Anale al Universității „Constantin Brâncuçi” din Târgu Jiu, Seria Scrisori și Științe Sociale, 3/2017

UNIVERSUL COPILĂRIEI IONULUI CREANGĂ

Mirabela Rely Odette CURELAR

Profesor asociat dr
Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu

ABSTRACT:
ÎN COPILĂRIE, EROUL DIN CEL MAI FAMOS TIPUL LUI DE CURAJ JUCĂ ROLUL SĂU CU
PARTICIPARE COMPLETĂ. ÎN DORUL DE BAIE NICĂ DEVINE ÎN SINE UN "POET" AL
NATURĂ; MULERIA LUI ESTE DE MARE MAGNITUDINE CÂND NICĂ VREA CU ORICE COST SĂ SCAPE DE
HOOPOE ÎN CUM SE STIE, NUMAI ȘI UNUL DIN OAMENII DIN TÂRGUL ÎI SPUNE CĂ EL
VREA SĂ CUMPĂRĂ ÎL LASĂ SĂ MEA. SCENA FLORILOR DE CIRESE ESTE COMPLET DIFERITĂ ÎN
CULOAREA, FII UN BOZ AMUZANT DE LA IEȘIRE - MODUL PE CARE MĂRUȘA SA SURPRIZĂ
ÎL DESPRE FAPT, ȘI ÎNTREGUL ARSENAL DE EVENIMENTE CARE AU URMAT ȘI APOI
DĂ CULOARE ÎNTREGII SCENE.

CHEIE CUVINTE:
SCRITOR NARATIV, AMINTIRI, COPILĂRIE, CURAJ, CRITICĂ.

În literatura română putem menționa mulți autori care au scris despre copilărie:
Costache Negruzzi, A. Russo, Vasile Alexandri etc. Fiecare dintre acestea a scris în moduri
diferite. Primul
a vrut să arate cum a fost învățată limba română în copilăria sa, al doilea a vrut
amintește-ți de primii ani și al treilea spune că copilăria lui a fost plină de prietenie cu un
copil țigan în ciuda ideilor și conceptelor țigănești ale Ion Creangă a scris un cuprinzător
vremii.
lucrare despre copilăria sa, prima mare operă a copilăriei din literatura română, numită
Amintiri din
copilarie.
Cele mai faimoase dintre copilăriile lui Nica sunt: răzbunarea cireșelor mătușii Mărioara
unde scena răzbunării răzbunate de un nepot de o cânepă de cânepă întreagă, biciuind-o
totul la pământ se termină cu bătăile grele primite de la tatăl său pentru că râdea;
admirabil dezinvolt de furtul „satului ceasornicar”, adică de pupa care
a trezit oamenii Humulets în zori, furate de Nica pentru a nu se mai trezi în fiecare
dimineață.
Lumea în care Nica își petrece copilăria este un spațiu, un imperiu de joc. Protagonistul
nostru la
vârsta timpurie a copilăriei se manifestă prin varietatea modurilor de joc. Perioada de joc a
copilul este nelimitat și permanent trăit intens și natural.
Ion Creangă a privit copilăria din Amintirile copilăriei din perspectiva a
om matur așa cum era atunci când a scris lucrarea, dar și de la copilul care își amintește cel mai
mult
întâmplări frumoase din viața lui. Universul copilăriei face parte dintr-o perioadă de protecție,
fără griji
„ACADEMICA EDITOR BRÂNCUȘI ”

1
 Anale al Universității „Constantin Brâncuçi” din Târgu Jiu, Seria Scrisori și Științe Sociale, 3/2017

de care părinții se ocupă de toate.

„ACADEMICA EDITOR BRÂNCUȘI ”

