Importanța cercetării in nursing pentru

practica profesională

INTRODUCERE
În contextul mondial al revoluţiei cunoaşterii, informaţia şi cel ce o posedă alcătuiesc cu
adevărat ,,puterea”. Cercetarea ştiinţifică reprezintă principalul izvor de cunoaştere.
În domeniul medical, strategiile ţărilor dezvoltate vizează ca prioritate de necontestat atingerea unui
standard înalt al stării de sănătate a populaţiei. Deşi această prioritate se regăseşte şi în ţara noastră,
constatăm că încă există o diferenţă sesizabilă între vorbe şi fapte.
Cercetarea ştiinţifică este necesară în toate compartimentele activităţii umane în care se tinde spre
perfecţioare continuă.
Este nevoie de autocorectare în îngrijirea pacientului ? Da ! Mai mult ca în oricare domeniu.
Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice, presupune informarea
continuă şi cunoaşterea raţionamentelor activităţii de zi cu zi. Astfel practicienii îşi pot pune probleme
legate de calitatea îngrijirilor acordate. Aceste probleme se pot contura în timp ca teme de cercetare.
Cercetare – omul în toate timpurile a avut o curiozitate (în faţa spectactacolului naturii - ce se ascunde
în ,,spatele” său, să înţeleagă structura şi componentele lumii, fenomenele naturii, etc).
• Caracter nu numai ştiinţific ci şi pragmatic - ex. Emil Cioran – gestul primordial de a mânca
din fructul oprit– semnificativ pt condiţia umană.
Cercetare – studiu amănunţit efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva;

Cercetarea – fundamentală
– aplicativă

Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii sau teorii şi de a identifica principiile
care stau la baza activităţii nursing. Cercetarea fundamentală este întreprinsă pentru acumularea
informaţiilor, extinderea bazei de
cunoştinţe într-o disciplină, pentru a îmbuntătăţii înţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea
teoriei. De ex. un cercetător poate studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens
cu scopul de a înţelege ştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia.

Cercetarea aplicată→ găsirea soluţiilor la problemele imediate prin aplicarea principiilor teoretice.
Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii imediate la o problemă existentă. Un alt scop →
planificarea sistematică a schimbării
într-o situaţia problematică. De ex. poate fi cercetarea aplicată un studiu al eficienţe intervenţiilor nursing
specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a stresului.
Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor generale ale comportamentului uman
şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să indice cum aceste principii pot fi
utilizate pt rezolvarea problemelor în practica nursing.
Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru:
-a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţează apariţia diverselor boli) unei
boli.
-Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de îmbolnăvire.
-A determina nevoile unui grup populaţional,
-A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică.
-A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a.
Nursingul – este esenţial şi unic – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini specifice conceptelor şi proceselor
proprii cât şi intervenţii specifice cu efecte benefice evaluabile.
- implică inteligenţă, spirit de observaţie, sensibilitate, înţelegere pt cel de alături.
Profesiunea de nursing permite celui care o practică: - dezvoltare proprie
- multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane necunoscute - constituie ,,cauză” pt noi
nursele),
- foarte mult consum de energie.
Serviciile de nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau grupurilor (preventive sau curative, de
susţinere până în ultima clipă a vieţii) → servicii închinate vieţii, stării de bine, sănătăţii şi dezvoltării
acesteia.
Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale,care ţine de atribuţiile şi
responsabilităţile asistentelor medicale şi are ca scop îmbunătăţirea practicii, educaţiei şi administrării
serviciilor de nursing.
Clamp (1994) descrie cercetarea în nursing ca pe ,,o legătură între practică, educaţie şi teorie’’.

