Țesutul nervos

Neuronul – clasificare

 neuronul e unit. funcț. a SN, are corp (cu nucleu) și mai multe prelungiri de mărimi dif.
 e specializat să primească stimuli și să conducă impulsuri electrice
 3 categorii:
o a) neuroni senzitivi:
 transmit impulsuri de la receptori la SNC
 prelungirile lor sunt fibre nervoase somato- și viscero-aferente
 somato-aferente conduc senzații de:
 durere
 temp.
 Atingere
 presiune de la suprafața corpului
 durere și propriorecepție de la mm., tendoane, art.
 viscero-aferente conduc senzații de durere și altele de la viscere, glande, vase de
sânge, Mbb.
o b) neuroni motori
 transmit impulsuri de la SNC sau ggl. la efectori
 prelungirile lor sunt fibre nervoase somato- și viscero-eferente
 somato-eferente transmit impulsuri voluntare la m. Scheletic
 viscero-eferente transmit impulsuri involuntare la m. neted, glande, cel. cardiace
conductoare Purkinje
o c) interneuroni
 formează o rețea integratoare între neuronii senzitivi și motori
 se estimează că 99.9% din toți neuronii sunt interneuroni
 clasificarea anatomică a neuronilor în funcție de nr. de prelungiri ale corpului neuronal
o 1. Multipolari:
 majoritatea sunt neuroni motori sau interneuroni
 1 axon și 2 sau mai multe dendrite
 impulsul merge dendrită --> corp sau corp --> axon
 dendrite + corp = segment receptor, Mb. plasmatică specializată în
generarea impulsurilor
 axonul = segment conductor, Mb. plasmatică specializată în conducerea
impulsurilor
 porț. terminală axon = terminație sinaptică cu mulți neurotransm.
o 2. Bipolari:
 sunt rari, asociați cu receptorii simțurilor speciale (gust, auz, miros, văz,
echilibru)
 1 axon și 1 dendrită
 cel. amacrine nu au axoni (e trecut aici pentru că zice de simțuri speciale, dar cel.
amacrine NU sunt neuroni bipolari, e doar o info. aruncată în vânt)
 o 3. Pseudounipolari:
 majoritatea sunt neuroni senzitivi, localizați în apropierea SNC
 axon – prelungire unică, se divide în apropierea corpului în 2 ramuri
 1 ramură merge spre periferie
 cealaltă spre SNC
 ramurile sunt segmentele conductoare
 impulsurile se generează în arborizațiile periferice = segment receptor
 neuronii pseudounipolari se dezvoltă din neuroni bipolari, pe măsură ce
prelungirile acestora migrează în jurul corpului neuronal și se unesc
 corpul neuronal e situat în ggl. dorsali sau craniali
 în funcție de morfologie:
o n. piramidali – n. efectori ai cortexului:
 multipolari
 perikarion mare
 dendrită mare apicală
o n. granulari – interneuroni mici
o cel. Purkinje – cerebel, dendrite f. ramificate
o stelate – ex.: cel amacrine “starburst”din retină. Interneuroni.

Soma neuronala

 Corpul neuronal:
o are caracteristicile unei cel. producătoare de proteine
o e regiunea dilatată a neuronului, care conține un nucleu mare, eucromatic, cu nucleol
evident și citoplasmă perinucleară cu RER abundent și ribozomi liberi
o la MO, conținutul ribozomal apare sub formă de corpi mici = corpi Nissl, care se
colorează puternic cu colorant bazic și metacromatic cu colorant tionină
o fiecare corp Nissl corespunde unei grămezi de RER
o citoplasma perinucleară are:
 multe Mitoc.
 un ap. Golgi mare
 Lizozomi
 Microtubuli
 Neurofilamente
 vezicule de transport, incluziuni
o Nissl și riboz. liberi se extind în dendrite, dar nu în axon --> con axonal = porțiunea
citoplasmei care nu are organite citoplasmatice mari

