CAIET DE SARCINI

- 3 - IMBRACAMINTI RUTIERE DIN BETON

GENERALITĂȚI
ART.1. OBIECT SI DOMENIU DE APLICARE
Prezentul caiet de sarcini contine specificatiile tehnice privind conditiile generale care trebuie sã
fie îndeplinite la prepararea, transportul, punerea în operã si controlul calitãtii materialelor si a betonului
la realizarea fundatiei din beton, betonului destinat structurilor turnate in-situ, structurilor prefabricate
sau ca strat de bazã, aplicat la constructia de:
- drumuri publice, drumuri de exploatare si strãzi cu trafic greu si foarte greu;
- trotuare, piste, cãi de rulare si platforme de aerodromuri.
ART.2. PREVEDERI GENERALE
2.1. Antreprenorul este obligat sã asigure mãsurile organizatorice si tehnologice corespunzãtoare
pentru respectarea strictã a prevederilor prezentului caiet de sarcini.
2.3. Antreprenorul va asigura prin laboratoarele sale sau prin colaborare cu un laborator
autorizat, efectuarea tuturor încercãrilor si determinãrilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de
sarcini.
2.4. În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, Inginerul va dispune
întreruperea executiei lucrãrilor si luarea mãsurilor care se impun.
2.5. Fundatia de beton slab nu se executa la temperaturi sub +5 oC. Când temperatura aerului
este sub +5oC continuarea sau oprirea betonãrii va fi stabilitã pe baza prognozei meteorologice a
urmãtoarelor 24 ore, referitoare la temperaturã, vânt, umiditate, precipitatii.
2.6. Este interzisã punerea în operã a betonului, la temperaturi mai mari de +30 oC si umiditatea
relativã a aerului sub 40%.
CAPITOLUL I
NATURA SI CALITATEA MATERIALELOR FOLOSITE
ART.3. CIMENT
Cimenturile vor satisface cerintele din standardele nationale de produs sau din standardele
profesionale.
La prepararea betoanelor si a mortarelor se va utiliza unul din urmatoarele tipuri de ciment, care
trebuie sa corespunda conditiilor tehnice de calitate prevazute in SR EN 197-1:
- CEM I Ciment Portland
- CEM II Ciment Portland compozit
- CEM III Ciment de furnal
- CEM IV Ciment puzzolanic
- CEM V Ciment compozit
Sortimentele uzuale de cimenturi, caracterizarea acestora, precum si domeniul si conditiile de
utilizare sunt precizate in Anexa I.1 si Anexa I.2 din Codul de practica NE 012 si NE 013.
a) Livrare si transport
Cimentul se livreaza ambalat in saci de hârtie sau in vrac, transportat in vehicule rutiere, vagoane
de cale ferata, insotit de documentele de certificare a calitatii.
In cazul cimentului vrac transportul se face numai vehicule rutiere cu recipiente speciale sau
vagoane de cale ferata speciale de tip Z, V, C cu descarcare pneumatica.
Cimentul va fi protejat de umezeala si impuritati in timpul depozitarii si transportului.
In cazul in care utilizatorul procura cimentul de la un depozit (baza de livrare), livrarea cimentului
va fi insotita de o declaratie de conformitate, in care se va mentiona:
- tipul de ciment si fabrica producatoare;
- data sosirii in depozit;
- numarul certificatului de calitate eliberat de producator si datele inscrise in acesta;
- garantia respectarii conditiilor de pastrare;
- numarul buletinului de analiza a calitatii cimentului efectuata de un laborator autorizat si datele
continute in acesta inclusiv precizarea conditiilor de utilizare in toate cazurile in care termenul de
garantie a expirat.Obligatiile furnizorului referitoare la garantarea cimentului se vor inscrie in contractul
intre furnizor si utilizator.
Conform standardului SR EN 196 / 7 pentru verificarea conformitatii unei livrari sau a unui lot cu
prevederile standardelor, cerintele unui contract sau cu specificatiile unei comenzi, prelevarea probelor
de ciment trebuie sa aiba loc in prezenta producatorului (vanzatorului) si a utilizatorului. De asemenea,
prelevarea probelor de ciment poate sa se faca in prezenta utilizatorului si a unui delegat a carui
impartialitate sa fie recunoscuta atat de producator cat si de utilizator.
Prelevarea probelor se face in general inaintea sau in timpul livrarii. Totusi, daca este necesar, se
poate face dupa livrare, dar cu o intarziere de maximum 24 ore.
 b) Depozitarea
Depozitarea cimentului se va face numai dupa receptionarea cantitativa si calitativa a cimentului
conform prevederilor din anexa VI.1 din NE 012, inclusiv prin constatarea existentei si examinarea
documentelor de certificare a calitatii si verificarea capacitatii libere de depozitare in silozurile destinate
tipului respectiv de ciment sau in incaperi special amenajate.
Pana la terminarea efectuarii determinarilor, acesta va fi depozitat in depozitul tampon
inscriptionat.
Depozitarea cimentului in vrac se va face in celule tip siloz, in care nu au fost depozitate anterior
alte materiale, marcate prin inscriere vizibila a tipului de ciment. Depozitarea cimentului ambalat in saci
trebuie sa se faca in incaperi inchise. Pe intreaga perioada de depozitare in silozuri se va tine evidenta
loturilor de ciment depozitate pe fiecare siloz, prin inregistrarea zilnica a primirilor si livrarilor. Sacii vor fi
asezati in stive, pe scanduri dispuse cu interspatii pentru a se asigura circulatia aerului la partea
inferioara a stivei si la o distanta de 50 cm de la peretii exteriori si pastrând imprejurul lor un spatiu
suficient pentru circulatie.
Stivele vor avea cel mult 10 rânduri de saci suprapusi.
Nu se va depasi termenu de garantie prescris de producator pentru tipul de ciment utilizat.
Cimentul ramas in depozit peste termenul de garantie sau in conditii improprii de depozitare va fi
intrebuintat la lucrari din beton si beton armat numai dupa verificarea starii de conservare si a
rezistentelor mecanice.
c) Controlul calitatii cimentului
Controlul calitatii cimentului se face:
- la aprovizionare, inclusiv prin verificarea certificatului de calitate/garantie emis de producator sau
de baza de livrare, conform anexei VI.1, pct. A.1 din Codul de practica NE 012.
- inainte de utilizare, de catre un laborator autorizat, conform anexei VI.1, pct. B.1 din Codul de
practica NE 012.
ART.4 AGREGATE
Pentru prepararea betoanelor având densitatea aparenta cuprinsa intre 2201 si 2500 kg/mc se
folosesc agregate grele, provenite din sfarâmarea naturala sau/si din concasarea rocilor.