Modalităţi şi procedee folosite în cercetare:

-analogia –observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o
altă problemă a cărei soluţionare este cunoscută.
-Alegerea de soluţii la întâmplare;
-Generalizarea când o problemă este stufoasă, se poate schiţa o versiune simplificată , care să cuprindă
datele ei esenţiale;
-Împărţirea – spargerea problemei într-o serie de sub-probleme care
pot fi mai abordabile
-Adunarea – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea
unei componente (sub- problemă)
-Scăderea – îndepărtarea unor componente din problema originară. Acest procedeu este folosit în
simulări.
-Particularizarea – găsirea unui caz ce conţine un set mai limitat de caracteristici –
-Dilatarea sau contracţia– unele probleme sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau
numărul de variabile.
Inversarea – privirea d.p.d.v. opus. Ex. în loc de când vine trenul acesta în gară ? când vine gara la acest
tren ?
-Restructurarea– în studiile clinice nu se întreabă dacă un tratament anumit vindecă boala, ci dacă lipsa
tratamentului determină absenţa vindecării.
-Metoda lui Pappus – se presupune că problema este rezolvată şi se calculează de-a îndoaselea.
-Metoda lui Tertullus – se presupune k nu există o soluţie şi se încearcă dovedirea acestui lucru.

Caracteristicile cercetării:
-direcţionată spre rezolvarea problemei,
-bazată pe dovezi empirice şi observaţionale,
-implică observaţia precisă şi descrierea corectă,
-pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi,
-utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice
-trebuie făcută cu calm şi curaj,
Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte
problemele studiate, precum şi abilitate în prezentarea datelor.

Importanţa cercetării în nursing

C.N. – dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica nursingului în beneficiul
pacienţilor, comunităţilor şi chiar al nurselor.
Prin C.N. poate fi evaluată relevanţa şi eficienţa abordărilor în domeniul îngrijirii pacientului şi al
promovării sănătăţii.
Toate sistemele de îngrijiri → să amelioreze îngrijirea sănătăţii menţinând costurile constante.
Astfel nursingul este supus unei presiuni crescânde pt a-şi demonstra şi justifica cost-eficienţa.
Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii
pacienţilor. Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare ştiinţifică.
Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze impactul acestora în starea
de sănătate a pacienţilor sau să
testeze alte teorii.
Pentru a întâmpina provocările sociale şi nevoile indivizilor, practica nursing trebuie să aibă la bază
cercetarea.
În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice şi progresului
tehnologic, nursele şi alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să fie pregătiţi profesional, să
răspundă la provocări şi să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi ştiinţifice.

Scopurile cercetării în nursing

Scopul cercetării în nursing este la fel de larg ca şi scopul nursingului focalizându-se în special pe
client/pacient şi poate fi prezentat sub următoarea definiţie: nursingul cuprinde
→ promovarea sănătăţii,
→ prevenirea bolii
→ îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu infirmităţi/deficienţe, de toate
vârstele, în toate unităţile de îngrijire a sănătăţii precum şi în alte unităţi ale comunităţii.
Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea cunoştinţelor referitoare la nursing şi
la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor înstare de sănătate sau boală.
Cercetarea în nursing (CN) este orientată către capacitatea indivizilor şi afamiliilor de a funcţiona
optim şi de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală.
CN → asigurarea calităţii şi eficienţei îngrijirilor nursing.
CN caută să înţeleagă natura comportamentului uman, în stare de sănătate sau boală şi să identifice
intervenţiile pe care le pot folosi nursele pentru a îmbunătăţii rezultatele (de ex. auto-îngrijirea) sau pentru
a le modera (ex alinarea
durerii).
CN poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici, cămine, ş.a. Ea este de
asemenea o
componentă importantă atât a educaţiei cât şi a managementului în nursing.

În concluzie, CN caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale activităţii nursing prin
identificare, descriere, explorare, explicare, prdicţie şi control.Deci scopurile CN sunt:
-înţelegerea propriei profesii,
-înţelegerea problemelor de sănătate,
-sprijinirea deciziilor,
-îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor,
-scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,
-studiul indivizilor şi al procesului de nursing,
-îmbunătăţirea educaţiei,
-dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor
de etică,
-dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia,
-furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovez

CN dă posibilitatea nurselor să:

-descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin cunoscute,
-explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor nursing.
-Prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de îngrijirea individului,
-Controleze producerea unor rezultate nedorite
-Iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa persoanei îngrijite.
La ce este bună cercetarea în nursing ?pentru a răspunde acestei întrebări vom considera pe scurt
motivele profesionale, clinice şi personale pentru care înţelegerea şi aplicarea rezultatelorcercetării în
nursing este importantă.