2
 Eroul se întoarce în copilărie cu mult drag pentru a găsi și reconstitui, în același timp,
nu un anumit univers, supus vremurilor acelora, ci la o veacă eternă a copilului pentru totdeauna
si
vreodata.
Personajele din Amintirile copilăriei sunt oameni obișnuiți care își trăiesc viața ca și ei
știu doar, trezindu-se dimineața devreme, lucrând și aranjând tot ce este necesar pentru
cursul vieții obișnuite. De aceea, cu excepția personajului principal, Nica din Ștefan din Petra,
care are o structură specială, celelalte personaje ale operei nu sunt tipuri, nu dezvăluie
adâncimi mari și scepticism uman.
Copilăria este prezentată aici cu două semnificații de bază - cea a copilului în general -
„așa că eu
a fost la vârsta fericită și așa cred că au fost toți copiii de la lume și pământ, la
cel puțin pentru a spune cine ar spune, „[1] ceea ce îl face pe G. Călinescu să spună că întreaga
operă descrie
„Copilăria copilului universal” și în legătură cu al doilea sens putem spune
că se referă la primele experiențe de suflet din satul Humulești pentru că nu este numai
găsit printre sătenii cu femele și fete leneșe în mijlocul colegilor de joacă și al vieții dar
și în mijlocul peisajului său natal, fiind un reprezentant perfect al sufletului românesc
și sat.
În copilărie, eroul în cel mai faimos tip de curaj își joacă rolul cu deplin
participare: în dorul de scăldat Nica devine în sine un „poet” al naturii; furia lui este
de o amploare mare când Nica vrea cu orice preț să scape de hoopea în felul în care știe
numai și unul dintre oamenii din târg care îi spune că vrea să-l cumpere îl dă drumul; scena de
florile de cireș sunt complet diferite în culoare, fiind un boz amuzant de la ieșire - cale
Mătușa Mărioara îl surprinde atât despre faptul cât și despre întregul arsenal de evenimente care
au urmat
și apoi dați culoare întregii scene.
Odată cu înaintarea timpului și a evenimentelor, tonul amintirii se schimbă și durerea
despărțirea, înstrăinarea și dorul de ținuturile frumoase în timp ce vagonul său regretat Luca îl
conduce
într-un loc necunoscut și îndepărtat, îl face să-și dea seama că această frumoasă perioadă se
încheie și viața
începe de la sine cu greutățile și bucuriile
sale.
În Amintirile din copilărie sunt dezvăluite sentimentele profunde ale autorului. Iubire
pentru familie
și dorind după satul natal, Humulești îl face să revină cu drag la amintirea lui
copilărie chiar și atunci când ajunge la vârsta maturității. Atașamentul față de locul natal este
cristalizat de refuzul de a se separa de Humulets, mediul favorabil ființei sale,
pentru că știe că niciun alt loc nu va permite acea plenitudine a vieții în toată autenticitatea ei așa
cum a fost
oferite în mediul ei natal.
Amintiri din copilarie sunt împrăștiate cu proverbe, superstiții, obiceiuri care le fac
arata autentic, la fel ca ei. Oamenii Humuli cred în superstiții, respectă
obiceiuri și sărbători de-a lungul anului și în limba pe care o vorbesc, există multe
exemple. Tehnica pe care Creangă o folosește în această scriere este cea a unui narator care
pare să se adreseze
copiii sau auditorii care nu uită interlocutorii imaginați.
Putem spune că întreaga creație a lui Creanga, Povești, Povești, Amintiri, au propriile lor
personaj care le face unice în literatură pentru că au fost dedicate copiilor.
 Țara copilăriei este un pământ minunat, un pământ fabulos de fericire în mijlocul căruia
se află
Nica, un copil „vesel și copilăresc”, care este centrul universului și în jurul căruia există
Tot. Evenimentele narate exprimă neliniștea ușoară, inventivitatea și curiozitatea
a unui copil care, ca toți copiii, „de când s-a născut această lume și pământ” este o formă de
joacă sau o
fericirea și este cel mai natural mod de exprimare al oricărui copil. Ingeniozitate și imaginație a
copiii nu cunosc limite: bățul înseamnă un cal, iar îmbrăcămintea preoțească poate parodia și
imita prilejul clerical.
Jucând copiii dobândește o experiență de viață, o comunitate care cade de aceeași vârstă
el sau mergeți în relație cu adulții care se referă la fapte sau îi pedepsesc cu răbdare cu severitate
cuvinte. Prin aceste povești copiii formează o imagine a lumii, învață mai mult decât din
toate cărțile și lecțiile învățate sunt utile pentru mai târziu. The Marea artă a lui Creangă
prezentată în
această operă literară constă în stilul său de oralitate, deoarece creează impresia că nu
scrie-i amintirile, dar le spune unui public imaginar căruia i se adresează direct
Ion Creangă a fost prezentat de critică ca o personalitate singulară pentru literatura
română. Pe de o parte, entuziasmul său se distinge printr-o pretenție excepțională la vervă
literară, la fel ca marele scriitor Eminescu, la îndemnul la care sunt scrise poveștile, iar apoi au
fost publicate în poveștile junimiști care susțin acest stil literar. Pe de altă parte, există o
întârziere neobișnuit de lungă pentru a analiza și promova opera lui Ion Creangă. Cu excepția
câtorva ocazii din istoria limbii și literaturii române, viața lui Creangă nu are un beneficiu față de
criticii literari români, spre deosebire de Eminescu și Caragiale. Chiar și Titu Maiorescu, care îi
