Călătorilor străini către

Constantinopol (1453-1555)

Autor:Rusu Gh.Valentin
Master an I Istorie
Curs: Oameni - spatii existenţiale - civilizaţii

0
1.Introducere
Principalele rute pe care le putea urma un călător străin pentru a ajunge la Constantinopol sau
in Levant erau în număr de patru .Primul era pe mare,numit şi Drumul Mării.Al doilea era
reprezentat de drumul care străbătea Ungaria numit si Drumul Ungariei,al treilea se desfăsura
străbătând spaţiul grecesc,denumit Drumul Greciei,iar al patrulea de-a lungul coastelor
dalmate până la Constantinopol.1

Drumul Mării.
Călătoria cu corabia din vestul Europei era scurtă însa Mediterana se găsea la mila piraţilor.
Itinerariul urmat de galere era următorul : fie pe ruta Malta,Kithira,apoi prin Marea Egee către
Helespont 2,de asemenea mai putea exista ruta Venetia,Kerkira (Corfu),Methoni,Marea Egee,
Dardanele,Constantinopol. Din spaţiul italian corăbiile străbăteau Adriatica fără a intra în
contact cu graniţele Imperiului Otoman (dacă era posibil),până la Kithira.Corabiile ce porneau
din Veneţia traversau golful oraşului Triest până la Parenzo (actualul Porec din Croatia),apoi
de-a lungul peninsulei Istria cu scurte escale la Rovigno ( actualul Rovinj) şi in Pola (actualul
Pula din Croaţia).In continuare treceau prin Zadar si Sibenic şi prin insulele dalmate Brač,
Lesina (actualul Hvar) si Korcula.Din acest punct călătoria se desfăşura străbătând Ragusa.
Galerele ajungeau la Pelješac apoi in continuare prin Cattaro (Kotor).În acel punct întâlneau
prima fortificaţie otomană Castelnuovo (Hercegnovi)3.Pe ţărmurile Muntenegrului ,Veneţia a
stăpânit până la 1571 Antivari (actualul Bar) si Dolcigno (actualul Ulcinj) unde de asemenea
făceau escala galerele,iar in spaţiul albanez popasurile se realizau la Alessio ( Lezha) şi
Dirahio (Durazzo).De aici prin Marea Ionică, corăbiile treceau prin Corfu,Lefkada,Kefalonia,
Zakinth ,Methoni apoi drumul normal prin Constantinopol.

Drumul Ungariei.
Drumul Ungariei,numit aşa deoarece străbătea Ungaria de unde se traversa cu o ambarcaţiune
fluvială Dunărea ,apoi cu trăsura până la Sofia şi de aici spre Constantinopol.Drumul era
confortabil însa periculos ,numai misiunile diplomatice bine păzite puteau călători fără mari
primejdii.

1
S.Kefalidis ,Călători italieni in spaţiul grecesc din secolul XV până in secolul XIX, Universitatea din
Thessalonic,2008, Pag 42.
2
Dardanele.
3
Eleni Gkapa,Giorgos Tzedopoulos,Creştini şi musulmani sub Turcocraţie,2015,pag 268.
1
Drumul Greciei.

Ruta prin cadrul spaţiului grecesc dura cel mai mult ,costa cel mai mult si necesita alocarea
celor mai multor resurse.Era însa si cel mai interesant.Ruta obişnuită se desfaşura prin
Otranto,Corfu, Epir,Thessalonic,Constantinopol.

Drumul Dalmatiei .

Al patrulea drum se desfăsura pe ruta Ancona –Raguza.De aici călătorul continua drumul
străbătând Balcanii de la Adriatica până la Constantinopol.
In cadrul acestui studiu privind perioada cronologica 1453-1555 ,se disting două grupe mai
importante de călători care fac călătorii la Constantinopol,respectiv grupul călătorilor italieni
si cel francez cu menţiunea că ultimii vor face dese vizite către Istanbul dupa 1530 mai ales.

Călători străini italieni.(1453-1558).

