Rolul statului în economia de piață

Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu
delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic
națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție
separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. Prin funcțiile pe care
le îndeplinește, statul este un participant important la viața economică. Statul:

 Reglementează activitatea economică;

 Menține concurența;
 Redistribuie veniturile
 Corectează externalitățile;
 Oferă bunuri și servicii publice;
 Intervine pentru a asigura stabilitatea economică;

Economia de piață este sistemul

economic în care deciziile ce privesc producția și
distribuția de bunuri se bazează pe interacțiunea
dintre cerere și ofertă, care determină prețurile
bunurilor și serviciilor.

Statul reglementează activitatea

economică, care nu se poate desfășura în absența
unor legi care să o reglementeze și să stabilească
limitele între care pot acționa producătorii și
consumatorii (stabilește condițiile de inițializare a unei afaceri, drepturile și obligațiile
proprieterilor, ale producătorilor, ale salariaților sau ale consumatorilor).

De exemplu, prin lege se prevede obligația firmelor de a angaja pe bază de contract de

muncă, de a plăti salarii cel puțin egale cu salariul minim pe economie, de a investi în protecția
mediului înconjurător. Încălcarea legii se pedepsește.

Statul intervine pentru a menține concurența dintre producători. Concurența

reprezintă mecanismul economic prin care piața poate promova interesele consumatorilor,
obligându-i pe producători să reducă prețurile, să ofere produse de calitate, să înnoiască și să
diversifice producția. În lipsa concurenței, consumatorul este la dispoziția producătorului (adică
manipulat, în condițiile în care un bun este oferit doar de un singur producător, iar consumatorii
sunt obligați să cumpere bunul respectiv, chiar dacă nu le convine prețul sau calitatea). Statul
trebuie să intervină în asemenea situații și să apere interesele consumatorilor și să veghez ca între
producători să se desfășoare o concurență corectă, conform legilor în vigoare.
 Statul redistribuie veniturile. Într-o economie de piață, oamenii obțin venituri diferite,
uneori discrepanțele dintre acestea fiind foarte mari.Venituri mari obțin, în general, persoanele
care au absolvit o instituție de învățământ superior, care sunt calificate pentru o anumită profesie
sau au competențe în domeniul lor de activitate, precum și propietarii unor bunuri de capital sau
cei ai unor terenuri, iar lucrătorii necalificați obțin venituri mai mici. Impozitele percepute de stat
pe veniturile realizate pot modifica veniturile nete ale populației (venitul net este venitul rămas
după scăderea impozitului pe venit). Astfel, se pot diminua veniturile dacă nivelul de impozare
este mare sau dacă veniturile mari sunt impozitate cu un procent mai mare (impozitare
progresivă).

În societate, există și persoane care nu găsesc un loc de muncă sau care nu sunt apte de
muncă: șomeri, invalizi, persoane cu handicap, copii, persoane în vârstă etc. Statul trebuie să
intervină și să-i sprijine pe cei care au nevoie de asistență din partea societății, prin asigurări
sociale (protecție socială, programe speciale de asistență medicală sau de combatere a șomajului
și influențarea prețurilor unor produse agroalimentare etc.). sau prin stabilirea salariului minim
pe economie.

Statul intervine pentru a corecta externalitățile. Externalitățile sunt efecte secundare

ale activității economice resimțite în alte domenii de activitate, precum: învățământul, sănătatea,
cultura etc. Unele dintre ele sunt pozitive, însă altele sunt negative (poluarea-deversarea noxelor
și a rezidurilor industriale afectează mediul natural). Statul trebuie să intervină, direct sau
indirect și să impună întreprinderilor protejarea mediului. Prin lege, statul poate interzice sau
limita poluarea, obligând întreprinderile care au activitate poluantă să cheltuiască suplimentar
pentru protejarea mediului. De exemplu, întreprinderile sunt obligate să instaleze filtre de
purificare a apei tehnologice etc, iar ststul poate obliga indirect să platească taxe, echivalente cu
mărimea cheltuielilor pentru protecția mediului.

Statul alocă resurse pentru producerea unor bunuri și servicii pe care piața nu le
poate asigura. Piața nu reușește întotdeauna să ofere bunurile și serviciile necesare în cantități
suficiente sau pentru ca producere anumitor bunuri/servicii nu sunt eficiente din punct de vedere
economic. Asemenea situații impun intervenția statului, care oferă el însuși populației bunuri și
servicii publice. Serviciile private sunt consumate exclusiv de cumpărătorii lor, iar cele publice
sunt consumate în colectiv. De aceea, bunurile și serviciile nu pot fi vândute indivizilor, ci sunt
oferite gratuit.

Un exemplu de serviciu public ar fi iluminarea străzilor Din punct de vedere economic,

acest serviciu s-ar justifica dacă beneficiile obținute de pe urmă ar fi mai mari decât costurile pe
care le implică, însă din iluminatul străzilor nu se obțin beneficii. Producătorii particulari nu sunt
interesați să producă bunuri pe care nu le pot vinde, ci care nu le aduc profit. De aceea, deși
iluminatul public este benefic pentru toată lumea, acest serviciu nu va putea fi asigurat și oferit
de piață. La fel se întâmplă și cu apărarea națională, ordinea și igiena publică etc.
 Statul intervine pentru a asigura stabilitatea economică. Statul acționează pentru a
limita efectele recesiunii și a sprijini relansarea economică, pentru a asigura creșterea gradului de
ocupare, a forței de muncă și stabilitatea prețurilor. Principalele instrumente pe care statul le
folosește în acțiunile sale sunt bugetul(veniturile și cheltuielile statului) și sistemul de taxe și
impozite. Veniturile statului provin din impozitele percepute pe veniturile întreprinderilor și ale
populației din contribuțiile pe asigurări sociale și alte taxe și impozite. Cheltuielile statului sunt
destinate finanțării administrație publice, apărării, învățământului etc. Statul poate contribui la
creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și la menținerea prețurilor, făcând cheltuieli mai
mari de la buget. De exemplu, poate finanța lucrări publice, investiții in domeniul
învățământului, culturii, sănătății sau poate acorda subvenții producătorilor. Creșterea obligațiilor
fiscale micșorează veniturile populației și determină scăderea cererii, în timp ce reducerea
taxelor și a impozetelor are ca efect creșterea veniturilor și, implicit, a cererii.

Surse:

-Maria Liana Lăcătuș, George-Paul Lăcătuș, Econmie- Manual pentru clasa a XI-a,
Editura Corint, 2014

- Wikipedia-Economie de piață https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C8%9B

%C4%83
-Wikipedia- Stat https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat