Tema de seminar

Istoria moderna a Romaniei

Miscarea politica romaneasca

din Transilvania
intre 1791-1848

Realizator: Sugar Dora Oana

Specializarea: Istorie- grupa II
Coordonator: Conf.univ.dr.Ana Sima
 Miscarea politica romaneasca din
Transilvania
intre 1791-1848

Miscarea politica romaneasca din Transilvania din 1791 pana la 1848 are
la baza liniile programatice ale Supplexului din 1791,(o expunere pe larg a drepturilor
istorice ale romanilor si un apel pentru restaurarea acestora).
Raspunsul negativ, de altfel previzibil, al dietei din 1791 la revendicarile
Supplexului, miscarea politica romaneasca va inregistra o perioada de mare intensitate in
care initiativele se diversifica.1
In acest context ia nastere acel Widerlegung ce combate punctele de vedere istile
Supplexului. Tot acum este initiat un memoriu in 14 puncte intitulat kurzer Abriss.
Memoriul isi gaseste justificarea in momentul inregistrat de Anonymus al venirii
maghiarilor la sfarsitul secolului al IX-lea si al pactului incheiat cu locuitorii romani.
Acesta relua in discutie, doar ca mai amanuntit argumentatia istorico-juridica a
Supplexului. Punctele sale esentiale sunt incluse intre anexele ce insotesc cel de-al doilea
Supplex, inaintat de episcopii Bob si Adamovici la Viena in 30 martie 1791, cele mai
importante fiind cele cu privirea la emanciparea politica si nationala a romanilor.
In conditiile instaurarii "regimului reactiunii", odata cu urarea la tron a noului
imparat Francisc si inceperea razboaielor cu Frana, revendicarile romanesti au fost
respinse,deputatii nationali intorcandu-se de la Viena, in vara anului 1792, fara realizarea
obiectivului principal al recunoasterii romanilor ca o natiune politica de sine statatoare in
Principat. Aceasta n-a insemnat insa incetarea eforturilor in vederea promovarii in
continuare a programului national , chiar daca politica absolutista a lui Francisc,
1
Keith Hitchins, Constiinta nationala si actiunea politica la romanii din Transilvania 1700-1868, Cluj
Napoca,1987, p. 31-35.
nemaiconvocand dieta Transilvaniei intre 1795 si 1809, determina indreptarea eforturilor
romanesti spre calea unor memorii confidentiale, adresate centrului principal de decizie
reprezentat de cabinetul imperial.2

Comportamentul deosebit al granicerilor romani in razboaiele Curtii cu Franta din

octombrie-noiembrie 1796 le-au atras evidentierea n repetate randuri. Aceste fapte
contribuie la ridicarea si consolidarea ofiterimii romane, care isi manifestau adeziunea la
idealurile miscarii nationale. Din partea ofiterilor si soldatilor romani din Tirol este
adresat la 8 noiembrie 1797 apelul catre Ignatie, folosindu-se de meritele obtinute pe
campul de lupta, sa se actioneze la Curte "pentru rasuflarea neamului nostru".
Acest act, adresat unuia din principalii sustinatori ai miscarii Supplexului, poarta
semnatura capelanului militar Ioan Nemes, pe cea a capitanului Petru Mehesi, fratele
consilierului aulic Iosif Mehesi. Acest act dovedeste ca "starea militara" prezenta intre
semnatarele Supplexului, se mentine in primele randuri ale luptei pentru emanciparea
nationala si pentru promovarea progrmului politic romanesc.3
O alta posibilitate de actiune pentru miscarea politica romaneasca se ofera in
contextul interesului manifestat de Curte in vederea promovarii Unirii religioase.
Aron Budai, notarul consistorial, unul dintre principalii promotori ai miscarii,
reflecta tendinta de a lega ideea unificarii bisericesti de reluarea unor puncte ale
Supplexului din 1791, cu o deschidere mai largaspre problematica sociala, alaturi de cea
a emanciparii politice. Aron Budai prevedea astfel sa se revendice:
 primirea romanilor vrednici si invatati la toate dicasteriile asemenea cu alte
natiuni;
 proclamarea egalitatii romanilor de pe Pamantul Craiesc cu sasii;
 reducerea robotei taranilor din comitate la doua zile pe saptamana;
interzicerea pedepselor cu bataia;
In forma finala a memoriului, semnat de Aron Budai, de catre vicarul Ioan Popovici si
directorul scolar Radu Tempea, aceste revendicari sau postulate nu mai apar, spre a nu
periclita realizaea obiectivului principal urmarit- cel al reunificarii confesionale.