Prelungirile neuronale

o Dendritele
 au în general diametrul mai mare decât axonul, sunt nemielinizate și formează
arborizații dendritice, care măresc supraf. Receptoare
  compoziția citopl. dendritelor este asemănătoare cu cea a citopl. corpului
neuronal, cu excepția ap. Golgi
o fiecare celulă are un singur axon, care poate fi foarte lung (cei din nucleii motori SNC –
neuroni Golgi tip 1, de proiecție - pot avea >1m) sau foarte scurt (cei ai interneuronilor
din SNC – neuroni Golgi tip 2, de asociație)
 axonul poate da ramuri recurente (în apropierea corpului celular), colaterale (în
special în vecinătatea destinației)
 are originea în conul axonal, fără organite mari, dar prin care trec microtubuli,
neurofilamente, mitoc. și vezicule
 segmentul inițial = zona dintre conul axonal și începutul tecii de mielină; aici e
generat PA
sinteza proteică se desfășoară și în terminația axonului (deși majoritar tot în corpul
celular), la nivelul plăcilor periaxoplasmatice și sunt posibil implicate în memorie

Transportul axonal
e un sistem bidirectional, o comunicare intracelulară prin care molecule și
informație sunt transportate de-a lungul microtubulilor și filamentelor
intermediare
 poate fi anterograd (spre periferie; e implicată kinesina, proteina motor asociata
microtubulilor, care foloseste ATP) sau retrograd (spre corpul neuronal; e mediat
de dyneină, la fel ca kinesina)
 mai poate fi clasificat în:
 sistem transportor lent (tip anterograd, 0.2-4 mm/zi, transportă
elemente structurale – tubulină, actină, proteinele neurofilamentelor –
și proteine ale matricei citoplasmatice – actină, calmodulină, varii
enzime metabolice)
 sistem transportor rapid / transport intermediar(CONFORM CURSULUI
--> pt. Mitoc.)
o bidirecțional, 20-400mm/zi, transportă anterograd organite
delimitate de endoMb.
o RER, vezicule sinaptice, NTM, Ca2+;
o transportă retrograd multe dintre aceleași componente și
proteine și alte molecule endocitate, materiale imunomarcate
pt. trasarea căilor neuronale, precum și toxine și virusuri
atunci când sunt prezente; necesită ATP în ambele direcții pt
kinezină si dyneină
o Transportul dendritic este la fel

Polarizare dinamică

“Semnalele dintr-un circuit neural se propagă într-o singură direcţie […] Informaţia circulă dinspre
dendritele unui axon înspre corpul celular şi apoi de-a lungul axonului către terminaţiile presinaptice
[…]” --> e în subiecte, dar când am citit polarizare dinamică nu înțelegeam la ce se referă. Am găsit-o
 în ppt., i-am dat copy paste, restul îl găsiți la începutul word-ului; a și e unul dintre principiile
enunțate de Cajal în lucrarea sa de doctorat parcă. Mai mult efectiv nu e.

Sinapse chimice – ultrastructura, clasificare, mecanismul exocitozei si reciclarii veziculelor