Agregatele vor satisface cerintele prevazute in SR EN 12620 Pentru prepararea betoanelor, curba
de granulozitate a agregatului total se stabileste astfel incat sa se incadreze functie de dozajul de ciment
si consistenta betonului – in zona recomandata conform ANEXEI I.4 din Codul de practica NE 012, iar
pentru realizarea elementelor prefabricate si in NE 013.
a) Producerea si livrarea agregatelor
Detinatorii de balastiere / cariere sunt obligati sa prezinte la livrare certificatul de calitate pentru
agregate si certificatul de conformitate eliberat de un organism de certificare acreditat.
Statiile de producere a agregatelor (balastierele) vor functiona numai pe baza de atestat eliberat
de o comisie interna in prezenta unui reprezentant desemnat de ISC (Inspectoratul de Stat in
Constructii).
Pentru obtinerea atestatului, statiile de producere a agregatelor trebuie sa aiba un sistem propriu
de asigurare a calitatii ( sau sa functioneze in cadrul unui agent economic cu sistem de asigurare a
calitatii care sa cuprinda aceasta activitate) care sa fie cunoscut, implementat, si sa asigure calitatea
produsului livrat la nivelul prevederilor din reglementari, comenzi sau contracte. Seful statiei va fi atestat
de ISC prin inspectiile teritoriale.
Reatestarea statiei se va face dupa aceeasi procedura la fiecare 2 (doi) ani.
Pentru aceasta, statiile de producere a agregatelor trebuie sa dispuna de:
- autorizatiile necesare exploatarii balastierei si documentele care sa dovedeasca natura
zacamantului;
- documentele cu privire la sistemul de asigurare a calitatii adoptat (de exemplu:
manualul de calitate, proceduri generale de sistem, proceduri operationale, plan de calitate, regulament
de functionare, fisele posturilor, etc.);
- depozite de agregate, cu platforme amenajate si avand compartimente separate si
marcate pentru numarul necesar de sorturi rezultate.
- Utilaje de sortare etc, in buna stare de functionare, atestate CNAMEC.
- Personal care va avea cunostintele si experienta necesare pentru acest gen de
activitati ce se va dimensiona in concordanta cu prevederile sistemului de asigurare a calitatii.
- Laborator autorizat sau dovada colaborarii prin conventie sau contract cu un alt
laborator autorizat;
Comisia de atestare interna va avea urmatoarea componenta:
- Presedinte – conducatorul tehnic al agentului economic (cu studii de specialitate) sau
in lipsa acestuia un specialist atestat de MLPAT ca „Responsabil tehnic cu executia”, angajat permanent
sau in regim de colaborare.
- Membri;
- Specialist cu atributii in domeniul controluli de calitate;
- Specialist cu atributii in domeniul de mecanizare.
 - Seful laboratorului autorizat al unitatii tutelare sau al laboratorului cu care s-a
incheiat o conventie sau un contract de colaborare.
In cazul in care atributiile specialistului din domeniul controlului de calitate sunt exercitate prin
cumul de functii (in conformitate cu sistemul de asigurare a calitatii adoptat) de una din persoanele
nominalizate in comisie nu va mai fi necesara participarea altui specialist.
Specialistul din domeniul mecanizarii va putea fi angajat in regim de colaborare pentru participarea
la actiunile privind atestarea balastierei si va avea cunostintele necesare verificarii tehnice a utilajelor si a
aparaturii utilizate.
Verificarile periodice se vor face trimestrial de catre comisia de atestare pentru mentinerea
conditiilor avute in vedere la atestare si functionarea sistemului de asigurare a calitatii.
In vederea rezolvarii neconformitatilor constatate cu ocazia auditului intern, a verificarilor
trimestriale, sau a inspectiilor efectuate de organismele abilitate, agentul economic (statia de preparare
agregate sau forul tutelar) va lua masuri preventive sau corective, dupa caz. Aducerea la indeplinire a
actiunilor corective se comunica in maximum 24 ore organului constatator pentru a decide in
conformitate cu prevederile urmatoare:
In situatia constatarii unor deficiente cu implicatii asupra calitatii agregatelor se vor lua urmatoarele
masuri:
OPRIREA livrarii de agregate pentru betoane daca se constata cel putin una din urmatoarele
deficiente:
- Deteriorarea peretilor padocurilor de depozitare a agregatelor;
- Deteriorarea platformei de depozitare a agregatelor;
- Lipsa personalului calificat ce deserveste statia;
- Nerespectarea instructiunilor de intretinere a utilajelor;
- Alte deficiente ce pot afecta nefavorabil calitatea agregatelor;
OPRIREA functionarii statiei de producere a agregatelor in baza uneia din urmatoarele constatari:
- Dereglarea utilajelor de sortare/spalare a agregatelor;
- Obtinerea de rezultate necorespunzatoare privind calitatea agregatelor;
- Nerespectarea efectuarii incercarilor conform reglementarilor in vigoare;
- Nefunctionarea sistemului de asigurare a calitatii;
In aceste cazuri reluarea activitatii in conditii normale se va face pe baza reconfirmarii certificatului
de atestare de catre comisia de atestare.
Alegerea dimensiunii maxime a agregatelor se va face conform celor prezentate in paragraful
„Proiectarea amestecului”.
Agregatele ce sunt utilizate la prepararea betoanelor care vor fi expuse in medii umede trebuie
verificate in prealabil prin analiza reactivitatii cu alcaliile din beton.
b) Transportul si depozitarea
Agregatele nu trebuie sa fie contaminate cu alte materiale in timpul transportului sau depozitarii.
Depozitareaagregatelor trebuie facuta pe platforme betonate având pante si rigole de evacuare a
apelor. Pentru depozitarea separata a diferitelor sorturi se vor crea compartimente având inaltimea
corespunzatoare pentru evitarea amestecarii cu alte sorturi. Compartimentele se vor marca cu tipul de
sort depozitat.
Nu se admite depozitarea direct pe pamânt sau pe platforme balastate.
c) Controlul calitatii agregatelor
Controlul calitatii agregatelor este prezentat in ANEXA VI.1 a Codului de practica NE 012, iar
metodele de verificare sunt reglementate in STAS 4606 si SR EN 1367-1.
Pentru elementele prefabricate se va respecta si Codul de practica NE 013 – Anexa 7.1.
ART.5. APĂ
Apa de amestecare utilizata la prepararea betoanelor poate sa provina din reteaua publica sau
alta sursa, dar in acest ultim caz trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in SR EN 1008.
ART.6. ADITIVI
Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor are drept scop:
- imbunatatirea lucrabilitatii betoanelor destinate executarii elementelor cu armaturi dese,
sectiuni subtiri, inaltime mare de turnare;
- punerea in opera a betoanelor prin pompare;
- imbunatatirea gradului de impermeabilitate pentru elemente expuse la intemperii sau aflate in
medii agresive;
- imbunatatirea comportarii la inghet-dezghet repetat;
- reglarea procesului de intarire, intârziere sau accelerare in functie de cerintele tehnologice;
- cresterea rezistentei si a durabilitatii prin imbunatatirea structurii betonului;
Aditivii trebuie sa indeplineasca cerintele din reglementarile specifice sau agrementele tehnice in
vigoare.