2
Ibidem, p.40-43.
3
Ladislau Gyemant, Miscarea nationala a romanilor din Transilvania 1790-1848, Buc, 1986, p.120-122.
 O alta problema care necesita toata atentia este situatia romanilor de pe Pamantul
Craiesc. Dietele din 1792 si 1794-1795 nu au abordat numeroasele plangerii ale
romanilor. S-au instituit adunari jurisdictionale, la care participau reprezentatii tuturor
cumunitatilor romanesti si sasesti. Aceste adunari urmau sa aleaga dregatori locali si
deputati dietali, hotarand in toate problemele importante, administrative, juridice si
financiare. Opozitia inversunata a privilegiatilor, sprijinita de importante forte la nivelul
Guberniului Transilvaniei si a Cancelariei aulice de la Viena, a impiedicat insa aplicarea
imediata a masurilor luate. Rezolutia finala din 11 octombrie 1804 in urma anchetelor
efectuate a fost n favoarea privilegiatilor.
Dezbaterile acestei comisii aulice deschid calea unui reprezentant al miscarii politice
romanesti, bun cunoscator al realitatilor dinTransilvnia si de pe Pamantul Craiesc
indeosebi, sa se adreseze imparatului printr-un memoriu confidential, menit a exprima
punctul de vedere romanesc asupra problemelor aflate in discutie. Autorul, care prefera
sa-si pastreze anonimatul, isi propune sa infatiseze imparatului adevarata situatie a
romanilor din Transilvania si in primul rand de Pamantul Craiesc, ca urmare a
incercarilor comisiei care pregateste noua reglementare de a-i declara, drept jeleri si
iobagi lipsiti de drepturi in jurisdictiile sasesti.4
Abordand cu prioritate situatia de pe Pamantu Craiesc, memoriul subliniaza:
 vechimea
 prioritatea si egalitatea in drepturi a romanilor din aceste parti cu sasii, conform
marturiei Privilegiului Andrean.
Prin intermediul memoriului se cere:
 recunoasterea principiala a egalitatii in drepturi a romanilor cu sasii de pe
Pamantul Craiesc;
 instituirea de dregatori si judecatori romani, in proportia numarului lor;
 repartizarea echitabila a sarcinilor publice;
 dreptul romanilor la invatarea meseriilor in orase;
 asigurarea unor judete drepte, cu ascultarea tuturor partilor si impiedicarea
prelungirii la nesfarsit a proceselor;5

4
Ibidem, p.122-123.
5
Ibidem, p.124.
 Pornind de la problema Pamantului Craiesc, aflata in dezbatere in fata forurilor
aulice, memoriul din 1804, foloseste acest prilej si pentru a readuce in atentia Curtii
ansamblul problematicii romanesti, infatisand insa, spre deosebire de actele revendicative
din 1790-1792, mai putin din punct de vedere istorico-juridic si cu mai mult accent
asupra aspectelor sociale.
Situatia taranimii din comitate: nesiguranta taranimii dependente asupra
pamantului, inclusiv in ceea ce priveste defrisarile si plantatiile, care le sunt rapite
taranilor fara compensatie; dreptul la libera stramutare, acordat de Iosif al II-lea, a fost
ingradit de dieta din 1791 prin obligatia aducerii unui inlocuitor; datoriile contractate de
tarani in caz de calamitati fac ca ei sa-si piarda animalele de munca. Pentru reglementarea
acestor situatii, se propune:
 introducerea urbariului in Transilvania, stabilindu-se robota in functie de
pamantul detinut;
 sa se garanteze taranului drept ereditar asupra defrisarilor si plantatiilor facute cu
aprobarea stapanului;6
Memoriul recomanda un rescript imperial care sa stipueze: alegerea autoritatilor
locale de catre comunitati si oprirea sub aspre pedepse a darurilor si mitei pentru
functionari. Memoriul se opreste si asupra statutului clerului romanesc de ambele
rituri. Pentru clerul unit se solicita acordarea efectiva a drepturilor si avantajelor sale
cu catolicii, in primul rand prin asigurarea platii din fondurile statului, conform
promisiunii facute cu prilejul acceparii Unirii religioase. Se solicita in favoarea
clerului ortodox, scutirea de contributie, eliberarea de bligatia dijmei si beneficirea de
dijma credinciosilor proprii, se revendica de asemenea dreptul de a-si alege episcopul.
In ce priveste granicerii, memoriul pledeaza pentu promovarea ofiterilor romani,
ceea ce va atrage si alte sate sa ia armele si va permite progresul economic si cultural
mai rapid al comunelor graniceresti.7
Observam astfel, ca memoriul abordeaza toate paturile societatii, dar revine si
asupra statutului general al natiunii, in contextul vietii politice a Principatului.
Memoriul se pronunta pentru:

