UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PROIECT DE CERCETARE

„EXCLUDEREA SOCIALĂ A BOLNAVILOR DE CANCER”

COVACIU CORNEL ANGHELUȘ

RESURSE UMANE, ANUL I, GRUPA 1, SERIA 3

MATERIE : MTCS

BUCUREȘTI

2019
 Introducere

Prezenta cercetare se axează pe un fenomen social de actualitate, dar care se identifică

cu timpuri mult îndepărtate, perpetuându-se o formă comportamentală indezirabilă:
excluderea socială a persoanelor bolnave. Pentru a stabiliza și a îndepărta orice urmă de
ambiguitate sau lipsă de consistență a cercetării, voi orienta studiul asupra celor afectați de
cancer, pentru a evita răspunsuri neclare în privința bolnavilor în general. Cu alte cuvinte, îmi
propun să obțin date explicative asupra modului în care indivizii/grupurile marginalizează
(exclud) persoanele bolnave de cancer, asupra raportării bolnavilor la această excludere, dar
și în vederea stabilirii unei perspective a medicilor referitoare la această problemă socială.
Ioan Mărginean, în cartea sa „Proiectarea cercetării sociologice”, conturează o dimensiune a
problemei sociale, etichetând-o ca pe „un fenomen social care afectează o anumită
colectivitate, se află în sfera ei de preocupări și asupra căruia se dorește să se intervină, pentru
influențarea evoluțiior lui” (Mărginean, Ioan 2000, pag. 104). Paul Horton și G. Leslie, în
cartea „The Sociology of Social Problems” (1955), consemnează criteriile clasificării și
definirii unei probleme sociale, printre care: „se simte nevoia să se întreprindă ceva”, „se
reclamă o acțiune socială” (apud Mărginean, Ioan 2000, pag 103). Astfel, cercetare vizează
fenomeul de „moarte socială”, de „invizibilitate socială”, după cum o numește Pierre Ancet
(2013), adică o estompare socială a individului (apud Andrei, Mihail 2016).

Cercetarea literaturii de specialitate și cadrul teoretic

Excluziunea socială, conform„ Dicționarului de sociologie”, coordonatori Lazăr

Vlasceanu și Cătălin Zamfir, reprezintă o „poziție socială periferică, de izolare a indivizilor
sau grupurilor, cu acces drastic limitat la resursele economice, politice, educaționale și
comunicaționale ale colectivității” (1998, pag. 334).

În cazul excluziunii sociale a bolnavilor de cancer, documentarea prealabilă se

realizează în sfera analizei statisticilor ce expun acest fenomen, prin lectura și interpretarea
cercetărilor ce au ca scop principal marginalizarea socială, dar și prin studiul asupra unor
materiale livrești ce reflectă stări, percepții sau emoții în legătură cu acest subiect. Reidpath,
Kit Y. Chan, Sandra M. Gifford și Pascale Allotey, în anul 2005, au întocmit un studiu, „‘He
hath the French pox’: stigma, social value and social exclusion”, relevant pentru orientarea
cercetării pe care am inițiat-o, punându-se accent pe calitatea unui cetățean de a fi membru
într-o comunitate, rezultând totodată și posibilitatea de a avea acces la resursele care sunt
„finite”, despre care aflăm, totodată, că sunt distribuite de anumite forțe sociale (Reidpath,
Kit Y. Chan, Sandra M. Gifford și Pascale Allotey, 2005). Prin excludere socială, individul
este deposedat de calitatea de membru și, implicit, este îndepărtat de resursele disponibile.

Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea condițiilor de viață/muncă a realizat două

studii asupra calității vieții în care s-au abordat diferite aspecte empirice care ar putea expune
situația actuală a țărilor europene: ocuparea forței de muncă, educația, sănătatea, satisfacția
vieții, venituri. Cel de-al doilea studiu, „Living conditions, social exclusion and mental well-
being”, realizat în 2007, a fost mult mai condensat, abordând excluderea socială, bunăstarea
mintală, punctând o formă concretă a temei generale „condiții de viață”. În linii mari, studiul
a urmărit înrâurirea pe care excluderea socială o are asupra bunăstării mentale, identificându-
se anumiți factori determinanți, precum: „accesul la sprijinul social, accesul pe piața forței de
muncă” (Eurofound 2007). Ceea ce oferă acest studiu prin concluziile închegate este o
perspectivă asupra fenomenului de excluziune socială, pe care îl analizează în contrast cu
includerea socială, punctând faptul că în Europa integrarea/excluderea socială oscilează,
variază în funcție de contexte culturale și istorice. Această cercetare a urmărit cu precădere
identificarea unor soluții optime de integrare a tuturor cetățenilor europeni. cercetătorii care
au întreprins această activitate științifică, Richard Layte și Bertrand Maître, au observat faptul
că indivizii au perceput excluderea socială ca pe un fenomen mai puternic acolo unde sunt
nevoiți să locuiască singuri în gospodării sau când erau relativ lipsiți de contacte sociale.
Subsumând cele spuse mai sus, cercetarea din 2007 realizată de către Fundația Europeană
pentru Îmbunătățirea condițiilor de viață/muncă a fost îndreptată vehement spre ideea de
sărăcie, excluderea socială fiind un concept multidimensioanal și complex ce trebuie privit
atât subiectiv, cât și obiectiv, detaliind accesul pe piața muncii, suma veniturilor și sprijinul
social.

Anthony Giddens, vorbind despre sociologia corpului (2000), are în vedere aspectul
influenței bolilor asupra percepției sociale. În acest sens, sociologul britanic conceptualizează
ideea de „stigmat”, pe care o prezintă sub forma unei „caracteristici prin care un individ sau
un grup se diferențiază de majoritatea populației, urmarea fiind că individul sau grupul este
tratat cu suspiciune sau ostilitate” (A. Giddens, 2000, pag 142). Acesta afirmă că, în general,
bolile, suferințele provoacă sentimente de compasiune, de înduioșare, dar atunci când boala
este înțeleasă ca o „marcă a dezonoarei sau rușinii”, există o mare posibilitate în atribuirea
acestui stigmat (A. Giddens, 2000). În continuarea discursului pe această temă, remarca lui
Susan Sontag este edificatoare: „Orice boală considerată un mister, și temută suficient de
acut, va fi percepută moral, dacă nu și afectiv, ca fiind contagioasă” (2014, pag 9). Urmărind
firul proiectului propus, este imperioasă identificarea acelui „sistem” de factori și
interdependențe care să explice fenomenul. Teoriile formării atitudinilor conferă o astfel de
perspectivă. Atitudinile au o structură tripartită: componenta afectivă, cognitivă și
comportamentală sau intenție comportamentală (S. Chelcea, 2008). „Condiționarea clasică”,
inspirată din experimentele savantului Ivan Pavlov, presupune existența unor stimuli
condiționați și necondiționați: „dacă un obiect sau o recomandare verbală apare în
nenumărate rânduri în asociere cu ceva care provoacă o emoție pozitivă sau negativă,
respectiva emoție va produce acceași emoție chiar și în absența stimulilor necondiționați” (S.
Chelcea, 2008, pag, 306). Cu alte cuvinte, evenimente, informații, cunoștințe, zvonuri,
întâmplări care sunt asociate cu ideea de cancer vor crea o anumită stare emoțională, pe care
o putem reproduce ulterior doar prin referință la cancer.

