Prof.

Popescu Mădălina Elena

Alexandru Lăpușneanul
De Costache Negruzzi

Încadrare în specie și în curent:

„Alexandru Lăpușneanul" este o nuvelă deoarece
este o specie epică în proză, cu un singur fir narativ
central.
Este o nuvelă romantică (se încadrează în curentul
literar numit „romantism"), fiind prezente mai
multe trăsături ale acestui curent literar:
-personaje excepționale aflate în situații
excepționale (piramida capetelor de boieri)
-personaje construite în antiteză (doamna
Ruxandra, o persoană bună, blândă, supusă,
influențabilă este construită în manieră opusă cu
Lăpușneanul, un domnitor crud, tiran, răzbunător).
-inspirația din istoria națională
-culoarea epocii
-descrieri amănunțite( ale
vestimentației(îmbrăcăminte), ale obiceiurilor, ale
acțiunilor).
Prof. Popescu Mădălina Elena

De asemenea, este și o nuvelă istorică deoarece se

inspiră din trecutul istoric, personajele, tema și
culoarea epocii avându-și modelul tot în istorie.
Viziunea despre lume:
Costache Negruzzi, întemeietorul nuvelei istorice
românești, oferă un antimodel de conducător ca
un avertisment adresat contemporanilor.
Perspectiva narativă(persoana verbelor,
pronumelor și adjectivelor pronominale posesive)
În această nuvelă avem o narațiune obiectivă ce
implică un narator obiectiv, sobru, detașat care nu
intervine în acțiune. Astfel, întâlnim o narațiune la
persoana a III-a, prezentă prin verbe și pronume de
persoana a III-a(Fu, lăsă, el).

Tema nuvelei o constituie prezentarea celei de-a doua

domnii a lui Alexandru Lăpușneanul(1564-1569). Lupta
pentru putere și abuzul de putere săvârșit de domnitor
Prof. Popescu Mădălina Elena

sunt proiectate pe fondul realităților social-politice din

Moldova, în secolul al XVI-lea.

CONFLICTUL
Conflictul nuvelei este complex și pune în lumină
personalitatea personajului principal(Alexandru
Lăpușneanul).
Principalul conflict, exterior este de ordin politic, fiind
reprezentat de lupta pentru putere dintre boieri și
domnitor.
Conflictul secundar este între domnitor și boierul
Moțoc( boierul care îl trădase). Acesta redă dorința
domnitorului de răzbunare, fiind anunțat în primul
capitol și încheiat în capitolul al III-lea.
Conflictul social are loc între boieri și popor, fiind
limitat la revolta mulțimii din capitolul al III-lea.
Relații temporale și spațiale
Timpul și spațiul acțiunii sunt precizate și oferă senzația
de real a narațiunii. Timpul este reprezentat de a doua
domnie a lui Alexandru Lăpușneanul, iar locul este
constituit de ținuturile Moldovei.
Prof. Popescu Mădălina Elena

PERSONAJELE

PERSONAJELE sunt realizate conform romantismului,

fiind personaje excepționale care acționează în situații
excepționale. Acestea sunt construite din calități și
defecte, personajele principale fiind construite în
antiteză.
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal, un
personaj romantic, excepțional, care acționează în
situații excepționale, cum ar fi scena uciderii boierilor,
pedeapsa lui Moțoc, scena morții domnitorului otrăvit
de soția sa. El întruchipează tipul conducătorului tiran
și crud, fiind construit din contraste, având o psihologie
complexă. Este caracterizat în mod direct de către
narator, de alte personaje și prin
autocaracterizare( caracterizare pe care și-o face
singur), fiind caracterizat și indirect prin fapte, gesturi,
comportament, limbaj, vestimentație( îmbrăcăminte).
Astfel, apare ca o personalitate cu sete de putere, ea
călăuzindu-i acțiunile. Este un om crud, hotărât,
viclean, inteligent, cunoscător al psihologiei umane,
fiind puternic individualizat.
DOMNIȚA RUXANDRA este un personaj secundar, de
tip romantic, construit în antiteză cu soțul ei, Alexandru
Lăpușneanul. Ea este înfățișată ca o femeie bună,
Prof. Popescu Mădălina Elena

blândă, calmă, cu un caracter slab. Ea nu acționează din

voință proprie nici când îi cere soțului său să înceteze
cu omorurile, nici când îl otrăvește. Deși în Evul Mediu
femeia, chiar soție de domnitor, nu avea multe
drepturi, domnița Ruxandra întruchipează în nuvelă un
caracter slab, care pune în lumină voința personajului
principal.
În concluzie, „ Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă
romantică de inspirație istorică ce ilustrează trăsăturile
literaturii pașoptiste, oferind un antimodel de
conducător.