1.

În raporturile de drept internaţional privat, părţile:

a) se află pe poziţie de egalitate juridică;
b) se subordonează una celeilalte, intervenind elementul de autoritate al statului respectiv;
c) sunt numai persoane fizice.

2. Constituie izvor nespecific, intern al dreptului internaţional privat:

a) Codul civil român;
b) Constituţia României;
c) practica judiciară şi practica arbitrală de drept internaţional privat.

3. Conflictul de legi a normelor materiale străine care constituie lex causae se rezolvă:
a. prin aplicarea normelor forului;
b. prin aplicarea legii noi;
c. prin aplicarea dispoziţiilor dreptului tranzitoriu străin;
d. se poate invoca ordinea publică.

4. Conflictul de legi interpersonal se rezolvă:

a. prin aplicarea normelor religioase;
b. prin aplicarea normelor civile;
c. prin aplicarea regulii conflictului de legi propriu-zis.

5. Calificarea instituţiilor juridice necunoscute forului se face după:

a. legea forului;
b. legea care are cele mai stranse legaturi cu situaţia respectivă;
c. sistemul de drept care le reglementează.

6. Retrimiterea de gradul I este:

a. aceea făcută de sistemul de drept străin la legea forului;
b. sistemul de drept străin la un alt sistem de drept;
c. sistemul de drept străin la un alt sistem de drept şi/sau la legea forului.

7.Legea străină este luată în considerare pentru aplicarea legii forului în urmatoarele situaţii:
a. când părţile contractuale prevăd în contract aplicarea legii străine;
b. când legea forului trimite la legea străină;
c. când nu poate fi probat conţinutul legii străine;
d. în privinţa chestiunilor prealabile reglementate de legea străină;
e. în situaţia cererii de încuviinţare a executării hotărârii străine.

8.Atât ordinea publică cât şi fraudarea legii se realizează prin şi au drept efect:
a. atragerea de către părţi a aplicabilităţii unei alte legi decât cea normal competentă să se aplice în
cauză ca
urmare a schimbării punctului de legătură;
b. înlăturarea de la aplicare a legii străine şi aplicarea legii române;
c. aplicarea legii străine cu limitările prevăzute de legea română.

9. Persoana juridică străină beneficiază:

a. de toate drepturile care decurg din legea statutului său organic, fără limitări;
b. de toate drepturile care decurg din legea statutului său organic, cu anumite excepţii ;
c. de mai puţine drepturi decât cele de care se bucură persoanele juridice române;
d. de un regim juridic preferenţial faţă de persoanele juridice române.

10.Teoria interesului naţional:

a. presupune ca actul disputat să nu fie întocmit în ţara forului;
b. are drept efect că legea locului unde a fost întocmit actul este înlocuită de legea personală;
c. presupune ca persoană să fie deplin capabilă potrivit legii sale naţionale, dar cu capacitate de
exerciţiu
restrânsă potrivit legii forului;
d. are drept efect ca legea personală este înlocuită cu legea locului unde a fost încheiat actul.

11. Condiţiile de formă ale adopţiei sunt supuse:

a. legii naţionale a adoptatorului;
b. atât legii naţionale a adoptatului, cât şi a adoptatorului;
c. legii statului pe teritoriul căruia se încheie adopţia.

12. Filiaţia copilului din căsătorie se stabileşte:

 a. potrivit legii statului reşedinţei obişnuite comune a părinţilor în vigoare la data naşterii
copilului, dacă aceştia au aceeaşi reşedinţă obişnuită comună;
b. potrivit legii statului cetăţeniei oricăruia dintre părinţi, la data naşterii copilului;
c. dacă părinţii nu au cetăţenie comună, potrivit legii statului pe teritoriul căruia s-a născut copilul.

13. Nu intră în domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială:

a. modalităţile de apărare a dreptului de proprietate industrială;
b. reparaţia materială şi morală ce se solicită pentru încălcarea dreptului de proprietate industrială;
c. aspectele de procedură ale protecţiei dreptului de proprietate industrială.