Tip de aditiv Efecte principale
Plastifiant Îmbunătăţirea lucrabilităţii betonului, reducerea apei.
Superplastifiant Îmbunătăţirea substanţială a lucrabilităţii betonului, reducerea în mod semnificativ a apei.
 Antrenor de aer Creşterea durabilităţii betonului (în special rezistenţa la îngheţ-dezgheţ)
Întârzietor de priză Mărirea timpului de punere în operă a betonului (recomandat pe timp călduros)
Accelerator de întărire Întărirea rapidă a betonului (recomandat pe timp friguros)
In cazurile in care desi nu sunt mentionate in tabel – Executantul apreciaza ca din motive
tehnologice trebuie sa foloseasca obligatoriu aditivi de un anumit tip, va solicita avizul proiectantului si
includerea acestora in documentatia de executie.
Stabilirea tipului de aditivi sau a combinatiei de aditivi se va face dupa caz de Proiectant, Executant
sau Furnizorul de beton, luand in considerare recomandarile din tabel, ANEXA I.3 si ANEXA I.4 – pct.
3.2.2 din Codul de practica NE 01, iar pentru elementele prefabricate si din Codul de practica NE 013.
In cazurile in care se folosesc concomitent doua tipuri de aditivi a caror compatibilitate si
comportare impreuna nu este cunoscuta, este obligatorie efectuarea de incercari preliminare si avizul
unui institut de specialitate.
Conditiile tehnice pentru materialele componente (altele decat cele obisnuite) prepararea,
transportul, punerea in lucru si tratarea betonului, vor fi stabilite de la caz la caz in functie de tipul de
aditiv utilizat si vor fi mentionate in fisa tehnologica de betonare.
ART.7. ADAOSURI
Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adauga in beton in cantitati de peste 5%
substanta uscata fata de masa cimentului, in vederea imbunatatirii caracteristicilor acestuia sau pentru a
realiza proprietati speciale.
Adaosurile pot imbunatati urmatoarele caracteristici ale betoanelor: lucrabilitatea, gradul de
impermeabilitate, rezistenta la agenti chimici agresivi.
Exista doua tipuri de adaosuri:
- inerte, inlocuitor partial al partii fine din agregate, caz in care se reduce cu cca. 10%
cantitatea de nisip 0 – 3 mm din agregate. Folosirea adaosului inert conduce la imbunatatirea
lucrabilitatii si compactitatii betonului.
- active, caz in care se conteaza pe proprietatile hidraulice ale adaosului. Adaosuri
active sunt zgura granulata de fundal, cenusa, praful de silice, etc.;
In cazul adaosurilor cu proprietati hidraulice, la calculul raportului A/C se ia in considerare
cantitatea de adaos din beton ca parte lianta.
Utilizarea adaosurilor se face in conformitate cu reglementarile tehnice specifice in vigoare,
agremente tehnice sau pe baza unor studii intocmite de laboratoarele de specialitate. Conditiile de
utilizare, conditiile tehnice pentru materiale componente, prepararea, transportul, punerea in lucrare si
tratarea betonului se stabilesc de la caz la caz, functie de tipul si proportia adaosului utiliat.
Adaosurile nu trebuie sa contina substante care sa influenteze negativ proprietatile betonului sau
sa provoace corodarea armaturii.
Utilizarea cenusilor de termocentrala se va face numai pe baza unor aprobari speciale cu avizul
sanitar eliberat de organismele abilitate ale Ministerului Sanatatii.
Transportul si depozitarea adaosurilor trebuie facuta in asa fel incat proprietatile fizico-mecanice
ale acestora sa nu sufere modificari.
Aptitudinea generală de utilizare ca adaos este stabilită pentru:
- filere conform SR EN 12620;
- pigmenţi conform SR EN 12878.
- cenuşi volante conform SR EN 450;
- silicea ultrafină conform SR EN 13263.
ART.8. CERINTE PRIVIND CARACTERISTICILE BETONULUI
Compozitia unui beton va fi aleasa in asa fel incat cerintele privind rezistenta si durabilitatea
acestuia sa fie asigurate.
ART.9. Cerinte pentru rezistenta
Relatia dintre raportul A/C si rezistenta la compresiune a betonului trebuie determinata pentru
fiecare tip de ciment, tip de agregate si pentru o varsta data a betonului. Adaosurile din beton pot
interveni in determinarea efectiva a raportului A/C.
In tabelul urmator se prezinta clasele de beton definite pe baza rezistentei caracteristice f.ck
cilindru sau f.ck.cub conform NE-012.
ART.10. Cerinte pentru durabilitate
Pentru a produce un beton durabil care sa reziste expunerii la conditiile de mediu concrete din
amplasamentul podului si care sa protejeze armatura impotriva coroziunii trebuie respectate urmatoarele
cerinte:
- selectarea materialelor componente ale betonului astfel incat sa nu contina
- impuritati care pot dauna armaturii;
- alegerea compozitiei astfel incat betonul:
 sa satisfaca toate criteriile de performanta specificate pentru betonul
intarit;
 sa poata fi turnat si compactat pentru a forma o structura compacta
pentru protejarea armaturii;
 sa se evite actiunile interne ce dauneaza betonului (exemplu: reactivi alcalii
– agregate).
 Sa reziste actiunilor externe cum ar fi influentele mediului inconjurator.
- amestecarea, transportul, punerea in opera si compactarea betonului proaspat sa se
faca astfel incat materialele componente ale betonului sa fie uniform distribuite in amestec, sa nu
segrege si betonul sa realizeze o structura compacta.
- tratarea corespunzatoare a betonului pentru obtinerea proprietatilor dorite ale
betonului si protejarea corespunzatoare a armaturii.
Cerintele de durabilitate necesare protejarii armaturii impotriva coroziunii, precum si pastrarea
caracteristicilor betonului la actiunile fizico-chimice in timpul duratei de serviciu proiectate sunt legate in
primul rand de permeabilitatea betonului.
Rezistenta la inghet-dezghet a betonului caracterizata prin gradul de gelivitate functie de numarul
de cicluri de inghet-dezghet, trebuie sa se incadreze in prevederile Tabelului 5.4 din Codul de practica
NE 012.
Nivelele de performanta ale betoanelor functie de gradul de gelivitate sunt:
Gradul de gelivitate al betonului Numar de cicluri inghet – dezghet
G50 50
G100 100
G150 150
ART.11. CERINTE DE BAZA PRIVIND COMPOZITIA BETONULUI
Prescriptiile din prezentul caiet de sarcini sunt corespunzatoare betonului a carui compozitie se
stabileste la statia producatorului, printr-un laborator autorizat.
