Clasificare și limbi înrudite

Limba engleză aparține sub-ramurii vestice a ramurii germanice aparținând familiei de limbi
indo-europene.

Întrebarea privind care este limba cea mai înrudită cu engleza nu are un răspuns sigur. Aparte de
limbile „creole”, cu împrumuturi din engleză, precum tok pisin, scots (vorbită în special în Scoția
și părți din Irlanda de Nord), nu este o limbă galică, ci face parte din familia de limbi anglice:
atât scots, cât și engleza modernă provin din engleza veche, cunoscută și ca „anglo-saxonă”.
Ruda cea mai apropiată a englezei, după scots, este frizona, vorbită în nordul Olandei și nord-
vestul Germaniei. Alte limbi vest-germanice mai puțin înrudite sunt: germana, saxona joasă,
neerlandeza și afrikaans. Limbile nord-germanice din Scandinavia sunt mai puțin apropiate de
engleză decât cele vest germanice.

Multe cuvinte franceze sunt inteligibile pentru un vorbitor de engleză (deși pronunția poate fi
diferită), deoarece engleza a absorbit un număr mare de cuvinte din normandă și franceză,
datorită cuceririi normande și apoi unor împrumuturi din franceză în secole mai târzii. Drept
urmare, o parte importantă din vocabularul englez este derivată din franceză, cu diferențe minore
de ortografie (terminații, folosirea ortografiei din franceza veche etc.), precum și diferențe
ocazionale de semantică – așa-numiții faux amis, sau „prieteni falși”.

Peste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă. Engleza este astăzi,
probabil, a treia limbă ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină și spaniolă.[3][4] Cu
toate acestea, combinând vorbitorii nativi cu cei non-nativi, este probabil cea mai vorbită limbă
din lume, deși pe locul doi dacă luăm în considerație combinația limbilor chineze, depinzând
dacă variantele de chineză sunt considerate dialecte sau limbi de sine stătătoare.[5][6] Estimările
care includ engleza ca limbă străină variază de la 470 de milioane la peste un miliard, depinzând
de standardele folosite pentru a stabili nivelul și gradul de alfabetizare atins în limba respectivă.
[7] Conform unor surse, numărul celor care vorbesc engleza ca limbă străină este de trei ori mai
mare decât cel al vorbitorilor nativi.[8]

Distribuția englezei ca limbă maternă pe țări (Crystal, 1997)

Țările cu cele mai mari populații de vorbitori nativi de engleză sunt, în ordine descendentă:
Statele Unite (225 milioane),[9] Marea Britanie (56,6 milioane),[10] Canada (19,4 milioane),[11]
Australia (16,5 milioane),[12] Africa de Sud (4,89 milioane),[13] Irlanda (4,27 milioane)[14] și
Noua Zeelandă (3,82 milioane).[15] Țări precum Jamaica și Nigeria au de asemenea milioane de
vorbitori nativi ale unor dialecte care variază de la o creolă bazată pe engleză la o versiune
aproape standard a englezei. Dintre acele țări unde engleza este vorbită ca limbă secundară, India
are cei mai mulți vorbitori, iar profesorul de lingvistică David Crystal susține că, dacă se adună
vorbitorii nativi și cei non-nativi, India are cel mai mare număr de oameni care vorbesc sau
înțeleg engleza.[16] După India se află Republica Populară Chineză.[17]

Engleza nu este limbă oficială nici în Statele Unite,[18][19] nici în Regatul Unit.[20] Deși
guvernul federal american nu are limbi oficiale, engleza are statut oficial în guvernele a 31 din
cele 50 de state constituente.[21]

Engleza ca limbă globală

Deoarece engleza este atât de răspândită, a fost numită deseori „limbă globală” sau „lingua
franca” a epocii moderne.[22] Cu toate că engleza nu este limbă oficială în multe țări, este în
prezent limba cea mai studiată ca limbă secundară din lume. Unii lingviști consideră că nu mai
este semnul cultural exclusiv al „vorbitorilor nativi de engleză”, ci mai degrabă o limbă care
absoarbe aspecte ale unor culturi din întreaga lume, pe măsură ce influența ei se extinde. Este,
prin tratat internațional, limba oficială pentru comunicațiile aeriene și maritime, precum și una
din limbile oficiale ale Uniunii Europene, ale Națiunilor Unite și a majorității organizațiilor
atletice internaționale, incluzând aici Comitetul Olimpic Internațional.