o joncțiuni specializate cu rol de transmitere a impulsului de la unul la altul

o au loc între 2 neuroni sau între un axon și o cel. musc. sau glandulară
o sinapsele interneuronale sunt axodendritice, axosomatice și axoaxonice
Clasificarea morfofuncţională:
 Excitatorii - asimetrice, cu vezicule, efect de depolarizare (creşterea PR)
a membranei postsinaptice - potenţial postsinaptic excitator (EPSP)
Următoarele sunt explicații a ce am scris mai sus
o Clasificarea morfologică (ultrastructurală) – Gray:
 Sinapse asimetrice – material electronodens mai gros pe memb. postsinaptică, spaţiu sinaptic 30nm
 Sinapse simetrice – material electronodens de grosime egală pe membr. pre- şi postsinaptice, spaţiu sinaptic
20nm
o further classification:
 Sinapse continue (discoidale) – morfologie uniformă în secţiune
 Sinapse perforate – mai multe zone electronodense în aceeaşi sinapsă; posibil rol în plasticitatea sinapselor şi
potenţare pe termen lung (LTP)
o sinapsele nu apar la colorația cu HE, dar în impregnare argentică apar ca niște corpi
ovalari
o un axon face mai mulți astfeli de butoni pe segmentul receptor al celuilalt axon, având
un buton terminal (terminație lărgită) și mai mulți „button en passsant” (ramurile
terminale ale neuronilor din muschiul neted care atunci cand trec pe langa celule lasa
dilatatii care au capacitatea de a face sinapsa cu mb. Si elibereaza NT in caveole)
o în funcție de tipul de conducere sunt sinapse chimice și electrice (jocțiuni Gap; în m.
neted și cardiac)
 există și sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica si cea chimica); sunt rare:
 nucleii vestibulari L
 nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.
o elementul presinaptic într-o sinapsă chimică are vezicule sinaptice (structuri legate de
Mb., de 30-100nm diametru; conțin neurotransm.)
o aspectul veziculelelor sinaptice:
 V. clare, sferice, 40-60 nm –acetilcolina
 V. clare, turtite, 20-60 nm –neurotransmiţători inhibitori
 V cu miez dens, sferice, 40-60 nm – catecolamine
 V cu miez dens, sferice, mari (80-100 nm) şi halou clar – neuropeptide
o legarea și fuziunea lor cu Mb. e mediată de prot. SNARE („soluble NSF attachment
receptors”), mai exact v-SNARE (vesicle-bound) si t-SNARE (target membrane – bound)
o o alta prot. legata de vezicule
 sinaptotagmina 1 inlocuieste complexul SNARE, care va fi in continuare
dezmembrat si reciclat
o fata citopl. a Mb. presinaptice are acumulari de proteine = „zone active”, bogate in:
 t-SNARE
 Sinaptotagmina
  complex de docare Rab-GTP-ază, unde veziculele sunt docate și neurotransm.
Eliberați
o Mb. veziculelor = endocitată și reciclată cu ajutorul REN pt. reumplere cu NT
o canalele de Ca2+ voltaj-dep. din Mb. presinaptică reglează eliberarea NT, ptc.
 influxul de Ca determină mobilizarea, ancorarea și fuziunea veziculelor (ultimele
2 zice după că-s determinate în mare de SNARE)
o porocitoza urmează fuziunii veziculelor și reprezintă eliberarea NT în fanta sinaptică
printr-un por temporar de 1nm

Neurotransmițători:
 Criterii de includere in categoria de NT:
 Sunt sintetizaţi în neuron
 Prezenţi în elementul presinaptic şi eliberaţi în cantităţi suficiente pentru
declanşarea unui răspuns mediat de receptorii de pe versantul
postsinaptic
 Administrarea exogenă are efecte similare cu eliberarea endogenă
 Există mecanisme biochimice pentru inactivarea neurotransmiţătorilor
din spaţiul sinaptic
o NT inhibitori:
 purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
o NT excitatori
 aspartat
 taurina
o NT cu efecte dependente de tipul receptorului:
 acetilcolina
 noradrenalina
 serotonina
 dopamina