In cazul in care compozitia betonului se stabileste de catre proiectant si/sau utilizator se va intocmi
un caiet de sarcini special.
ART.12. Conditii generale
Alegerea componentilor si stabilirea compozitiei betonului proiectat se face de catre un producator
pe baza unor amestecuri preliminare stabilite si verificate de catre un laborator autorizat. In absenta
unor date anterioare se recomanda efectuarea unor amestecuri preliminare. In acest caz, producatorul
stabileste compozitia compacteze usor.
Betonul intarit trebuie sa corespunda cerintelor tehnice pentru care a fost proiectat si in mod
special betonului astfel incat sa aiba o consistenta necesara, sa nu segrege si sa se
sa aiba rezistenta la compresiune ceruta. In aceste cazuri, amestecurile de proba ale betonului in
stare intarita trebuie sa fie supuse incercarilor pentru determinarea caracteristicilor pentru care au fost
proiectate. Betonul trebuie sa fie durabil, sa realizeze o buna protectie a armaturii.
ART.13. Date privind compozitia betonului
In cazul amestecului proiectat trebuie specificate urmatoarele date de baza:
a) Clasa de rezistenta
b) Dimensiunea maxima a granulei agregatelor
c) Consistenta betonului proaspat
d) Date privind compozitia betonului (de exemplu raportul A/C maxim, tipul si dozajul minim de
ciment), functie de modul de utilizare a betonului (beton simplu, beton armat), conditiile de expunere,
etc. in concordanta cu prevederile Codului de practica NE 012 si NE 013.
ART.14. Statia de betoane si utilizatorul
Statia de betoane si utilizatorul au obligatia de a livra, respectiv de a comanda beton numai pe
baza unor comenzi in care se va inscrie tipul de beton si detalii privind compozitia betonului conform
celor de mai sus, programul si ritmul de livrare precum si partea de structura in care se va folosi.
ART.15. Livrarea betonului
Livrarea betonului trebuie insotita de un bon livrare – transport beton.
ART.16. Compozitia betonului
Compozitia betonului se stabileste si/sau se verifica de un laborator autorizat; stabilirea compozitiei
betonului trebuie sa se faca:
- la intrarea in functiune a unei statii de betoane;
- la schimbarea tipului de ciment sau agregate;
 - la introducerea utilizarii de aditivi sau la schimbarea tipului acestora;
- la pregatirea executarii unei lucrari care necesita un beton cu caracteristici deosebite de cele
curent preparate, sau de clasa egala sau mai mare de C20/25 (Bc25).
ART.17. Proiectarea amestecului
ART.18. Cerinte privind consistenta betonului
Lucrabilitatea reprezinta capacitatea betonului proaspat de a putea fi turnat in diferite conditii
prestabilite si a fi compactat corespunzator.
Lucrabilitatea se apreciaza pe baza consistentei betonului.
Consistenta betonului proaspat poate fi determinat prin urmatoarele metode: tasarea conului,
remodelare VE – BE, grad de compactare si raspandire conform prevederilor Codului de practica NE 012
Capitolul 7.1.1 si ANEXA I.4 tabele I.4.3 si I.4.5.
ART.19. Cerinte privind granulozitatea agregatelor
Se vor respecta prevederile capitolului 6.2.2 din Codul de practica NE 012.
ART.20. Cerinte privind alegerea tipului, dozajului de ciment si raportului A/C
Recomandari privind alegerea tipului de ciment sunt prezentate in ANEXA I.2 din Codul de practica
NE 012.
Raportul A/C este stabilit in functie de conditiile de rezistenta impuse betonului.
Valorile orientative sunt date in ANEXA I.4 tabelul I.4.2 din Codul de practica NE 012.
Alegerea compozitiei se face prin incercari preliminare urmarindu-se realizarea cerintelor.
ART.21. Cerinte privind alegerea aditivilor si adaosurilor
Aditivii si adaosurile vor fi adaugate in amestec numai in asemenea cantitati incat sa nu reduca
durabilitatea betonului sau sa produca coroziunea armaturii.
Utilizarea aditivilor se face conform prevederilor ANEXEI I.3 din Codul de practica NE 012 pe baza
instructiunilor de folosire ce trebuie sa fie in acord cu reglementari specifice sau agremente tehnice
bazate pe determinari experimentale.
In ANEXELE I.4 si I.5 din Codul de practica NE 012 se prezinta recomandari privind stabilirea
compozitiei betoanelor.
Pentru elementele prefabricate se vor respecta si recomandarile Codului de practica NE 013.
C A P I T O L U L II
2.1 NIVELE DE PERFORMANTA ALE BETONULUI
2.1.1 Betonul proaspat
2.1.1.1. Consistenta
Consistenta betonului proaspat (masura a lucrabilitatii) poate fi determinata prin urmatoarele metode:
tasarea conului, remodelare VE-BE, grad de compactare si raspandire.
Clasificarea in clase, functie de metode poate fi facuta conform „Cod de practica pentru
executarea lucrarilor din beton, beton armat”, subcapitolul 7.1 din indicativ NE 012 si NE 013.
2.1.1.2 Continutul de aer
Conţinutul de aer al betonului trebuie determinat, prin măsurare conform SR EN 12350-7, pentru
beton de masă volumică normală şi beton greu şi conform cu ASTM C 173, pentru beton uşor.
Conţinutul de aer antrenat este prescris printr-o valoare minimă. Limita superioară pentru conţinutul de
aer este valoarea minimă specifică plus 4% în valoare absolută.
Valorile minime ale aerului antrenat sunt prezentate în tabelul 3a în funcţie de dimensiunea
maximă a agregatelor.

2.1.1.3 Dimensiunea maxima a agregatelor

Dimensiunea nominală maximă a agregatelor se determină pe beton proaspăt, aceasta trebuie
măsurată conform SR EN 933-1.
Dimensiunea maximă a agregatului cum este definită în SR EN 12620 nu trebuie să fie superioară
celei specificate.
2.2.2 Betonul intarit
2.2.2.1 Rezistenta la compresiune
Rezistenţa la compresiune trebuie determinată, şi este simbolizată f c,cub când este determinată pe
epruvete cubice şi este simbolizată f c,cil când este determinată pe epruvete cilindrice conform SR EN
12390-3.
Se pot utiliza şi epruvete de alte dimensiuni, rezistenţele la compresiune pot fi echivalate cu
rezistenţa obţinută pe cuburi de 150 mm pe baza unor relaţii de echivalenţă adecvate, fără ca rezultatele
sa fie utilizate pentru determinarea clasei betonului.
Alegerea încercărilor pe cub sau pe cilindri pentru evaluarea rezistenţei, trebuie declarată la timp
de producător, înainte de livrare. Dacă trebuie utilizată o metodă diferită, aceasta trebuie stabilită de
comun acord între elaboratorul specificaţiei şi producător.
Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determinată pe epruvete încercate
la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar de a specifica rezistenţa la compresiune la termene
mai scurte sau mai lungi de 28 zile (de exemplu elemente structurale masive), sau după conservare în
condiţii special (de exemplu, tratamentul termic).
Rezistenţa caracteristică a betonului trebuie să fie egală sau superioară rezistenţei la compresiune
caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (a se vedea tabelele 7 şi 8).
Când este probabil ca încercările de rezistenţă la compresiune să dea valori nereprezentative, de
exemplu betonul având clasa de consistenţa CO, mai vârtos decât S1, sau betonul vacuumat, atunci
metoda de încercare trebuie modificată sau rezistenţa la compresiune poate fi evaluată în structura
existentă sau în elemente de structură.
2.2.2.2 Evolutia rezistentei betonului
In unele situatii speciale este necesar sa se urmareasca evolutia rezistentei betonului la anumite
intervale de timp, pe epruvete de dimensiuni similare cu cele pe care s-a determinat clasa betonului. In
aceste cazuri, epruvetele vor fi pastrate in conditii similare cu cele la care este expusa structura si vor fi
incercate la intervale de timp prestabilite. In cazurile in care nu se dispune de epruvete, se vor efectua
incercari nedestructive sau incercari pe carote extrase din elementele structurii.
2.2.2.3 Rezistenta la penetrarea apei
In cazul in care trebuie specificată rezistenţa la penetrarea apei, metoda şi criteriile de
conformitate trebuie să facă obiectul unui acord între beneficiar şi producător.
2.2.2.4 Rezistenta la uzura
In cazul în care betonul trebuie să prezinte rezistenţă la uzură, cerinţele referitoare la clasa de
rezistenţă minimă, dozajul de ciment, raportul A/C maxim trebuie să fie cele corespunzătoare claselor
XM1, XM2 şi XM3 în conformitate cu punctul 5.3.2.
Trebuie să se utilizeze agregate rezistente la uzură, verificările fiind efectuate conform SR EN
1097-1 şi SR EN 1097-2.
2.2.2.5 Masavolumica
După masa volumică uscată, betonul este definit ca normal, uşor sau greu. Masa volumică a
betonului după uscare în etuvă este determinată conform SR EN 12390-7.
Pentru betonul normal, masa volumică după uscare în etuvă trebuie să fie mai mare de 2000
kg/m3 şi mai mică de 2600 kg/m3. Pentru betonul uşor masa volumică după uscare în etuvă trebuie să
fie cuprinsă între limitele claselor de densitate prescrise (a se vedea tabelul 9). Pentru betonul greu,
masa volumică după uscare în etuvă trebuie să fie mai mare de 2600 kg/m3. În cazuri particulare, când
masa volumică este specificată se aplică o toleranţă de ± 100 kg/m3.
C A P I T O L U L III
3.1 PREPARAREA BETONULUI
3.1.1 Personalul de conducere si control al betonului
Personalul implicat in activitatea de producere si control al betonului va avea cunostintele si
experienta necesare si va fi atestat intern pentru aceste genuri de activitati.
Se vor respecta prevederile articolului 9.1.1 din Codul de practica NE 012 iar pentru elementele
prefabricate si prevederile Codului de practica NE 013.
3.2.2 Statia de betoane
Statia de betoane este o unitate care produce si livreaza beton, fiind dotata cu una sau mai multe
instalatii (sectii) de preparat beton sau betoniere. Certificarea calitatii betonului trebuie facuta prin grija
producatorului in conformitate cu metodologia si procedurile in vigoare.
Statiile de betoane vor functiona numai pe baza de atestat eliberat la punerea in functiune
conform prevederilor Codului de practica NE 012.
3.2.3 Dozarea materialelor
La dozarea materialelor componente ale betonului se admit urmatoarele abateri:
- agregate ±3%
- ciment si apa ±2%
- adaosuri ±3%
- aditivi ±5%
3.2.4 Amestecarea si incarcarea in mijlocul de transport
Pentru amestecarea betonului se pot folosi betoniere cu amestecare fortata sau cu cadere libera.
In cazul utilizarii agregatelor cu granule mai mari de 40 mm, se vor folosi numai betoniere cu cadere
libera.
Prin amestecare trebuie sa se obtina o distributie omogena a materialelor componente si o
lucrabilitate constanta.
 Ordinea de introducere a materialelor componente in betoniera se va face incepând cu sortul de
agregate cu granula cea mai mare.
Amestecarea componentilor betonului se va face pana la obtinerea unui amestec omogen. Durata
amestecarii depinde de tipul si compozitia betonului, de conditiile de mediu si de tipul instalatiei.
Durata de amestecare va fi de cel putin 45 secunde de la introducerea urmatorului component.
Durata de amestecare se va majora dupa caz pentru:
- utilizarea de aditivi sau adaosuri;
- pe perioade de timp friguros;
- utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm;
- betoane cu lucrabilitate redusa.
Se recomanda ca temperatura betonului proaspat la inceperea turnarii sa fie cuprinsa intre 5 0C si
300C.
Durata de incarcare a unui mijloc de transport sau de mentinere a betonului in buncarul tampon
va fi de maximum 20 minute.
La terminarea unui schimb sau la intreruperea prepararii betonului pe o durata mai mare de o ora
este obligatoriu ca toba betonierei sa fie spalata cu un jet puternic de apa sau apa amestecata cu pietris
si apoi imediat golita complet.
In cazul betonului deja amestecat (preparat la statii, fabrici de betoane) utilizatorul (executantul)
trebuie sa aiba informatii de la producator in ceea ce priveste compozitia betonului in conditii
corespunzatoare, pentru a putea evalua evolutia in timp a rezistentei si durabilitatii betonului din
structura.
Aceste informatii trebuie furnizate utilizatorului inainte de livrare sau la livrare. Producatorul va
furniza utilizatorului la cerere, pentru fiecare livrare a betonului urmatoarele informatii de baza:
- denumirea statiei (fabricii) producatorului de beton;
- denumirea organismului care a efectuat certificarea de conformitate a betonului, seria
inregistrarii certificatului si conform punctului 9.2.2 actul doveditor al atestarii statiei din Codul de
practica NE 012;
- data si ora exacta la care s-a efectuat incarcarea (si daca este cazul precizarea orei la
care s-a realizat primul contact intre ciment si apa);
- numarul de inmatriculare al mijlocului de transport;
- cantitatea de beton (mc);
Bonul de livrare trebuie sa dea urmatoarele date:
*Pentru amestecul proiectat:
- clasa de rezistenta;
- clasa de consistenta a betonului;
- tipul, clasa precum si dozajul cimentului;
- tipul de agregate si granula maxima;
- tipurile de aditivi si adaosuri;
- date privind caracteristicile speciale ale betonului, de exemplu gradul de impermeabilitate,
gelivitate, etc. Toate datele privind caracteristicile betonului vor fi in conformitate cu prevederile
punctului 6.1.1.2 din Codul de practica NE 012.
