Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎN VIAŢA ŞCOLII
5
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi
colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educativ. El presupune
o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii
educaţionali. Parteneriatul educaţional se desfă şoară împreună cu actul
educaţional propriu-zis. El se referă la proiectarea, decizia, acţiunea şi
colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali.
Parteneriatul educaţional (amintea inst. Ionela Petrosel în articolul
să u: ,,Despre parteneriatul educational”) , se realizează între:
- instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate;
- agenţii educaţionali: copii, pă rinţi, profesori, specialişti în
rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi, consilieri psiho-
pedagogi, terapeuţi etc.);
- membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educă rii şi
dezvoltă rii copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai
poliţiei etc.);
Parteneriatul educaţional se adresează în principal pă rinţilor şi
profesorilor, şi se referă la a acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotă ră şte
familia, trebuie să fie în acord cu mă surile şcolare, şi ceea ce face un pă rinte,
să nu fie negat de celă lalt.
Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată , presupune mai mulţi
factori: familia, şcoala şi comunitatea. Democratizarea educaţiei face
necesară deplasarea centrului de interes de pe cunoştinţe impuse - pe
obiective, de pe programe abstracte - pe nevoile curente ale elevului, astfel
încâ t acesta să fie centrul de interes al tuturor.
În privinţa comunităţii, încercâ nd să -i dă m o definiţie, am putea spune
că este:
- Spaţiu în care oamenii conlucrează pentru a identifica nevoile
comune şi valorile pe care le preţuiesc;
- Spaţiu al interacţiunilor sociale bazate pe nevoi, interese şi aspiraţii
comune;
- Spaţiu în care membrii au încredere unii în alţii şi conlucrează la
rezolvarea problemelor comune;
- Spaţiu în care există consens axiologic al membrilor (respect civic,
respect etnic, cooperare etc.)
Orice program educativ poate deveni eficient în mă sura angajă rii
pă rţilor componente. În acest sens, vin în ajutor proiectele de parteneriat
educaţionale care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi,
dascăl şi comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor
educaţionali.
Activitatea în parteneriat are nenumă rate avantaje, deoarece creează
relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou
cadru de dezvoltare a personalită ţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte
6
de parteneriat educaţionale sunt benefice atâ t pentru elevi, câ t şi pentru
toţi factorii implicaţi ( şcoală , familie, comunitate).
Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de
dezvoltare al elevului. Prin caracteristicile ei, poate susţine interesele şcolii.
Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a celor ce învaţă”, în condiţiile
propriului să u plan de îmbună tă ţire continuă a predă rii, învă ţă rii şi
disciplinei. Toţi elevii să i se stră duiesc şi fac progrese în direcţia atingerii
standardelor dorite, fiind ajutaţi de pă rinţi, cadre didactice şi alţi parteneri
implicaţi. Ş colile şi comunitatea îmbună tă ţesc instrucţia, evaluarea,
dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea pă rinţilor şi a
oamenilor de afaceri, astfel încâ t fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca
parte a unui sistem, care sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.
Reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învă ţă mâ nt
public, se poate realiza numai în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat
al conlucrării şcolii cu mediul social, cultural şi economic. Procesul
educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi
dezvoltare a personalită ţii, dus la îndeplinire de echipa didactică .
Învăţătorul trebuie să fie conştient de rolul şi contribuţia sa în
formarea comportamentului democratic şi atitudinii disciplinare a elevilor
să i. Şcoala nu poate să ră mâ nă izolată , ea trebuie să se integreze şi să
pă trundă în spiritul comunitar, că ci comunitatea nu înseamnă altceva decâ t
să fii şi să te simţi în contact cu ceilalţi.
Cadrele didactice şi parinţii trebuie să lucreze împreună pentru a
dezvolta o relaţie de cooperare în clasă . Centrul acestui parteneriat este
copilul. Acest parteneriat între dască l şi pă rinţi, oferă copiilor un model
asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un mediu de învaţare
stimulator. Este esenţială implicarea activă a parinţilor încă din primul an
de şcoală .
