Antrenarea creierului.

Modalităţi de a obţine sănătatea fizică, mentală şi

spirituală : CĂSCATUL – Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman
de Adrian Cotună pe 21 februarie 2014

 
Căscaţi!!!!!
       Râdeţi dacă vreţi (deşi aţi face mai bine creierului dacă aţi zâmbi), dar după părerea
mea profesională, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în
neuroştiinţă. Chiar şi colegii mei, care fac la alte universităţi cercetări asupra meditaţiei,
relaxării şi reducerii stresului, au trecut cu vederea această puternică unealtă de
intensificare neuronală. Căscatul a fost folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un
mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii.
       Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o
activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea
conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este
precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetătorilor de
la Institutul de Neurologie din Londra, precuneusul pare să joace un rol central în
conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de respiraţia
yoga, fapt care ajută la explicarea motivului pentru care diferite forme de meditaţie
contribuie la un sentiment sporit de conştiinţă de sine. Este de asemenea una dintre
zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci
este posibil ca dacă vom căsca deliberat să întărim această parte importantă a creierului.
       Din aceste motive credem că simplul căscat trebuie integrat în exerciţii şi programe
de reducere a stresului, antrenamente de intensificare a memoriei, psihoterapie şi practici
spirituale contemplative. Şi deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul
neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi
comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să ajute la intensificarea conştiinţei
sociale, compasiunii şi comunicării eficiente cu alţii.
       Căscatul este atât de eficient şi de important pentru funcţionarea creierului, încât vă
voi cere să citiţi cele treizeci şi patru de studii legate de căscat pe care le-am citat la note
(puteţi citi rezumatul şi câteva articole accesând pubmed.gov). De ce sunt atât de
insistent? Pentru că dacă v-aş cere să puneţi jos această carte chiar acum şi să căscaţi de
zece ori ca să experimentaţi această tehnică fabuloasă, probabil că n-o veţi face. Chiar şi
la seminare, după prezentarea cantităţii copleşitoare de dovezi, când ceream oamenilor
şă caşte, jumătate din audienţă ezita. Trebuia să îi conving pentru ca să simtă efectele
relaxante imediate. Există o prejudecată de neînţeles în societatea noastră, care
sugerează că este nepoliticos să caşti şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi aceasta
când eram mici.
       Ca tânăr student la Medicină, am fost prins odată căscând şi am fost muştruluit de
profesor. A spus că nu se cade să apar obosit în faţa pacienţilor, chiar dacă stăteam pe
hol, nu în salon. Într-adevăr, căscatul se intensifică atunci când sunteţi obosit şi ar putea
fi modalitatea blândă prin care creierul vă spune că ar fi necesar un mic somn de
regenerare. Pe de altă parte şi expunerea la lumină vă poate face să căscaţi, sugerând că
aceasta este o parte a procesului de trezire.
 

    
      Căscatul nu numai că vă relaxează – vă aduce cu rapiditate într-o stare de conştiinţă
cognitivă. Studenţii cască la curs, nu pentru că profesorul este plictisitor (deşi şi acest
lucru vă poate face să căscaţi, încercând să rămâneţi concentrat la discursul monoton), ci
pentru că scapă creierul de somnolenţă, ajutându-vă să staţi concentrat asupra unor
concepte şi idei importante. El reglează conştiinţa şi sentimentul de sine şi ne ajută să
devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine. Desigur, dacă se întâmplă să vă treziţi
în faţa unui profesor monoton, plictisitor, căscatul vă va ajuta să vă menţineţi treaz.
      Căscatul vă va relaxa şi vă va aduce într-o stare de veghe alertă mai repede decât
orice altă tehnică de meditaţie cunosc şi, deoarece este neurologic contagios, este foarte
uşor de învăţat în grup. Una dintre fostele mele studente folosea căscatul pentru a
readuce la atenţie consiliul directorilor în mai puţin de şaizeci de secunde. De ce? Pentru
că ajută oamenii să îşi sincronizeze comportamentul cu alţii.        
       Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de la
naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor şi, deci, căscatul ar
trebui să ajute petrecăreţul de până în zori şă îşi reseteze ceasul intern al creierului.
Căscatul ar putea de asemenea să uşureze disconfortul provocat de altitudinile mari. Deci
ce anume se află înapoia mecanismului care face din căscat o unealtă atât de esenţială?
Pe lângă activarea precuneusului, reglează temperatura şi metabolismul creierului. […] 
       Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv
dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone
esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti
neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci dacă
vreţi şă vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci
căscaţi împreună. Alte neurochimicale şi molecule implicate în căscat sunt acetilcolina,
oxidul nitric, glutamatul, GABA, serotonina, ACTH, MSH, hormonii sexuali şi peptidele. De
fapt, este greu să găsim o altă activitate care să influenţeze atât de multe funcţii ale
creierului. Sfatul nostru este simplu. Căscaţi cât de mult puteţi într-o zi: când vă
confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de
câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres. Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă,
căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va
intensifica experienţa spirituală.
       Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de
inhibiţiile sociale inconştiente, dar oamenii vin adesea cu trei scuze ca să nu caşte: „Nu-
mi vine”, „Nu sunt obosit” şi, preferatul meu, „Nu pot”. Sigur că puteţi. Tot ceea ce
trebuie să faceţi ca să declanşaţi un căscat adânc este să îl mimaţi de şase sau şapte ori.
Încercaţi asta acum şi veţi descoperi până la al cincilea căscat fals că se va produce unul
real. Dar nu vă opriţi aici, pentru că până la al zecelea sau al doisprezecelea căscat veţi
simţi puterea acestui mic truc seducător. Ochii poate vă vor lăcrima, s-ar putea să
înceapă să vă curgă nasul, dar vă veţi simţi şi foarte prezent, incredibil de relaxat şi
foarte alert. Nu e rău pentru ceva ce nu ia mai mult de un minut.

 
  În concluzie:
 12 Motive esenţiale să căscaţi:
 1. Stimulează starea de alertă şi concentrarea
2. Optimizează activitatea creierului şi metabolismul
3.  Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă
4.  Îmbunătăţeşte memoria
5.  Sporeşte conştiinţa şi introspecţia
6.  Scade stresul
7. Relaxează fiecare parte a corpului
8. Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar
9. Intensifică abilităţile atletice
10. Reglează simţul timpului
11. Creşte empatia şi conştiinţa socială
12. Sporeşte plăcerea şi senzualitatea
 
Despre autori:
Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de
Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la
Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru
Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi
Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă,
medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri,
capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută
la http://www.andrewnewberg.com/.
 
Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi
Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei
şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine
specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a
cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com/.
 
Sursa: Internet