CATEDRA DE MEDICINĂ SOCIALĂ ȘI MANAGEMENT ”NICOLAE TESTEMIȚANU”

MEDICINĂ SOCIALĂ -
SĂNĂTATE PUBLICĂ.
INTRODUCERE

Galina Obreja,
conferențiar universitar
CUPRINS

1. Medicină socială – sănătate publică. Scurt istoric.

2. Sănătatea publică și funcțiile ei.
3. Definirea sănătății și bolii.
4. Determinantele sănătății, clasificarea și caracteristica lor.
5. Indicatorii de sănătate.
6. Prevenția. Nivelele de prevenție. Screeningul.
7. Supravegherea în sănătatea publică.
1. MEDICINĂ SOCIALĂ. SCURT ISTORIC
MEDICINĂ SOCIALĂ: PRIMA FOLOSIRE A NOȚIUNII

➢Termenul „medicină socială” a fost folosit pentru prima dată în

1848, în timpul revoluției franceze din martie.
➢Dr. Jules Guérin a făcut un apel către lucrătorii medicali din Franța
să acționeze pentru binele public și pentru a ajuta la crearea unei
noi societăți așteptată de la revoluție.
➢Guérin a susținut că obiectivul ar putea fi realizat în mod eficient
dacă cunoștințele și informațiile referitoare la relațiile dintre
problemele medicale, factorii sociali și afacerile publice ar fi
integrate sistematic în cadrul medicinei sociale.
MEDICINĂ SOCIALĂ
➢În Germania, în aceeași perioadă (după revoluția din martie
1948), un grup de medici, printre care și Rudolf Virchow, au
promovat reforma asistenței medicale, înțelegând pe deplin efectul
factorilor sociali asupra problemelor de sănătate.

➢Virchow, care a fost morfopatolog, a furnizat date empirice în

sprijinul argumentului că condițiile sociale sunt factori importanți
în izbucnirea unei epidemii. Raportul său (1948) despre epidemia
de tifos în regiunea Silezia Superioară a Prusiei este considerat o
lucrare clasică în istoria medicinii sociale.
MEDICINĂ SOCIALĂ

➢Oamenii sunt organisme biologice și sociale în același timp și, prin

urmare, sănătatea umană este afectată atât de factori sociali, cât și
de factori biologici, care duc la apariția bolilor.

➢Inclus în ideea și conceptul de bază al medicinei sociale este că

programul interdisciplinar dintre medicină și științele sociale ar
oferi medicinei cunoștințele și deprinderile necesare pentru a
analiza cauzele sociale ale sănătății și bolii în același mod în care
alianța dintre medicină și științele de laborator au oferit noi
perspective asupra bazelor biologice, chimice și fizice ale bolii.
MEDICINĂ SOCIALĂ: PRINCIPII
➢Rudolf Virchow și colegii săi au propus trei principii de bază cu privire
la aspectele academice și practice ale medicinei sociale, care au fost
rezumate de Rosen după cum urmează:
1) sănătatea populației este o chestiune de interes social direct;
2) condițiile sociale și economice au un efect important asupra sănătății, bolii și
practicii medicale, iar aceste relații trebuie supuse unei investigații științifice;
3) trebuie luate măsuri pentru a promova sănătatea și a combate bolile, iar
măsurile implicate în astfel de acțiuni trebuie să fie atât sociale, cât și medicale.
➢Aceste principii sunt valabile până în prezent, fără modificări
fundamentale, chiar dacă sunt adaptate la diferite societăți și condiții pe
o perioadă extinsă de timp.
➢Rudolf Virchow este considerat fondatorul medicinei sociale.
MEDICINĂ SOCIALĂ: INSTITUȚIONALIZARE

➢Medicina socială a fost instituționalizată ca disciplină academică

de la începutul secolului al XX-lea. Instituționalizarea a fost
accelerată după cel de-al Doilea Război Mondial.

➢Eisenberg a argumentat mai specific că distribuția sănătății și a

bolilor în populațiile umane reflectă locul în care oamenii trăiesc,
ceea ce ei mănâncă, munca pe care o fac, aerul și apa pe care o
consumă, activitatea lor, interconectarea lor cu ceilalți și statutul
pe care îl ocupă în ordinea socială.
Aspectele sociale ale sănătății și bolii –
subiecte importante pe agenda internațională
MILLENNIUM
DEVELOPMENT GOALS

Aspectele sociale ale sănătății sunt parte

componentă a strategiilor și planurilor de
acțiuni de prevenire și control al bolilor atât la
nivel internațional, regional, cât și național.
Scopul: eliminarea inegalităților în sănătate
MEDICINĂ SOCIALĂ: EVOLUȚIE

➢Medicina socială ca știință și practică a evoluat diferit în diferite

țări.
➢Pe măsura conștientizării importanței aspectelor nemedicale ale
sănătății și dezvoltării domeniului „sănătate publică”, aspectele
sociale au devenit parte componentă a acestuia.
➢În Republica Moldova, „medicina socială” a coexistat cu „medicina
preventivă”, evoluând în ultimii ani în „sănătate publică”.
 EVOLUȚIA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

Modelul nou de sănătate publică:

Modelul vechi de sănătate publică: - persoana în acțiune spre sănătate cu
- igiena accent pe stilul de viață, politica
- sanitația guvernamentală ”O sănătate mai bună
pentru toți”;
- apa curată - preocuparea ecologică pentru
- gospodărirea. sănătatea publică;
- durabilitatea mediului ecologic și a
comunității umane.
2. SĂNĂTATEA PUBLICĂ ȘI FUNCȚIILE EI
DEFINIREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

➢„Știința și arta prevenirii bolilor, prelungirii vieții și promovării

sănătății prin intermediul eforturilor organizate ale societății.”
Sir Donald Acheson, 1988, UK
SCOPUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE

➢Bunăstarea biologică, fizică și mentală a tuturor membrilor

societății mondiale indiferent de etnie, religie, gen, orientare
sexuală, țară sau viziunile politice.

Sursa: Rodger Detels, 2003.

Oxford Textbook of Public Health.
SĂNĂTATEA PUBLICĂ ESTE:

➢Procesul de mobilizare a resurselor locale, regionale, naționale și

internaționale pentru asigurarea condițiilor în care populația să
poată fi sănătoasă.

Breslow/Detels, 1997

➢Sănătatea publică nu garantează o sănătate optimă, dar creează

condițiile în care aceasta poate fi realizată de societate.
INTERACȚIUNEA DINTRE OPERAȚIUNILE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ (OESP)

OESP DE BAZĂ

PRESTAREA SERVICIILOR
OESP 4
PROMOVAREA
INTELLIGENCE SĂNĂTĂȚII

OESP 1 +2
SUPRAVEGHEREA
MONITORIZAREA OESP 3 OESP 5
SĂNĂTATEA INFORMATĂ PROTECȚIA PREVENIREA
EVALUAREA ȘI PLANIFICAREA SĂNĂTĂȚII BOLILOR

OESP DE SPRIJIN
OESP 7
OESP 6 OESP 8 OESP 9 OESP 10
FORȚA DE
GUVERNAREA FINANȚAREA COMUNICAREA CERCETAREA
MUNCĂ ÎN SP
 SĂNĂTATE PUBLICĂ versus MEDICINĂ
SĂNĂTATE PUBLICĂ MEDICINĂ
Ținta - populația / grupurile populaționale - persoana
primară:
Accentul pe: - prevenirea bolilor, protecția și - diagnosticul și tramatentul bolii,
promovarea sănătății pentru întreaga îngrijiri pentru pacientul integral
comunitate
Paradigma: - folosește intervenții care țintesc - pune accent predominant pe
mediul, comportamentul uman, stilul de asistența medicală
viață și asistența medicală
Profesia: - persoane cu multiple profesii cu - bine stabilită cu imagine publică
imagine publică difuză precisă
Certificarea/ - variabilă dincolo de gradul profesional - sistem uniform, după obținerea
licențierea de sănătate publică gradului profesional medical
specialiștilor
Sursa: Fineberg / Am J Prev Med 2011;41(4S3):S149 –S151
 SĂNĂTATE PUBLICĂ versus MEDICINĂ (cont.)
SĂNĂTATE PUBLICĂ MEDICINĂ
Specializare: - metode analitice (epidemiologie) - sistem de organe (cardiologie)
- loc și populație (sănătatea ocupațională) - grupuri de pacienți (pediatrie, obstetrică)
- probleme substanțiale de sănătate - etiologie, patofiziologie (oncologie,boli
(nutriție) infecțioase)
- deprinderi de elaborare și evaluare a - deprinderi tehnice (radiologie, chirurgie)
politicilor
Științele - provocările majore pentru sănătatea - nevoile pacienților
biologice populației - mișcarea între laborator și căpătâiul
centrale, - mișcarea între laborator și teren bolnavului
stimulate de:
Științele - trăsătură esențială de analiză și instruire - importanța crește, dar constituie o parte
numerice: relativ minoră a instruirii
Științele - parte integrală a educației de sănătate - tind să fie o parte electivă a educației
sociale: publică medicale
Științele - periferice în instruirea profesională - parte esențială a instruirii profesionale
clinice
SĂNĂTATE PUBLICĂ versus ASISTENȚĂ MEDICALĂ

➢În îndeplinirea funcțiilor sale, sănătatea publică – la fel ca și

medicul cu pacientul său – evaluează starea de sănătate a
populației, îi diagnostică problemele, caută cauzele acestor
probleme și elaborează strategii pentru a le vindeca.
Mary-Jane Schneider, 2011.
Introduction to Public Health, 3rd edition.
SĂNĂTATE PUBLICĂ versus ASISTNȚĂ MEDICALĂ

➢ Când un medic diagnostică boala la pacient și îi recomandă

tratamentul, este la latitudinea pacientului să accepte sau să
respingă recomandarea medicului. Când pacientul este o
„comunitate” sau o țară întreagă, este de obicei guvernul ... care
trebuie să ia decizia de a accepta sau respinge recomandările
experților în sănătate publică.

