Modalităţi şi procedee folosite în cercetare

1. Analogia –observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o altă problemă a

cărei soluţionare este cunoscută.
2. Alegerea de soluţii la întâmplare
3. Generalizarea când o problemă este stufoasă, se poate schiţa o versiune simplificată ,
care să cuprindă datele ei esenţiale.
4. Împărţirea – spargerea problemei într-o serie de sub-probleme care pot fi mai
abordabile
5. Adunarea – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente (sub-
problemă)
6. Scăderea – îndepărtarea unor componente din problema originară. Acest procedeu
este folosit în simulări.
7. Particularizarea – găsirea unui caz ce conţine un set mai limitat de caracteristici –
8. Dilatarea sau contracţia – unele probleme sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică
scara sau numărul de variabile.
9. Inversarea – privirea d.p.d.v. opus. Ex. în loc de când vine trenul acesta în gară ? când
vine gara la acest tren ?
10. Restructurarea – în studiile clinice nu se întreabă dacă un tratament anumit vindecă
boala, ci dacă lipsa tratamentului determină absenţa vindecării.
11. Metoda lui Pappus – se presupune că problema este rezolvată şi se calculează de-a
îndoaselea.
12. Metoda lui Tertullus – se presupune k nu există o soluţie şi se încearcă dovedirea
acestui lucru.

Caracteristicile cercetării

- direcţionată spre rezolvarea problemei,

- bazată pe dovezi empirice şi observaţionale,
- implică observaţia precisă şi descrierea corectă,
- pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi,
- utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice,
- trebuie făcută cu calm şi curaj,
Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte problemele studiate,
precum şi abilitate în prezentarea datelor.

Importanţa cercetării în nursing

Cercetarea în nursing – dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica

nursingului în beneficiul pacienţilor, comunităţilor şi chiar al nurselor.
Prin cercetarea în nursing poate fi evaluată relevanţa şi eficienţa abordărilor în
domeniul îngrijirii pacientului şi al promovării sănătăţii.
Toate sistemele de îngrijiri trebuie să amelioreze îngrijirea sănătăţii menţinând
costurile constante. Astfel nursingul este supus unei presiuni crescânde pt a-şi demonstra şi
justifica cost-eficienţa.
Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii pacienţilor. Practica
clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare ştiinţifică.
Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze impactul
acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii.
Pentru a întâmpina provocările sociale şi nevoile indivizilor, practica nursing trebuie să aibă
la bază cercetarea.
În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice şi
progresului tehnologic, nursele şi alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să fie
pregătiţi profesional, să răspundă la provocări şi să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi
ştiinţifice.