Activitate 2.4.a.

Sinteză pentru activități metodice

            Metodele sunt mijloace de dezvoltare a competențelor elevilor. Acestea fiind numeroase și
diversificate, cadrul didactic trebuie să analizeze și să aleagă ceea ce este mai potrivit pentru clasă, în
vederea obținerii performanței. Profesorul trebuie să țină cont permanent de nivelul de pregătire al
elevilor și de necesitățile acestora.

            Spre deosebire de metodele tradiționale: conversația, exercițiul, demonstrația, lucrul cu

manualul, expunerea, algoritmizarea etc., metode care plasează în centru activitatea de predare și
profesorul, metodele moderne, active – participative, pun în centrul activității elevul.

            Metodele moderne: proiectul, portofoliul, investigația, brainstorming, explozia stelară,

ciorchinele, cubul etc.:

-          sunt interactive;

-          incită elevul să caute, să cerceteze, să prelucreze, să integreze cunoștințele în context noi;

-          facilitează interacțiunea cu ceilalți elevi, cooperarea, schimbul de informații și idei;

-          implică elevul în descifrarea unor situații noi, în rezolvarea problemelor teoretice și practice;

-          stimulează gândirea și imaginația.

Metoda cubului este o metodă care facilitează analiza unei teme din diferite puncte de
vedere, prin proiectarea acesteia pe cele șase fețe ale unui cub. Pe fiecare față a cubului se scrie
câte una din următoarele instrucțiuni: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ,
ARGUMENTEAZĂ, APLICĂ. Elevii vor fi grupați în șase grupe, câte una pentru fiecare față a
cubului. Profesorul rostogolește cubul pentru fiecare grupă în parte, iar când cubul se oprește,
fața de sus a acestuia arată instrucțiunea ( detaliată pe fișa de lucru ) pe care o va rezolva grupa
respectivă. Tot profesorul este cel care stabilește ordinea în care instrucțiunile de pe „fețele”
cubului ajută la dobândirea noilor cunoștințe. Participarea la completarea fișei comune va fi
dirijată de către profesor, care trebuie să încurajeze participarea la activitate a tuturor elevilor din
grupele formate.
De exemplu, la lecția „Unirea de la 1859”, de la clasa a VIII-a, cele șase fețe ale cubului
pot cuprinde următoarele sarcini de lucru:
DESCRIE situația din Principatele Române de după revoluția de la 1848, până la finalul
războiului Crimeei ( 1856 );
COMPARĂ pozițiile celor șapte Mari Puteri participante la Congresul de pace de la Paris
( 1856 ) față de propunerea unirii Principatelor;
ANALIZEAZĂ prevederile Congresului de la Paris ( 1856 ) și cele ale Tratatului de la
Paris ( 1856 ) referitoare la Principatele Române;
ASOCIAZĂ cererile Divanurilor ad-hoc ( 1857 ) cu prevederile Convenției adoptate la
Conferința de la Paris a Marilor Puteri ( 1858 );
 ARGUMENTEAZĂ decizia unioniștilor de a realiza unirea Principatelor prin dubla
alegere ca Domn a lui Alexandru Ioan Cuza;
APLICĂ trei termeni istorici explicați în manual în alcătuirea unor enunțuri cu conținut
istoric.
După soluționarea fișelor, un membru al fiecărei grupe va prezenta clasei răspunsul la
sarcina de lucru, în ordinea „fețelor” cubului stabilită de către profesor. Consemnarea pe tablă și
în caiete a conținuturilor se va face după fiecare răspuns al unei grupe, sau după prezentarea
tuturor răspunsurilor de către cele șase grupe de elevi.
Lucrul în echipă al celor șase grupe pentru rezolvarea cerințelor „cubului” este o
provocare ce determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă și completă a noilor
cunoștințe.

Bibliografie: Mîndru, Elena și alții, ( 2010 ). Strategii didactice interactive. Editura

Didactica Publishing House, București