 Ach:
 în joncț. neuromusculară și SNA, eliberat de SY preggl. și PSY ambele + SY
pt. gl. sudoripare.;
 neuronii care o folosesc = colinergici, la fel și receptorii, care se împart în
muscarinici și nicotinici (în fcț. de interacțiunea lor cu muscarina din
ciupercile otrăvitoare și nicotina din tutun)
 receptorul muscarinic din inimă = exemplu de R cuplat cu proteină G
legată de canal de K+ --> Ach eliberată PSY deschide canale K + --> eflux -->
hiperpolarizare --> scade ritmul
 receptorul nicotinic din m. scheletic = canal de Na + cu acțiune dep. de
legarea NT --> deschiderea lui duce la depolarizare rapidă și inițierea
contracției
o inhibitori:
 curara se leagă de canalele de Na+ împiedicând acțiunea receptorului nicotinic
= paralizie musculară
 atropina împiedică acțiunea receptorului muscarinic
  toxina botulinică inhibă eliberarea Ach --> paralizie a m. scheletic, inclusiv cei
respiratori
 catecol.:
 norepinefrina, epinefrina (adrenalina) si dopamina
 din AA tirozina; neuronii care le elibereaza = catecolaminergici
 secretate de cel. SNC care reglează mișcarea, atenția, dispoziția
 neuronii care folosesc adrenalină = adrenergici și conțin o enzimă care
convertește norepinefrina în adrenalină, folosită de SY postggl. și
eliberată în sânge de cel. endocrine (cromafine) ale MSR
 serotonina: 5-hidroxitriptamină (5-HT)
 formată prin hidroxilarea si decarboxilarea triptofanului
 e NT în SNC
 după eliberare, o parte e reciclată
 AA: GABA, glutamină, ac. aspartic, glicină;
 în principal în SNC
 oxid nitric (NO):
 gaz cu proprietăți de radical liber la C% mici
 spre deosebire de restul, e sintetizat ÎN sinapsă și folosit imediat (nu se
depozitează)
 se speculează că glutamina (NT excitator) induce o reacție în lanț cu
activarea NOS (nitric oxid syntase)
 peptide mici: substanța P, encefaline, CCK, VIP
 pot acționa paracrin sau endocrin
o NT eliberați în fanta sinaptică sunt degradați sau recapturați, procese necesare pt.
limitarea duratei de stimulare/inhibare
o 80% sunt scoși prin high-affinity reuptake, proces prin care sunt legati de proteine
specifice de transport al NT din Mb. Presinaptica
 catecolaminele, de exemplu, sunt scoase din uz prin transportori Na + dep.
 odată ajunse în citopl., catecolaminele sunt reîncărcate în vezicule sau inactivate
de COMT sau distruse de MAO (aflată pe Mb. mitoc. ext.)
o 20% sunt degradați de enzime asociate cu Mb. postsinaptică;
 ex.: acetilcolinesteraza secretată de cel. musculară desparte Ach în acid acetic și
colină, care e preluată de segm. presinaptic pentru resinteza Ach

Neuromodulatorii:
 Durată mai mare a efectului, latenţă mai mare
 Acţiune mai puţin localizată (acţionează asupra mai multor neuroni)
 O substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător, neuromodulator sau
neurohormon (uneori).
 Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu sistemul neuroendocrin
difuz: CCK, b-endorfina, substanţa P, angiotensina, VIP
 Efecte pe membrana presinaptică (modulează exocitoza) şi postsinaptică
influenţează legarea mediatorilor de receptori
 Dopamina:
 coexistă în neuronii trunchiului cerebral cu peptide precum
colecistokinina.
 Funcţionează ca:
o neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din substantia
nigra.
o neuromodulator: motivaţie, plăcere
o neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici (nucleul arcuat)
în adenohipofiza (inhibă secreţia de prolactină)
 Excită, inhibă sau modulează activitatea celulei ţintă, în funcţie de natura
receptorului din membrana postsinaptică.

Peptide:
 acţionează ca neuromodulatori: CCK, endorfine, encefaline, substanta P,
VIP
 actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina,
vasopresina
Mielina in SNP vs SNC

o mielina apare mai precoce în SNP (începe în s. 12-18 iu) decât SNC

Cel. Schwann + teaca de mielină (restul se ia de la oligodendrocit pt subiectul de