Giovanni Maria Angiollelo părăseste Vicenţa împreuna cu fratele sau la 1468 cu scopul de a
se alătura ca voluntar in cadrul conflictului turco-veneţian.În 1470 este luat prizonier după
bătălia de la Negroponte si transportat ca prizonier la Constantinopol.Acolo va scrie o biogra-
fie a sultanului Mehmet II-lea,va urma o cariera militara unde il vom gasi inregimentat în
armata otomană, participănd la bătălia de la Otlukbeli (1473). Va fi recompensat cu rangul
de defterdar în cadrul Imperiului Otoman.Itinerariul său de când este luat prizonier până la
Constantinopol este Methoni,Halkida,Athena,Livadia,Anfisa,,Thermopile,Domokos
Farsala,Larisa,Platamona,Kitros,Thessalonic,Seres,Kavala, Porto Lagos,Maronia,Komotini,
Didimotiho,Constantinopol.4 A mai vizitat ,Otranto,Alepp,Buda,Cairo,dar şi Moldova.
Benedeto Dei,spion florentin,stabilit la Constantinopol,îl regasim in contextul semnării unui
tratat comercial dintre Poarta si Florenţa.Este autorul unei cronici numite ’’La Cronica,,unde
ne dă informaţii despre relaţiile dintre Poarta si statele italiene.Aflam de înrăutăţirea relaţiilor
dintre Veneţa si Poarta din 1461 ,când se stabileşte o rută intre Florenţa,Pera, Istanbul.În
1479 îl insoţeşte pe Antonio de Medicii intr-o călătorie la Constantinopol ruta fiind
Faenza,Rimini,Pesaro ,apoi Ragusa de unde urmeaza Calea Ragusei sau Poveri Ragusei
-Trebinje,Cernica,Gacko,Foca,Plevlja,Prijepolje,Milesevo,Novi Pazar,de aici existând
variantele Prokiplije-Nis (Nis punct de legatura cu Via Militaria numită de turci şi Orta Kol)
4
S.Kefailidis,op cit,pag 19.
2
sau Novi Pazar-Pristina-Sofia-Constantinopol.Călătoria se realizează intre 14 iulie 1479 si 24
decembrie 1479(5 luni jumătate).5
Benedetto Ramberti ,veneţian,în calitate de diplomat si negociator face o călătorie la
Constantinopol pentru a evita un conflict major ca urmare a unei ciocniri dintre cele doua
puteri in Marea Mediterana.La întoarcerea din această călătorie in 1539 scrie lucrarea
’’Delle cose dei Turchi,, in care se găsesc aspect legate de politica vremii, precum impresii
referitoare la itinerariul străbatut .Aflam că in treizeci şi trei de zile străbate ruta , întâi pe
mare de la Veneţia până la Ragusa apoi traversează Peninsula Balcanică pe ruta Novi
Pazar,Milisevo,Plovdiv,Sofia ,Edirne,Constantinopol.Pe 14 Februarie paraseşte Veneţia către
Maria Adriatica ,pe 9 februarie soseşte in Ragusa,iar pe 9 martie ajunge la Constantinopol.6

Calatorii Francezi.

Cu ocazia perfectării alianţei dintre Franţa lui Francisc I si Imperiul Otoman condus de
sultanul Suleiman Magnificul,o alianţa comercială si militară,dupa 1530 la Constantinopol
vor fi trimise o serie de misiuni diplomatice franceze cu rol bine stabilit, strângerea de
informaţii şi castigarea sprijinului otoman in contracararea adversarilor Frantei.
Jerome Maurand ,preot de Antibes,trimis de Francisc I cu o misiune secretă,il insoţeste pe
Hayreddin Barbarossa,alături de ambasadorul Polin,intr-o misiune militara. La 23 mai
1544,acesta pleaca din Marsilia şi face joncţiunea cu flota lui Barbarossa la Toulon,de unde se
indreaptă către oraşele italiene Porto Ercole,Talamona,Giglio,unde are loc o confruntare
militară .De aici expediţia se indreaptă către Sicilia ,mai intâi ajungând la Lipari,unde
Barbarossa capturează si face prizonieri şase mii de oameni.7 În Sicilia Maurand se separă de
Barbarossa,scopul lui fiind cercetarea antichitaţilor si epigrafiilor din spaţiul grecesc.Îl vom
regăsi la 19 iunie in Corfu, apoi Zakinth,Methoni,ajuns la Delos găseste o serie de antichitaţi
printre care o monedă de aur având chipul lui Alexandru Macedon, urmează traseul Toinaro,
Elafonisa(F’ile de Cervi),Kefira (Cerigo,Sirigo),Malea (Saint Ange),Kimolos ,(Argentiera).
De aici Sifnos(Cefalu),Paros,Naxos,Sikinos,Tinos,Mikonos. .Urmatoare etapă îl găsim în
Chios ,Mitilene,Tenedon,Kallipoli , de aici se îndreapă către Constantinopol.8Impresiile
călătoriilor le va scrie intr-un volum intitulat Itinéraire d'Antibes à Constantinople .

