Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Între aceste forme exista interactiune, dar nu simultaneitate (ex. în jurul vârstei de
15-16 ani ritmul cresterii se diminueaza dar dezvoltarea psihica devine mult mai
bogata decât pâna atunci).
Schimbarile (în special cele calitative) sunt ascendente. Drumul dezvoltarii este în
spirala. Aceasta nu se realizeaza ca o aditie previzibila, continua, constanta.
Orice schimbare cantitativa sau calitativa are efecte asupra întregului sistem
specific unui stadiu de dezvoltare (ex. particularitatile personalitatii la un anumit
stadiu influenteaza reprezentarile, afectivitatea etc..
modificari de ordin calitativ, înlocuirea treptata a unor forme cu altele noi care le
vor restructura pe cele anterioare (ex. trecerea de la senzorial la logic, de la trairi
afective fluctuante, la sentimente; trecerea de la stadiul categorial-concret
(notional) al scolarului mic, la cel abstract (conceptele)11-12 - 15-16 ani).
înaltime;
greutate;
echipamentul ereditar;
regimul alimentar;
Cresterea sau dezvoltarea fizica se raporteaza la ani, luni, zile ale individului, ceea
ce reprezinta vârsta cronologica, implicata în marile cerinte ale societatii
(scolarizare, majorat, acces pentru exercitarea unor profesii, pensionare etc.).
Stabilirea normalitatii se face prin raportarea datelor la cele doua vârste. Un copil,
pe parcursul anilor poate depasi vârsta de dezvoltare în comparatie cu vârsta
cronologica, sau dimpotriva, poate manifesta unele întârzieri.
Atunci când precocitatea sau întârzierea sunt puternice, dezvoltarea este atipica.
Decalajul orizontal indica faptul ca la nivelul aceluiasi palier (ex. cognitiv) sau
chiar al aceluiasi tip de activitate apar denivelari (ex. conservarea invariantilor au
loc progresiv: la 7-8 ani copiii opereaza conservarea materiei, la 9 ani cea a
greutatii si catre 11-12 ani conservarea volumului).
3.1. Definire
CURS 2
3.2. Dimensiuni
Au urmatoarele dimensiuni:
3.3. Specific
CURS 2
4. STADIALITATEA
Definirea celor doua categorii de stadii: genetice si de vârsta se face în baza unor
modalitati diferite.
de structura specifica;
Activitatea dominanta este considerata aceea care are cele mai mari implicatii
formative în planul dezvoltarii psihice.
Este, totodata, activitatea cu cea mai mare frecventa, cu cea mai mare pondere în
sfera preocuparilor curente.
vârsta scolara mica - învatarea elementara, tip pe care sunt centrate toate celelalte
forme de învatare;
vârsta scolara mare / adolescenta (14 - 20-22 ani) - învatarea complexa, polimorfa;
vârsta tineretii - are caracteristic fie integrarea initiala profesionala, fie munca;
2. Tipul de relatii. Cum ponderea relatiilor sociale este mult mai prezenta decât cea
a relatiilor obiectuale (masina, casetofon etc.), acest criteriu cunoaste o reformulare
recenta înscrisa în zona comunicarii.
opozitia dintre structurile psihice vechi si cele noi (deprinderi, interese, sentimente,
componente caracteriale).
Echilibrul în plan afectiv conduce la satisfactie, bucurie, stimulare tonica iar cel
intelectual, la capacitate de proiectare a unor noi obiective.
Etapa I - prenatala.
stadiul prescolaritatii (3 - 6 ani) cunoscut ca "a II-a copilarie" sau "vârsta de aur".
Încep sa se contureze mecanisme constiente si voluntare. Este "vârsta jocului";
stadiul adolescentei (13-14 - 18-20 ani), orientarea expresa este spre identitatea de
sine;
Cuprinde substadiile:
Pentru evolutia vietii este de importanta capitala faptul ca fiecare noua generatie sa
beneficieze de achizitiile anterioare si sa le dezvolte în continuare.
caractere proprii unei familii (genetica genealogica). Aceasta este cea mai bogata.
Se transmit particularitati:
CURS 2
metabolice.
Ceea ce reprezinta fond ereditar se poate exprima în diferite momente de vârsta sau
poate sa ramâna în stare de latenta pe tot parcursul vietii daca lipseste factorul
activator.
consangvinitatea;
dezvoltarea prenatala;
analiza genealogica.
CURS 2
Unii cercetatori privilegiaza rolul ereditatii la vârstele timpurii iar altii accentueaza
ponderea mediului, al achizitiilor învatate. La vârstele timpurii se dezvolta
structurile de baza ale comportamentelor.
O pozitie echilibrata din acest punct de vedere o ofera Jean Piaget, care precizeaza
ca "chiar si un comportament înnascut, pentru a se manifesta deplin, are nevoie de
exersare".
Una si aceeasi baza ereditara poate servi unor constructii de personalitate diferite.
Evenimentele de viata fara un caracter specific sunt cele care afecteaza dezvoltarea
indivizilor în anumite momente sau la anumite vârste (ex. un divort, un accident)
[2].
Rolurile mediului:
Nisa de dezvoltare
O paralela între nisa de dezvoltare de tip occidental si cea africana (prin excelenta
traditionala) indica existenta unor diferente:
În Occident:
are jucarii;
În Africa:
persoane (ex. doi copii cu un nivel al dezvoltarii actuale sensibil egal, pusi în
aceeasi situatie de învatare - învatarea cititului - prin interactiunea cu adultul, pot
avea performante diferite sau un copil încearca sa învete scrisul de la fratii mai
mari, iar aceasta actiune este un stimul pentru dezvoltarea copilului).