comparare a mielinei din SNP si SNC)
o nevroglie periferică
o rol de suport al fibrelor nervoase mielinizate și nemielinizate
o ajută și în curățarea resturilor din SNP și în regenerarea axonală
o deriv. din crestele neurale și diferențiate prin exprimarea factorului de transcripție SOX-
10
o produc teaca de mielină în SNP, strat bogat în lipide, rol în izolarea axonilor de endonerv,
prezența ei asigură conducerea rapidă, saltatorie;
  nu înconjoară conul axonal sau terminațiile arborizate
o mielinizarea începe când o cel. Schwann înconjoară axonul și Mb. ei devine polarizată; la
începutul procesului, axonul se află într-un șanț al cel. Schwann., iar apoi un segment de
0.08-0.1 mm lungime din axon e înglobat în fiecare cel. Schwann
 partea Mb. cel. Schwann care e expusă la endonerv – abaxonală
 partea opusă = adaxonală sau periaxonală, care e în contact direct cu axonul
 când axonul e complet înconjurat, un al treilea domeniu, mezaxonul, e format
 al treilea domeniu e o Mb. dublă care conectează primele 2
o mielinizarea începe când mezaxonul cel. Schwann înconjoară axonul; o extensie ca o
foaie a mezaxonului înconjoară spiralat axonul, primele lamele nefiind aranjate compact,
ci cu puțină citoplasmă rămasă între ele (gap de 12-14nm)
o un strat subțire de citopl. perinuclear externă și contiguă cu teaca de mielină se numește
teacă Schwann și e închisă de Mb. abaxonală și conține nucleul și maj. organitelor cel.
Schwann
o mezaxonul din ultimul strat se apoziționează pe el însuși, formând mezaxonul ext. =
spațiul intercelular adiacent laminei externe care înconjoară cel. Schwann.
o în interiorul tecii de mielină e un strat subțire de citopl. a cel. Schwann, înconjurată de
Mb. Adaxonală
o spațiul îngust dintre Mb. mezaxonului și Mb. adaxonală formează mezaxonul intern
o când mezaxonul aderă la el însuși, gap-ul de 12-14nm dispare și se formează teaca de
mielină compactă, corespunzător expresiei prot. mielin-specifice (proteina zero, prot.
mielinică bazică)
o datorită dom. citopl. puternic pozitive ale P0 și PMB, foițele interne ale Mb. plasmatice
se apropie și formează liniile dense majore (in TEM), care alternează cu liniile
intraperiodice mai puțin dense, formate de foițele ext. ale Mb. Plasmatice
o grosimea tecii de mielină e determinată de diametrul axonului, nu de cel. Schwann și e
reglată de un factor de creștere (Nrg1 – neuregulina 1) care acț. pe cel. Schwann și e o
prot. transmb. exprimată de axolemă.
o nodul Ranvier reprezintă joncțiunea dintre 2 cel. Schwann adiacente și e lipsită de
mielină
 mielina dintre 2 noduri Ranvier = segment internodal
o mielina are 80% lipide ptc. pe măsură ce cel. Schwann înconjoară axonul, citopl. e scoasă
afară dintre straturile de Mb. citopl. adiacente
 totuși, citopl. rămâne în anumite locuri: teaca Schwann, citopl. perinodală,
incizura Schmidt-Lanterman (insule mici între lamele succesive de mielină, conțin
lizozomi și mitoc.+microtubuli, precum și incluziuni = corpi denși; nr. lor crește cu
creșterea diametrului axonal), inelul intern de citopl. Schwann; toate comunică
între ele
 o axonii nemielinizați se găsesc la niv. unui șanț al cel. Schwann, care e alungită de-a lungul
axei lor; buzele șanțului pot fi deschise, expunând axonul la lamina externă adiacentă cel.
Schwann, sau pot fi închise, formând mezaxonul
o un singur axon nemielinizat sau mai mulți pot fi închiși într-o singură învaginare a cel.
Schwann, cele mai mari cel. Schwann din SNP putând avea 20+ șanțuri, fiecare cu 1+
axoni
o în SNA, e mai comun întâlnit ca mai mulți axoni să fie într-un singur șanț

Astrocitele:
 cele mai mare nevroglii
 formează o rețea celulară în SNC și comunică cu neuronii ca să îi susțină și să le
moduleze activitatea
 nu formează mielină; sunt de 2 tipuri:
 protoplasmatice:
o mai prevalente în subst. Cenușie
o au multe prelungiri citoplasmatice scurte
o și le extind până la lamina bazală a piei mater, formând glia
limitans, o barieră relativ impermeabilă care înconjoară SNC
 fibroase:
o mai prevalente în subst. Albă
o au mai puține prelungiri și sunt drepte
 ambele tipuri au multe grămezi de filamente intermediare din prot. acidă
fibrilară glială (GFAP), dar în cele fibroase sunt mai multe, hence the name
 Ac anti-GFAP sunt folosiți pt. a identifica astrocitele
Morfologie:
 celule stelate, cu prelungiri (observabil folosind impregnare argentică, nu HE)
 nucleu rotund, eucromatic, fără nucleol
Ultrastructură:
 filamente intermediare 8nm – GFAP (Glial Fibrillary Acidic Protein); există şi
prelungiri fără GFAP, în formă de văluri
 granule de glicogen
 lamina bazală
  vezicule delimitate mb.
Glia radială
 Celule gliale prezente în cursul formării structurilor SNC, cu morfologie bipolară
 În telencefal: o prelungire contactează suprafaţa ventriculilor cerebrali, cealaltă
ajunge subpial
 Produce proteine de adeziune şi ale matricei extracelulare
 Postnatal: celulele Bergmann în cerebel, celulele Müller în retină, glia radială a
girului dentat hipocampic
Glia limitans
 situată subpial
 Prelungirile astrocitelor formează un strat continuu la periferia SNC
 Celule “în candelabru”, “penate”