5
Jesse Howell,The Ragusa Road-Mobility Encounter in the Ottoman Balkans (1430-1700),Harvard
2017,pag 57
6
Idem,pag 66
7
Kiriakos Simopoulos,Călători străini în Grecia ,tom.2 1500-1700,Editura Stahi 2003,pag 330
8
Idem, , tom.2 1500-1700,pag 375

3
A mai călătorit prin Savona,Napoli,Stromboli,Procida,Alghero,Milos,Paros,Chios,Gelibolu.
Pierre GILLES, (Paulus Gyllii) ,cunoscător de latină,greacă veche,istorie ,este trimis de
Francisc I,la Constantinopol cu misiunea de a afla şi strânge cât mai multor manuscrise
greceşti.Ajuns la Constantinopol acesta se va înrola in armata otomană pe care o va însoţi la
Alepp in 1544.Traseul urmat de el este Marseille,Kithira,Chios,Mitilene,Istanbul.De aici
porneste catre Alepp,Sinai,Cairo unde se va întalni cu alţi diplomaţi francezi sau oameni de
stiinţă. La Djerba este luat prizonier de piraţi ,răscumparat prin intermediul ambasadorului
D’Aramon,de către cardinalul d’Armanac ,pentru care va scrie una dintre cele mai importante
opere ale vremii Constantinopoleos Topographia,1547.Moare in 1555 la Roma ,de malarie,
unde îl insoţise pe cardinalul Georges d’Ármanac.9
Tot in această perioadă călătoreste,Le Broderie poet, original din Normandia , in cadrul unei
misiuni patronate de Francisc I pleaca în regiunea Heptanisa în ajutorul armatelor otomane
care asediau Kerkura aflată sub control veneţian.Din Kerkira flota francezî se indreaptă spre
Constantinopol . Pe drum vizitează Andros si Chios.Le Broderie scrie o cronică dedicată
Margaretei, fata regelui Francisc I,care se va căsători in 1559 cu ducele Savoiei Emmanuel
Philibert.La Broderie nu-i simpatizează pe turci ,deranjându-l modul lor de a se îmbrăca si a
mânca ,de a se purta in general.10
Unul dintre cei mai importanţi călători din perioada cercetată este Pierre Belon ,care la 1547
intreprinde o călătorie in calitate de consilier stiinţific al ambasadorului d’Aramon in cadrul
unei misiuni patronate de Francisc I.Belon mai este cunoscut si ca profetul anatomiei
comparative ,in 1553 acesta realizează lucrarea ‘’Les observations de plusieurs,, unde descrie
periplul călătoriilor sale 11.Aceste observaţii vor alcătui trei cărti, prima va cuprinde observaţii
privind Creta,Lemnos,Sporadele si Chios.Se pare ca stilul lui de descriere nu a fost pe placul
lui Iorga care îl critică referitor la acest lucru.
Printre rutele parcurse amintim Le Mans,Paris,Venetia, Creta,Constantinopol . De aici
Lemnos ,Rodos,Alexandria,Cairo, Palestina,Suez,Ierusalim,Alepp,Damasc,Tarsus,si înapoi la
Istanbul.In 1564 este asasinat in padurea de la Boulogne in timp ce se întorcea de la Roma
unde deţinea o catedra de profesor .
9
Dimitriou Kontomina,Antologie-Lumea greacă sub ochii călătorilor străini sec XV-XX,Kotinos 2005
pag 45.
10
Idem,pag 46
11
Eleni.D.Vourazeli,Viaţa grecilor sub Turcocraţie pe baza relatărilor călătorilor străini ,Athena
1939,pag 13