În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi
râ ndul profesioniştilor din gră diniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi
formarea copiilor printr-o metodologie şi un curriculum specific vâ rstei
acestora. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai tineri membri ai unei
comunită ţi, este responsabilitatea întregii comunită ţi. Ea este leagă nul
creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea lor în
folosul întregii comunită ţi.
O comunitate care plasează educaţia printre priorită ţile sale, este o
comunitate care acţionează conştient în folosul tuturor membrilor să i. Este
bine ştiut faptul că, pe termen lung, investiţia în educaţie este cea mai
valoroasă pentru societate.
În cadrul unei comunită ţi, gră diniţa şi şcoala sunt instituţii care asigură
educaţia copiilor, dar sprijină , în acelaşi timp preocuparea şi nevoia
adulţilor pentru perfecţionare continuă şi învă ţarea pe tot parcursul vieţii.
7
Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câ teva forme de
relaţionare necesare. Astfel, trebuie respectate cele patru condiţii de
realizare ale acestui proces: comunicare, coordonare, cooperare şi în
final, parteneriat. Aceste distincţii sunt importante pentru decizia privind
tipul de relaţionare pe care se poate miza, pentru un anumit partener din
cadrul comunită ţii.
Învatatorii trebuie sa creeze o atmosferă deschisă prin implicarea şi
încurajarea pă rinţilor: să vină la ore, să -şi împă rtă şească interesele şi
talentele, să pună întrebă ri. Pentru ca învă ţă torii să fie cu adevă rat deschişi
pă rinţilor, ei trebuie să creadă cu adevarat în beneficiile prezenţei şi
implică rii celor din urmă .
Părinţii care vin regulat la şcoală pot aprecia mai realist felul în care
copilul se adaptează şcolii. Copiii îşi vă d parinţii într-o altă lumină . Un mare
avantaj pentru dască li este faptul că învaţă mai multe despre viaţa de
familie şi comunitatea copiilor.
Prin aceste colaboră ri, elevii conştientizează că în fiecare grup sau
comunitate, oamenii se deosebesc între ei prin tră să turi fizice şi sufleteşti,
că fiecare are propria lui fire şi se manifestă comportamental diferit unii de
ceilalţi. În activitatea educativă trebuie doar să ne asumă m iniţiativa şi să
conştientiză m faptul că parteneriatul educativ este benefic şi că toţi avem
de câ ştigat.
Pentru gă sirea unor soluţii la problemele educative ale familiei,
părintele trebuie văzut ca un colaborator, ca un partener care se implică
activ în aceste forme de intervenţie socio-educaţională . De aceea, pentru
eficienţa întâ lnirilor dintre pă rinte şi dască l ar trebui să se acorde un timp
suficient pentru un dialog real, întâ lnirile să aibă loc într-un cadru bine
definit, să se obţină tonul şi stilul adecvat astfel încâ t toate pă rţile implicate
să ştie ce se aşteaptă de la ele.
Într-un articol Nicoleta Beznea a subliniat “Despre parteneriatul
educaţional” publicat în ,,Revista cadrelor didactice Nr.1 / 2 din 2005 care
sunt cele mai representative parteneriate:
Parteneriatul între şcoală şi familie şi-a demonstrat eficienţa
pretutindeni unde a fost aplicat, dacă s-au respectat anumite condiţii de
realizare a acestuia:
Părinţii să fie percepuţi de că tre cadrele didactice ca persoane
active şi valoroase pentru educarea copiilor; De asemenea părinţii să se
implice în mod concret în luarea de decizii referitoare la activită ţi
extraşcolare, la modificarea orarului, la stabilirea disciplinelor opţionale, iar
responsabilitatea pentru evoluţia copilului să fie împărţită între şcoală şi
pă rinţi.
8
CONCLUZII
9
Bibliografie
10