Principatul Transilvaniei sub stăpânire habsburgică

(1691-1867) +pg.55-57.

- Diploma leopoldină din 1691 (integratea Trasilvanie + menținerea

formelor constituționale tradiționale + recunoașterea celor 4 religii
recepte) = baza juridică a sistemului de dominație austriac în
Transilvania.
- mare principat din 1765.
- Instituțiile principatului Transilvania –

*Guberniul organizat în 1693 ca instituție politică superioară

a țării (administrație+justiție) – 12, apoi 18 consilieri + gubernier
(Banffy, Kemeny etc)
(sediul a fost mutat de la Alba Iulia la Sibiu în contextul
răscoalei lui Rakoczi din 1703).

*Tezaurariat (administrația domeniilor+veniturile)

(finanțele din vămi, taxele de trecere, minele, domeniile regale etc)
+ pilonii de bază ai puterii centrale în relație cu stările a fost Cancelaria
Aulică a Transilvaniei și Tezaurariatul.

Cancelaria Aulică a Transilvaniei (înfiinţată la Viena în 1694, a fost un

organ central de conducere care făcea legătura între guvernul vienez şi
autorităţile locale din Transilvania habsburgică).

- Alcătuită dintr-un cancelar aulic, din 6 consilieri aulici (aleși de Dietă)

+ 4 regimente de cavalerie + 2 de infanterie ale armatei imperiale au

stațioant permanent în Transilvania = trupele erau întreținute de țară.
 Francisc Rakoczi II și răscoala curuților (1703-1711)

Cauze – nemulțumirea stărilor față de tendințele absolutiste ale Curții +

acțiunile de recatolicizare sub impulsul ordinului iezuit + împovărarea
supușilor prin impozite militare, încartiruiri și recrutări.

1703 – Francisc Rakoczi II ajunge la conducerea curuților.

(în contextul implicării Împăratului în
războiul de succesiune al Spaniei)

= mișcarea izbucnește în mediile protestante din Ungaria Superioară.

(+mișcarea se extinde în principat, unde nobilimea ungară majoritar
protestană a trecut de partea curuților, însă sașii țin cu împăratul)

1704 – opoziția maghiară întrunită la dieta de la Alba Iulia l-a ales pe

Francisc Rakoczi II principe al Transilvaniei.
+ în următorii doi ani imperialii câștigă teren în Transilvania și
în Ungaria

= ofensiva imperialilor => curuții pierd teren și într-un final

consimt la pace.

= Pacea de la Satu Mare, dintre împărat și stările transilvaniei

în anul 1711.
=>renunțarea tânărului Apafi la demintatea de principe
și preluarea titlului de către împărat după moartea sa în
1717.

=>stările nu mai aleg principele + pierd dreptul de

votare anuale a impozitelor.

+ între 1761-1791, adunarea stărilor nu a fost deloc

convocată.
= extinderea puterii suverane, forma constituțională a
Transilvaniei rămânând goală de conținut.
 Biserica greco-romană și politica de unire a Vienei

16 feb. 1699 – împăratul Leopold I a emis diploma referitoare a unirea

românilor cu biserica Romei.

Context: încercările austriecilor de centralizare + catolicizare (Viena

impune reinstalarea episcopului catolic și sprijină stabilirea iezuiților în
țară) + atragerea unei părți a populației în spațiul de influența al
bisericii romane și cuprinderea ei în sfera de acțiune politică a Curții
vieneze, pentru a fi întrebuințați în folosul statului (=avantajarea
catolicismului fără paguba celorlalte religii recepte).

Context: mai larga mișcare catolică de unire în spațiun bisericii răsăritene

ex. cu succes la rutenii din Polonia (Uniunea de la Brest - 1596),

rutenii din Ungaria, cu eșec la sârbii din Ungaria.
= formula unirii erau acum experimentată la românii din
Transilvania.
Unirea a declanșat reacția negativă a nobilimii.
(perspetivele nedorite de stări: preoții valahi uniți, până atunci
iobagi, trebuiau scutiți de taxe, încetarea raporturilor iobăgești
+ îmbunătățirea situției iobagilor valahi laici uniți)
= eliberarea din iobăgie și privilegierea preoților valahi
reprezenta o pierdere materială pt. stăpânii de moșii.
+ contracurent apărut în rândul românilor transilvănenei care
avea țelul de a apăra credința ortodoxă.
(+ spijinul moral și material crescând al țarului și al
sinodului bisericii ortodoxe ruse)

Impulsul pentru unire se datorează – Arhiepiscopului de

Strigoniu, unul dintre oamenii politici cei mai influenți de la
curtea lui Leopold I – Kollonich.

+ eșecurile eforturilor prozelite calvine față de români.

