Cercetare în nursing – C1

În contextul mondial al revoluţiei cunoaşterii, informaţia şi cel ce o posedă alcătuiesc

cu adevărat ,,puterea”. Cercetarea ştiinţifică reprezintă principalul izvor de cunoaştere.
În domeniul medical, strategiile ţărilor dezvoltate vizează ca prioritate de necontestat
atingerea unui standard înalt al stării de sănătate a populaţiei. Deşi această prioritate se
regăseşte şi în ţara noastră, constatăm că încă există o diferenţă sesizabilă între vorbe şi fapte.
Cercetarea ştiinţifică este necesară în toate compartimentele activităţii umane în care
se tinde spre perfecţioare continuă.
Este nevoie de autocorectare în îngrijirea pacientului ? Da ! Mai mult ca în oricare
domeniu.
Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice,
presupune informarea continuă şi cunoaşterea raţionamentelor activităţii de zi cu zi. Astfel
practicienii îşi pot pune probleme legate de calitatea îngrijirilor acordate. Aceste probleme se
pot contura în timp ca teme de cercetare.
Cercetare – omul în toate timpurile a avut o curiozitate (în faţa spectacolului naturii -
ce se ascunde în ,,spatele” său, să înţeleagă structura şi componentele lumii, fenomenele
naturii, etc).
- Caracter nu numai ştiinţific ci şi pragmatic - ex. Emil Cioran – gestul primordial de
a mânca din fructul oprit – semnificativ pt condiţia umană.
Cercetare – studiu amănunţit efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte
ceva; investigaţie.
Cercetarea – fundamentală –
Cercetarea – aplicativă –
Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii sau teorii şi de a
identifica principiile care stau la baza activităţii nursing. Cercetarea fundamentală este
întreprinsă pentru acumularea informaţiilor, extinderea bazei de cunoştinţe într-o disciplină,
pentru a îmbuntătăţii înţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea teoriei. De ex. un
cercetător poate studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens cu
scopul de a înţelege ştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia.
Cercetarea aplicată → găsirea soluţiilor la problemele imediate prin aplicarea
principiilor teoretice. Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii imediate la o
problemă existentă. Un alt scop → planificarea sistematică a schimbării într-o situaţia
problematică. De ex. poate fi cercetarea aplicată un studiu al eficienţei intervenţiilor nursing
specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a stresului.
Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor generale ale
comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să
indice cum aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea problemelor în practica nursing.
Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru:
- a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţează apariţia diverselor
boli) unei boli.
- Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de îmbolnăvire.
- A determina nevoile unui grup populaţional,

1
- A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică.
- A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a.
Nursingul – este esenţial şi unic – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini specifice
conceptelor şi proceselor proprii cât şi intervenţii specifice cu efecte benefice evaluabile.
- implică inteligenţă, spirit de observaţie, sensibilitate, înţelegere pt cel de alături.
Profesia de nursing permite celui care o practică:
- dezvoltare proprie,
- multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane necunoscute -
constituie ,,cauză” pt noi nursele),
- f. mult consum de energie.
Serviciile de nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau grupurilor (preventive
sau curative, de susţinere până în ultima clipă a vieţii) → servicii închinate vieţii, stării de
bine, sănătăţii şi dezvoltării acesteia.
Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale, care ţine
de atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale şi are ca scop îmbunătăţirea practicii,
educaţiei şi administrării serviciilor de nursing.
Clamp (1994) descrie cercetarea în nursing ca pe ,,o legătură între practică, educaţie şi
teorie”

Istoric. Specificul cercetării nursing în România

Cercetarea = activitate sistematică, bazată pe tehnici specifice, care permite

acumularea de noi cunoştinţe prin identificarea unor factori sau relaţii noi care îmbunătăţesc
nivelul actual al cunoaşterii.
Istoric, cercetarea a început cu trei tipuri principale de studii, încă din perioada
Primului Război Mondial. Aceasta se referă la identificarea prin documentare a surselor de
date; studii descriptive (ex. Studierea somnului); cercetări experimentale (ca de ex studierea
efectelor medicamentelor).
Cercetarea → cercetarea acelor aspecte specifice profesiei de nursing şi care este
realizată de nurse.
Responsabilitatea acestora se referă la aspectele educaţionale, la managementul şi
practica nursing.
Cercetarea nursing poate fi asemănătoare cu cercetarea din alte specialităţi, de ex.
Studierea anxietăţii poate fi studiată şi din perspectiva psihologică.
Cercetarea nu este un lux academic ci un instrument care să crească calitatea
procesului de nursing.
Modificările care au avut loc în activitatea nursing, în educaţia pentru nurse şi în
managementul nursing impun noi cunoştinţe şi evaluări care să permit adaptarea la noile
condiţii precum şi optimizarea acestora.
Ţările în care cercetarea în nursing are baze solide şi fonduri aferente suficiente,
cercetarea continuă să se dezvolte având un impact asupra îngrijirii sănătăţii în întrega lume.
În ţările în care cercetarea în nursing (C.N.) se află într-un stadiu incipient, lipsa
resurselor umane şi financiare împiedică realizarea de progrese.
TOATE ŢĂRILE SĂ CONTRIBUIE LA OBŢINEREA UNEI SĂNĂTĂŢI MAI BUNE.