4
La 1551 ,insotindu-l pe ambasadorul d’Aramon in ultima sa ambasada, cunoscut şi ca
geograful lui Henric II-lea,il gasim pe Nicolas de Nicolay . Acesta urmează o carieră
militară, participand astfel la asediul Nisei din 1543 împreună cu Barbarossa ,o alianţa pe care
o numeşte ’’scandaloasa alianţă,,12. Coroana franceză îl insarcinase înainte de această
misiune să cartografieze nordul Europei şi insulele Britance.Cea mai celebră carte a sa
Navigations et Pérégrinations en la Turquie(4 carti)13 , începe cu construcţia convenţională a
unei literaturi de călătorie ,dar pe la mijloc Nicolas face o schimbare,trecând de la nararea
călătoriilor la o amplă analiză socială a imperiului otoman si a categoriilor sociale din cadrul
acestuia.Analiza socială o face prin spectrul determinismului geografic ,văzând o strânsă
legatură dintre zona geografică si caracteristicile societaţilor din cadrul acestora.Asediul
Tripoliului unde armata franceză nu a fost lasată să participe ,imaginile din cadrul pieţelor de
sclavi pe care le vizitează in Sicilia,Malta,Constantinopol,îl face pe Nicolay să concluzioneze
că ‘’Franţa nu ştia cu cine s-a aliat,, ‘’Franţa nu are nici o putere in cadrul acestei
alianţe,,deasemenea ’’Franta nu ştie sa acţioneze intr-o astfel de lume noua pentru ea,,iar
faptul că ei ,creştini, participă la asedierea altor creştini alături de turci reprezintă o trădare a
regelui şi a Papei ,faţa de Dumnezeu14. Concluzionează faptul că diversitatea in cadrul
imperiului otoman nu era bazată pe toleranţa ci mai curând pe constrângere,dându-i exemplu
pe evrei.Amintim în cadrul călătoriilor lui cele mai importante trasee si intinerarii precum
Marseille,Algeria,Sicilia,Malta,Tripoli, Dardanele, Constantinopol unde cercetează pieţele de
sclavi sau Lyon,Veneţia,Ragusa,Kithira,Paros,Chios,Mitilene,Thessalonic,Gallipoli,Istanbul
efectuate în cadrul misiunii sale militare şi diplomatice15.
Soissons,Lyon,Berry,Rouen,Londra, Calais,dar şi Danemarca,se numără printre locurile
vizitate şi cartografiate.

Concluzii.

12
David thomas and John Cheswort,Christian-muslim relations a Bibliographical history , ,volum 6
Western .
Europe (1500-1600) pag 753.
13
Eleni Gkapa,Giorgos Tzedopoulos,Crestini si musulmani sub Turcocratie,2015,pag 268.
14
Chandra Mukerji,Human/Nature and social difference, Social Analysis in 16th-Century
Geography, San Diego,2009,pag 67 -71.
15
S.Kefalidis,op cit,pag 136.
5
Un călător străin trebuie analizat dupa anumite criterii precum categoria sociala din care
provine,scopul călăoriei şi bineînţeles destinaţia călătoriei sale.Dacă până în a doua jumătate a
secolului XVI Constantinopolul nu reprezenta destinaţia principală a celor mai mulţi
călători,pelerinajul spre Ierusalim prevalând,dezvoltarea relaţilor politice dintre Imperiul
Otoman si puterile apusene,in special Franţa pun obligatoriu pe hartă Constantinopolul.
Incepând cu 1530 prin încercarile Franţei de apropiere faţă de imperiul Otoman,se pun
bazele unor ambasade cu rol de informare ,observare a activităţilor din cadrul Imperiului
Otoman,precum stabilirea unei alianţe militare îndreptată către adversarii politici a Franţei lui
Francisc I.Constituirea unui serviciu diplomatic modern s-a constituit cu adevărat in epoca
moderna timpurie ,bazate pe ambasade permanente si corespondenţa scrisă16.Dacă este să ne
referim strict la rutele urmate de călătorii străini pentru a ajunge la Constantinopol ,observăm
în primul rând preocuparea pentru siguranţa,atât Marea Egee cât şi Mediterana se aflau la
discreţia piraţilor.conflictele din regiune au contribuit si ele în alegerea acestor rute ,amintim
aici războiale Veneţiei cu Imperiul Otoman precum cele din 1463-1479,1499-1503,1530-
1540,dar si de desele incursiuni ale flotei de război ale Imperiului Otoman în atacarea unor
obiective considerate sensibile ,sau pur si simplu atacuri ce vizau capturarea de resurse si
sclavi ,comerţul cu sclavi aducând un profit important ,în special pentru piraţii algrieni.Dacă
am văzut ce riscuri implicau căile de transport pe mare,nici cele pe uscat nu asigurau o
siguranţă prea sporita.De asemenea factorul politic a influenţat intr-o mare măsura
eficientizarea acestor rute..Dacă drumul Ungariei deşi era confortabil la prima vedere,era
catalogat foarte periculos ,nici drumul prin Peninsula Balcanica nu era lipsit de pericole sau
riscuri.Veneţienii s-au preocupat,de exemplu,să gasească alternative la ruta maritimă ,si au
incercat sa folosească drumurile ce făceau necesară traversarea Peninsulei Balcanice.Ei
cunoşteau Marea Adriatica ,Marea Ionică şi Marea Egee foarte bine,dar Peninsula Balcanică
reprezenta o Tabula Rasa17.Ragusa işi declară independenţa faţă de Veneţia in 1358,urmând
ca in 1442 Dubrovnik să plătească o mie de talanţi de aur lui Murad al II-lea pentru
protecţie,otomanii având astfel acces la toate pieţele Europei de vest realizând o punte de
legătură cu piaţa comercială a Rumeliei otomane.Veneţienii vor folosi vechiul drum Via
Egnatia care incepuse odată cu dezvoltarea căii Ragusa-Istanbul să joace un plan secundar
chiar dacă era mai scurt cu câteva sute de kilometri.In deceniul trei al secolului XVI îşi fâcea
apariţia un alt actor politic major în zonă,respectiv ,Franţa ,ruta Marseille-Constantinopol
putând fi străbătuta in cincisprezece-douazeci de zile ,dacă se făcea direct.Acest lucru a
16
Ecaterina lung,Bogdan Murgescu,Istorie Universala (XIV-XVII),Universitatea Bucuresti,pag 35-36
17
Jesse Howell,op cit,pag 63
6
însemnat o nouă lovitură pentru veneţieni,care şi-au văzut periclitată serios poziţia comercială
in zonă pe lângă cea politică,otomanii folosind porturile franceze ca baze strategice,fapt ce îl
face pe Nicolas de Nicolay să realizeze că Franţa se menţinea in această alianţă,doar pentru
acest fapt.18Dar drumurile si rutele sunt influenţate in mare masură si de pasiunea de nestăvilit
a călătorilor straini faţa de antichitaţile si istoria Elladei,insulele greceşti primind vizita
călătorilor care veneau pentru a cerceta vestigiile unei civilizaţii cândva
infloritoare,manuscrisele greceşti reprezentând principala preocupare a căutărilor lor .

