BISERICA ÎN EVUL MEDIUL

1. Marea Schismă a Bisericii creştine ( 1054 )

A avut cauze deopotrivă religioase şi politice. Destrămarea Imperiului
Roman în două state distincte la sfârşitul secolului al IV-lea ( 395 ) şi prăbuşirea
Imperiului Roman de Apus în 476 a deplasat pentru o vreme centrul lumii de la
Roma la Constantinopol.
Cuceririle italice ale lui Iustinian ( secolul VI ) au refăcut trecător unitatea
lumii romane şi l-au subordonat pe Papă voinţei Constantinopolului. Dar cu
sprijinul regelui francilor Pepin , care i-a dăruit un teritoriu în nordul Italiei ,
Papa devine suveranul unui stat ( 754 ) şi se eliberează de sub tutela Imperiului
Bizantin.
Din acest moment, conflictul între cele două biserici creştine este ca şi
declanşat, papalitatea susţinută de împăratul Carol cel Mare şi Otto I ,
afirmându-şi tot mai hotărât dorinţa de a domina lumea creştină.
Fastul liturghiei ortodoxe este condamnat de papă, pentru care
ceremonialul religios este mult mai sobru. În relaţia între stat şi cler , biserica
occidentală îşi afirmă independenţa , în timp ce patriarhul de la C-pol, depinde
întru totul de împărat.
În jurul anului 1000 latinii şi grecii sunt despărţiţi de o frontieră , resimţită
şi în lumea slavă : cehii şi polonezii de partea papei , ruşii de partea Bizanţului.

Marea Schismă din 1054

La jumătatea secolului XI , biserica ortodoxă se află la apogeul puterii.
Sub autoritatea ei s-au reunit creştinii din Rusia, Bulgaria, ţinuturile caucaziene.
Cererile adresate patriarhului Mihai Cerularie pentru trecerea sub
autoritatea papei a episcopatelor din sudul Italiei se lovesc de refuzul vehement
al acestuia .
În această înfruntare se amestecă delegatul Sfântului Scaun de la C-pol
care la 16 iunie 1054 lasă la Catedrala Sfânta Sofia actul de excomunicare
( excluderea din comunitatea creştină ) al patriarhului. Acesta îi va răspunde
excomunicându-l , la rândul său pe papă. Cele două acţiuni nu au avut efect
imediat.
Prăpastia dintre catolici şi ortodocşi se va adânci însă o dată cu cucerirea
C-polului de către cruciaţi în 1204 , când biserica occidentului a încercat să
subordoneze cu forţa pe ortodocşi . În acel moment schisma este identificată cu
erezia şi, prin mijloace violente ,ortodocşii sunt deposedaţi de bunurile lor.
Separarea creştinilor nu a avut numai consecinţe spirituale. S-au despărţit
astfel şi statele catolice de cele ortodoxe.