ajutase și îi promovase, a adus mici comentarii, uneori intercalate fără echilibru în articole
dedicate literaturii sau altor creații mai puțin valoroase. Maiorescu îl numește pe Caragiale drept
„vigoare jucăușă” și și-a stabilit locul în societatea Junimea, sau îl consideră țăranul
moldovenesc, un model de vorbire (romanele lui Brătescu-Voinești). Ca o observație
semnificativă, Creanga se clasează printre cele mai interesante exemple de inspirație populară ale
romancierilor realiști (literatura română și țări străine), care au fost numiți cu epitetul „neprețuita
Creangă”.
O serie de povești din opera lui Ion Creangă au fost traduse în germană și franceză și, din
această cauză, scriitorul român a devenit cunoscut în străinătate. Scriitorul Mite Kremnitz
include o colecție de povești care au fost explicate românei germane, publicată în Leipzig (1882):
Pungă cu două monede, Ivan Turbincă, Bătrâna și fiica bătrânului, Jules Brown se traduce în
„Magasin going littéraire”, Povestea porcului prefațată de Leo Bachelin și o antologie de basme
românești, sept. contes OVR, aceiași doi cercetători francezi, este povestea porcului și Stan
Worldly Wise (1894). Weigand traduce White Moor (Leipzig, 1910) și abia în 1912, în Lemberg,
revista a publicat o interpretare a Părintelui Wit și în 1921, Povestirile românești au fost traduse
de Lucy Bying, alături de alte povești, iar povestea este Vechiul Nichifor Coțcariul.
În majoritatea acestor traduceri se pune accentul pe motivele populare care au izvorul în
povești. Comentariile scriitorilor de critici asupra operei lui Creangă lipseau în acea perioadă
aproape în totalitate în România, iar succesul de care se bucura nu însemna decât o apreciere
nedeterminată făcută în curând ca urmare a geniului popular.
Prima carte conține o biografie lungă, dar incompletă, cu erori multiple, lucrarea este
a umbrit, iar al doilea în ciuda remarcilor pertinente despre contribuția lui Creangă la
manuale, se adresează unei zone restrânse de existență a scriitorului și nu lucrării creative
propriu-zise.
Potrivit lui Boutiere, Ibrăileanu rămânea cel mai mult atunci când a creat Creangă și opera sa
exact apreciază poveștile lui Creangă (Note și impresii, 1920) și I. Creanga - țărani
și orășeni (Scriitori români și străini, 1926). Studiile investighează o deschidere a drumului
Creația lui Creangă. Dar proza lui Creangă și clasificarea exactă a trăsăturilor fundamentale
precum sinteza elementului popular și a conștiinței literare clasice, a realismului și a influențelor
ale lucrării lui Homer sunt rezumate în câteva pagini pe care Ibrăileanu le poartă doar schița
lucrării lui
mari personaje clasice.
Jean Botiere se dezvoltă în prima sa lucrare care vizează o activitate literară aprofundată
a lui Ion Creangă.
Autorul arată modest în prefață că este conștient de dublul scop al operei sale:
„Această lucrare care a funcționat la fel de bună voință de a crește în continuare în România să
se bucure de excepție
favorizați activitatea ramurii și să faceți cunoscut și iubit în străinătate ceea ce este simultan unul
dintre
cei mai originali scriitori moldoveni și unul dintre cei mai buni povestitori populari din
Europa ". [2]
Unul dintre cei mai importanți folcloristi ai școlii rusești, V. Propp, considerat în
1928, cu doi ani înainte de publicarea monografiei lui Boutiere, acea școală populară finlandeză
opera „reprezintă un moment culminant în studiul basmului”. [3]
Lucrarea Porc fermecat vizează prima clasificare a poveștilor de fabule de animale în
teorie
prostia umană, povești fantastice și povești religioase, iar apoi autorul se concentrează pe temă
a fiecărei povestiri și confruntări populare, versiuni inițiale ale străinului românesc de atunci
setarea răspândirii fiecărei zone. Astfel de apeluri la colecțiile folclorice europene, fără a insista
prea mult
pe limba rusă sărăcia se simt în special povestea lui Ivan Turbincă. În acest capitol indicați
surse populare extinse și erudite ale poveștilor lui Creangă și variantele lor în alte țări.
Pentru povestea aventurii Stan sursa nu a găsit o opțiune similară în alte literaturi.
Specificarea are nevoie de un punct de plecare tangibil existent în dezvoltare. Opera lui Creangă
a fost
important nu numai pentru a evidenția modul de raportare a prozei populare a lui Creangă unui
model și, prin urmare
pentru a înțelege specificul artei sale, dar și ca extinderea acestei caracteristici la întreaga operă
de
alți cercetători, fiind o definiție mai clară a procesului creativ și a metodei realiste a
scriitor (Vechiul Ion Roată, Amintiri din
copilărie).
Una dintre poveștile neterminate este Prințul Fermecător, fiul cel mare. Studiind cu
atenție
manuscris, notează: "Această poveste diferă profund de toate celelalte: conține o cantitate
neobișnuită de
expresii, fraze, dialoguri stereotipe în timp ce cuvinte moldovenești, atât de numeroase în toate
celelalte
părțile sunt foarte rare (...) Creangă a început să scrie povestea ca o tradiție primită din prima
impulsul stiloului său, nu erau nimic mai înalte variante ale acelorași subiecte publicate de altele
storytellers în română. După aceea, schimbați prima schiță în două moduri: pe de o parte a tăiat
sau