Funcții astrocite
1. Homeostazia mediului neuronal:
• sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat din PA neuronale
• îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse: preiau glutamatul sinaptic şi îl
convertesc în glutamină → butonul presinaptic. Protejează neuronii împotriva
excitotoxicităţii (apoptoză neuronală datorată angajării prelungite a receptorilor Glu în
ischemia cerebrală)
2. Suport metabolic pentru neuroni:
• Reglează fluxul sangvin cerebral local
• Produc lactat prin glicoliză → suport energetic pentru neuroni
• Sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
• Detoxifierea amoniului
• Produc factori trofici pentru neuroni – NGF (Nerve Growth Factor), BDNF (Brain-Derived
Neurotrophic Factor), GDNF (Glial-DNF) etc.
3. Modularea transmiterii sinaptice
• Eliberare de substanţe neuroactive indusă de valurile de Ca. Prezintă vezicule de
exocitoză şi moleculele necesare procesului.
• Diminuarea concentraţiei de neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin transportori, sau
acetilcolină prin eliberarea de liganzi specifici
4. În dezvoltarea SN:
• Glia radială (în special) ghidează migrarea/creşterea axonală şi dendritică.
• Contribuie la sinaptogeneză, favorizând structurarea şi activitatea sinapselor
• În cursul dezv. SN glia radială se poate diferenţia în neuroni.
5. În circumstanţe patologice:
• Răspund la leziuni traumatice, inflamatorii, infecţii
• Hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a filamentelor intermediare, proliferare
• Proliferare şi în scleroza multiplă

Oligodendrocitele:
 produc mielina în SNC, formată din straturi concentrice de Mb. a oligodendr.
 sunt cel. mici, cu mai puține prelungiri față de astrocite, vizibile la MO doar în
colorații speciale
  sunt aliniate în rânduri printre axoni, fiecare oligodendr. dând câteva prelungiri
care ajung la axon și form. segm. internodale de mielină
 poate mieliniza un singur axon sau mai mulți apropiați
 procesul e mai complex în SNC, existând urm. diferențe: oligodendr. exprimă
prot. mielinice specifice diferite (P0 e doar în SNP, în SNC avem prot. proteolipid
– PLP, MOG și OMgp)
 prezintă mai puține incizuri Schmidt-Lanterman
 nu au lamină externă ca cel. Schwann, deci pot intra în contact cu alți axoni, în
acel loc având o linie intraperiodică
 datorită modului în care fac mielina, citopl aproape că nu e prezentă în stratul
cel mai de la ext.
 nodurile Ranvier sunt mai mari, porțiunile mai mari de axolemă expusă făcând
conducerea saltatorie chiar mai eficientă
 axonii nemielinizați nu sunt înconjurați de nevroglii

Bariera hemato-encefalică:
o protejează SNC de fluctuații în nivelul electroliților, hh. și metaboliților tisulari
o din cauza ei, coloranții injectați în fluxul sangvin colorează toate org., minus creierul
o se dezvoltă devreme în perioada embrionară prin interacții între astrocite și cel.
endoteliale capilare
o în mare e formată de joncțiunile strânse dintre cel. endoteliale, care form. capilare
continue
 la TEM se vede o asociere între piciorul prelungirilor terminale ale astrocitelor și
lamina bazală endotelială
 joncțiunile strânse previn difuzia solvenților, pinocitoza este restricționtă sever,
subst. cu greutate moleculară de > 500 daltoni nu pot trece prin barieră
o subst. de care au nevoie neuronii (O2, ethanol, hh. steroizi) penetrează ușor cel.
endoteliale
o datorită permeabilității mari pt. K+ a Mb. neuronale, aceasta este f. sensibilă la
modificările sale de gradient
o astrocitele ajută în menținerea C% stabile de K +, iar cel. endoteliale îi limitează mișcarea
(sunt puțin permeabile pt el)
o glucoza, AA, nucleozidele, vitaminele sunt transportate de prot. cărăuș specifice
o între ventriculii 3 si 4 (org. circumventriculare), bariera hemato-encefalică este
ineficientă sau absentă
 organele circumventriculare includ gl. pineală, eminența mediană, organul subfornical, area postrema, organul
subcomisural, organul vasculosum și lobul P al gl. pituitare
 aceste arii sunt în principal responsabile cu verificare materialelor care circulă în
sânge și care sunt în mod normal excluse de barieră, transmițând info. despre
aceste subst. SNC-ului
 org. circumventriculare sunt importante în reglarea homeostaziei și controlul
neurosecreției