Aceste informatii pot proveni din catalogul producatorului de beton care trebuie sa contina
informatii cu privire la rezistenta si consistenta betonului, dozare si alte date relevante privind compozitia
betonului.
De asemenea trebuie consemnat in bonul de livrare data si ora sosirii betonului la punctul de lucru,
confirmarea de primire a betonului, temperatura betonului la livrare si temperatura mediului ambiant.
Dupa maxim 30 de zile de la livrarea betonului producatorul este obligat sa elibereze un certificat
de calitate pentru betonul marfa.
Rezultatele necorespunzatoare obtinute pentru probele de beton intarit vor fi comunicate
utilizatorului in termen de 30 de zile de la livrarea betonului.
Aceasta conditie va fi consemnata obligatoriu in contractul incheiat intre parti.
C A P I T O L U L IV
4. TRANSPORTUL SI PUNEREA IN OPERA A BETONULUI
4.1 Transportul betonului
Transportul betonului trebuie efectuat luand masurile necesare pentru a preveni segregarea,
pierderea componentilor sau contaminarea betonului.
Mijloacele de transport trebuie sa fie etanse, pentru a nu permite pierderea laptelui de ciment.
Transportul betoanelor cu tasarea mai mare de 50 mm se va face cu autoagitatoare, iar a
betoanelor cu tasarea de max. 50 mm cu autobasculante cu bena amenajate corespunzator.
Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, benzi transportoare, jgheaburi sau
tomberoane.
Pe timp de arsita sau de ploaie, in cazul transportului cu autobasculante pe distanta mai mare de 3
km, suprafata libera de beton trebuie protejata astfel incat sa se evite modificarea caracteristicilor
betonului urmare a modificarii continutului de apa.
 Durata maxima de transport depinde in special de compozitia betonului si de conditiile
atmosferice.In general se recomanda ca temperatura betonului proaspat, inainte de turnare, sa fie
cuprinsa intre (5 – 30)0C.
In situatia betoanelor cu temperaturi mai mari de 30 0C sunt necesare masuri suplimentare precum:
stabilirea de catre un institut de specialitate sau un laborator autorizat a unei tehnologii adecvate de
preparare, transport, punere in opera si tratare a betonului si folosirea unor aditivi intarzietori eficienti,
etc;
In cazul transportului cu autobasculante, durata maxima se reduce cu 15 minute fata de limitele
din tabel.
Ori de cate ori intervalul de timp dintre descarcarea si incarcarea cu beton a mijloacelor de
transport depaseste o ora, precum si la intreruperea lucrului, acestea vor fi curatate cu jet de apa, iar in
cazul agitatatoarelor, acestea se vor umple cu cca. 1 mc de apa si se vor roti la viteza maxima timp de 5
minute dupa care se vor goli complet de apa.
4.2 PREGATIREA TURNARII BETONULUI
4.2.1 Conditii pentru turnarea betonului
Se recomanda ca temperatura betonului proaspat la inceperea turnarii sa fie cuprinsa intre 5 0C si
0
30 C. In perioada de timp friguros se vor lua masuri de protectie, astfel incat betonul recent decofrat sa
se mentina la o temperatura de +100C....+150C, timp de minimum 3 zile de la turnare.
In toate cazurile se va tine seama si de recomandarile formulate in capitolul 15 „Tratarea
betoanelor” din NE 012.
Executarea lucrarilor de betonare poate sa inceapa numai daca sunt indeplinite urmatoarele
conditii:
a) intocmirea procedurii pentru betonarea obiectului in cauza si acceptarea acesteia de catre
investitor;
b) sunt realizate masurile pregatitoare, sunt aprovizionate si verificate materialele componente
(agregate, ciment, aditivi, adaosuri, etc) si sunt in stare de functionare utilajele si dotarile necesare, in
conformitate cu prevederile procedurii de executie in cazul betonului preparat pe santier;
c) sunt stabilite si instruite formatiile de lucru, in ceea ce priveste tehnologia de executie si
masurile privind protectia muncii si PSI;
d) au fost receptionate calitativ lucrarile de sapaturi, cofraje si armaturi (dupa caz);
e) in cazul in care, de la montarea la receptionarea armaturii a trecut o perioada indelungata
(peste 6 luni) este necesara o inspectare a starii armaturii de catre o comisie alcatuita din beneficiar,
executant, proiectant si reprezentantul ISC (Inspectoratul de Stat in Constructii) care va decide
oportunitatea expertizarii starii armaturii de catre un expert sau un institut de specialitate si va dispune
efectuarea ei; in orice caz, daca se constata prezenta frecventa a ruginii neaderente, armatura – dupa
curatire – nu trebuie sa prezinte o reducere a sectiunii sub abaterea minima prevazuta in standardele de
produs; se va proceda apoi la o noua receptie calitativa;
f) suprafetele de beton turnat anterior si intarit, care vor veni in contact cu betonul proaspat, vor
fi curatate de pojghita de lapte de ciment (sau de impuritati); suprafetele nu trebuie sa prezinte zone
necompactate sau segregate si trebuie sa aiba rugozitatea necesara asigurarii unei bune legaturi intre
cele doua betoane;
g) sunt asigurate posibilitati de spalare a utilajelor de transport si punere in opera a betonului;
h) sunt stabilite, dupa caz, si pregatite masurile ce vor fi adoptate pentru continuarea betonarii in
cazul interventiei unor situatii accidentale (statie de betoane si mijloace de transport de rezerva, sursa
suplimentara de energie electrica, materiale pentru protejarea betonului, conditii de creare a unui rost
de lucru, etc.);
i) nu se intrevede posibilitatea interventiei unor conditii climatice nefavorabile (ger, ploi
abundente, furtuna, etc.);
j) in cazul fundatiilor, sunt prevazute masuri de dirijare a apelor provenite din precipitatii, astfel
incat acestea sa nu se acumuleze in zonele ce urmeaza a se betona;
k) sunt asigurate conditiile necesare recoltarii probelor la locul de punere in opera si efectuarii
determinarilor prevazute pentru betonul proaspat, la descarcarea din mijlocul de transport;
l) este stabilit locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton care nu indeplinesc conditiile
tehnice stabilite si sunt refuzate.
4.2.2 Inceperea turnarii betonului
In baza verificarii indeplinirii conditiilor de la punctul de mai sus, se va consemna aprobarea
inceperii betonarii de catre: responsabilul tehnic cu executia, reprezentantul beneficiarului si in cazul
fazelor determinante proiectantul, reprezentantul ISC, in conformitate cu prevederile programului de
control al calitatii lucrarilor – stabilite prin contract.
Aprobarea inceperii betonarii trebuie sa fie reconfirmata, pe baza unor noi verificari , in cazurile in care:
- au intervenit evenimente de natura sa modifice situatie constanta la data aprobarii
(intemperii, accidente, reluarea activitatii la lucrarile sistate si neconservate);
- betonarea nu a inceput in intervalul de 7 zile de la data aprobarii.
Inainte de turnarea betonului, trebuie verificata functionarea corecta a utilajelor pentru transportul
local si compactarea betonului.Se interzice inceperea betonarii inainte de efectuarea verificarilor si
masurilor indicate de la punctul de mai sus.
4.3. Reguli generale de betonare
Betonarea unei constructii va fi condusa nemijlocit de conducatorul tehnic al punctului de lucru.
Acesta va fi permanent la locul de turnare si va supraveghea respectarea stricta a prevederilor
prezentului cod si procedurii de executie.
Betonul va fi pus in lucrare la un interval cat mai scurt de la aducerea lui la locul de turnare. Nu se
admite depasirea duratei maxime de transport si modificarea consistentei betonului.
La turnarea betonului trebuie respectate urmatoarele reguli generale:
a) cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidariile - care vor veni in contact cu betonul proaspat -
vor fi udate cu apa cu 2-3 ore inainte si imediat inainte de turnarea betonului, dar apa ramasa in
denivelari va fi inlaturata;
b) din mijlocul de transport, descarcarea betonului se va face in: bene, pompe, benzi
transportoare, jgheaburi sau direct in lucrare;
c) daca betonul adus la locul de punere in lucrare nu se incadreaza in limitele de consistenta
admise sau prezinta segregari va fi refuzat, fiind interzisa punerea lui in lucrare; se admite imbunatatirea
consistentei numai prin folosirea unui superplastifiant;
d) inaltimea de cadere libera a betonului nu trebuie sa fie mai mare de 3 m – in cazul
elementelor cu latime de max. de 1,00 m si 1,50 m, in celelalte cazuri, inclusiv elemente de suprafata
(placi, fundatii, etc);
e) betonarea elementelor cofrate pe inaltimi mai mari de 3,00 m se va face prin ferestre laterale
sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcatuit din tronsoane de forma tronconica) având capatul
inferior situat la max. 1,50 m de zona ce se betoneaza;
f) betonul trebuie sa fie raspândit uniform in lungul elementului urmarindu-se realizarea de
straturi orizontale de max. 50 cm inaltime si turnarea noului strat inainte de inceperea prizei betonului
turnat anterior;
g) se vor lua masuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armaturilor fata de pozitia
prevazuta, indeosebi pentru armaturile dispuse la partea superioara a placilor in consola; daca totusi se
vor produce asemenea defecte, ele vor fi corectate in timpul turnarii;
h) se va urmari cu atentie inglobarea completa in beton a armaturilor, respectându-se grosimea
stratului de acoperire, in conformitate cu prevederile proiectului;
i) nu este permisa ciocanirea sau scuturarea armaturii in timpul betonarii si nici asezarea pe
armaturi a vibratorului;
j) in zonele cu armaturi dese se va urmari cu atentie umplerea completa a sectiunii, prin
indesarea laterala a betonului cu sipci sau vergele de otel, concomitent cu vibrarea lui; in cazul in care
aceste masuri nu sunt eficiente, se vor crea posibilitati de acces lateral al betonului, prin spatii care sa
pemita patrunderea vibratorului;
k) se va urmari comportarea si mentinerea pozitiei initiale a cofrajelor si sustinerilor acestora,
luându-se masuri operative de remediere in cazul constatarii unor deplasari sau caderi;
l) circulatia muncitorilor si utilajului de transport in timpul betonarii se va face pe podine, astfel
rezemate incât sa nu modifice pozitia armaturii; este interzisa circulatia directa pe armaturi sau pe
zonele cu beton proaspat;
m) betonarea se va face continuu pâna la rosturile de lucru prevazute in proiect sau procedura de
executie;
n) durata maxima admisa a intreruperilor de betonare, pentru care nu este necesara luarea unor
masuri speciale la reluarea turnarii, nu trebuie sa depaseasca timpul de incepere a prizei betonului; in
lipsa unor determinari de laborator, aceasta se va considera de 2 ore de la prepararea betonului – in
cazul cimenturilor cu adaosuri – si respectiv 1,5 ore, in cazul cimenturilor fara adaos;
o) in cazul când s-a produs o intrerupere de betonare mai mare, reluarea turnarii este permisa
numai dupa pregatirea suprafetelor rosturilor , conform capitolului 13 „Rosturi de lucru” din Codul de
practica NE 012;
p) instalarea podinilor pentru circulatia lucratorilor si mijloacelor de transport local al beotnului pe
zonele betonate, precum si depozitarea pe ele a unor schele, cofraje sau armaturi este permisa numai
24 – 48 ore, in functie de temperatura mediului si tipul de ciment utilizat 9de exemplu 24 ore daca
temperatura este de peste 200C si se foloseste ciment de tip I de clasa mai mare de 32,5).
4.4 Compactareabetonului
Betonul va fi astfel compactat incat sa contina o cantitate minima de aer oclus.
Compactarea betonului este obligatorie si se poate face prin diferite procedee, functie de
consistenta betonului, tipul elementului, etc. In general compactarea mecanica a betonului se face prin
vibrare.
Se admite compactarea manuala (cu maiul, vergele sau sipci, in paralel, dupa caz cu ciocanirea
cofrajelor) in urmatoarele cazuri:
- introducerea in beton a vibratorului nu este posibila din cauza dimensiunilor sectiunii
sau desimii armaturii si nu se poate aplica eficient vibrarea externa;
 - intreruperea functionarii vibratorului din diferite motive, caz in care betonarea trebuie
sa continue pana la pozitia corespunzatoare a unui rost;
- se prevede prin reglementari speciale (beton fluid, betoane monogranulare);
In timpul compactarii betonului proaspat se va avea grija sa se evite deplasarea si degradarea
armaturilor si/sau cofrajelor.
Betonul trebuie compactat numai atata timp cat este lucrabil.
Detalii privind procedeele de vibrare mecanica sunt prezentate in ANEXA IV.2 din Codul de practica
NE 012 iar pentru elementele prefabricate si in Codul de practica NE 013.
4.5 Rosturi de lucru si decofrare
In masura in care este posibil, se vor evita rosturile de lucru organizându-se executia astfel ca
betonarea sa se faca fara intrerupere la nivelul respectiv sau intre doua rosturi de dilatatie. Când
rosturile de lucru nu pot fi evitate pozitia lor se va stabili prin proiect sau procedura de executie si se vor
respecta prevederile Codului de practica NE 012 si NE 013.
Elementele de constructii pot fi decofrate atunci cand betonul a atins o anumita rezistenta care
este prezentata in documentatia de executie tinand cont de prevederile Codului de practica NE 012.
