Fisa nr.

3
Bunurile de consum si revoluția tehnică

Identificați aspecte legate de continuitate si schimbare in societatea capitalistă. Menționați-le in tabel.

„Ceea ce fusese un lux cândva a devenit standardul obişnuit de confort, cel puţin în ţările bogate:frigiderul, maşina de spălat, telefonul. In 1971, în
lume existau peste 270 de milioane de telefoane,cele mai multe în America de Nord şi în Europa, şi viteza cu care creştea numărul lor se accelera continuu.
Zece ani mai târziu, acesta se dublase. In economiile dezvoltate era mai mult de un telefon la fiecare doi locuitori (Statistica ONU, 1985). Pe scurt, era posibil
acum pentru cetăţeanul de condiţie medie din aceste ţări să trăiască aşa cum pe vremea părinţilor lui trăiseră numai oamenii bogaţi - evident, cu excepţia
faptului că mecanizarea înlocuise servitorii.Cu toate acestea, ceea ce ne uimeşte cel mai mult în legătură cu această perioadă este măsura în care progresul
economic a fost sprijinit de revoluţia tehnică. Anumite produse revoluţionare, cum ar fi materialele sintetice apăruseră chiar înainte de război, ca de pildă
nailonul (1935), polistirenul şi polietilena. Altele, ca televiziunea şi înregistrarea pe bandă magnetică, abia trecuseră de stadiul experimental. Războiul a
pregătit un număr de procese revoluţionare folosite ulterior în viaţa civilă, în special în tabăra britanicilor (preluate apoi de SUA): radarul, motorul cu reacţie,
diversele idei şi tehnici care au pregătit terenul pentru electronica postbelică şi pentru tehnologia informatică. Fără ele, tranzistorul(inventat în 1947) şi
primele computere digitale civile (1946) ar fi apărut probabil cu mult mai târziu. Poate că, din fericire, energia nucleară, mobilizată în primul rând în timpul
războiului pentru distrugere, a rămas mult în afara economiei civile, cu excepţia contribuţiilor (deocamdată)marginale la producerea de energie electrică a
lumii- aproximativ 5% în 1975. Dacă aceste inovaţii s-au bazat pe ştiinţa interbelică sau postbelică, pe tehnica interbelică sau pe avântul comercial decisiv de
după 1945 - circuitele integrate au apărut în anii '50, laserele în 1960 - nu are prea mare importanţă pentru problema noastră. Cu o singură excepţie. Mai
mult decât oricare din perioadele precedente, epoca de aur s-a bazat pe cele mai avansate cercetări ştiinţifice, care şi-au găsit apoi aplicaţie în anii imediat
următori. (Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Editura Lider, 1997, p.309)

„In comparaţie cu anul 1950, cantitatea de materiale naturale sau tradiţionale - lemn, metal tratat după moda veche, fibre naturale şi chiar ceramică
— din bucătăriile noastre, mobilele şi hainele de pe noi au dispărut într-o proporţie spectaculoasă. (…)Cea mai mare parte a conţinutului frigiderului sau a
congelatorului (înainte de 1945 multe familii nu aveau nici una, nici alta) este de tip nou: alimente congelate şi deshidratate, produse semifabricate ale
fermelor de păsări, carne împănată cu enzime şi diverse alte substanţe ca să-i modifice gustul, ca să nu mai vorbim de produsele proaspete importate pe
calea aerului din partea opusă a globului, ceea ce ar fi fost absolut imposibil altădată Revoluţia tehnologică a pătruns în asemenea măsură în conştiinţa
consumatorului, încât noutatea a devenit principalul motiv de atracţie pentru cumpărător,începând de la detergenţii sintetici (care au început să se
răspândească în anii '50) până la computerele de înaltă clasă. Cît despre produsele care reprezintă evident o noutate tehnologică, lista lor este nesfâr șită şi
nu necesită nici un fel de comentarii: televiziunea, discurile pe bază de vinii (LP-urile au apărut în1948), urmată de benzi (benzile-casete au apărut în anii '60)
şi compact-discuri, aparatele de radio cu tranzistori , ceasuri digitale, diverse alte aparate electronice casnice, aparate de fotografiat şi echipament video. Şi
nu cel mai puţin important aspect în legătură cu aceste inovaţii este continua lor miniaturizare, care a avut drept efect portabilitatea lor, ceea ce le-a mărit
considerabil vandabilitatea şi raza de acţiune.In al doilea rând, cu cât tehnologia a devenit mai complexă, cu atât a fost mai complex drumul de la
descoperire sau invenţie la producţie şi cu atât mai elaborat şi mai costisitor procesul străbaterii lui.„Cercetarea şi dezvoltarea" au devenit esenţiale pentru
creşterea economică şi, din acest motiv,avantajul deja enorm al „economiilor de piaţă dezvoltate" asupra celorlalte ţări a fost şi mai accentuat.” (Eric
Hobsbawm, Secolul extremelor, Editura: Lider, 1997, p.310)

Poluarea
Despădurirea tropicală era legată de o problemă care, spre sfârșitul anilor '80, a fost considerată din ce în ce mai mult tot atât de gravă, nu numai de către
grupurile de presiune ale ecologiştilor, ci şi de către oamenii de ştiinţă şi guverne:„efectul de seră". Se considera că stratul de ozon al pământului, care
protejează de radiaţiile ultraviolete dăunătoare ale soarelui, era slăbit progresiv de o serie de factori, în special de arderea cărbunilor, care producea dioxid
de carbon ce acţiona ca sticla unei sere, captând căldura solară; şi de folosirea tot mai frecventă de clorofluorocarburi, utilizate de exemplu ca forţă motrică
în aerosoli şi în refrigerare şi aer condiţionat. Suedia adoptase o lege care interzicea sprayurile cu aerosoli încă din ianuarie 1978; dar Suedia adoptase multe
legi care interziceau activităţi umane presupuse dăunătoare. Prima avertizare serioasă şi documentată în legătură cu stratul de ozon a fost formulată în
martie 1984 de către o echipă de la Universitatea din East Anglia. S-a calculat că „efectul de seră" producea veri mai calde, ierni mai blânde, dar şi furtuni
mai violente, inundaţii şi secetă. Britanicii mai ales au început să creadă că era un oarecare adevăr în asta în anii '80, care au produs unele dintre verile cele
mai călduroase înregistrate vreodată şi,la 16 octombrie 1987, cel mai violent uragan de la începutul secolului al XVIII-lea încoace. In 1992 un „Summit al
Pământului" şi mai extins, desfăşurat la Rio, a arătat că lumea se trezea încet, dându-și seama că avea responsabilități nu numai în ce privește exploatarea
planetei, ci şi în ce priveşte prezervarea ei.Cu toate acestea, dacă folosirea industrială a tehnologiei, precum utilajele imense care culcau la pământ pădurile
braziliene, putea dăuna pământului, progresele tehnice, inclusiv sistemele de monitorizare sofisticate, puteau ajuta la prezervarea lui, arătându-ne exact ce
se întâmpla şi unde greşeam, în orice caz, nu putea fi stăvilit mersul ştiinţei şi al aplicaţiilor ei, care a avut un ritm din ce în ce mai accelerat de-a lungul
secolului XX, atât ajutîndu-l pe om în barbarismul său, cât şi reducând cele mai rele consecinţe ale acestuia. Câștigarea Războiului din Golf cu armament de
înaltă tehnologie, reducând astfel la minimum pierderile (cel puţin de partea aliaţilor), a fost atât un exemplu, cât şi o prefigurare a viitorului. ( Eric
Hobsbawm, Secolul extremelor, Editura Lider, 1997, p.145)