Mary-Jane Schneider, 2011.

Introduction to Public Health, 3rd edition.

ABORDAREA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A PROBLEMELOR DE SĂNÎTATE
– UN PROCES ÎN 5 ETAPE
1. Definirea
problemei

5. Monitorizarea 2. Identificarea
și evaluarea grupurilor de
risc

4. 3. Selectarea
Implementarea intervenției
intervenției/lor
ABORDAREA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PENTRU PREVENIREA
VIOLENȚEI

WHO. Global Campaign for Violence Prevention.

DISCIPLINILE SĂNĂTĂȚII PUBLICE

➢Epidemiologie
➢Demografie
➢Biostatistică
➢Științele biomedicale
➢Științele de sănătate a mediului
➢Științele sociale și comportamentale
➢Politica de sănătate și managementul (administrarea sănătății
publice)
➢Dreptul
3. DEFINIREA SĂNĂTĂȚII ȘI BOLII
SĂNĂTATE: DEFINIȚIA OMS

„Sănătatea este:
➢starea de bine complet din punct de vedere fizic, mental și social și
nu doar absența bolii sau a infirmității”
(OMS, 1948)
completată cu:

➢„abilitatea persoanei de a duce o viață productivă din punct de

vedere social și economic”.
(OMS, 1984).
➢Medicina este știința și practica care se ocupă de:
• diagnosticul,
• tratamentul și
• prevenirea bolii.
➢OMS definește sănătatea, folosind
o abordare pozitivă „stare de bine
complet”.
➢Starea de sănătate nu poate fi
măsurată prin metode măsurabile
precise.
➢Măsurarea stării de sănătate se
bazează pe o abordare negativă.
➢Starea de sănătate a populației
este măsurată în termeni de:
• boală (lipsă de sănătate);
• consecințe ale sănătății bolnave
(boală, dizabilitate sau deces);
• determinante ale sănătății
(economice, sociale etc.).
CONSECINȚELE SĂNĂTĂȚII BOLNAVE

➢Boala – perturbări funcționale și structurale ale organismului

uman care produc semne și simptome clinice considerate ca
devieri de la normalitate.
➢Dizabilitatea – termen generic pentru afectări/deficiențe, limitări
de activitate și restricții de participare, care denotă aspectele
negative ale interacțiunii dintre o persoană (care are problema de
sănătate) și factorii contextuali în care se regăsește (factorii de
mediu și cei personali).
➢Decesul – evenimentul dispariției definitive a oricărui semn de
viață în orice moment după înregistrarea stării de născut viu.
Exemplu

➢La o persoană diagnosticată cu reumatism sunt modificate

structura și funcțiile articulațiilor.
➢Dizabilitatea: incapacitatea de manipulare a obiectelor mici și
nevoia de asistență pentru îngrijiri personale (de ex. pentru a-și
încheia nasturii la haină).
4. DETERMINANTELE SĂNĂTĂȚII
DETERMINANTELE SĂNĂTĂȚII:

➢reprezintă o gamă de factori personali, sociali, economici, de

mediu, sistemul sanitar etc. care influențează starea de sănătate a
populației:
• factori de risc;
• factori de protecție.
MODELUL EPIDEMIOLOGIC AL FACTORILOR DE
RISC CE DETERMINĂ SĂNĂTATEA (după Dever)
Maturizarea și Sisteme Moștenirea
îmbătrânirea interne genetică
complexe

Social BIOLOGIA UMANĂ Recuperator

STAREA SISTEMUL
Psihic MEDIUL Curativ
DE SANITAR
SĂNĂTATE

Fizic Preventiv
COMPORTAMENTUL

Riscuri Obiceiuri, Riscuri în

profesionale alimentare și de timpul liber
consum
 IMPORTANȚA INTERVENȚIILOR LA NIVEL POPULAȚIONAL
ȘI INDIVIDUAL
% attribution of global CHD mortality reduction
Goldman USA 1968-1976 40 54 6

Beaglehole New Zealand 1974-1981 40 60

Hunink USA 1980-1990 43 50 7

IMPACT Scotland 1975-1994 35 55 10

IMPACT New Zealand 1982-1993 35 60 5

IMPACT England & Wales 1981-2000 38 53 11

Treatments
IMPACT USA 1980-2000 47 44 9
Risk factors
IMPACT Poland 1991-2005 43 49 8
Unexplained
IMPACT Czech 1985-2007 39 60 1

IMPACT Sweden 1986-2002 36 55 9

BMJ Finland 1972-1992 24 76

IMPACT Finland 1982 -1997 23 72 5

IMPACT Iceland 1981-2006 24 74 2

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Source: NEJM 2007 356 2388 updated

5. INDICATORII DE SĂNĂTATE
 CE SUNT INDICATORII DE SĂNĂTATE?

Având în vedere obiectivul de sănătate buna, gândiți-vă la un indicator ca

“…o măsură care să ajute la cuantificarea realizării acestui obiectiv.”

(Mark Friedman)
INDICATORII DE SĂNĂTATE

➢Indicator de sănătate – o variabilă, susceptibilă pentru

măsurarea directă, care reflectă starea de sănătate a persoanelor
dintr-o comunitate.

➢Indicatorii de sănătate:
• demografici (de ex.: natalitatea, mortalitatea);
• stării de sănătate (indicatorii: morbidității, mortalității, dizabilității);
• determinantelor sănătății (de ex.: consumul de alcool, consumul de sare,
nivelul de educație, venitul);
• intervențiilor de sănătate (de ex.: accesul la servicii de sănătate).
UTILIZAREA INDICATORILOR DE SĂNĂTATE:

➢măsurarea stării de sănătate a populației;

➢compararea stării de sănătate a populației din diferite comunități;
➢identificarea nevoilor de sănătate a populației;
➢evaluarea serviciilor de sănătate;
➢planificarea și alocarea resurselor de sănătate;
➢măsurarea eficienței programelor (intervențiilor) de sănătate.
LEGĂTURA DINTRE INDICATORII STĂRII DE SĂNĂTATE,
DETERMINANTELE SĂNĂTĂȚII ȘI INTERVENȚII

DETERMINANTELE
INDICATORII STĂRII DE SĂNĂTĂȚII:
SĂNĂTATE: • comportamentul individual
• morbiditatea • mediul social
• mortalitatea • mediul fizic
• dizabilitatea • asistența medicală
• factorii genetici

INTERVENȚIILE
(politici și programe de
sănătate)
SURSELE DE DATE PRIVIND SĂNĂTATEA:

➢statistica vitală (înregistrarea nașterilor și a deceselor);

➢raportarea bolilor (notificarea bolilor infecțioase, registrul bolilor
cronice, registrul cancerului, statistica medicală, statistica bolilor
ocupaționale și a accidentelor la locul de muncă, etc.);
➢recensământul populației;
➢studiile (surveys) cu privire la sănătatea populației;
➢datele administrative.
6. PREVENȚIA. NIVELE PREVENȚIEI
INTERACȚIUNEA DINTRE OPERAȚIUNILE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ (OESP)

OESP DE BAZĂ

PRESTAREA SERVICIILOR
OESP 4
PROMOVAREA
INTELLIGENCE SĂNĂTĂȚII

OESP 1 +2
SUPRAVEGHEREA
MONITORIZAREA OESP 3 OESP 5
SĂNĂTATEA INFORMATĂ PROTECȚIA PREVENIREA
EVALUAREA ȘI PLANIFICAREA SĂNĂTĂȚII BOLILOR