18
David thomas and John Cheswort,op cit,pag 755
7
 BIBLIOGRAFIE

Izvoare
Kiriakos Simopoulos,Călători straini in Grecia ,tom.2 1500-1700,Editura Stahi 2003

Dimitriou Kontomina,Antologie-Lumea greacă sub ochii călătorilor străini sec XV-XX,Kotinos 2005

Surse Secundare
Kefalidis ,Călători italieni in spatiul grecesc din secolul XV pana in secolul XIX, Universitatea din
Thessalonic,2008.

Eleni Gkapa, Giorgos Tzedopoulos,Crestini si musulmani sub Turcocratie,2015.

Jesse Howell,The Ragusa Road-Mobility Encounter in the Ottoman Balkans (1430-1700),Harvard

2017.

Eleni.D.Vourazeli,Viata grecilor sub Turcocratie pe baza relatărilor călătorilor străini ,Athena

1939.

David Thomas and John Cheswort,Christian-muslim relations a Bibliographical history , ,volum 6

Western Europe (1500-1600) .

Eleni Gkapa,Giorgos Tzedopoulos,Crestini si musulmani sub Turcocratie,2015.

Chandra Mukerji,Human/Nature and social difference, Social Analysis in 16th-Century

Geography, San Diego,2009.

Ecaterina lung,Bogdan Murgescu,Istorie Universala (XIV-XVII),Universitatea Bucuresti.

8
 ANEXE

Fig 1.Hartă a Drumului Ragusan(nedatată).Muzeul Maritim din Dubrovnik.In partea de sus

reprezentată continuarea orientală a drumului.Joncţiunea cu Nis reliefată pe hartă.

9
Fig 2.Hartă a Greciei secolul XVI.Autor Abraham Ortelius (1527-1598).

10
Benedetto Dei (1479)

11
Giovanni Maria Angiollelo (1470-1483)

12
Benedetto Ramberti (1534)

13
Pierre Gilles (Paulus Gyllii’ ) 1544

14
Jerome Maurand (1544)

15
Pierre Belon ( 1547)

16
Nicolas de Nicolay 1551

17
Reconstituirea itinerariilor şi opririlor maritime realizate de pelerini şi călători între secolul
(XIV-XVI) ce călătoreau în Levant venind din occident(dupa relatările a 193 de insemnări de
călătorie)

18