+ unealta cea mai eficientă în lupta pentru impunerea unirii a fost
Societatea lui Iisus – Iezuiții.

(*iezuiții fuseseră alungați din principat în 1588, iar restabilirea lor în

țară a întâmpinat rezistența majorității protestante a stărilor + stăruințele
de a deschide fostele lor reședințe de la Alba Iulia, Cluj – aici se afla o
tipăritură iezuită și Odorhei).

= acțiunea consonantă a iezuiților cu Kollonich.

+ intenția de ridicare culturală a românilor uniți.

(unul dintre scopurile Societății lui Iisus, iar dată cu unirea se promova
și instruirea românilor) + ordinul a preluat în secolul al XVII-lea
folosirea limbii române în propaganda religioasă (tipărituri – scrieri
religiose în lb. română, cu argumentul că diferența dintre catolici și
ortodocși era așa de mică, încât se poate susține o contopire.
=Unirea bisericească a românilor din Transilvania nu a fost un eveniment
izolat, ci este partea unei mișcări în spațiul bisercii răsăritene.

(acținile iezuiților gestionate de Congregația de Propaganda Fide)

= privintă în contexul general est-european al mișcării de unire.

Ex. Biserca ruteană din Ungaria.

Fundamentul dogmatic al unirii bisericești

(=cele 4 puncte de la Florența)
- Filioque.
- Învățătura sacramentelor catolice (împărtășania cu azimă).
- Pugatoriul.
- primatul papal.

Idea – drepturile + liberățile bisercii unite și ale clerului ei să fie egale cu

cele ale preoților romano-catolici.
Biserica ortodoxă
(la Alba Iulia – reședința episcopului ortodox valah + ortodoxia s-a
menținut la nivelul unei biserici populare, țărănești, ai cărei preoți nu se
deosebeau sub raportul social de masa credincioșilor țărani, preot-țăran).

+ dominația calvină asupra bisericii românești.

1692 – un nou vlădică pe scaunul episcopal românesc – Teofil.

+ la Alba Iulia este întrunită o adunare (sinod?) în anul 1697, când

episcopul și o parte a clerului românesc erau dispuși la unire în schimbul
unor revendicări (trimit petiție, dar fără ecou la Viena)

+ în 1697 episcopul Teofil moare, probabil otrăvit.

 Desăvârșirea unirii sub episcopul român Atanasie

Atanasie – tânăr preot român, originar din Hunedoara, învăța la școala

calvină. (+sfințirea noului vlădică în capitala valahă, în Țara
Românească).

1698 – convocarea unui sinod al bisericii ortodoxe din Transilvania, la

Alba Iulia, pentru a hotărâ unirea public cu Roma.
(+ textul declarației de unire s-a păstrat în română și latină, cu
deosebiri, în VR nu există nicio referire la cele 4 puncte).

+ stările protestează împoritva unirii Bisercii.

1699 – prima diplomă leopoldină (decretul de înființare a bisercii

române unite, cu însușirea celor 4 puncte de la Florența + drepturi egale
+ imunitate în temeiul dreptului bisericesc + privilegierea bisericii unite)
= stările nu recunosc diploma.
= stările nu recunosc diploma = îngrijorarea stăpânilor față de
consecințele fiscale și social-politice ale unei privilegieri a
preoților uniți.

= conflicul lui vlădică + numirea, sub protecția guberniului, a

unui contraepiscop, propagând ideea constiturii de comunități
românești în cadrul comunității religioase.

+ rezistențele interne românești împotriva unirii.

+ acțiunile antiunioniste ale nobilimii transilvane.

+ călătoria lui Atanasie la Viena în 1701, unde a înmânat un

program cu 8 puncte care cuprindeau doleanțele românilor.
+ călătoria lui Atanasie la Viena în 1701, unde a înmânat un program cu
8 puncte care cuprindeau doleanțele românilor:

- recunoașterea bisercii unite

- Confirmarea lui Atanasie în funcția de episcop de către împărat
- Scutirea clericilor români iobagi de dijmă
- Protejarea uniților de prozelitismul calvin etc.

= Atanasie s-a supus pretențiilor lui Kollonich (pg. 152)

+ resfințirea lui Atanasie ca preot + confirmarea ca vlădică.

+ o serie de decrete favorabile unirii (sau a doua diploma leopoldină –

1701) - (înzestrarea episcolului + un consilier + Camera punea la
dispoziția sa 4000 florini + instiuția teologului).

+ Atanasie se întoarce în Transilvania, la Alba Iulia se strâng 54 de

protopopi + 1000 de preoți + alt sinod.
 Starea românilor transilvănenei înainte de Iosif al II-lea

1760 – românii reprezentau 2/3 din totalul populației.

(667.306 de români din 1.066.015 oameni)

+ înființarea graniței militare românești.