2
 Termenul ,,cercetare” este deseori folosit pentru descrierea oricăruit tip de
investigaţie, sau activitate de colectare a informaţiilor.
C.N. căutare sistematică pentru cunoştinţe despre problemele importante ale
nursingului şi este o cercetare sistematică a dezvoltării cunoştinţelor privind importanţa
problemelor nurselor, servind la stabilirea unei baze ştiinţifice a cunoştinţelor pentru practica
nursing.
Dezvoltarea şi utilizarea cunoştinţelor nursingului este esenţială pentru continuarea
îmbunătăţirii îngrijirii pacientului.
Modalităţi şi procedee folosite în cercetare:
- analogia –observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o altă problemă a cărei
soluţionare este cunoscută.
- Alegerea de soluţii la întâmplare
- Generalizarea când o problemă este stufoasă, se poate schiţa o versiune simplificată , care
să cuprindă datele ei esenţiale
- Împărţirea – spargerea problemei într-o serie de sub-probleme care pot fi mai abordabile
- Adunarea – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente (sub-
problemă)
- Scăderea – îndepărtarea unor componente din problema originară. Acest procedeu este
folosit în simulări.
- Particularizarea – găsirea unui caz ce conţine un set mai limitat de caracteristici –
- Dilatarea sau contracţia – unele probleme sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică
scara sau numărul de variabile.
- Inversarea – privirea d.p.d.v. opus. Ex. în loc de când vine trenul acesta în gară ? când vine
gara la acest tren ?
- Restructurarea – în studiile clinice nu se întreabă dacă un tratament anumit vindecă boala,
ci dacă lipsa tratamentului determină absenţa vindecării.
- Metoda lui Pappus – se presupune că problema este rezolvată şi se calculează de-a
îndoaselea.
- Metoda lui Tertullus – se presupune că nu există o soluţie şi se încearcă dovedirea acestui
lucru.
Caracteristicile cercetării:
- direcţionată spre rezolvarea problemei,
- bazată pe dovezi empirice şi observaţionale,
- implică observaţia precisă şi descrierea corectă,
- pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi,
- utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice,
- trebuie făcută cu calm şi curaj,
Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte problemele
studiate, precum şi abilitate în prezentarea datelor.
Importanţa cercetării în nursing
C.N. – dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica nursingului în
beneficiul pacienţilor, comunităţilor şi chiar al nurselor. Prin C.N. poate fi evaluată relevanţa
şi eficienţa abordărilor în domeniul îngrijirii pacientului şi al promovării sănătăţii.

3
 Toate sistemele de îngrijiri → să amelioreze îngrijirea sănătăţii menţinând costurile
constante. Astfel nursingul este supus unei presiuni crescânde pt a-şi demonstra şi justifica
cost-eficienţa.
Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii pacienţilor.
Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare ştiinţifică.
Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze impactul
acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii.
Pentru a întâmpina provocările sociale şi nevoile indivizilor, practica nursing trebuie
să aibă la bază cercetarea.
În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice şi
progresului tehnologic, nursele şi alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să fie
pregătiţi profesional, să răspundă la provocări şi să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi
ştiinţifice.
Scopurile cercetării în nursing
Scopul cercetării în nursing este la fel de larg ca şi scopul nursingului focalizându-se
în special pe client/pacient şi poate fi prezentat sub următoarea definiţie:
nursingul cuprinde→ promovarea sănătăţii,
→ prevenirea bolii şi
→ îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu
infirmităţi/deficienţe, de toate vârstele, în toate unităţile de îngrijire a
sănătăţii precum şi în alte unităţi ale comunităţii.
Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea cunoştinţelor
referitoare la nursing şi la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor în stare de sănătate sau
boală.
Cercetarea în nursing (CN) este orientată către capacitatea indivizilor şi a familiilor de
a funcţiona optim şi de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală.
CN → asigurarea calităţii şi eficienţei îngrijirilor nursing.
CN caută să înţeleagă natura comportamentului uman, în stare de sănătate sau boală şi
să identifice intervenţiile pe care le pot folosi nursele pentru a îmbunătăţii rezultatele (de ex.
auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea durerii).
CN poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici, cămine, ş.a.
Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educaţiei cât şi a managementului în
nursing.
În concluzie, CN caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale activităţii
nursing prin identificare, descriere, explorare, explicare, prdicţie şi control.
Deci scopurile CN sunt:
- înţelegerea propriei profesii,
- înţelegerea problemelor de sănătate,
- sprijinirea deciziilor,
- îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor,
- scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,
- studiul indivizilor şi al procesului de nursing,
- îmbunătăţirea educaţiei,
- dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică,