6
Ibidem, p. 126-127.
7
Ibidem, p.128.
  admiterea romanilor, fara deosebire de rit, la toate dregatoriile si slujbele
tarii, pentru extinderea si in Transilvania a drepturilor acordate
ortodocsilor din Ungaria;
 se cere ca sa se instituie pe seama romanilor doi consilieri aulici, doi
consilieri guberniali si un numar corespunzator de secretari, cancelisti,
care sa asigure aministrarea si rezolvarea tuturor problemelor referitoare la
romani in mod just;
 sa se numeasca la Curte agenti aulici pentru saraci din randul romanilor,
care formeaza majoritatea populatiei tarii si sunt cei mai asupriti;
 directorul fiscal din Transilania, care are misiunea de a apara interesele
economice ale Fiscului, sa fie numit dintre romani si acesta sa revizuiasca
toate procesele in care sunt implicate interesele romanilor;8
Acest program politic cuprinzator reprezinta o etapa importanta in evolutia
spre natiune in sens modern, incluzand toate categoriile poporului roman din
Transilvania. Acesta reia in esenta, toate elementele argumentatiei
programului politic romanesc, aducand, denuntand realitatile nemijlocite,
venind astfel in ntampinarea frecventului al oficialitatii impotriva petitiilor
romanesti ca denunta asupririle suferite fara a le concretiza.
Destinul memoriului: prezenta la Brasov a unei copii autentificate de
secretarul magistratual Christian Flechtenmacher in 24 mai 1808 indica totusi
intrarea memoriului, intr-un fel sau altul in circuitul oficial.
Precipitarea evenimentelor politice europene, reizbucnirea razboiului cu
Franta napoleoniana in anul 1809, prilejuieste reconvocarea dietei
Transilvaniei pentru oganizarea insurectiei nobiliare. Aceasta ofera
posibilitatea afirmarii din nou a revendicarilor nationale prin rectualizarea
memoriului in 14 puncte, Kurzer Abriss si inaintarea sa arhiducelui
Maximilian d'Este, numit de imparat comandant al trupelor insurectionale din
Transilvania.9
Pe baza proiectelor inainte de Petru Maior, Aron Budai, Samuil Vulcan,
Ioan Bob, Vasile Moga, Nicolae Hutovici, in anii 1809-1811 este angajata o
8
Ibidem, p. 128-129.
9
Ibidem, p. 130-132.
larga dezbatere la nivelul forurilor de decizie care menti in actualitate
problematica romaneasca.
Regimul Matternich, politica oficiala este cea a deplasarii dezbaterilor
privind problematica romaneasca asupra domeniului economic, cultural,
scolar, bisericesc, creandu-se astfel impresia unor realizari lente si treptate in
directia emanciparii, fara insa sa se permita abordarea aspectelor care sa
afecteze structurile politico-constitutionale existente.
 Memoriile din 1834-1837