 Granița militară – factor al restructurărilor sociale

= extinderea graniței militare în anii 1760 asupra ținuturilor de margine

ale Transilvaniei, învecinate spațiului dominației otomane.

= instituția graniței militare a fost până la dizolvarea ei în 1851 în

continuu constestată de către nobilimea maghiară și secui.

Baronul Buccow trimis în Tranilvania + înființarea Consiliului de stat în

1761.

= participă secuii + includerea românilor în teritoriul grăniceresc.

Teritoriul de graniță s-a constiuit prin atingerea teritoriului săsesc și a

domeniilor nobilimii maghiare. + transferuri de populație, iar terenurile
au fost distribuite în mod egal = români deținători de feude militare, foști
iobagi sau jeleri = îmbunătățirea exiteneței lor socială.
Împărăteasa dorea să îmbine constituirea graniței militare românești
cu exinderea unității bisericești

= grănicerii uniți, erau primiți doar românii uniți, dar sunt primiți și
schismaticii pentru completarea regimentelor = motivul religios va trece
neobservat pe planul secund.

Centrul primului regiment valah – districtul Făgăraș.

Cel de-al doilea regiment valah - în părțile Bistriței (părțile Rodnei?)

= localități gărnicerești.

= zone subordinate nemijlocit autorității administrative a Consiliului

Aulic de Război.
 Imaginea românilor și politica românească a iosefinismului

Concepțiile lui Iosif

Iosif al II-lea era interesat să atenueze contradicțiile confesionale și
politice din cadrul monarhiei și să contopească elemente etnic mozaicate
într-un fel de națiune de stat.

+ jurnalul călătoriei sale în Transilvania (1773).

= să fie toți supușii săi din Ardeal transilvăneni, nu români, unguri, sași
etc = să fie tratați egal = ideea de stat unitar, centralizat, dar întemeiat pe
un imperiul multietnic.

Măsuri – desființarea iobăgiei, impunerea nobilimii (?), asistența socială.

Pentru a folosi mai bine resursele provinciilor – Viena a urmărit să

submineze poziția politică și juridică a stărilor ungare prin măsuri
economice și sociale = retrângerea scutirii de impozite.
= rolul românilor în politica vieneză împortiva stărilor
(cei mai numeroși din Transilvania, care de ce să muncească
pentru stări și să nu muncească pentru împărat?)

1763 – iobagilor li s-a deschis posibilitatea de a apela la instanțe

superioare.

1771 – abrogarea prevederilor referitoare la recrutarea forțată a

românilor ortodocși.

+ grănicerii erau eliberați din iobăgie.

1773 – vizita lui Iosif al II-lea în Transilvania (+ cea din 1783, 1786)
(întâlnirea lui Iosif al II-lea cu elementul româneasc, observă
oprimarea socială și situația populației românești din Transilvania).

1784 – răscoala țărănească a fost inițiată de conducătorii iobagilor

românilor în numele împăratului.
Efectul psihologic al reformelor iosefine = impuls asuptra trezirii
naționalității/ conștiinței.

1781 – măsura de concivilitate (înlătură dreptul exclusiv de proprietate și

cetățenie al sașilor pe pământul săsesc – Fundus Regius – iar membrilor
națiunii săsești acordându-li-se în schimb dreptul de a poseda pământuri
nobiliare și exercita prerogative nobiliare).
= ? Egalitatea de drepturi a românilor cu sașii.

= ideea lui Iosif că nu mai eliminarea barierelor ridicate de stare va duce

la o atenuare a contradicțiilor sociale, confesonale, etnice.

1784 – națiunea săsească este declarată desființată.

1783 – prim rescript cu privire la desfiintarea iobăgiei, iobagiilor li s-a permis să se căsătorească
și fără îngăduința stăpânului de pământ, să învețe o meserie, să studieze, dobândire de proprietăți
etc.
+ îmbunătățire a situației materiale a clericilor
1785 – redactarea actului de desființare a iobăgiei (=anularea dependenței personale a țăranilor)

1786 – ordin pentru măsurarea cadastrală a întregii suprafețe agrare a țării, inclusiv a domeniilor
nobiliare.

+ pentru ortodocși, guberniul trebuia să aprobe întemeierea ueni comunități ortodoxe și a unei
biserici, în condițiile divedirii existenței a 100 de familii de aceeași credință într-o așezare.
= + mișcare amplă de părăsire a unirii bisericești.
= accelerarea emancipării bisericească a elementului ortodox român.

+ episcopului român i s-a stabilit reședința la Sibiu, lângă guberniu.

+ întemeierea primelor școli pentru românii ortodocși

Ioan Bob, episcop unit

Gherasim Adamovici, episcop ortodox.