Engleza este limba cea mai studiată ca limbă străină în Uniunea Europeană (de către 89% dintre
elevi),[23] urmată fiind de franceză (32%), germană (18%) și spaniolă (8%). În Uniunea
Europeană, o mare parte din populație pretinde că poate conversa la un anumit nivel în engleză.
Dintre țările non-anglofone, un procentaj important din populație a afirmat că poate conversa în
engleză, în următoarele țări: Olanda (87%), Suedia (85%), Danemarca (83%), Luxemburg
(66%), Finlanda (60%), Slovenia (56%), Austria (53%), Belgia (52%) și Germania (51%).
Norvegia și Islanda prezintă de asemenea o majoritate de vorbitori competenți ai englezei.

Cărți, reviste și ziare scrise în engleză se pot găsi în multe țări de pe Glob. Engleza este de
asemenea cea mai folosită limbă în științe.[22] În 1997, Indexul de Citare a Științelor a informat
că 95% din articolele sale erau scrise în engleză,[24] cu toate că numai jumătate aparțineau unor
autori din țări anglofone.

Răspândire geografică

Procentajul cunoașterii limbi engleze pe țară

80–100%
 60–80%

40–60%

20–40%

0–20%

Teritoriu Vorbitori L1[25] Vorbitori L2[25]

Africa de Sud4.890.000 11.000.000
Anguilla 950
Antigua și Barbuda 66.000
Aruba 9.000 35.000
Australia 16.500.000 3.500.000
Bahamas 260.000 28.000
Bahrain 10.500
Barbados 262.000 13.000
Belize 184.000 56.000
Bermuda 63.000
Bonaire 300
Botswana 34.400 630.000
Brunei 10.000 134.000
Camerun 7.700.000
Canada 19.400.000 7.000.000
Curaçao 4.100
Dominica 10.000 60.000
Emiratele Arabe Unite 100
Estonia 880 647.000
Etiopia 1.870 170.000
Fiji 6.000 170.000
Filipine 20.000 40.000.000
Gambia 1.000 40.000
Ghana 1.400.000
Gibraltar 28.000 2.000
Grenada 750
Guam 63.200 100.000
Guernsey 62.500
Guyana 650.000 30.000
Honduras 31.500
Hong Kong 238.000 2.200.000
India 350.000 200.000.000
Insula Man 85.000
Insula Norfolk 1.680
Insulele Cayman 50.000
Insulele Cook680 17.000
Insulele Mariane de Nord 6.820 65.000
Insulele Marshall 23.200 60.000
Insulele Solomon 10.000 165.000
Insulele Turks și Caicos 920
Insulele Virgine Americane 98.000 15.000
Insulele Virgine Britanice 20.000
Irlanda 4.270.000 275.000
Israel 103.000
Jersey 59.500
Kenya 2.700.000
Kiribati 490 23.000
Lesotho 500.000
Liban 5.170
Liberia 74.000 2.500.000
Malaezia 380.000 7.000.000
Malawi 16.000 540.000
Malta 16.200 360.000
Marea Britanie 56.600.000 1.500.000
Mauritius 5.900 200.000
Montserrat 100
Namibia 129.000 300.000
Nauru 710 10.700
Nepal 2.030 7.000.000
Nigeria 60.000.000
Niue 160 510
Noua Zeelandă 3.820.000 150.000
Olanda 15.000.000
Pakistan 12.500 17.000.000
Palau 2.870 18.000
Papua Noua Guinee 150.000 3.000.000
Puerto Rico 100.000 1.840.000
Republica Dominicană 8.000
Rwanda 20.000
Saba 1.190
Saint Barthélemy Saint-Barthélemy 100
Saint-Martin (Franța) Saint-Martin 5.000
Saint Pierre și Miquelon 190
Samoa 200 93.000
Samoa Americană 2.000 65.000
Seychelles 3.000 30.000
Sfânta Lucia 1.600 40.000
Sfântul Cristofor și Nevis 200
Sfântul Vicențiu și Grenadinele 400
Sierra Leone 500.000 4.400.000
Singapore 1.100.000 2.000.000
Sint Eustatius 1.900
Sint Maarten 5.000
Sri Lanka 10.000 1.900.000
Statele Federate ale Microneziei 4.000 60.000
Statele Unite ale Americii 225.000.000 25.600.000
Swaziland 7.500 50.000
Tanzania 4.000.000
Tokelau 670
Tonga 1.020 30.000
Trinidad și Tobago 1.300.000
Tuvalu 800
Uganda 2.500.000
Vanuatu 1.900 120.000
Zambia 110.000 1.800.000
Zimbabwe 250.000 5.300.000
Total 339.370.920 603.163.010
Dialecte și varietăți regionale
Expansiunea Imperiului Britanic și – de la al Doilea Război Mondial – dominația Statelor Unite
au avut drept rezultat răspândirea englezei pe Glob. Datorită acestei răspândiri globale, s-au
dezvoltat diverse dialecte ale englezei, precum și limbi creole bazate pe engleză.
Varietățile majore ale englezei includ, în cele mai multe cazuri, mai multe subvarietăți, precum
argoul Cockney în cadrul englezei britanice; engleza Newfoundland în cadrul englezei
canadiene; și engleza vernaculară afro-americană, precum și engleza sud-americană, în cadrul
englezei americane. Engleza este o limbă pluricentrică, lipsită de o autoritate lingvistică centrală,
cum de exemplu pentru Franța este Académie française; și, cu toate că nici o varietate nu este
considerată cea standard, există unele accente care au mai mult prestigiu, cum ar fi RP –
Received Pronunciation – în engleza britanică.