Revolutia din iulie 1830 de la Paris, si odata cu ea prabusirea regimului

Restauratiei in Franta, deschide o epoca de mare avant al liberalismului si al
miscarilor de eliberare nationala.
Incurajat si de sugestiile lui Vlasits, trimisul Curtii pentru a pune capat
agitatiilor politice, se adreseaza in 24 noiembrie 1833 episcopului unit
Lemeni, propunandu-i eliberarea in comuna unui memoriu care sa reia
revendicarile ridicate in 1791-1792.10
Desi reticient initial fata de aceasta idee nu se poate sustrage presiunii
tinerilor profesori si clerici din jurul sau, favorabili actiunii nationale. Acestia,
pe baza anteactelor pastrate in arhivele blajene, elaboreaza un concept de
memoriu, care este trimis Consistoriului ortodox de la Sibiu spre a fi
definitivat de catre Aron Budai. Concomitent, tinerii de la Blaj, cu sprijinul
secretarului episcopal, Simion Barnutiu, difuzeaza textul prin copii
manuscrise, facandu-l cunoscut unor cercuri mai largi ale clerului si
intelectualitatii laice.
Afland de demersul episcopului, sefii opozitiei nobiliare il acuza pe
Lemeni de "tradarea patriei". Lemeni nu mai indrazneste sa inainteze
memoriul nici dietei, nici Guberniul. Actul revendicativ romanesc este inaintat
in cele din urma la Viena sub semnatura celor doi episcopi, in 17 aprilie
1834.11
Memoriul reia ideea fundamentala a Supplexului privind restabilirea unor
drepturi detinute de romani ca cei mai vechi locuitori ai tarii. Realizarea
revendicarilor romanesti, recunoasterea natiunii romane, concluzioneaza
memoriul, n-ar insemna deci o rasturnare a sistemului constitutional al
pricipatului, ci dimpotriva o restabilire a lui in forma existenta in vechime.

10
Keith Hitchins, Romanii 1744-1866, Humanitas, 1996, p.246-248.
11
Ibidem, p.250.
 In continuarea directa a actiunii politice din 1834, in cercurile din jurul
episcopiei ortodoxe de la Sibiu sunt elaborate doua concepte de memoriu care
urmeaza sa fie semnate de cleru, nobilimea si ceilalti locuitori din fiecare
protopopiat si adresate episcopului cu mandatul de a sustine in fata
imparatului si a dietei revendicarile nationale.
Programul elaborat se concentreaza in jurul recunoasterii egalitatii in
drepturi a natiunii romane si a confesiunilor sale, inlaturandu-se numirile
jignitoare de "neprihaniti" sau "suferiti".
Ideea fundamentala in sustinerea acestor postulate ramane, ca si in memoriile
anterioare din 1791-1792 si 1834, restabilirea natiunii romane in drepturi
detinute anterior, incepand cu pactul incheiat in secolul al IX-lea.
Dovezile in acest sens sunt oferite de dregatoriile inalte purtate de romani
pana in secolul al XVII-lea si numeroasa nobilime romaneasca din
Hunedoara, Fagaras. Pe de alta parte "tolerarea" romanilor este contrazisa de
rolul acestei natiuni in purtarea sarcinilor publice, de participarea sa la
constituirea regimentelor, promovarea agriculturii si a negotului.12
Conceptele memoriului din 1837 aduc si unele aspecte noi. Modul de
actiune, care urmareste mobilizarea unor paturi mai largi pentru sustinerea
actului revendicativ, episcopului revenindu-i doar rolul de plenipotentiar,
reprezinta un insemnat pas inainte in raport cu modalitatile preponderent
elitare de promovare a revendicarilor politice nationale. Este de remarcat, de
asemenea si spiritul national asupra celui confesional. Primele semne ale
actiunii concrete pentru materializarea cererilor dateaza din 26 februarie 1837,
cand episcopul Moga cere clerului dicezan sa-si formuleze revendicarile spre
a fi adresate dietei, cum ar fi de exemplu:
 scutirea de contributie, taxe, slujbe, dijma si vami;
 beneficierea de plata, case parohiale;
 eliberarea slujitorilor bisericesti de sarcinile obstesti;
 infiintarea de scoli in fiecare parohie si asigurarea scolilorexistente cu
dascali romani;