Cel. ependimare:
 cel. gliale din SNC (deci „centrale”)
 formează învelișul cavităților pline cu LCR, înveliș asemănător celui epitelial
 form. un strat unicel. de cel. cuboidal-columnare, cu caract. de cel. transportoare
  sunt unite strâns de complexe joncționale la polul apical, care are și cili +
microvili
 spre deosebire de un epiteliu clasic, nu au lamină externă
 polul bazal are multe învaginații în contact cu prelungirile astrocitelor adiacente
 microvilii absorb LCR
 în ventriculii cerebrali cel. ependimare sunt modificate astfel încât să secrete LCR
prin transportul și secreția produșilor din capilarele adiacente, cel. ependimare
modificate + capilarele asociate = plex coroid

Meningele:
o dura mater, arahnoida, pia mater
o arahnoida și pia mater se dezvoltă din singurul strat mezenchimal care înconjoară
creierul în dezvoltare --> sunt numite pia-arahnoidă, la adulți pia mater fiind porț.
viscerală și arahnoida cea parietală a aceluiași strat; între ele se găsesc trabecule
o dura mater se continuă pe fața ei ext. cu periostul craniului; în interiorul ei sunt spații
căptușite cu endoteliu, care servesc ca principale canale de întoarcere a sângelui de la
creier
 aceste sinusuri venoase (durale) primesc sânge de la vv. cerebrale principale și îl
cară la vv. jugulare int.
 fața int. a durei are extensii în formă de foaie care compartimentează creierul și
duc arahnoida în profunzimea creierului în unele zone
 în canalul vertebral, dura mater formează un înveliș separat al măduvei spinării,
vertebrele având propriul periost
o arahnoida își ia numele de la trabeculele pe care le extinde înspre pia mater
 trabeculele sunt compuse din țes. conj. lax cu fibroblaști alungiți
 spațiul delimtiat de ele este spațiul subarahnoidian cu LCR
o pia mater aderă direct la suprafața creierului si a măduvei spinării
 e un strat delicat de țes. conj. și se continuă direct cu teaca de țes. conj.
perivascular a vaselor de sânge ale creierului și măduvei spinării
o ambele fețe ale arahnoidei, fața int. a piei mater (eu cred că aici trebuia să zică ext.) și
trabeculele sunt acoperit de un strat subțire de țes. epitelial pavimentos
o arahnoida și pia mater se unesc în dreptul orificiilor pentru nn. craniali și spinali, atunci
când aceștia ies prin dura mater

Lichidul cefalo-rahidian

o Produs de plexurile coroide (500 ml/zi) şi prin curgerea fluidului extracelular prin
epiteliul ependimar al organelor circumventriculare
o În cantitate de 150 ml: 30 ml în ventriculi, 120 ml în spaţiul subarahnoidian.
o LCR curge din ventriculii laterali → ventriculul III → ventriculul IV → spaţiul
subarahnoidian
o Din spatiul subarahnoidian
 o mică parte se scurge prin spaţiile din jurul rădăcinilor nervilor spinali şi cranieni
(perineurale)
 cea mai mare parte se scurge prin specializări ale arahnoidei (vilozităţi
arahnoidiene) în sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex.: sinusul
sagital)
 o Functii:
 menţine mediul fluid necesar creierului
 protectie mecanică
 comunică uşor cu fluidul extracelular deoarece bariera LCR-creier (celule
ependimare) e permeabilă
 excreţia metaboliţilor ţesutului nervos
 preluarea de către creier din LCR a substanţelor necesare