Scots s-a dezvoltat – în mare parte independent – pornind de la aceleași origini, dar în urma
Actelor de Uniune din 1707 a început un proces de atrițiune, în care generațiile succesive au
început să adopte tot mai multe caracteristici din engleză, cauzând o dialectalizare. Dacă este o
limbă separată sau un dialect al englezei („engleza scoțiană”) se dezbate în prezent. Pronunția,
gramatica și lexicul formelor tradiționale sunt distincte, uneori fundamental, de alte varietăți ale
englezei.

Așa cum engleza a împrumutat cuvinte din multe limbi de-a lungul istoriei sale, împrumuturi din
engleză există acum în multe dintre limbile lumii, indicând influența tehnologică și culturală a
vorbitorilor ei. Mai multe limbi creole s-au format având engleza ca bază, precum jamaicana
patois, pidginul nigerian sau tok pisin. Există cuvinte în engleză pentru a descrie diversele forme
pe care le adoptă limbile non-engleze care conțin cuvinte englezești într-o proporție
semnificativă. Franglais, de exemplu, este folosit pentru a descrie limba franceză vorbită cu
multe cuvinte englezești; se găsește în Insulele Canalului. Altă variantă, vorbită în regiunile
bilingve ale Québecului, este numită Frenglish.

Fonologie
Vocale
monoftongi
RP GA cuvânt
iː i need
ɪ bid
e ɛ bed
æ back
monoftongi
RP GA cuvânt
(ɪ) ɨ roses
ə comma
ɜː ɜr bird
ʌ but
monoftongi
RP GA cuvânt
uː u food
ʊ good
ɔː ɔ paw
ɒ cloth
ɑ box
ɑː bra
diftongi
RP GA cuvânt
eɪ bay
əʊ oʊ road
aɪ cry
aʊ cow
ɔɪ boy
Consoane
bilabială labio-dentală dentalăalveolară postalveolară palatală velară
glotală labio-velară
explosivă p b t d k ɡ
nazală m n ŋ
fricativă f v θ ð s z ʃ ʒ x h
africată tʃ dʒ
sonantă ɹ j w
aproximantă laterală l
Reguli de pronunție