Elenism și Creștinism : conviețuire sau conflict ?

Alexandria, la începutul secolului al V-lea

Mrd. David-Gabriel CARPEN

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, București

Când vine vorba despre Elenism, prin acest termen înțelegându-se o însumare a tuturor
elementelor culturale, filologice, religioase, politice, ș.a.m.d. caracteristice grecității antice,
atât înainte cât și după Hristos, nimeni nu poate ignora Alexandria, marea metropolă a
Egiptului, întemeiată de Alexandru cel Mare în sec. IV î.Hr. și dezvoltată în plan urbanistic și
nu numai, de regii Egiptului din dinastia Ptolemaică ce au urmat.
Este de ajuns să amintim de existența Mouseionului, celebra școală fondată, cel mai probabil
în timpul regelui Ptolemeus I Soteros (328-285 î.Hr.), care, alături de Biblioteca celebră a
orașului, s-a dovedit a fi una din principalele atracții pentru toți savanții și oamenii de cultură
ai întregului Imperiu Roman și a făcut ca Alexandria să fie un pol de necontestat al
elenismului în Antichitate.
Însă, metropolei de pe țărmul Mediteranei i s-a mai adăugat un alt renume, de data
aceasta în lumea creștină, religie care începuse să se răspândească în Imperiul Roman mai
încet în primele 3 secole, dar apoi cu rapiditate din anul 313 și mai ales de la finalul secolului
al IV-lea. Comunitatea creștină din Alexandria, având tradiție apostolică, fiind înființată de
Ap. Marcu în jurul anului 38 d.Hr., și beneficiind și de faptul că rezida în a doua cea mai
însemnată cetate a Imperiului, după capitala Constantinopol, și-a găsit în întâistătătorul ei,
anume Arhiepiscopul Alexandriei, un personaj cu o autoritate de necontestat care, în propria
sa viziune și cu atât mai mult în cea a comunității, putea oricând interveni peste autoritatea
laică a orașului dacă interesele comunității creștine o cereau.
Arhiepiscopul Chiril al Alexandriei (412-444) a reprezentat apogeul acestei mentalități
și stări de fapt a lucrurilor, iar studiul de caz asupra personalității și activității sale este unul
esențial pentru a înțelege întregul context al temei adusă în discuție.