OESP DE SPRIJIN
OESP 7
OESP 6 OESP 8 OESP 9 OESP 10
FORȚA DE
GUVERNAREA FINANȚAREA COMUNICAREA CERCETAREA
MUNCĂ ÎN SP
NIVELELE DE PREVENȚIE

Nivelul de Stadiul bolii Ținta

prevenție
Primordială Condițiile care stau la baza Toată populația/ anumite
factorilor de risc grupuri

Primară Factorii de risc specifici Toată populația/ anumite

grupuri

Secundară Stadiul precoce al bolii Anumite grupuri

Terțiară Stadiul tardiv al bolii Pacienții
(tratament, reabilitare)
PREVENȚIA PRIMORDIALĂ:
➢cuprinde acțiuni care împiedică apariția factorilor de risc sub
forma unor condiții de mediu, economice, sociale și obiceiuri
culturale, de trai ș.a.;
➢scopul - reducerea incidenței bolii prin prevenirea apariției
factorilor de risc într-o țară sau într-un grup de populație în care
aceștia nu au apărut încă;
➢ținta – toată populația sau anumite grupuri;
➢urmărește să modifice condițiile care generează și structurează
distribuția inegală a expunerilor și susceptibilităților dăunătoare
pentru sănătate și a resurselor de protecție printre populație.
➢Exemplu: prevenirea obezității în diferite perioade ale vieții.
 PREVENȚIA PRIMARĂ:

➢urmărește să prevină debutul unor anumite boli sau leziuni prin

prevenirea expunerii la factorii de risc;

➢scopul - reducerea incidenței bolii prin eliminarea factorilor de

risc specifici care au apărut deja într-o țară sau într-un grup
specific de populație;

➢ținta – toată populația sau grupuri de persoane cu risc crescut de

expunere, dar încă fără dovezi privind boala.
 ABORDĂRILE ORGANIZAȚIEI MONDIALE A
SĂNĂTĂȚII CU PRIVIRE LA PREVENȚIA PRIMARĂ
Strategia populațională:
➢este direcționată către toată
populația, indiferent de nivelele
individuale de risc;
➢scopul principal – reducerea
nivelului mediu al unui factor de
risc în întreaga populație.
➢Exemplu: o reducere mică a valorii
medii a tensiunii arteriale într-o
populație ar produce o reducere
semnificativă a incidenței bolilor
cardiovasculare.
Strategia riscului individual
crescut:
➢se concentrează asupra
persoanelor care reprezintă cel
mai mare risc pentru o anumită
boală sau tulburare;
➢implică identificarea activă a
persoanelor expuse la risc
crescut, eliminarea factorilor de
risc sau creșterea rezistenței
specifice la factorul cauzal.
➢Exemplu: imunizarea.
PREVENȚIA SECUNDARĂ:

➢vizează reducerea consecințelor mai grave ale bolii prin

diagnosticarea precoce și tratamentul timpuriu pentru a reduce
sau a stopa progresarea bolii;
➢este îndreptată spre perioada dintre debutul bolii și
diagnosticarea ei.
➢Exemple: screeningul pentru depistarea unei boli (cancer, diabet,
boli cardiovasculare, etc.) sau tulburări (testarea deficienței de iod
la nou-născuți).
SCREENINGUL
SCREENINGUL:

➢este procesul utilizării testelor la scară largă pentru a identifica

prezența unei boli sau expuneri la un factor de risc pentru boală
în populația aparent sănătoasă.

➢Un test de screening ≠ un test de diagnostic.

TIPURILE DE SCREENING:

➢screeningul în masă are scopul de examina toată populația sau

anumite grupuri din populație;
➢screeningul multiplu sau multifazic folosește mai multe teste de
screening în același timp;
➢screeningul țintit al grupurilor cu expuneri specifice (de exemplu,
muncitorii de la fabricile de substanțe chimice);
➢screeningul oportunist (de găsire a cazului) vizează pacienții care
consultă medicul pentru alte scopuri.
 CRITERIILE PENTRU SCREENING
Categoria Criteriile
Boala: - trebuie să reprezinte o problemă importantă de sănătate publică
(frecvență și/sau severitate), depistarea precoce a căreia contribuie la
reducerea mortalității și la creșterea numărului de ani de viață
sănătoasă salvați/câștigați (DALY);
- trebuie să fie una care să evidențieze un număr suficient de cazuri
pentru ca programul de screening să fie cost-eficace;
- trebuie să aibă o fază preclinică detectabilă pentru depistarea
precoce. Pentru ca un screening să fie eficient, se recomandă ca
intervalul de screening să fie mai scurt decât perioada preclinică
detectabilă.
Populația - trebuie să fie clar definită. Rata de participare a populației eligibile în
țintă: programul de screening trebuie să fie înaltă.
 CRITERIILE PENTRU SCREENING (cont.)
Categoria Criteriile
Testul de - trebuie să fie eficient, valabil, relativ simplu și rapid de aplicat, ușor
screening: de interpretat, sigur și acceptabil atât pentru populație, cât și pentru
lucrătorii medicali și, relativ, ieftin;
- rezultatele screeningului trebuie să fie comunicate cât mai curând
posibil persoanelor investigate.
Diagnostic - testele de diagnostic trebuie să fie adecvate, sigure, acceptabile și
ul și disponibile din punct de vedere fizic și financiar pentru populația-țintă;
tratament - trebuie să existe o strategie de intervenție sau tratament pentru
ul: persoanele depistate cu tulburări sau boala;
- tratamentul pentru pacienții cu diagnosticul confirmat trebuie să fie
disponibil, accesibil, acceptabil și eficient.
CRITERIILE PENTRU SCREENING (cont.)

Categoria Criteriile
Costul - Costul pentru depistarea cazului (inclusiv diagnosticul și
tratamentul pacienților diagnosticați) trebuie să fie echilibrat din
punct de vedere economic cu costul total al asistenței medicale.
Strategia - Trebuie să fie adecvată pentru populația-țintă (vârsta de debut,
de intervalul de screening).
screening
PREVENȚIA TERȚIARĂ:

➢urmărește să reducă progresarea sau complicațiile unei boli deja

existente;
➢constituie un aspect important al medicinei clinice și de
reabilitare;
➢cuprinde măsuri de reducere a dizabilității și a suferințelor
cauzate de sănătatea precară;
➢poate îmbunătăți bunăstarea și veniturile persoanei și a familiei
sale.
7. SUPRAVEGHEREA ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ
INTERACȚIUNEA DINTRE OPERAȚIUNILE ESENȚIALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ (OESP)

OESP DE BAZĂ

PRESTAREA SERVICIILOR
OESP 4
PROMOVAREA
INTELLIGENCE SĂNĂTĂȚII

OESP 1 +2
SUPRAVEGHEREA
MONITORIZAREA OESP 3 OESP 5
SĂNĂTATEA INFORMATĂ PROTECȚIA PREVENIREA
EVALUAREA ȘI PLANIFICAREA SĂNĂTĂȚII BOLILOR

OESP DE SPRIJIN
OESP 7
OESP 6 OESP 8 OESP 9 OESP 10
FORȚA DE
GUVERNAREA FINANȚAREA COMUNICAREA CERCETAREA
MUNCĂ ÎN SP
SUPRAVEGHERE: DEFINIȚIA OMS
➢„Supravegherea sănătății publice – colectarea continuă, sistematică,
analiza și interpretarea datelor cu privire la sănătate necesare
pentru planificarea, implementarea și evaluarea practicii de sănătate
publică”.

➢Datele cu privire la sănătate cuprind:

• bolile infecțioase
• bolile netransmisibile
• factorii de risc
• serviciile de sănătate, etc.

➢Datele dintr-un sistem de supraveghere sunt orientate în funcție de

persoană, timp și loc.
SCOPURILE SUPRAVEGHERII SĂNĂTĂȚII PUBLICE

➢evaluarea stării de sănătate a populației;

➢identificarea unei urgențe de sănătate publică;
➢evaluarea factorilor de risc;
➢definirea priorităților de sănătate publică;
➢evaluarea programelor de sănătate;
➢stimularea cercetării.
CE MĂSOARĂ UN SISTEM DE SUPRAVEGHERE?