schimbați acele elemente formale cărora nu le-au plăcut nici ele erau prea naive, fie prea
plictisitoare (de exemplu
formule) și uneori substituite sau adăugate textului original câteva cuvinte sau fraze familiare
(de obicei moldovenesc), care părea să meargă bine, celălalt, are vreodată ocazia, pune
actori moldoveni în situația lor și le-au dat viață, schițând portrete fizice și morale
În cele din urmă, presărați ici și colo comentarii și gânduri
amuzante. "[4]
 Multitudinea motivelor este preluată din folclorul lui Creangă ca principală preocupare a
scriitor este urmat de analiza relației dintre poveste și sursa sa de popularitate
probleme care dau substanță și formă în text. ,, Totul este exagerat, la fel și emoțiile
ca joc al corpului ”. [5] Cercetătorul insistă asupra a ceea ce constituie contribuția personală a
Scriitor român.
Botiere este prima persoană care discută cu exemple relevante despre cele ale lui Creangă
originalitate și a oferit o introducere interesantă a poveștii cuprinzătoare ale vieții populare în
schemă cu culori a satului Humulești, criticul exprimă autenticitatea rurală cu scene și
personaje, arta compozițională cu umor și savuratul povestitorului. Note Boutiere: "
Lui Creangă îi plăcea să picteze cu adevărat pe unii dintre oamenii cu care a trăit atât de mult și,
înaintea ta
face să retrăiască amintirile, a intrat în basme. Mama și trei nurori, The
capră cu copiii ei, Danila, Aventură Stan, Ivan Turbincă, Bătrână și fiica bătrânului,
însoțitori minunați personajele tradiționale în sine nu lipsesc individualitatea
plugari județul Neamț, contemporanii lui Creangă, fermieri din Moldova nu numai de
caracterul lor jucăuș și adesea ingenios, cu limbajul lor sărat, bogat în termeni familiari și
expresii din zicale și proverbe și uneori prin prolixitatea lor, dar și prin natura lui
viața, credințele și obiceiurile ".
[6]
Autorul remarcă apoi jovialitatea lui Creangă, care a fost ulterior aprofundată de G.
Călinescu: "Datorită stilului său original, o bună prevedere apare în toate poveștile sale (este încă
răspândită în amintirile copilăriei), poveștile lui Creangă sunt marcate de o atingere foarte
personală,
unic în România ”. [7]
Exprimând viziunea asupra originalității lui Creangă și a locului său printre europeni
povestitori, Botiere susțin complexitatea geniului clasic românesc. Boutiere consideră că
există dialoguri excesive în White Moor și, în general, nu au gust, starea de veselie a
Eroii lui Creangă pot fi unul dintre personajele specifice ale scriitorului narativ atunci când un
personaj
poate fi satirizat de propriul său aspect nu numai din
comportamentul său.
Botiere poziționează poveștile lui Creangă în circuitul european, concluzionând:
"Realizarea
povestea populară o adevărată capodoperă este un fapt care nu atrage multe narațiuni. A scrie
ficțiunea populară, ca frații Grimm, deseori lustruiau povești pe care le culegeau și le
reconstituiau
au fost adesea alegerea ideală, construite într-una sau mai multe versiuni incomplete (...) Dar
rare sunt
cei care au avut, precum Creangă, talentul său este de a însufleți și întineri vechi teme populare.
Prin urmare, cele mai numeroase colecții de povești au fost publicate într-un secol
țări în care nu se citesc astăzi decât specialiștii. Numărul celor care știau și știu
încă un succes public considerabil este foarte limitat. Putem cita cronologic doar cele ale lui
Perrault
colecții, frații Grimm și Andersen Schmid ". [8]
Botiere continuă cu aceeași certitudine: „Creangă nu este nici un moralist ca Schmid, nu
poet sau un filosof ca Andersen. Fără să vrea, ca frații Grimm, un folclorist. Dar
mai presus de toate este un artist ca Charles Perrault. Este opera celor doi naratori aceiași vechi
credincioși
reproducerea ficțiunii populare și a limbajului simplu, aceeași viață, aceeași evocare a
oameni obișnuiți de o anumită vârstă, același spirit sănătos. Ramura nu diferă de
 predecesor doar de un realism uneori ceva mai îndrăzneț, mai ales printr-un bogat
colecție de expresii, zicători și proverbe populare pe care le oferă cititorilor colecția cărora
echivalentul nu există, după cunoștințele noastre, în niciun alt autor european. Creangă nu pentru
slavă decât să fie pus laolaltă Perrault, a cărui colecție, atât de aproape de perfecțiune, este încă o sărbătoa
cei mai buni oameni de litere. "[9]
Orice cititor poate observa structura umană specială a cercetătorului asupra obiectului său
cercetare, în viziunea în care prezintă personaje precum bătrânul Ion Roată sau Ștefan lui Nica
de Petrii, unde falsa naivitate și cuvintele amuzante sunt lăsate în umbră, scriitorul privește și
discută alte caracteristici și ,,. îi oferă posibilitatea de a-și împărtăși propriile impresii ”[10].
Pentru Amintirile perfecte, criticul declară ferm că analiza lor este limitată la opt pagini
fără profunzime critică. dar cu analize și perspective corecte cu observații clare, cu umor
pe care o putem găsi doar în realismul popular al lui Creangă.
Paralelismul dintre eroii basmului și acele amintiri (Nică Oșlobanu și
a te bucura sau a-ți asuma
Prietenii Whiteceva în comun
Moor), înseamnă ”[11],
,, ceva care va fi dezvoltat ulterior de alți cercetători este foarte

etapa inerentă a dezvoltării, care este„copilăriei

Tema copilăria șicopilului
care este o temă prezentă
universal” constă înșiprezentarea
eternă pentru

cunoașterea ființei umane. La această vârstă a copilăriei, trăsăturile de bază se manifestă în

formele lor cele mai naturale, spontane și pline de farmec.

Referințe:
[1] Ion Creangă, Amintiri din copilărie, București, Editura Minerva, 1982, p. 186
[2] Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, 1930, p. 6.
[3] VI Propp, The basm's morfology, București, Editura Univers, 1970, p. 14.
[4] Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, 1930, p. 176.
[5]Elena PALIȚĂ, ADAPTĂRI LA CINEMA ROMEO ȘI JULIETA, Analele Universității „Constantin Brâncuși”
din Târgu Jiu, Seria Scrisori și Științe Sociale, Ediția 3/2013, p. 88.
[6] Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, 1930, p. 172.
[7] Ibidem, p. 174.
[8] Ibidem, p. 176 - 177.
[9] Ibidem, p. 179.
[10]Ana-Maria DUDĂU, ICONOGRAFIE ÎN ARTICOLELE BLOGURILOR JURNALISTICE, Analele
Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Scrisori și Științe Sociale, Ediția 4/2014, p.85.
[11]Adina PAICU, Comunicare modernă, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Scrisori
și Științe Sociale, Numărul 1/2017, p. 210.