12
Ladislau Gyemant, Miscarea nationala a romanilor din Transilvania 1790-1848, Buc, 1986, p. 134-135.
 Prin urmare revendicarile lui Moga se refera in mod special la biserica
crezand ca va avea mai multe sanse de izbanda decat reluarea programului
politic integral.
Alaturi de problema clerului ortodox, memoriul inaintat de Vasile Moga la 18
iulie 1837 dietei, abordeaza si situatia romanilor de pe Pamantul Craiesc.13
Foile lui Barit, aparute la Brasov in 1838, isi asuma de la inceputul
actiunii, propagarea ideilor programului politic national in cercuri cat mai
largi ale opiniei publice romanesti. Inca in primul an de aparitie "Foaia"
subliniaza:
 ideea egalitatii in drepturi a nobililor romani din comitate si a
romanilor de pe Pamantul Craiesc cu concetatenii lor de aceeasi
conditie sociala;
 identitatea statutului unitilor cu catolicii;
Dieta se intruneste din nou, la sfarsitul anului 1841 la Cluj. Instructiunile
deputatilor se opresc cu privire la situatia romanilor, la nivelul emanciparii
religiei ortodoxe, a imbunatatirii situtiei clerului, a promovarii scolilor
satesti, conditionand toate aceste masuri de acceptarea limbii maghiare ca
limba oficiala a tarii.14
Comunitatea romanilor din Orastie, prezinta Universitatii sasesti
un memoriu cuprinzand elementele esentiale ale programului national.
Raspunsul Universitatii Sasesti desi e negativ, contribuie la continuara
ideii emanciparii politice a natiunii.
Intrucat episcopul unit Lemeni si vicarul Andrei Saguna
considerandu-si pozitia prea nesigura refuza sa sustina in dieta programul
national, aceasta misiune si-o asuma reprezentantii comunitatii romanesti
din Brasov, avandu-l ca sfatuitor si redactor al actelor petitionare pe
George Barit. Acesta elaboreaza un memoriu apeland la "opinia
popoarelor libere, cultivate ale Europei" si la actiunile politice romanesti
incepand cu Supplexul din 1791. Memoriul este inaintat Consistoriului
ortodox de la Sibiu si guvernatorului Transilvaniei. Barit devenind
13
Ibidem, p.137-139.
14
Ibidem, p.140-142.
 constient de faptul ca Dieta foloseste aceiasi tactica, si anume cea a
amanarii, redacteaza un nou memoriu in vara anului 1847, adresat de
acesta data Curtii, in care sunt reluate revendicarile romanesti .Se solicita
de asemea si traducerea legilor in limba romana 15
Pentru inaintarea ascestui memoriu sunt desemnati, roamanii
brasoveni Ioan Iuga si Radu Orghidan, care pleaca la Viena in 9 iulie 1847
si pentru rezolvarea unor probleme proprii ale comunitatii brasovene.
Pentru a da greutate misiunii lor, este initiata o actiune de strangere a
semnaturilor pe memoriul elaborat, din satele romanesti aflate in
imprejurimile Sibiului.
De asemenea in Banat, Eftimie Murgu, initiaza o ampla miscare
politica romaneasca, al carui program se contureaza in numeroasele
memorii pe care le elaboreaza intre 1843 si 1845.16
Prin urmare, programul fundamental al Revolutiei de la 1848
pleaca in linii esentiale de la orientarile sustinute de miscarea nationala in
perioada anterioara. Recunoasterea politica a natiunii romane,
reprezentarea ei proportionala in dieta, administratie, justitie, folosirea
limbii romane in viata publica. egalitatea in drepturi a bisericii romanesti
cu celelalte confesiuni, imbunatatirea situatiei clerului sunt postulate
prezentate de miscarea politica romaneasca de la Supplex la 1848. Insa
educatia in spiritul programului national, al constiintei de sine, nu s-a
realizat doar prin revendicarile de amploare, ci prin lupta cotidiana, de
mica anvergura dar continua si tenace.17

15
Ibidem, p.143-144.
16
Ibidem, p.144-145.
17
Ibidem, p.146.