➢frecvența bolilor, tulburărilor și a factorilor de risc pentru

sănătate;
➢severitatea bolii (de ex., fatalitatea, rata spitalizării);
➢impactul stării de sănătate (de ex., costul);
➢poate servi ca un sistem de avertizare timpurie.
SURSELE DE DATE ÎNTR-UN SISTEM DE
SUPRAVEGHERE:
➢statistica vitală;
➢datele cu privire la morbiditate;
➢registrele;
➢datele din studii (surveys).
TIPURILE SISTEMELOR DE SUPRAVEGHERE
Supravegherea pasivă:
➢se folosesc datele disponibile cu
privire la bolile notificabile;
➢raportarea se efectuează de către
prestatorul de servicii medicale;
➢completitudinea și calitatea
datelor raportate depind de
lucrătorii medicali;
➢subraportarea datelor este o
problemă comună;
➢sistemul este relativ ieftin.
Supravegherea activă:
➢personalul proiectului este special
recrutat pentru a realiza programul
de supraveghere;
➢personalul vizitează periodic
instituțiile medicale pentru a
identifica cazurile noi de boală și de
deces provocat de boală sau
gospodăriile pentru a colecta date
cu privire la boli și factorii de risc;
➢este mai scump, dar oferă
informații mai precise.
OBIECTIVE

1. Medicină socială – sănătate publică. Scurt istoric.

2. Sănătatea publică și funcțiile ei.
3. Definirea sănătății și bolii.
4. Determinantele sănătății, clasificarea și caracteristica lor.
5. Indicatorii de sănătate.
6. Prevenția. Nivelele de prevenție. Screeningul.
7. Supravegherea în sănătatea publică.
 CATEDRA DE MEDICINĂ SOCIALĂ ȘI MANAGEMENT ”NICOLAE TESTEMIȚANU”

DEMOGRAFIE. STATICA
POPULAȚIEI

Galina Obreja,
conferențiar universitar
CUPRINS
1. Demografie. Definiție. Importanța demografiei pentru sănătatea
publică.
2. Concepte demografice fundamentale.
3. Ecuația bilanțieră și ratele demografice de bază.
4. Sursele principale de date demografice.
5. Statica populației. Piramida populației. Modelele de piramide
populaționale.
6. Îmbătrânirea populației. Aspecte demografice și medico-sociale.
1. DEMOGRAFIE. DEFINIȚIE
DEMOGRAFIE: DEFINIȚIE

➢Demografia este știința care studiază numărul, distribuția

teritorială și structura populației, schimbările în interiorul ei și
componentele acestor schimbări (natalitatea, mortalitatea,
migrația).

➢Demografia are ca obiect de studiu populațiile umane sub

aspectul:
• structurii populației (statica);
• proceselor ce au loc în populație (dinamica).
DEMOGRAFIE: IMPORTANȚA PENTRU SĂNĂTATEA
PUBLICĂ
➢Obiectul sănătății publice este studiul stării de sănătate a populației.
➢Starea de sănătate a populației este influențată de determinantele
sănătății, inclusiv de structura populației (pe grupe de vârstă, pe
ocupații, pe sexe, pe nivele de bunăstare etc.).
➢Indicatorii folosiți pentru măsurarea stării de sănătate au la numitor
populația sub diferite aspecte.
➢Intervențiile de îmbunătățire a stării de sănătate trebuie să țină cont de
caracteristicile populației.
➢Sursa primară de informație pentru evenimentele demografice
principale (nașterea, decesul) este medicul care completează
certificatul constatator al nașterii sau decesului.
2. CONCEPTE DEMOGRAFICE
FUNDAMENTALE
CONCEPTELE DEMOGRAFICE FUNDAMENTALE:

➢starea demografică;
➢evenimentul demografic;
➢procesul / fenomenul demografic.
STAREA DEMOGRAFICĂ

➢Starea demografică reprezintă o anumită caracteristică care

descrie persoanele într-o populație.
➢Exemple:
• a fi în viață/viu;
• a fi căsătorit sau divorțat;
• a locui singur sau cu un partener;
• a trăi în țara de origine sau într-o țară gazdă, etc.
EVENIMENTUL DEMOGRAFIC:
➢reprezintă tranziția de la o stare demografică la alta. Exemple:
decesul, nașterea, migrația, căsătoria, divorțul, etc.;
➢presupune existența unui anumit moment în timp în care se
produce evenimentul (de ex., se cunoaște exact ziua, luna și anul
nașterii sau decesului).
➢Evenimentele demografice pot fi:
• repetabile (de ex. nașterea sau divorțul fără menționarea rangului
evenimentului);
• nerepetabile (de ex., decesul, nașterea conform rangului la naștere al
copilului, căsătoria conform rangului evenimentului).
 PROCESUL DEMOGRAFIC
reprezintă secvența acelorași evenimente demografice

Evenimentul Procesul
demografic demografic
Nașterea Natalitatea Trei procese demografice
Decesul Mortalitatea principale: influențează direct
numărul populației și
Imigrarea Migrația determină structura ei
Emigrarea
Căsătoria Nupțialitatea
Divorțul Divorțul
COMPONENTELE DEMOGRAFIEI

Demografie

Statica Dinamica

Migrația Mișcarea naturală

(imigrația, emigrația) (natalitatea, mortalitatea)
3. ECUAȚIA BILANȚIERĂ ȘI
RATELE DEMOGRAFICE
ECUAȚIA DEMOGRAFICĂ DE BAZĂ
(ECUAȚIA BILANȚIERĂ)

Nașteri (N) Decese (D)

Populația
(P)
Imigrări (I) Emigrări (E)
ECUAȚIA BILANȚIERĂ
➢Numărul populației într-un anumit moment (𝑷𝒕 ):

𝑷𝒕 = 𝑷𝟎 + 𝑵 − 𝑫 + 𝑰 − 𝑬 ,
unde:
𝑃0 = numărul inițial al populației
N = numărul de nașteri
D = numărul de decese
I = numărul de imigrări
E = numărul de emigrări
Exemplu:

• Populația la 1 ianuarie 2021 =

Populația la 1 ianuarie 2020
+ nr. de nașteri în 2020
- nr. de decese în 2020
+ nr. de imigrări în 2020
- nr. de emigrări în 2020
➢Creșterea naturală (sporul natural) =
numărul de născuți vii – numărul de decedați.

• Dacă numărul de decese > numărul de nașteri

spor natural negativ.

➢Migrația netă (sporul migrator) =

numărul de imigranți – numărul de emigranți.
Creșterea populației (sporul natural)

➢Cele două componente ale sporului anual sunt:

• creșterea naturală;
• migrația netă.

Creșterea populației = sporul natural + migrația netă

ori
creșterea populației = (nașteri - decese) + (imigranți – emigranți).
ECUAȚIA BILANȚIERĂ

➢Populația la 1 ianuarie 2021 =

Populația la 1 ianuarie 2020
+ nașteri în 2020
Sporul natural
- decese în 2020
+ Sporul anual
+ imigranți în 2020
Migrația netă
- emigranți în 2020
RATA DEMOGRAFICĂ
➢ Fiecare componentă a mișcării populației (natalitatea,
mortalitatea și migrația) poate fi exprimată:
• cu număr absolut;
• ca rată anuală.

➢O rată are:
• un numărător,
• un numitor și
• un multiplicator.
RATA DEMOGRAFICĂ
➢Rata: raportul dintre numărul de evenimente demografice și
numărul populației la mijlocul anului.
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑚𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐𝑒 î𝑛𝑡𝑟−𝑢𝑛 𝑎𝑛
Rata = x 10𝑛
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖

10𝑛 = 1000 sau 100.000

Populația la mijlocul anului: numărul total al populației estimat la
mijlocul anului.
Evenimente: decese, nașteri, etc.
NUMĂRUL POPULAȚIEI LA MIJLOCUL ANULUI
• Numărul populației la mijlocul anului se calculează ca media
numărului populației la începutul unui an și la începutul
anului următor.
𝑁0 +𝑁𝑡
N=
2

N0: Populația la începutul perioadei de timp (1 ianuarie 2020)

Nt: Populația la sfârșitul perioadei de timp (1 ianuarie 2021)
RATELE DEMOGRFICE DE BAZĂ (1)

1. Rata brută a natalității (RBN) =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 î𝑛𝑡𝑟−𝑢𝑛 𝑎𝑛

× 1000
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖

2. Rata brută a mortalității (RBM) =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒 î𝑛 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑒 î𝑛𝑡𝑟−𝑢𝑛 𝑎𝑛

× 1000
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖
RATELE DEMOGRAFICE DE BAZĂ (2)
3. Rata brută a imigrării (RBI) =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑖𝑚𝑖𝑔𝑟𝑎𝑛ț𝑖 î𝑛 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑒 î𝑛𝑡𝑟 − 𝑢𝑛 𝑎𝑛

× 1000
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖

4. Rata brută a emigrării (RBE) =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑚𝑖𝑔𝑟𝑎𝑛ț𝑖 î𝑛 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑒 î𝑛𝑡𝑟 − 𝑢𝑛 𝑎𝑛

× 1000
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖
 RATA BRUTĂ A CREȘTERII NATURALE (RBCN)
➢Rata brută a creșterii naturale (RBCN) reprezintă diferența
dintre rata brută a natalității (RBN) și rata brută a
mortalității (RBM).