Obiectivele cercetării

Ioan Mărginean (2000) menționează existența a două tipologii de obiective pe care un

cercetător trebuie să le distingă și să le consemneze în studiul inițiat: obiective generale și
obiective particulare. Astfe, prin cercetarea prezentă îmi propun următoarele obiective:

 Să stabilesc (să clarific) în ce măsură bolnavii de cancer sunt excluși social și să

identific aspectele concrete ale excluderii;
 Să observ în ce măsură această excludere socială este percepută de către suferinzi și
modul în care se raportează la ea;
 Să observ etapele/procesul și macanismul excluderii sociale;
 Să detalieaz relația doctor-pacient și să observ modul în care medicii se raportează la
această situație;
 Să înțeleg modul în care bolnavii se prezintă pe ei înșiși (ce părere au despre propria
persoană și cum percep ei boala, ca afectând nu numai biologicul, ci și identitatea
socială).
 Întrebările de cercetare

1. Cum se manifestă excluderea socială în rândul bolnavilor de cancer?

2. Cu ce probleme (administrative, sociale, persoanale, emoționale, relaționale,
economice) se confruntă bolnavii de cancer în situația excluderii sociale?
3. Care este gradul de conștientizare a excluderii sociale pe care îl au atât cei suferinzi,
cât și cei sănătoși?
4. Cum afectează viața pacienților (din toate punctele de vedere) excludere socială?

Operaționalizarea conceptelor

Excluderea socială

Dimensiunea relațională

Familia – frecvența contactelor, numărul membrilor cu care a păstrat o legătură puternică,

sprijinul (de orice natură) acordat sau lipsa acestuia;

Prietenii – frecvența contactelor, numărul membrilor cu care a păstrat o legătură puternică,

sprijinul (de orice natură) acordat sau lipsa acestuia;

Persoane necunoscute-Reacții ale oamenilor observate de către bolnavi în peajma lor,

disponibilitatea oamenilor sau lipsa ei de a oferi ajutor (de orice natură), comportamente observate.

Dimensiunea culturală

Integrarea (lipsa) în diferite cercuri- de literatură, pictură, muzică, sculptură

Participarea la concursuri de cultură- numărul sau frecvența, probleme (de orice natură) pe
care le-a întâmpinat, impresiile cu care a rămas;

Activități de predare/instruire a tinerilor- numărul sau frecvența, probleme (de orice natură)
pe care le-a întâmpinat, impresiile cu care a rămas.

Dimensiunea serviciilor sociale

Educație- studii după aflarea diagnosticului, probleme (de orice natură) întâmpinate în această
zonă;

Colaborarea în diferite proiecte- tipul proiectelor, frecvența, rolul pe care l-au îndeplinit în
acel proiect;

Sănătate- accesul la orice formă de protejare a sănătății, experiențele cu personalul spitalelor,

cum s-a produs accesul (sau lipsa) la orice formă economică de ușurare a spitalizării.
 Grdul conștientizarea excluderii sociale

Dimesiunea reprezentării bolii la nivel cognitiv

Informații pe care suferindul le deține – despre cum este privit cancerul, despre poziția lui (ca
bolnav) în societate, despre influența pe care o poate avea în societate;

Încrederea în sine- cum alege să se prezinte (fizic și moral) în fața celorlalți, dorința de
inițiativă;

Perspective/Impresii- asupra oamenilor în general, asupra autorităților publice care care se

ocupă de aspectele sănătății.

Dimensiunea simbolică

Asocieri/diferențieri- cu ce asociază această suferință/boală, cu ce crede că esre în total

dezacord această suferință/boală

Descrieri ale bolii- ale celui aflat în cauză, descrieri pe care el/ea crede că ceilalți le dau bolii.

Dimensiunea socială

Relaționale- modificări în rețeaua de prieteni/cunoștințe/rude după aflarea diagnosticului,

frecvența contactelor sociale și natura lor;

Rol/Status- pierderea anumitor funcții (profesioanle sau sociale), atribuirea unor noi „sarcini”
(de status și rol) în conformitate cu noul statut de „bolnav”.

Eșantionare și metodologie

Metoda pe care am ales-o pentru această cercetare este ancheta sociologică, iar ca
tehnică voi utiliza interviul semistructurat. Intenționez să utilizez două ghiduri de interviu
pentru a interacționa cu două loturi de subiecți: doctori și pacienți. Voi utiliza eșantionarea
aleatoare simplă pentru a stabili un grup de persoane care suferă de cancer și un grup de
medici care au sau au avut în grijă astfel de pacienți pentru a obține detalii, informații și
descrieri ale vieții celor suferinzi din perspectiva celor care au contact direct atât cu cei
bolnavi, cât și cu atitudinile celor sănătoși.