4
- dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia,
- furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi.
CN dă posibilitatea nurselor să:
- descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin cunoscute,
- explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor nursing.
- Prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de îngrijirea individului,
- Controleze producerea unor rezultate nedorite
- Iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa persoanei îngrijite.
La ce este bună cercetarea în nursing ? pentru a răspunde acestei întrebări vom
considera pe scurt motivele profesionale, clinice şi personale pentru care înţelegerea şi
aplicarea rezultatelor cercetării în nursing este importantă.
Dezvoltarea profesională
Cel mai bun mod de a vorbi despre dezvoltarea profesională este de a începe cu un
citat din Henderson ,,când intuiţia asistentelor medicale faţă de nevoile umane se îmbină cu
abilitatea de a găsi şi folosi idei strălucite de cercetare folosind metode ştiinţifice de
investigare, pe care apoi le aplică în practica lor de zic cu zi, ele pot avea o enormă influenţă
asupra modului de îngrijire a sănătăţii din întreaga lume”.
În Codul de Conduită Profesională al Consiliului Central de Nursing al Marii Britanii
se precizează: ,,să se acţioneze întotdeauna de asemenea manieră încât să se promoveze şi să
se asigure bunăstarea pacienţilor (...), să se menţină şi îmbunătăţească cunoştinţele
profesionale şi competenţa asistentelor medicale”.
Asistentele care se mulţumesc să înveţe şi să continue aplicarea unei
proceduri ,,pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna”, nu vor reuşi niciodată să atingă acest nivel
de excelenţă.
Primul pas în cercetarea în nursing este alegerea unui subiect bine definit.
Dacă nu trebuie căutat un subiect anume şi alegerea lui rămâne la latitudinea
persoanei ce vrea să înceapă cercetarea, este necesară punerea în propriile cuvinte a topicii pe
care ar dori să o investigheze. Pentru a porni o cercetare într-un domeniu anume este
importantă aflarea a ceea ce se cunoaşte deja în acel domeniu, cu alte cuvinte trebuie căutate
în literatura de specialitate studiile de cercetare făcute în acest sens.
Este de asemenea importantă colaborarea cu prietenii şi colegii, care pot veni cu idei
noi şi interesante şi aceste discuţii pot pune într-o lumină nouă tematica aleasă pentru
cercetare. Este bine ca să se poarte mai multe discuţii în acest sens, pentru că de fiecare dată
apar aspecte noi, nerelevante până atunci, se clarifică şi se redefines unele idei. Poate fi de
folos discutarea problemei cu o persoană care nu are de-a face cu nursingul. În acet mod se
pot chestiona aspecte cu care asistenta medicală este familiarizată şi fără să-şi dea seama nu
le acordă semnificaţia cuvenită luându-le ca atare.
După aceste discuţii se poate avea o privire de ansamblu asupra tematicii şi se poate
rescrie ideea iniţială. Apoi trebuie căutate cuvinte cheie (nu mai mult de 6), pentru care se vor
căuta cât mai multe sinonime sau cuvinte asemănătoare ca înţeles.
Acest exerciţiu iniţial este pentru a ajuta profesioniştii să caute exact ceea ce doresc în
momentul în care ajung la bibliotecă şi doresc să obţină referinţele necesare temei lor de
cercetare.

5
 Este utilă folosirea cuvintelor cheie şi a sinonimelor, iar majoritatea ublicaţiilor conţin
cuvintele cheie, ce pot fi comparate cu cele pe care le avem la dispoziţie, pentru a vedea dacă
studiul respectiv ne este sau nu folositor.
Tehnologia informatizării.
A revoluţionat cercetarea şi a salvat mult timp şi energie necesare căutării referinţelor
în literatura de specialitate.
Majoritatea bibliotecilor deţin în prezent sistemul de informatizare, necesar unei
căutări rapide şi eficiente.