RBCN = RBN – RBM

sau
𝐶𝑟𝑒ș𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙ă 𝑎 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑒𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
RBCN = x 10𝑛
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖

unde 10𝑛 = 1000.

RATA BRUTĂ A MIGRAȚIEI NETE (RBMN)
➢Rata brută a migrației nete (RBMN) reprezintă
diferența dintre rata brută a imigrării (RBI) și rata
brută a emigrării (RBE).

RBMN = RBI – RBE

sau
𝑀𝑖𝑔𝑟𝑎ț𝑖𝑎 𝑛𝑒𝑡ă 𝑎 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑒𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
RBMN = x 10𝑛
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖

unde 10𝑛 = 1000

RATA BRUTĂ A CREȘTERII POPULAȚIEI

➢Rata brută a creșterii populației (RBCP) se

definește ca suma dintre rata brută a creșteri
naturale (RBCN) și rata brută a migrației nete
(RBMN).
RBCP = RBCN + RBMN
NUMĂRUL TOTAL AL POPULAȚIEI DE PE GLOB ȘI RATA
BRUTĂ A CREȘTERII POPULAȚIEI
Exemplu: Calcularea ratelor demografice de bază
pentru Republica Moldova

1980 1990 2000 2010

Nașteri 79 580 77 085 36 939 40 474
Decese 40 472 42 427 41 224 43 631
Populația la mijloc de termen 4 011 242 4 361 727 3 639 691 3 562 063
Rata la 1000:
Rata brută a natalității 19,84 17,67 10,15 11,36
Rata brută a mortalității 10,1 9,73 11,33 12,25
Rata brută a creșterii naturale 9,74 7.94 - 1,18 - 0,89

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Național de Statistică.

PROBABILITATEA DEMOGRAFICĂ ȘI
RATA DEMOGRAFICĂ

Probabilitatea = 𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 î𝒏𝒕𝒓−𝒖𝒏 𝒂𝒏 x k

𝑷𝒐𝒑𝒖𝒍𝒂ț𝒊𝒂 𝒍𝒂 î𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊

Rata = 𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 î𝒏𝒕𝒓−𝒖𝒏 𝒂𝒏 x k

𝑷𝒐𝒑𝒖𝒍𝒂ț𝒊𝒂 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒋𝒍𝒐𝒄𝒖𝒍 𝒂𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊

k = 1000 sau 100.000

4. SURSELE DE DATE DEMOGRAFICE
SURSELE DE DATE

➢Sursele principale de date demografice sunt:

• recensământul populației;
• sistemul de înregistrare vitală;
• studiile demografice.
➢Alte surse:
• registrul populației;
• sistemul de supraveghere demografică.
 RECENSĂMÂNTUL POPULAȚIEI (1)
➢Recensământul este procesul de colectare totală, compilare,
evaluare, analiză și publicare sau diseminare în alt mod a datelor
demografice, economice și sociale, referitoare la toată populația unei
țări sau a unei părți bine definite a unei țări într-un moment dat.
(Națiunile Unite, 2008)
➢În majoritatea țărilor recensământul se efectuează o dată la 10 ani.
Fiecare rezident al țării este enumerat la un anumit moment în timp,
adresându-i-se întrebări referitor la sex, vârstă, starea civilă, ocupație
etc.
 RECENSĂMÂNTUL POPULAȚIEI (2)

• În Republica Moldova, după cel de-al Doilea Război Mondial,

recensământul populației a avut loc în anii 1959, 1971, 1979,
1989, 2004 și 2014.

• Unele țări industrializate, precum Țările de Jos și Germania, au

abandonat recensământul. Aceste țări folosesc Registrul populației
ca sursă principală de date despre populație.
Sursa: https://recensamant.statistica.md/ro/infographics
ESTIMĂRILE ANUALE A NUMĂRULUIPOPULAȚIEI
ÎNTRE 2 RECENSĂMINTE (perioada intercenzitară)
➢ Pentru perioada intercenzitară (perioada între 2 recensăminte),
Biroul Național de Statistică calculează numărul anual al populației
în baza datelor de la recensământ, datelor cu privire la
evenimentele vitale (nașteri și decese) și migrație (numărul de
imigranți și de emigranți), folosind ecuația bilanțieră.

➢ Numărul populației intercenzitare se calculează în funcție de sex,

vârstă, mediul de reședință (rural/urban), unități administrativ-
teritoriale.
Sursa: https://statistica.gov.md/category.php?l=ro&idc=103&
 SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE VITALĂ
➢Sistemul de înregistrare vitală asigură informație despre
evenimentele demografice: decese, nașteri, căsătorii, divorțuri,
migrațiune (uneori).

➢Sistemul de înregistrare vitală există în circa 70 de țări de pe glob.

➢Certificatul de naștere / deces are la bază un formular standard,

complementat cu diferite caracteristici ale nou-născutului și
părinților lui / decedatului, variind de la țară la țară.

➢Agenția Servicii Publice gestionează sistemul în Republica Moldova.

 STUDIILE DEMOGRAFICE
➢Studiile sunt necesare pentru a acoperi golurile cu privire la datele
demografice.
➢Datele sunt colectate pe eșantion.
➢Pot fi:
• prospective: un eșantion de persoane este urmărit un anumit număr de ani și
sunt colectate date despre evenimentele de interes;
• retrospective: persoanele din eșantion sunt intervievate la un moment dat și
sunt întrebate despre data (zilele), la care au survenit anumite evenimente în
viața lor.
➢În Republica Moldova au fost efectuate:
• Studiul Demografic și de Sănătate (DHS), 2005;
• 2 studii de Indicatori Multipli în Cuiburi (MICS), 2000 și 2012.
5. STATICA POPULATIEI.
PIRAMIDA POPULAȚIEI
 STATICA POPULAȚIEI
➢Statica populației studiază numărul și structura populației.

➢Structura populației este influențată de trei procese

demografice principale:
• natalitate;
• mortalitate;
• migrație.

➢Cele mai studiate aspecte ale structurii populației sunt: sexul

și vârsta.
PIRAMIDA POPULAȚIEI
➢Reprezentarea grafică tipică pentru structura populației unei țări
pe sexe și vârste este piramida populației sau piramida
vârstelor.

➢Piramida populației reprezintă o diagramă cu bare, în care este

prezentat numărul sau proporția persoanelor pentru fiecare grupă
de vârstă și sex pentru o anumită populație.
PIRAMIDA POPULAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA, 2020

Sursa: https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2020/2_AS.pdf
INFORMAȚIA PREZENTATĂ DE PIRAMIDA POPULAȚIEI
➢Forma piramidei populației oferă informații despre:
• rata brută a natalității;
• rata brută a mortalității;
• speranța de viață la naștere;
• rata de dependență;
• evenimentele specifice care au avut loc în populația unei țări.
CUM SĂ CITIM PIRAMIDA POPULAȚIEI?

Lărgimea bazei: o bază largă indică o rată brută a natalității mare, o bază îngustă indică o rată
brută a natalității mică.
Lărgimea vârfului: un vârf îngust indică o speranță de viață mică, iar unul mai larg – o speranță
de viață mai mare.
Forma părților laterale: Laturile concave indică o rată brută a mortalității înaltă, iar cele
convexe – una joasă. rower top – fewer). A
 CUM SĂ CITIM PIRAMIDA POPULAȚIEI?
➢ Iregularitățile laturilor piramidei
populației indică o anomalie demografică:
• Segmentele bine reprezentate ale piramidei
populației în grupul de vârstă 30-50 ani reprezintă:
• o explozie demografică (în dreapta);
• o perioadă de imigrare (jos).
MODELELE DE PIRAMIDĂ A POPULAȚIEI

1. Modelul „în triunghi”, expansiv

2. Modelul „în clopot”, staționar
3. Modelul „în urnă”, constrictiv
4. Modelul „în treflă”
1. MODELUL „ÎN TRIUNGHI„ EXPANSIV”:
➢formă de triunghi;

➢un număr sau procent mai mare de

persoane în grupurile de vârstă tinere,
iar fiecare grup mai în vârstă ce
urmează este reprezentat de o bară mai
mică;

➢rata brută a natalității și rata brută a

mortalității sunt înalte, iar speranța de
viață este mică;

➢Creșterea rapidă a populației.

➢Exemple: țările în curs de dezvoltare,

cum ar fi Nigeria, Kenya, India.
 2. MODELUL „ÎN CLOPOT”, STAȚIONAR:
➢formă de clopot;

➢număr sau procent relativ egal pentru

majoritatea grupelor de vârstă. În
grupurile de vârstă mai înaintată
numărul este mai mic;

➢acest model, de regulă, reflectă

națiunile cu o distribuție foarte
uniformă a populației după vârstă/sex,

➢creșterea populației este neutră sau

mică.

➢Exemple: țările dezvoltate, cum ar fi

Franța, SUA.
 3. MODELUL „ÎN URNĂ”, CONSTRICTIV:
➢ formă de „urnă”;

➢ o pondere scăzută a tinerilor și o pondere

crescută a adulților și vârstnicilor;

➢ rata brută a natalității este joasă, iar

speranța de viață înaltă;

➢ creșterea populației este negativă.

➢ Exemple: țările dezvoltate, cum ar fi

Monaco, Germania, Italia. 4. Modelul „în treflă” corespunde unei populații
în care, după un accentuat proces de îmbătrânire
demografică, urmează un proces de reîntinerire
demografică.
6. IMBĂTRÂNIREA POPULAȚIEI
ÎMBĂTRÂNIREA POPULAȚIEI

➢Procesul de îmbătrânire demografică – modificarea structurii

populației pe vârste, în favoarea grupelor de vârstă înaintată, ca
tendință fermă și de lungă durată.
➢Îmbătrânirea populației este o consecință a:
• scăderii natalității;
• creșterii speranței de viață.
➢Coeficientul de îmbătrânire a populației = numărul de persoane
de 65+ ani (60+ ani) la 100 de persoane.
PROPORȚIA POPULAȚIEI 65+ ANI ÎN
LUME
 ÎMBĂTRÂNIREA POPULAȚIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Sursa: https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2020/2_AS.pdf
 RAPORTUL DE DEPENDENȚĂ DEMOGRAFICĂ
➢ Reprezintă numărul persoanelor tinere (<15
ani) și vârstnice (65+ ani) dependente de
numărul persoanelor în vârsta aptă de
muncă. Dependenți
vârstnici

Raportul de dependență demografică =

𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑏 15 𝑎𝑛𝑖 + 𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 65 + 𝑎𝑛𝑖 Persoane în
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 15 − 64 𝑎𝑛𝑖 vârsta aptă
× 100 de muncă

Dependenți
copii
Exemplu: calcularea raportului de dependență
demografică
➢Republica Moldova, 2020:
• numărul de persoane < 15 ani = 518 600
• numărul de persoane 65+ ani = 564 600
• numărul de persoane în vârsta aptă de muncă (15-64 ani) = 1 557 200

518600+564600
Raportul de dependență demografică = * 100 = 69,6
1557200
➢Cu cât este mai mare valoarea raportului de dependență
demografică, cu atât mai mare este povara (plățile pentru
securitatea socială și asistența medicală) pentru persoanele în
vârsta aptă de muncă.
ÎMBĂTRÂNIREA POPULAȚIEI:
CONSECINȚE MEDICO-SOCIALE
➢înrăutățirea stării de sănătate:
• creșterea morbidității, dizabilității și mortalității;
• prevalență ridicată a bolilor cronice și degenerative (consecință a expunerii la
factorii de risc la vârstele mai tinere);
• diferențe de gen cu privire la starea de sănătate și riscul de deces (probabilitatea
de deces mai mare la bărbați, co-morbiditățile și multimorbiditatea mai
frecvente la femei);
➢creșterea solicitărilor de asistență medicală (creșterea poverii asupra
bugetelor naționale);
➢afectarea dezvoltării economice (scăderea și îmbătrânirea forței de
muncă și neviabilitatea sistemelor de securitate socială);
➢OMS promovează îmbătrânirea activă și îmbătrânirea sănătoasă.
Evoluția coeficientului de îmbătrânire a populației,
Republica Moldova, 1980-2020
CARACTERISTICI ALE ÎMBĂTRÂNIRII POPULAȚIEI
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
➢Proces de îmbătrânire mai avansat în mediul rural – 57%;
➢Cota persoanelor în vârstă mai mare printre femei – 60%;
➢Durata vieții este mai mare printre persoanele vârstnice:
• din mediul urban;
• femei;
➢Mortalitatea este mai mare:
• în mediul rural;
• printre bărbați.
 Mortalitatea proporțională printre
vârstnici, Republica Moldova, 2017 (%)

Bolile aparatului circulator Tumorile maligne

Bolile aparatului digestiv Alte cauze

Sursa: statistica.md
CARACTERISTICI ALE ÎMBĂTRÂNIRII POPULAȚIEI
ÎN REPUBLICA MOLDOVA (cont.)
➢Starea de sănătate autopercepută:
• boli ale aparatului circulator - 49,8%;
• boli ale aparatului osteoarticular – 15,4%;
• boli endocrine, de nutriție și metabolism – 9,2%;
• boli ale aparatului digestiv – 7,7%.
➢Pierderea autonomiei persoanelor vârstnice și apariția
incapacității funcționale parțiale sau totale necesită servicii de
asistență medicală și socială adecvate.
CUPRINS
1. Demografie. Definiție. Importanța demografiei pentru sănătatea
publică.
2. Concepte demografice fundamentale.
3. Ecuația bilanțieră și ratele demografice de bază.
4. Sursele principale de date demografice.
5. Statica populației. Piramida populației. Modelele de piramide
populaționale.
6. Îmbătrânirea populației. Aspecte demografice și medico-sociale.
 CATEDRA DE MEDICINĂ SOCIALĂ ȘI MANAGEMENT ”NICOLAE TESTEMIȚANU”

DINAMICA POPULAȚIEI.
MORTALITATEA

Galina Obreja,
conferențiar universitar
CUPRINS
1. Dinamica populației. Concepte.
2. Indicatorii de mortalitate.
3. Ratele de mortalitate.
3.1. Rata brută de mortalitate.
3.2. Ratele specifice de mortalitate specifice.
3.3. Rata standardizată de mortalitate.
3.4. Ratele speciale de mortalitate.
3.5. Alte rate de mortalitate.
4. Proporțiile (fatalitatea, mortalitatea proporțională).
5. Indicatorii sintetici ai mortalității (speranța de viață la naștere, anii
potențiali de viață pierduți, anii de viață ajustați la dizabilitate).
6. Clasificarea internațională a bolilor.
COMPONENTELE DEMOGRAFIEI

Demografie

Statica Dinamica

Migrația Mișcarea naturală

(imigrația, emigrația) (natalitatea, mortalitatea)
1. DINAMICA POPULAȚIEI. CONCEPTE
DINAMICA POPULAȚIEI
➢Dinamica populației constă din:
• mișcarea naturală (creșterea naturală, sporul natural);
• migrație (mișcarea mecanică).
➢Mișcare naturală a populației este fenomenul de reînnoire
permanentă a populației datorită intrării unei generații noi în
fiecare an în populație și a ieșirii, în medie, a unei generații prin
deces.
➢Migrația este deplasarea populației dintr-un loc în altul,
determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali.
➢Migrația reprezintă mișcarea unei persoane sau a unui grup de
persoane, fie peste o frontieră internațională, fie în interiorul unui
stat (Organizația Internațională pentru Migrațiune).
NATALITATEA

➢Natalitatea – reprezintă fenomenul demografic al frecvenței

născuților vii într-o populație.
➢Factorii ce influențează natalitatea:
• industrializarea și urbanizarea;
• mediul socioeconomic, cultural și religios;
• bolile și tulburările endocrine, ginecologice și cauzele sterilității
masculine și feminine;
• scăderea numărului căsătoriilor, creșterea vârstei de căsătorie, creșterea
uniunilor consensuale și creșterea numărului divorțurilor;
• utilizarea mijloacelor de limitare a nașterilor (contracepția și avortul).
MORTALITATEA

➢Mortalitatea – reprezintă frecvența deceselor într-o anumită

populație și pentru un interval delimitat de timp (de regulă un an).
➢Importanța studierii mortalității:
• mortalitatea este unul dintre indicatorii demografici de bază utilizați în
măsurarea stării de sănătate a populației;
• permite identificarea problemelor de sănătate și stabilirea priorităților în
acțiunile de sănătate;
• permite stabilirea de obiective în cadrul politicii și a programelor de
sănătate;
• servește în procesul de planificare sanitară a resurselor;
• permite evaluarea eficacității și eficienței activității sistemului de
sănătate.
 EVOLUȚIA NATALITĂȚII ȘI A MORTALITĂȚII ÎN
REPUBLICA MOLDOVA, 1966-2019, la 1000 de locuitori

Sursa: www.statistica.md
2. INDICATORII DE MORTALITATE
INDICATORII DE MORTALITATE
3. RATELE DE MORTALITATE
3.1. RATA BRUTĂ DE MORTALITATE

Rata brută de mortalitate =

𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒂𝒍 𝒅𝒆𝒄𝒆𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒆 𝒂𝒏
x 1000
𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 𝒂𝒍 𝒑𝒐𝒑𝒖𝒍𝒂ț𝒊𝒆𝒊 𝒆𝒔𝒕𝒊𝒎𝒂𝒕 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒋𝒍𝒐𝒄𝒖𝒍 𝒂𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊
3.2. RATELE SPECIFICE DE MORTALITATE
 RATELE SPECIFICE DE MORTALITATE
➢Ratele specifice de mortalitate măsoară frecvența deceselor în
diferite subgrupuri de populație.
➢Ratele specifice pot fi calculate în funcție de:
• sex;
• vârstă;
• cauză de deces;
• mediu de reședință etc.

➢Rata de mortalitate prin cancer printre femei =

𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆𝒄𝒆𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒄𝒂𝒏𝒄𝒆𝒓 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊 𝒑𝒆 𝒂𝒏
x 1000
𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒑𝒐𝒑𝒖𝒍𝒂ț𝒊𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊 𝒆𝒔𝒕𝒊𝒎𝒂𝒕 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒋𝒍𝒐𝒄𝒖𝒍 𝒂𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊
RATA DE MORTALITATE SPECIFICĂ DUPĂ
VÂRSTĂ ȘI CAUZĂ
➢Rata de mortalitate specifică după vârstă și cauză
la vârsta X din cauza N =
𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒄𝒆𝒔𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒂𝒖𝒛𝒂 𝑵 𝒍𝒂 𝒗â𝒓𝒔𝒕𝒂 𝑿 𝒑𝒆 𝒂𝒏
x 1000
𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒑𝒐𝒑𝒖𝒍𝒂ț𝒊𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒗â𝒓𝒔𝒕𝒂 𝑿 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒋𝒍𝒐𝒄𝒖𝒍 𝒂𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊

unde: „cauza N” este cauza de deces, cum ar fi

cancerul, boala ischemică a cordului, tuberculoza etc.
RATE SPECIFICE DE MORTALITATE

➢Rata de mortalitate specifică după vârstă

➢Rata de mortalitate specifică după cauză
➢Rata de mortalitate specifică după vârstă și cauză
➢Rata de mortalitate specifică după sex, vârstă și cauză

➢Posibilitățile de calculare a ratelor specifice sunt

nelimitate.
 POSIBILITĂȚILE DE CALCULARE A RATELOR
SPECIFICE DE MORTALITATE SUNT NELIMITATE:
➢după sex: bărbați/femei;
➢după grupe de vârstă: pentru un singur an, pentru grupe de vârstă de 5 ani,
pentru grupe de vârstă mai mari: 0-17, 18-59, 60+ ani etc.
➢după mediul de reședință: urban/rural;
➢pe unități administrative: raioane/municipii;
➢după toate cauzele sau pe cauze specifice (boli cardiovasculare, cancer, suicid
etc.)

➢Dacă datele despre decese și cele despre populație pot fi dezagregate în

același mod, atunci este posibil să se calculeze ratele mortalității după:
• etnie
• clasa socială
• statutul marital
• etc.
Numărul de decese de cancer pulmonar și al bronhiilor
după sex și vârstă în Anglia și Țara Galilor, 2002
Decese, după vârstă (ani)
25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 85-94
Bărbați 6 132 884 3101 5799 5935 1522
Femei 14 110 668 1753 3367 4116 1249
Decese
7000
6000
5000
Bărbați
4000
3000
2000
Femei
1000
0
25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 85-94
Numărul deceselor de cancer pulmonar și bronhial după
sex și vârstă în Anglia și Țara Galilor, 2002
Decese după vârstă (ani)
25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 85-94
Bărbați 6 132 884 3101 5799 5935 1522
Femei 14 110 668 1753 3367 4116 1249

Populația la mijlocul anului (mii), după vârstă (ani)

25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 85-94
Bărbați 3679.3 3932.7 3350.5 2859.5 2065.4 1200.2 285
Femei 3681.8 3994.2 3409 2939.1 2324 1783.7 727.5

Să calculăm rata de deces specifică după vârstă pentru bărbații de 45-54 de ani:

Numărul de decese în 2002 = 884

Numărul populației la mijlocul anului = 3350.5
Rata de deces = 884/3350.5 = 0.002638 * 100.000 = 26.38 la 100.000 persoane
Numărul de decese de cancer pulmonar și bronhial
după sex și vârstă în Anglia și Țara Galilor, 2002
Rata de deces specifică după vârstă, la 100.000 locuitori
25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 85-94
Bărbați 0.16 3.36 26.38 108.45 280.77 494.50 534.04
Femei 0.38 2.75 19.60 59.64 144.88 230.76 171.68

Rata de deces
600
500
400
Bărbați
300
200
100
Femei
0
25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 85-94
3.3. RATA STANDARDIZATĂ DE MORTALITATE
STANDARDIZAREA DUPĂ VÂRSTĂ (1)
➢Utilizarea ratelor brute de mortalitate pentru compararea
mortalității în aceeași perioadă de timp între două populații sau
două momente diferite de timp conduce la obținerea unor
rezultate incorecte.

➢De ce? Deoarece rata brută de mortalitate este influențată de

structura pe vârste a populației care se compară. De exemplu,
una dintre populații ar putea avea o proporție mai mare de
persoane în vârstă decât cealaltă.
 Bangladesh Belgia
Rata brută de mortalitate = 5,5 la 1000 de locuitori Rata brută de mortalitate = 9,4 la 1000 de locuitori

Rata standardizată de mortalitate = 8,5 la 1000 de Rata standardizată de mortalitate = 4,2 la 1000 de
locuitori locuitori

Decese = 828.000; Decese = 104.755;

Populație = 150.600.000 Populație = 11.200.000
SCOPUL STANDARDIZĂRII DUPĂ VÂRSTĂ

➢Standardizarea după vârstă - reprezintă modalitatea de

ajustare a ratelor brute pentru a elimina influența pe care o
exercită structura diferită a populației pe grupe de vârstă
asupra mortalității.
 female
RATELE BRUTE DE MORTALITATE
male

RATELE DE MORTALITATE
STANDARDIZATE DUPĂ
VÂRSTĂ (prin metoda directă)
female
male
 RATA STANDARDIZATĂ A MORTALITĂȚII DIN TOATE
CAUZELE, TOATE VÂRSTELE (la 100.000 de locuitori)

Sursa: https://gateway.euro.who.int/en/hfa-explorer/
3.4. RATELE SPECIALE DE MORTALITATE
DEFINIȚIA OMS A NĂSCUTULUI VIU

➢Născutul viu – este produsul de concepție expulzat sau extras

complet din corpul mamei, indiferent de durata sarcinii din care
acesta provine, și care prezintă un semn de viață: respirație,
activitate cardiacă, pulsații ale cordonului ombilical sau contracția
unui mușchi voluntar, fie că placenta a fost eliminată sau nu, iar
cordonul ombilical a fost secționat ori nu.
DEFINIȚIA NĂSCUTULUI VIU ÎN REPUBLICA MOLDOVA
➢Fiecare țară a adoptat definiția sa națională cu privire la născutul viu, care
uneori nu este conformă cu definiția recomandată de OMS.
➢Republica Moldova:
• Înainte de 2008:
copii născuți înainte de cea de 28-a săptămână de gestație sau care cântăreau mai puțin de
1000 g sau cu lungimea mai mică de 35 cm, nu erau considerați ca născuți vii sau ca decese
infantile, dacă decedau până la a 7-ea zi de viață.
• Din 2008:
copiii născuți după 22 de săptămâni de gestație sau cu greutatea mai mare de 500 g sunt
înregistrați oficial.
MORTINATALITATEA (născutul mort)
➢Născutul mort se consideră produsul de concepție care provine
dintr-o sarcină cu o durată mai mare de 22 de săptămâni și cu o
greutate mai mare de 500 de grame, care după extragerea completă
din corpul matern nu manifestă nici-un semn de viață.

➢Dacă decesul survine până la cea de-a 22-a săptămână de gestație –

avort spontan.
MORTALITATEA FETALĂ ȘI INFANTILĂ
RATELE SPECIALE DE MORTALITATE

➢Ratele mortalității perinatale, infantile și materne:

• sunt rate speciale de mortalitate;
• se calculează pentru grupuri foarte specifice;
• sunt de importanță deosebită pentru sănătatea publică.
Aspectele sociale ale sănătății și bolii –
subiecte importante pe agenda internațională
MILLENNIUM
DEVELOPMENT GOALS

Aspectele sociale ale sănătății sunt parte

componentă a strategiilor și planurilor de
acțiuni de prevenire și control al bolilor atât la
nivel internațional, regional, cât și național.
Scopul: eliminarea inegalităților în sănătate
RATA MORTALITĂȚII PERINATALE

➢Rata mortalității perinatale =

𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒏ă𝒔𝒄𝒖ț𝒊 𝒎𝒐𝒓ț𝒊+𝒏𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆𝒄𝒆𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝟎−𝟔 𝒛𝒊𝒍𝒆 𝒑𝒆 𝒂𝒏

x 1000
𝑵𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒏ă𝒔𝒄𝒖ț𝒊 𝒗𝒊𝒊+𝒏𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒏ă𝒔𝒄𝒖ț𝒊 𝒎𝒐𝒓ț𝒊 𝒑𝒆 𝒂𝒏
MORTALITATEA INFANTILĂ

➢Rata mortalității infantile =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑒 0−1 𝑎𝑛 î𝑛𝑡𝑟−𝑢𝑛 𝑎𝑛

x 1000
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
MORTALITATEA MATERNĂ

➢Rata mortalității materne =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑠𝑎𝑟𝑐𝑖𝑛𝑎 𝑝𝑒 𝑎𝑛

• x 100 000
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
3.5. ALTE RATE DE MORTALITATE
RATA MORTALITĂȚII NEONATALE

➢Rata mortalității neonatale =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑒 0−28 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑎𝑛

x 1000
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
RATA MORTALITĂȚII NEONATALE PRECOCE ȘI TARDIVE
➢ Rata mortalității neonatale precoce =
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑒 0−6 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑎𝑛
x 1000
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛

➢Rata mortalității neonatale tardive =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑒 7−27 𝑧𝑖𝑙𝑒
x 1000
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
RATA MORTALITĂȚII POSTNEONATALE

➢Rata mortalității postneonatale =

𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑒 28 −364 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑎𝑛

x 1000
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑛ă𝑠𝑐𝑢ț𝑖 𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑛
4. PROPORȚIILE
 FATALITATEA
➢Fatalitatea (proporție) =
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑑𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑑𝑢𝑝ă 𝑑𝑒𝑏𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑎𝑔𝑛𝑜𝑠𝑡𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑜𝑙𝑖𝑖
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑐𝑢 𝑏𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑑𝑎𝑡ă
x 100

➢Fatalitatea este un indicator al severității bolii.

➢Fatalitatea este folosită ca indicator pentru a măsura beneficiile unei terapii noi. Pe
măsură ce terapia se îmbunătățește, se așteaptă ca fatalitatea să se micșoreze.
MORTALITATEA PROPORȚIONALĂ

➢Mortalitatea proporțională =
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑜 𝑐𝑎𝑢𝑧ă 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐ă 𝑝𝑒 𝑎𝑛
x 100
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑎𝑛
MORTALITATEA PROPORȚIONALĂ, REPUBLICA MOLDOVA, 2016, %

Alte cauze; 4%

Alte boli netransmisibile; 13%

Diabetul; 1%
Bolile respiratorii cronice; 2%

Leziunile; 6%

Bolile cardiovasculare; 59%

Cancerul; 15%
5. INDICATORII SINTETITICI AI MORTALITĂȚII
SPERANȚA DE VIAȚĂ

➢Speranța de viață este un indicator sintetic al mortalității și în

același timp al stării de sănătate.
➢ Speranța de viață – estimare a numărului mediu de ani pe care o
persoană i-ar trăi, dacă ratele de mortalitate specifice pe vârste ale
unui an de referință ar rămâne neschimbate pe parcursul întregii
sale vieți.
➢Speranța de viață este deseori raportată ca speranța de viață la
naștere (durata medie a vieții), dar se folosește și speranța de viață
la 15 ani sau la 45 de ani.
➢Speranța de viață se calculează cu ajutorul tabelului de
mortalitate.
SPERANȚA DE VIAȚĂ LA NAȘTERE, REPUBLICA
MOLDOVA, 1975 - 2017
90

80

70

60

50
Ani

40

30

20

10

Total Bărbați Femei

ANII POTENȚIALI DE VIAȚĂ PIERDUȚI (APVP/YPLL)

➢APVP este un indicator al mortalității premature.

➢Calcularea se face în 2 etape:
• se calculează diferența dintre vârsta prestabilită și vârsta de deces a
fiecărei persoane. De obicei, vârsta prestabilită = 70 de ani. Toate decesele
care survin în populație până la vârsta de 70 de ani se consideră decese
premature;
• APVP pentru fiecare persoană sunt însumate pentru a calcula numărul
total al APVP.
➢APVP poate fi calculat pentru diferite cauze de deces și se exprimă
la 100.000 de locuitori.
Sursa: https://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/252922/Resized-A-RETROSPECTIVE-AND-PROSPECTIVE-ASSESSMENT-OF-MORTALITY-IN-THE-REPUBLIC-OF-MOLDOVA-Eng-
FINAL1.pdf
ANII DE VIAȚĂ AJUSTAȚI LA DIZABILITATE (DALY)

➢DALY este un indicator al decalajului în sănătate și este utilizat

pentru a cuantifica povara bolii.
➢DALY se estimează prin însumarea:
• numărului de ani de viață ai persoanei pierduți ca urmare a decesului
prematur din cauza bolii (APVP) și
• numărului de ani de viață ai persoanei trăiți cu dizabilitatea cauzată de
boală (AVDT) pentru cazurile incidente ale bolii.
➢DALY = APVP + YLD
➢Un DALY = un an de viață sănătoasă pierdut.
ANII DE VIAȚĂ TRĂIȚI CU DIZABILITATE (AVDT)
➢AVDT = I x DW x L,
unde
• I = numărul de cazuri incidente
• DW = factorul de ponderare
• L = durata medie a bolii până la remisie sau deces (ani).
➢DW – reflectă severitatea bolii pe o scală de la 0 (sănătate
perfectă) la 1 (deces)
 Principalele 10 cauze de deces în Republica Moldova în
2019 și procentul schimbării 2009-2019

Sursa: http://www.healthdata.org/moldova
 Principalele 10 cauze de deces și dizabilitate (DALY) în Republica
Moldova în 2019 și procentul schimbării 2009-2019

Sursa: http://www.healthdata.org/moldova
 Principalii 10 factori de risc care contribuie la numărul total DALY
în Republica Moldova în 2019 și procentul schimbării 2009-2019

Sursa: http://www.healthdata.org/moldova
UTILIZAREA INDICATORULUI DALY

Indicatorul DALY este folosit la:

➢compararea impactului diferitor boli (sau a factorilor de risc) asupra
reducerii duratei și/sau a calității vieții;
➢stabilirea priorităților pentru intervenții, prevenție și control;
➢alocarea corespunzătoare a resurselor pentru bolile prioritare cu cea mai
mare povară;
➢monitorizarea și evaluarea măsurilor decise;
➢elaborarea de noi reglementări / standarde pentru boli și factori de risc;
➢evaluarea cost-eficacității intervențiilor;
➢cuantificarea poverii bolii în costuri monetare.
6. CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A BOLILOR
 ÎNREGISTRAREA CAUZELOR DE DECES
➢ Cauzele de deces se înregistrează în baza clasificării elaborate
de OMS - International Statistical Classification of Diseases
and Related Health Problems, ICD.

➢ Cu toate acestea, în unele țări, clasificarea cauzelor de deces

poate fi diferită de ICD (de exemplu, în fosta URSS a fost
utilizată clasificarea sovietică).
FORMULARUL INTERNAȚIONAL AL CERTIFICATULUI
MEDICAL CU PRIVIRE LA CAUZA DECESULUI (OMS, 1990)
REVIZIILE CLASIFICĂRII INTERNAȚIONALE A BOLILOR (CIM)

Markéta Pechholdová, 2010. FOUR DECADES OF CAUSE-SPECIFIC MORTALITY IN THE CZECH

REPUBLIC, WEST GERMANY AND FRANCE.
CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A BOLILOR ȘI
CAUZELOR DE DECES (CIM)
➢Prima clasificare CIM a fost adoptată în 1893 (ICD-0).
➢Clasificarea CIM este actualizată o dată la fiecare 10 ani.
➢CIM-10, CIM-11 sunt divizate în capitole.
➢Fiecărei boli îi este atribuit un cod format din patru caractere.
De exemplu:
codul U07.1 înseamnă „COVID-19, virusul identificat”.
Sursa: https://icd.who.int/browse10/2019/en#/U00-U49
CUPRINS
1. Dinamica populației. Concepte.
2. Indicatorii de mortalitate.
3. Ratele de mortalitate.
3.1. Rata brută de mortalitate.
3.2. Ratele specifice de mortalitate specifice.
3.3. Rata standardizată de mortalitate.
3.4. Ratele speciale de mortalitate.
3.5. Alte rate specifice de mortalitate.
4. Proporțiile (fatalitatea, mortalitatea proporțională).
5. Indicatorii sintetici ai mortalității (speranța de viață la naștere, anii
potențiali de viață pierduți, anii de viață ajustați la dizabilitate).
6. Clasificarea internațională a bolilor.