Nervi periferici -histologie si ultrastructura

o mănunchi de fibre nervoase unite de țes. conj.

o corpurile neuronale ale nervilor periferici se găsesc în SNC sau în SNP în ggl. perif.
o ggl. periferici conțin aceste corpuri + fibrele de la și către ele
o ggl. rădăcinii dorsale și ggl. nn. craniali aparțin neuronilor senzitivi
o corpurile neuronale din ggl. paravert., prevert., terminali aparțin neuronilor motori
o cei senzitivi sunt somato- sau viscero-aferenți, iar cei motori sunt viscero-eferenți
o fibrele somato-eferente au corpul neuronal în SNC, 1 singur axon făcând legătura între
SNC și efector
o în ggl. senzitivi, un singur neuron conectează receptorul cu SNC-ul (de asta nu există
sinapse aici)
o țes. conj. care ține fibrele nervoase și cel. Schwann unite e org. în 3 componente:
 endonerv:
 țes. conj. lax în jurul fiecărei fibre
 nu e vizibil la MO de rutină, dar cu coloranți speciali da
 la TEM se văđ fibre de colagen care merg paralel și în jurul fibrelor
nervoase
 deoarece fibroblaștii sunt rari, colagenul e probabil secretat de cel.
Schwann
 înafară de fibroblaști, mai întâlnim mastocite și macrofage
 macrofagele participă în repararea țes nervos, proliferând și fagocitând
activ resturile de mielină după o injurie
 90% din nucleii întâlniți în secțiuni transversale sunt de cel. Schwann,
restul sunt egal împărțiți între fibroblaste, macrofage, mastocite și cel.
endoteliale din capilare

 perinerv:
 țes. conj. specializat (?) în jurul fiecărui fascicul
 participă la formarea barierei hemato-encefalice
 cel. perinervoase au R, Enz, Transportori pt. transportul activ al subst.
prin cel. perinervoase
 poate fi unistratificat sau pluri-, în funcț. de diametrul nervului
 cel. sunt pavimentoase, fiecare strat are lamină externă pe ambele fețe
 cel. sunt contractile, având filamente de actină
 colagenul se găsește între straturi, fibroblastele sunt absente
 joncțiunile strânse --> bariera hemato-encefalică caracteristici le conferă
un aspect de țes. Epiteloid
  cel. sist. imun nu pot difuza prin barieră, înăuntrul ei găsindu-se doar
fibroblaști și macrofage, ocazional mastocite

 epinerv:
 țes. conj. dens semiordonat care înconjoară nervul periferic și umple
spațiile dintre fascicule
 țes. adipos e asociat epinervului în nervii cu diametru mare
 vasele de sânge ale nervului merg prin epinerv și trimit ramuri spre
perinerv
 țes. endonervului e slab vascularizat

Organizarea măduvei spinării:

o structură cilindrică turtită, continuată de trunchiul cerebral, divizată în 31 segmente (8,

12, 5, 5, 1)
o fiecare segment e conectat la o pereche de nn. spinali, fiecare n. având 2 răd (A+P)
o în secț. transversală are formă de fluture, cu subst. cenușie la int., înconjurând canalul
ependimar și subst. albă la periferie, care are doar tracturi de axoni mielinici și amielinici
o subst. cenușie are corpi neuronali si dendritele lor, precum și axoni și nevroglii centrale
o sinapsele au loc doar în subst. cenușie, unde corpurile neuronale ale neuronilor înrudiți
funcțional formează nuclei (corpuri neuronale, fibre și nevroglii = omologii ggl. din SNP)
o neuronii motori ventrali = celule mari, bazofile, cu axon mielinic (mai puțin la origine și în
partea terminală, unde se divide în multe ramuri terminale care form. joncț. neuromusc.)
o neuronii senzitivi = pseudounipolari, au corpul în ggl. dorsal, au un singur proces care se
divide într-un segment periferic (în arborizațiile lui terminale e generat impulsul) și unul
central