Prof.

Popescu Mădălina-Elena

Romanul Ion

De Liviu Rebreanu

Raportul realitate-ficţiune:

Acesta se reflectă în geneza romanului “Ion”. În 1932, în “Mărturisiri”,

autorul recunoaşte că trei scene importante l-au determinat să-şi scrie
opera de debut: scena sărutării pământului s-a petrecut în realitate
(scriitorul a surprins gestul unui ţăran care, în genunchi, a sărutat
pământul); fata unui bogătaş din comunitatea rurală a Prislopului a fost
bătută de tatăl ei pentru că a rămas însărcinată cu un flăcău sărac din sat;
discuţia autorului cu un ţăran, care nutrea “o dragoste pentru pământ
aproape bolnăvicioasă”, un ţăran tânăr, Ion Pop al Glanetaşului.

Unele aspecte din destinul familiei Herdelea au sursa în viaţa autorului:

nunta unei surori devine model de inspiraţie pentru căsătoria Laurei, Titu
Herdelea este considerat un alter-ego al scriitorului, prin inclinaţia lui spre
literatură şi preocupările intelectuale.

Tematica romanului este complexă: socială (evidenţierea relaţiilor de

tip capitalist, a mentalităţii satului ardelenesc potrivit căreia omul respectat
este cel bogat); de familie (Glanetaşu, Herdelea, Baciu,
Bulbuc); erotică(Ion-Florica); a cuplului Ion-Ana (din interes), George-
Florica, Zaharia-Maria, Laura-George; psihologică(analizarea stărilor,
trăirilor, reacţiilor, atitudinilor, gesturilor, sentimentelor eroilor), condiţia
intelectualului rural (învăţătorul Herdelea, părintele Belciug).

Problematica pământului este particularizată în confruntarea dintre două

pasiuni puternice ale aceluiaşi personaj, Ion, care îşi manifestă iubirea
pentru pământ şi iubirea pentru o singură femeie(Florica).