că are gălbeneala aia pe deasupra și
dă o culoare tare frumoasă când îl
dregi cu smântână. Gălbeneala aia
tare frumos apare în ciorbiță. Și în-
cepi să tai zarzavatul, să pui ceapa,
să pui țelină, să pui pătrunjel,
rădăcinoase albe și colorate cum ar
veni, morcovul. Și după aceea eu
pun varză, că dă varza un pic gust
foarte bun la storceac. Pui puțini
cartofi – depinde ce cantitate faci,
ca să apreciezi cantitatea. Și după
aceea la sfârșit pui ardei roșu în el,
un ardei, două, depinde de canti-
tate. Și după aceea pui peștele tăiat
bucăți mărișoare, așa cât o lingură
- cum iau lingura așa de mari - și le
pui la fiert. Fierbe vreo șapte min-
ute,
cinci minute, șapte minute – de-
pinde după grosimea peștelui. Și
după aceea îl dai deoparte și în-
cepi să îl dregi. Eu când am zer de
la brânză proaspătă iau și pun.
Fierb zerul separat și pe urmă îl
pun înaintea peștelui. Pun zerul și
după aceea pun peștele. Că dă un
gust bun, așa zic eu.
ECHIPA:

Mixer este un grup artistic interesat să combine documentarea unor

fenomene sociale cu elemente de studiu și prelucrare a imaginarului din
jurul acestora. Ceea ce unește membrelei grupului Mixer (Ana Botezatu
și Corina Bucea) este interesul pentru fondul narativ și vizual al unor
practici și ritualuri care ține de arhivarea unor valori anonime, în relație
cu practici cotidiene, contemporane și interpretări actuale.

Ana Botezatu este o artistă pentru care mediul urmează ideii și emoției
pe care vrea să o exprime. Așa se face că, deși a absolvit secția ceram-
ică-sticlă-metal a Universității de Arte Decorative și Design Cluj-Na-
poca, lucrările ei variază de la ceramică la broderie, de la jucării la cola-
je, de la mâncare la obiecte găsite. Toate acestea sunt supuse apoi unui
proces minuțios de naturalizare și adaptare până la confuzie cu lumea
ei proprie. Câteodată meșter, câteodată designer, iar lumea creată de ea
pare o descendență contemporană a pre-rafaeliților secolului XIX. Ea se
impregnează profund și sensibil de mediul în care lucrează. Obiectele
sale dezvăluie impresiile copilului interior care călătorește cu uimire și
curiozitate printr-o lume fantastică. (text Marlene Stanciu)

Corina Bucea este manager cultural. În viața de zi cu zi dezvoltă și

coordonează proiecte în domeniul artei contemporane, cultură, educație
și formare. Lucrează de peste 10 ani în organizații culturale și a con-
tribuit la dezvoltarea unor programe la
Fabrica de Pensule, Pavilionul României la Bienala de la Veneția, Centrul
Cultural Clujean. Corina e pasionată de gastronomie și istorie orală, face
intuitiv cercetare și este interesată de practici artistice și documentare.
Cătălin Ilie, artist vizual, din Slobozia. În prezent trăiește și lucrează în
Berlin.

Loredana Pană implementează proiecte de mediu, sociale și culturale în

Delta Dunării de peste 10 ani, ca manager în cadrul organizației Letea în
UNESCO. A dezvoltat o relație aparte cu mediul fragil deltaic, cu oame-
nii locului, cu obiceiurile și tradițiilor lor. Militează pentru promovar-
ea patrimoniului imaterial deltaic, a istoriilor orale, a meșteșugurilor, în
contextul scăderii presiunii pe ecosistemele naturale.

Oana Neneciu este directoare executivă a Asociației Ecopolis, unde co-

ordonează proiecte de mediu si culturale. Este inițiatoare a programu-
lui DeltaCraft, care propune modalități de colaborare între meșteșugarii
din Deltă și designerii contemporani români, în vederea promovării și
prezervării patrimoniului cultural imaterial deltaic. Oana este master-
andă de Etnologie și Antropologie culturală în cadrul Universității Bu-
curești.
letea.eu/caietulderetete

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului

Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului
sau de modul în care rezultatele pot fi folosite. Acestea sunt în întregime
responsabilitatea beneficiarului finanțării.