Pentru a se asigura conditii favorabile de intarire si a se reduce deformatiile din contractie se va
asigura mentinerea umiditatii betonului protejând suprafetele libere prin:
- acoperirea cu materiale de protectie;
- stropirea periodica cu apa;
- aplicarea de pelicule de protectie.
Protectia va fi indepartata dupa minim 7 zile numai daca intre temperatura suprafetei betonului si
cea a mediului nu este o diferenta mai mare de 12ºC.
Pe timp ploios suprafetele de beton proaspat se vor acoperi cu prelate sau folii de polietilena, atât
timp cât prin caderea precipitatiilor exista pericolul antrenarii pastei de ciment.
Decofrarea se va face numai dupa ce betonul a capatat rezistenta necesara cu respectarea
termenelor minime recomandate la cap.14, tabele 14.1; 14.2 si 14.3 din Codul de practica NE 012.
CAPITOLUL V
5. TRATAREA BETONULUI DUPA TURNARE
5.1 Generalitati
In vederea obtinerii proprietilor potentiale ale betonului, zona suprafetei trebuie tratata si protejata
o anumita perioada de timp, functie de momentul turnarii si conditiile de expunere in perioada de
serviciu a structurii.
Tratarea si protejarea betonului trebuie sa inceapa cat mai curand posibil dupa compactare.
Acoperirea cu materiale de protectie se va realiza de indata ce betonul a capatat o suficienta
rezistenta pentru ca materialul sa nu adere la suprafata acoperita.
Tratarea betonului este o masura de protectie impotriva uscarii premature, in particular, datorita
radiatiilor solaresi vantului.
Protectia betonului este o masura de prevenire a efectelor:
- antrenarii (scurgerilor) pastei de ciment datorita ploii (sau apelor curgatoare);
- diferentelor mari de temperatura in interiorul betonului;
- temperaturii scazute sau inghetului;
- eventualelor socuri si vibratii care ar putea conduce la o diminuare a aderentei beton-armatura
(dupa intarirea betonului).
Principalele metode de tratare/protectie sunt:
- mentinerea in cofraje;
- acoperirea cu materiale de protectie, mentinute in stare umeda;
- stropirea periodica cu apa;
- aplicarea de pelicule de protectie;
5.2 Durata tratarii
Durata tratarii depinde de:
- sensibilitatea betonului ca atare;
- temperatura betonului;
- conditiile atmosferice in timpul si dupa tratare;
- conditiile de serviciu, inclusiv de expunere, ale structurii.
Se va tine cont de prevederile Codului de practica NE 012.
5.3. CONTROLUL CALITATII LUCRARILOR
Acest capitol prevede masurile minime obligatorii necesare controlului executiei structurilor din
beton si beton armat. Controlul de calitate se poate face astfel:
- control interior (executat de catre producator si/sau executant);
- control exterior (executat de catre un organism independent);
- control de conformitate (executat de organisme independente autorizate pentru efectuarea
activitatii de certificare a calitatii produselor folosite).
5.4. ExecutareaBETOANELOR CU PROPRIETATI SPECIALE SI BETOANE PUSE IN OPERA
PRIN PROCEDEE SPECIALE
 La executarea lucrarilor supuse unor actiuni deosebite se folosesc:
- betoane rezistente la penetrarea apei;
- betoane cu rezistenta mare la inghet – dezghet si la agenti chimici de dezghetare;
- betoane rezistente la atacul chimic;
- betoane cu rezistenta mare la uzura;
De asemeni o serie intreaga de elemente ale podurilor se executa prin procedee speciale de
punere in opera cum ar fi:
- turnarea betonului sub apa;
- turnarea betonului prin pompare;
- turnarea betonului in cofraje glisante;
- turnarea betoanelor ciclopiene.
Pentru aceste betoane cu proprietati speciale si procedee speciale se vor respecta prevederile
capitolelor 8 si 16 din Codul de practica NE 012.
C A P I T O L U L VI
RECEPTIA LUCRĂRILOR
Se admit următoarele defecte în ceea ce priveşte aspectul şi integritatea elementelor din beton şi
beton armat:
- Defecte de suprafaţă (pori, segregări superficiale, denivelări locale) având adâncimea de
maximum 1 cm, cu suprafaţa de maximum 400 cm 2 /defect, totalitatea defectelor de acest tip fiind
imitată la cel mult 10 % din suprafaţa feţei elementului pe care sunt situate.
- Defecte în stratul de acoperire al armăturilor (ştirbituri locale, segregări), având adâncimea până
la armătură cu lungimea de maxim 5 cm , totalitatea defectelor de acest timp fiind limitată la maximum
5 % din lungimea muchiei respective.
Defectele admisibile enumerate nu se înscriu în procesul verbal care se întocmeşte la examinarea
elementelor după decofrare. Dacă elementele respective nu se tencuiesc, ele vor fi remediate conform
Normativului C49-87.
În vederea recepţiei lucrărilor se vor verifica:
- Existenţa şi conţinutul Proceselor verbale de recepţie calitativă privind: cofrajele, armarea,
calitatea betonului.
- Constatările consemnate în cursul execuţiei de către beneficiar şi proiectant, de către Serviciul
Tehnic de Verificare al Calităţii Lucrărilor ale executantului, precum şi a altor organe de control.
- Confirmarea prin Procese verbale a executării corecte a măsurilor de remedieri prevăzute în
diferitele documente examinate.
Se va efectua o verificare directă privind:
- Aspectul elementelor de construcţii după decofrare.
- Dimensiunile de ansamblu şi cotele de nivel.
- Dimensiunile diferitelor elemente în raport cu prevederile proiectului
- Încadrarea în abaterile limită admisibile conform cu prevederile prezentelor specificaţii tehnice.
Remedieri
Se vor adopta în funcţie de amploarea şi natura defecţiunilor, pe baza deciziei proiectantului
următoarele tipuri de soluţii pentru remedieri.
- Rebetonare cu menţinerea armăturilor.
- Chituire.
- Amorsare şi completare.
- Injectare.
- Injectare şi placare (consolidare).
De la caz la caz, proiectantul poate prescrie şi alte soluţii decâ cele menţionate.
La terminarea lucrărilor, recepţia finală se va face de o comisie formată din reprezentatul
beneficiarului, executant şi proiectant.
Rezultatele verificărilor şi eventualele remedieri care trebuie executate se vor consemna în registrul
de Procese Verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor.
După efectuarea remedierilor se va face verificarea şi se va încheia un nou Proces Verbal.
Orice neconcordanta intre normativele, STAS-urile, Ordonantele de Guvern indicate in prezenta
documentatie si cele in vigoare la data inceperii executiei vor fi transmise proiectantului care, la randul
sau, are obligatia sa reactualizeze in cel mai scurt timp posibil capitolul cu deficiente din caietul de
sarcini.