Redactarea instrumentului de cercetare

Ghid de interviu 1 (pentru intervievarea celor bolnavi de cancer)

1. Vă rog să vă prezentați.
 2. Cum ați aflat acest diagnostic?
3. Ce informații aveați despre această formă de cancer înainte să fiți
diagnosticat?
4. Cum ați reacționat la aflarea diagnosticului? Dar familia? Dar prietenii?
5. Descrieți, vă rog, ultimile activități (de orice natură) pe care le-ați făcut.
6. La ce credeți că se gândesc oamenii atunci când aud numele acestei afecțiuni?
7. Dvs. cu ce asociați această boală? Dar cu ce credeți că se află în totală
nepotrivire?
8. Povestiți-mi, vă rog, despre familia și prietenii dvs. Cum se desfășoară
vizitele?
9. Ce schimbări au apărut în viața dvs. de la aflarea diagnosticului?
10. Ce vă place cel mai mult să faceți? Cum s-au modificat aceste zone de interes
ale dvs. în urma aflării diagnosticului?
11. Ați întâmpinat probleme din cauza numelui acestei suferințe? Dacă da,
povestiți-mi, vă rog.
12. Ce studii ați absolvit? Ce vă gândiți/ce vă doriți să faceți în viitorul apropiat?
13. Cum ați descrie oamenii, lumea, societatea în general?
14. Ați participat în ultima perioadă la diferite proiecte sau activități socio-
culturale? Dacă da, povestiți-mi, vă rog, cum s-au desfășurat.

Ghid de interviu 2 (pentru intervievarea medicilor)

1. Vă rog să vă prezentați.
2. Povestiți-mi, vă rog, aspectele principale ale meseriei dvs.
3. Povestiți-mi, vă rog, cum se desfășoară o vizită/întâlnire dintre dvs. și pacient.
4. Care au fost cele mai puternice momete pe care le-ați experimentat în cariera
dvs. legate de pacienți?
5. Ce-mi puteți spune despre starea morală a pacienților dvs. care suferă de
cancer?
6. Cum credeți că văd oamenii din exterior această situație a suferinzilor?
7. Din câte știți, cum arată vizitele familiei și prietenilor făcute celor bolnavi?
8. Cum arată activitățile generale, zilnice ale celor bolnavi de cancer?â
9. Ce-mi puteți spune despre dorințele celor suferinzi în vederea implicării
sociale?
10. Cum credeți că văd cei suferinzi situația lor în societate?
 11. Ați asistat vreodată la o discuție a celor din exterior (sănătoși) legată despre
această afecțiune? Dacă da, povestiți-mi, vă rog.

Bibliografie

Mărginean, Ioan (2000) Proiectarea Cercetării Sociologice, Iași: Polirom;

Richard Layte și Bertrand Maître (2010) „(„Living conditions, social exclusion and
mental well-being”), disponibil la - http://www.mentalhealthpromotion.net/resources/living-
conditions-social-exclusion-and-mental-wellbeing.pdf, (accesat la data 11/01/2019).

Daniel D. Reidpath, Kit Y. Chan, Sandra M. Gifford și Pascale Allotey (2005), „‘He
hath the French pox’: stigma, social value and social exclusion”, disponibil la -
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1111/j.1467-9566.2005.00452.x, (accesat la
data11/01/2019 ).

Septimiu, Chelcea (2006), Psihosociologie - Teorie și aplicații București: Editura

Economică;

Giddens, Anthony (2000), Sociologie (ediția a treia), Blackwell – Oxford

Andrei Tudor Mihail, (2016) Aproape oameni: experiențele încorporării renale ale
pacienților cu transplant din România, disponibil la
https://antropologie101.files.wordpress.com/2018/01/aproape-oameni-andrei-mihail.pdf,
(accesat la data11/01/2019 ).

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (1998), Dicționar de Sociologie București – Babei.