A avut cauze deopotrivă religioase şi politice. Destrămarea Imperiului Roman în două state distincte la sfârşitul secolului al IV-lea ( 395 ) şi prăbuşirea Imperiului Roman de Apus în 476 a deplasat pentru o vreme centrul lumii de la Roma la Constantinopol. Cuceririle italice ale lui Iustinian ( secolul VI ) au refăcut trecător unitatea lumii romane şi l-au subordonat pe Papă voinţei Constantinopolului. Dar cu sprijinul regelui francilor Pepin , care i-a dăruit un teritoriu în nordul Italiei , Papa devine suveranul unui stat ( 754 ) şi se eliberează de sub tutela Imperiului Bizantin. Din acest moment, conflictul între cele două biserici creştine este ca şi declanşat, papalitatea susţinută de împăratul Carol cel Mare şi Otto I , afirmându-şi tot mai hotărât dorinţa de a domina lumea creştină. Fastul liturghiei ortodoxe este condamnat de papă, pentru care ceremonialul religios este mult mai sobru. În relaţia între stat şi cler , biserica occidentală îşi afirmă independenţa , în timp ce patriarhul de la C-pol, depinde întru totul de împărat. În jurul anului 1000 latinii şi grecii sunt despărţiţi de o frontieră , resimţită şi în lumea slavă : cehii şi polonezii de partea papei , ruşii de partea Bizanţului.
Marea Schismă din 1054
La jumătatea secolului XI , biserica ortodoxă se află la apogeul puterii. Sub autoritatea ei s-au reunit creştinii din Rusia, Bulgaria, ţinuturile caucaziene. Cererile adresate patriarhului Mihai Cerularie pentru trecerea sub autoritatea papei a episcopatelor din sudul Italiei se lovesc de refuzul vehement al acestuia . În această înfruntare se amestecă delegatul Sfântului Scaun de la C-pol care la 16 iunie 1054 lasă la Catedrala Sfânta Sofia actul de excomunicare ( excluderea din comunitatea creştină ) al patriarhului. Acesta îi va răspunde excomunicându-l , la rândul său pe papă. Cele două acţiuni nu au avut efect imediat. Prăpastia dintre catolici şi ortodocşi se va adânci însă o dată cu cucerirea C-polului de către cruciaţi în 1204 , când biserica occidentului a încercat să subordoneze cu forţa pe ortodocşi . În acel moment schisma este identificată cu erezia şi, prin mijloace violente ,ortodocşii sunt deposedaţi de bunurile lor. Separarea creştinilor nu a avut numai consecinţe spirituale. S-au despărţit astfel şi statele catolice de cele ortodoxe.