Serban Papacostea- „ Oltenia sub stăpânire austriacă 1718-1739 „

În aceasta lucrare autorul analizează schimbările petrecute în aparatul administrativ al

regiunii Oltenia la începutul secolului XVIII în scurta perioada în care aceasta s-a aflat sub
stăpânire austriacă. În acest demers, Serban Papacostea recurge la o comparație intre
organizarea juridica, fiscala și administrativa din perioada stăpânirii otomane și cea din
timpul stăpânirii habsburgice.
La începutul secolului respectiv, sistemul fiscal al Olteniei a continuat sa poarte amprenta
structurii economice și sociale medievale din care își are originea. În acest context politica
fiscala austriaca nu si-a propus decât sa realizeze mult mai eficient interesele puterii centrale
prin colectarea eficienta a taxelor. Ca documente în realizarea acestui studiu, autorul a
folosit diversele acte și înregistrări emise de cancelaria austriaca și de departamentele care
se ocupau cu înregistrarea populației și a impozitelor. Efortul administrației habsburgice s-a
lovit de lipsa de cooperare și chiar împotrivirea boierilor locali care se sustrăgeau de la
aceste impozite.
Cuantumul anual fixat de austrieci poarta denumirea de contribuție anuala și este o
continuare a birului din perioada stăpânirii otomane. Prima astfel de contribuție a fost
impusa începând cu anul 1720 la scurgerea unui an de la încheierea păcii. Au fost organizate
diferite categorii sociale cărora li s-a impus aceasta contribuție printre care : țăranii
dependenți de pe moșiile boierești sau manastiri, megiesii și marginalii. Existau doua
categorii sociale scutite de contribuție : cele 24 de familii de mari boieri și membrii clerului.
Un regim aparte aveau și negustorii străini care plăteau o taxa anuala globala.
Din punct de vedere administrativ, austriecii au preluat sistemul existent în care provincia
era împărțită în 5 județe, în fruntea cărora se afla câte un vornic. În subordinea lui se aflau 4
ispravnici, iar ultima veriga din acest sistem era reprezentată de parcalabi. Paza hotarelor
era asigurata de plaiesi și gornici în regiunea de munte și de scaunasi la Dunare și Olt.
Administrația judecătorească cea mai importanta alta la nivelul provinciei era Administrația
Craioveană care îndeplinea funcția de primar instanță pentru pricinile lumești ale membrilor
clerului și boierilor. Concurenta cea mai primejdioasa pentru autoritatea judecătorească a
Administratiei venea din partea Instituției Militare a Auditoriatului cel care invoca misiunea
armatei de a păstra ordinea în provincie.
În opinia mea, aceasta lucrare este bine realizata și documentata, autorul analizând cu
atenție documentele epocii și extragand din ele informațiile necesare demersului sau pentru
a aduce la cunoștință o perioada de timp relativ scurta, dar care si-a pus amprenta asupra
modului de viață al comunității respective