14. Potrivit Codului civil, nava:

a. este supusă legii aplicabile statutului organic al întreprinderii de transport care o are în patrimoniu;
b. este supusă legii statului de înmatriculare;
c. este supusă legii pavilionului pe care il arborează

15.Lex voluntatis aplicabilă condiţiilor de fond ale unui contract:

a.trebuie să fie aleasă în mod expres de părţi;
b.poate să rezulte tacit din cuprinsul actului;
c.dacă nu este aleasă expres, atunci intervine automat localizarea obiectivă.

16. Legea aplicabilă formei exterioare a actului juridic:

a. este, de regulă, legea care cârmuieşte fondul actului juridic;
b. nu este niciodată legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a consimţit;
c.nu se referă la mijloacele de probă şi forţa probantă a actului.

17. Intră în domeniul de aplicabilitate a Regulamentului CE nr. 593/2008 (Roma I):

a. obligaţiile contractuale în materie civilă şi comercială, în situaţiile în care există un conflict de
legi;
b. obligaţii care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract;
c. constituirea de trusturi (trusts).

18.. Legea aplicabilă contractelor cu consumatorii:

a. este, de regulă, legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită profesionistul, cu anumite condiţii;
b. este, de regulă, legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul, în anumite
condiţii;
c. este legea statului cu care contractul prezintă cele mai strânse legături.
19. Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România:
a. chiar dacă nu există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între ţara noastră şi ţara
străină în
care s-a pronunţat hotărârea;
b. dacă procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre a instanţelor române;
c. dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate.

20. Litigiul în care reclamantul din cererea privind obligaţia de întreţinere are domiciliul în
România:
a. este de competenţa exclusivă a instanţelor române;
b. este de competenţa preferenţială a instanţelor române;
c. este supus lex voluntatis.

1. După caracterul calificării, aceasta se împarte în:

a. primară şi secundară;
b. legală şi jurisdicţională;
c. calificarea conţinutului normei conflictuale şi calificarea legăturii normei conflictuale.

2. Nulitatea adopţiei este supusă:

a. legii naţionale a adoptatorului şi a adoptatului pentru nerespectarea condiţiilor de fond la
adopţie;
b. legii naţionale a adoptatului şi adoptatorului pentru nerespectarea tuturor condiţiilor la adopţie;
c. oricăreia dintre legile statelor celor două persoane în cazul nerespectării condiţiilor de formă.

3. Soţii pot alege ca lege aplicabilă regimului matrimonial:

a. legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
b. legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
c. orice lege a unui stat-membru al Uniunii Europene, dacă ambii soţi sunt cetăţeni europeni.
4.Potrivit Codului civil, legea aplicabilă divorţului priveşte:
a. motivele de divorţ;
b. capacitatea juridică a soţilor;
c. competenţa jurisdicţională.

5. Legea aplicabilă unei ipoteci asupra unui bun mobil incorporal este:
a. legea naţională a creditorului la data încheierii contractului;
b. legea locului situării bunului mobil la data încheierii contractului;
c. legea locului unde se află debitorul.

6.Un cetăţean belgian cu reşedinţa obişnuită în România poate să aleagă ca lege aplicabilă moştenirii:
a. legea reşedinţei sale obişnuite;
b. legea locului unde se află bunul său imobil cel mai important;
c. legea oricărui stat-membru al Uniunii Europene, în virtutea apartenenţei sale la spaţiul comunitar.

7.. Transmiterea dreptului de autor pe cale succesorală:

a. este guvernată de legea naţională a autorului (lex patriae);
b. este guvernată de lex succesionis;
c. este guvernată de legea locului unde opera de creaţie intelectuală a fost pentru prima oară adusă la
cunoştinţa publicului.

8. Când constitutorul nu a ales legea aplicabilă fiduciei:

a. contractul de fiducie este lovit de nulitate;
b. se aplică legea statului cu care fiducia are cele mai strânse legături;
c. se aplică legea naţională a constitutorului.

9.Legea aplicabilă calităţii procesuale este:

a. lex patriae;
b. lex causae;
c. lex fori.

10.. Legea procedurală aplicabilă unui litigiu de drept internaţional privat, este, în principiu::
a. lex fori;
b. lex voluntatis;
c. lex causae.