Poluarea aerului, apei şi solului

Efectul de seră
Ciortea Anca-Teodora
Biologie
Şcoala Gimnazială Nr.5, Rm. Vâlcea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează

cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul
în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane.

Există două categorii de poluanți:

 Poluanții biodegradabili - substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care se

descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se
acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
 Poluanții nedegradabili - substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte
lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se
îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxina, bifenilii policlorurați și materialele radioactive pot să ajungă la nivele
periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu,
moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă
acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din
aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să
acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”

Poluarea aerului
 Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul
este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din
combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la
impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și
sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-
lea smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
  Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau
ceață, dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se
adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu
ploaia. Această ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor
sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile
contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care
bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt
cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte
create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade
din Roma, Atena și Londra.
 Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea
globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice
cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul
XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon
și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar
nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura
globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință
pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în
ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă,
modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.

Poluarea apei
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemăactuală cu
consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţieiApe poluate conţin substanţe care favorizează dezvoltarea
bacteriilor, numite şi “microbi”.Aceste bacterii consumă cantităţi importante de oxigen dizolvat în apă şi, în felul
acesta, reprezintăo ameninţare pentru supravieţuirea animalelor şi a plantelor. Apele reziduale conţin, de
asemenea, produse industriale toxice, cum sunt plumbul sau mercurul. Poluantii apei sunt produsele de
orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau gazoasa, in conditii si in concentratii ce potschimba
caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii..

Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în

lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de
dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza algelor care sunt în descompunere
și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a
altor forme de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele dintre Golful Delaware și Golful
Mexic au murit mii de pești din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge numită Pfisteria

2
piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost deversarea
deșeurilor urbane și industriale în lacuri și râuri.

Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe

dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul
apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele specii
de pești. De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților dealurilor,
ploaia poate să ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu unde păstrăvii
sau somonii își depun icrele.

Poluarea solului

Solul este un strat dinamic in cuprinsul caruia se desfasoara fara intrerupere numeroase si
complexe procese chimice, fizice, biologice  .
Poluarea este un fenomen foarte periculos si in timp devine unul catastrofal. Pe sol se aduna in
cantitati uriase gunoaie provenite din orase sau din deseuri industriale , care ajung uneori sa aiba
consecinte directe asupra asezarilor omenesti .
Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe intinsul globului a avut in ultimele decenii un
mers ascendent continuu , o evolutie ingrijoratoare , cantitatea de poluanti fiind intr-o continua
crestere .
Poluarea este evidenta in cazul solului . Reziduurile care nu au fost evacuate in apa si in aer
acoperta uscatul , ambianta imediata de viata a oamenilor , tocmai in locurile aglomerate unde
fiecare metru patrat e intens si multiplu solicitat , degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde
sunt mai fertile . Solul este supus actiunii poluarilor din aer si apa , fiind locul de intalnire al
poluantilor.

Efectul de seră

Gazele atmosferice sunt transparente pentru majoritatea lungimilor de unda din spectrul
vizibil. Pamantul primeste energie prin iradiere solara mai ales in domeniul vizibil al spectrului si
emite energie in domeniul infrarosu. In cazul atmosferei: prin efect de sera se intelege incalzirea
straturilor de aer din atmosfera joasa, datorita transparentei aerului pentru radiatia solara, in
principal pentru lungimile de unda scurta si, in acelasi timp, absorbtiei partiale a radiatiilor
infrarosii de catre unii constituanti atmosferici.
De acest efect sunt responsabili compusi aflat in concentratii foarte mici in atmosfera, vaporii de
apa, dioxidul de carbon, metanul, acidul de azot, ozonul si mai recent freonul.

3
Ponderea ce amai insemnata o are dioxidul de carbon 50% dupa care urmeaza freonul 22%, metanul
13%, ozonul 7%, oxizii de azot 5% si vaporii de apa 3%. Efectul de seră reprezintă un proces
natural prin care atmosfera terestră reţine o parte a energiei trimisă de Soare spre Terra, încălzind
Pământul suficient pentru a crea un mediu propice vieţii. Principalul element responsabil de
producerea efectului de seră sunt vaporii de apă (70%). Următoarea pondere o are dioxidul de
carbon (9%), urmat de metan (9%) si ozon (7%).

În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de dioxid de
carbon și metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru radiațiile calorice reflectate
de Pământ spre spațiul cosmic. Acest lucru a dus la începerea așa-numitului fenomen de încălzire
globală.

Conform unui studiu din anul 2007, 22% dintre emisiile mondiale de gaze cu efect de seră
provin din agricultură, un procent similar celui din sectorul industrial, dar superior celui
din transporturi. Creșterea vitelor, mai ales transportul și hrănirea acestora, se află la originea a 80%
din emisiile de gaze cu efect de seră provenite din agricultură.

Conform raportului IPCC Climate Change 2014: Mitigation of Climate Change, 62% din
emisiile de gaze cu efect de seră între 2000 și 2010 sunt reprezentate de dioxidul de carbon.
Emisiile de gaze cu efect de seră au crescut mai rapid între 2000 și 2010 decât în cele trei decenii
precedente, iar aproape jumătate din emisiile de dioxid de cardon din perioada 1750 – 2010 se
datorează ultimilor 4Cauza principală a acestui efect constă în acea cantitate enorma de dioxid de
carbon și altor substanțe cu efect de seră ce se acumulează în stratul aerian formând o „plapumă”.
Substanțele care acționează: freonii, metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa. Proprietățile
acestor substanțe sunt în așa fel că, ele prin sine dau posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte
ușor ,ajungând la suprafața solului ,aceste raze se transformă în energie termică, iar energia termică
de la suprafața solului prin acest strat trece mult mai greu în așa fel incat se creează situația – cu cât
plapuma este mai groasă cu atât sub ea este mai cald. Acest efect, numit efect de seră, determină
schimbări climatice globale.

BIBLIOGRAFIE
Manual de lucrări practice de chimie anorganică-metaloizi, de acad. prof. Raluca Ripan,
Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961, pp.182

Ecologie şi protecţia calităţii mediului, Constantin Munteanu, Mioara Dumitraşcu, Romeo-

Alexandru Iliuţă. Editura Balneară, Bucureşti, 2011

https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare