Prof.

Popescu Mădălina Elena

ION
DE LIVIU REBREANU
În 1920, apare “Ion”, capodopera lui Rebreanu, un roman realist, obiectiv, apreciat de criticul Eugen
Lovinescu pentru aderarea la estetica realistă cu accente naturaliste, pentru obiectivarea observaţiei,
pentru individualizarea ţăranului atipic.
Realismul este un curent literar dezvoltat în contextul social-istoric al secolului al XIX-lea,
care se caracterizează prin reprezentarea veridică a realităţii, prin absenţa idealizării
personajelor. Realismul propune o viziune obiectivă şi imparţială asupra lumii.
Romanul “Ion” oferă reprezentarea veridică a vieţii ţăranilor ardeleni, fresca societăţii rurale
transilvănene, cu aspecte sociale, naţionale, istorice, de la finele veacului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea.
Raportul realitate-ficţiune:
Acesta se reflectă în geneza romanului “Ion”. În 1932, în “Mărturisiri”, autorul recunoaşte că
trei scene importante l-au determinat să-şi scrie opera de debut: scena sărutării pământului s-a
petrecut în realitate (scriitorul a surprins gestul unui ţăran care, în genunchi, a sărutat
pământul); fata unui bogătaş din comunitatea rurală a Prislopului a fost bătută de tatăl ei
pentru că a rămas însărcinată cu un flăcău sărac din sat; discuţia autorului cu un ţăran, care
nutrea “o dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă”, un ţăran tânăr, Ion Pop al
Glanetaşului.
Unele aspecte din destinul familiei Herdelea au sursa în viaţa autorului: nunta unei surori
devine model de inspiraţie pentru căsătoria Laurei, Titu Herdelea este considerat un alter-ego
al scriitorului, prin inclinaţia lui spre literatură şi preocupările intelectuale.
Tematica romanului este complexă: socială (evidenţierea relaţiilor de tip capitalist, a
mentalităţii satului ardelenesc potrivit căreia omul respectat este cel bogat); de
familie (Glanetaşu, Herdelea, Baciu, Bulbuc); erotică(Ion-Florica); a cuplului Ion-Ana (din
interes), George-Florica, Zaharia-Maria, Laura-George; psihologică(analizarea stărilor,
trăirilor, reacţiilor, atitudinilor, gesturilor, sentimentelor eroilor), condiţia intelectualului rural
(învăţătorul Herdelea, părintele Belciug).
Problematica pământului este particularizată în confruntarea dintre două pasiuni puternice ale
aceluiaşi personaj, Ion, care îşi manifestă iubirea pentru pământ şi iubirea pentru o singură
femeie, Florica.
Titlul romanului este sugestiv pentru intenţia scriitorului de a face din Ion tipul ţăranului din Ardeal şi
de a evidenţia evoluţia lui spre atipic, ca personaj puternic individualizat.
Perspectiva narativă:

Naratorul este omniscient, impersonal, îşi asumă punctul de vedere al personajelor,

prezentându-le dramele, dar nu formulează sentinţe, nu emite judecăţi, nu empatizează cu ele.