 Presiunea timpului si efecte asupra deciziei de grup

 Conformism
 Influenta grupului in procesul de decizie
 Decizie individuala/decizie de grup
 Strategii de luare a deciziei
 Supunerea fata de autoritate
 “It takes time to make decisions, and sometimes the decision dynamically changes
with the passage of time.”(Ariely and Zakay (2001) )

În viața de zi cu zi ne confruntăm continuu cu situații care necesită soluții ce sunt evident

rezultate în urma unui proces de decizie. Partea interesantă la capitolul decizie se regăsește în
timpul pe care îl avem disponibil pentru a concretiza acea hotărâre. Multe studii au ținut să
evidențieze asocierea dintre timp, judecata umană și procesul de decizie, astfel că, prima
problematică pe care ne vom axa în acest proiect este „presiunea timpului/time-pressure”asupra
procesului decizional.
Timpul este o resursă crucială în procesul decizional și un stimul extern care impactează
procesul cognitiv de luare a deciziei: „În procesul de decizie, atât informația externă stocată
temporar în memoria de lucru, cât și capacitatea memoriei de lucru sunt limitate iar presiunea
timpului nu face decât să diminueze cantitatea de infomație alocată procesului decizional.” („Effects
of Time Pressure on Behavioural Decision Making in Natural Disasters: Based on an Online
Experimental System”-Yu M1 *, Zhu T1 and Donaldson S2 ). Primul studiu despre impactul
presiunii timpului a fost publicat în 1974 de către Wright care s-a axat pe judecăți sub presiune și
distragerea atenției de către zgomot. Important aici de remarcat este că rezultatele sale au
demonstrat faptul că oamenii tind să evalueze mai întâi aspectele negative ale situației ajung la
rezultat prin eliminarea directă a acestora (fapt ce se leagă de comportamentul de evitare a riscului).
(„Time Pressure and Stress in Human Judgment and Decision Making- editat de Ola Svenson, A.J.
Maule PAG 28”) Presiunea generată de timpul limitat atrage evident după sine o serie de efecte
negative precum: omiterea temporară a unor alternative , probleme fizice de respirație, inima etc.,
reducerea capacității creative și a flexibilității în viziune ș.a.m.d.
În astfel de situații și nu numai oamenii folosesc „strategii de luare a deciziei”, o altă
componentă de bază a acestei lucrări. Există șapte strategii de luare a deciziei încadrate în trei
grupe:compensatorii, non-compensatorii și parțial compensatorii. Ne vom axa în cazul presiunii de
timp pe strategiile non-compensatorii în care fiecare caracteristică a unui produs este evaluată fără a
fi luate în considerare și celelalte, astfel că, chiar dacă un produs este foarte bun într-un anumit
scop, dacă un alt atribut al său nu este bun, produsul este scos din ecuație („Consumer Decision-
Making Models, Strategies, and Theories, Oh My!”- Michael Richarme). Astfel, în timpul unui proces
decizional cu presiune a timpului inclusă, oamenii vor alege strategia lexicografică, care evaluează
cel mai important aspect și dacă o aternativă conține acel aspect este clar superioară celorlalte și
procesul decizional se oprește. Adoptarea acestei strategii provide bineînțeles din suprasolicitarea
capacității cognitive a oamenilor care nu mai pot pune accent si pe alte aspecte ale deciziei(precum
compararea, calcularea) și care ajung să filtreze infomația (Abdellaoui M, Bleichrodt H, L’Haridon
O. A tractable method to measure utility and loss aversion under prospect theory.Journal of Risk
and Uncertainty.2008;36:245–266).
Deciziile, bineînțeles, pot fi luate atât individual cât și în grup. Deși în multe cazuri decizia
de grup este încurajată din motive precum: existența unei mai bune perspective asupra greșelilor și
a metodelor de corectare a acestora, punerea în valoare a mai multor idei, etc, în cadrul lucrării de
față o să ne legăm de un aspect negativ al deciziei de grup și anume, „groupthink/gândirea de
turmă”. Acest tip de gândire evidențiat de Irving Janis apare de cele mai multe ori atunci când
există presiune și stres și se concretizează într-o evaluare minimalistă a opțiunilor pentru
minimizarea confictelor și ajungerea la un numitor comun, fapt ce generează de cele mai multe ori
hotărâri eronate („PRINCIPLES OF SOCIAL PSYCHOLOGY - 10. Working Groups: Performance
and Decision Making -Dr. Rajiv Jhangiani and Dr. Hammond Tarry”). Tot în cadrul grupului se mai
produce un fenomen denumit „conformism” . În cazul studiului actual, vorbim despre un
conformism public, prin faptul că un subiect s-a conformat normei de grup pentru a se ajunge la o
decizie democratică, cu toate că, ideea sa despre ce răspuns ar fi trebuit dat nu s-a schimbat în alte
contexte („Social Influence- Provided by: Boundless.com.License:CC BY-SA: Attribution-
ShareAlike”).