Născut la București în 1765, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost mitropolit al Țării Românești între anii

1823-1834. După ce a studiat la renumite școli din București, a ajuns ucenic al Sfântului Paisie
Velicicovschi, fiind călugărit la Mănăstirea Neamț. Dornic de desăvârșire, la îndemnul Sfântului
Paisie tânărul monah Grigorie viețuiește o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos. Revenind în țară, se
așază la Mănăstirea Căldărușani, așezământ monahal reorganizat de Sfântul Cuvios Gheorghe, starețul
Mănăstirilor Cernica și Căldărușani.

În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la București de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind ales
mitropolit al Țării Românești. Că arhipăstor, Mitropolitul Grigorie Dascălul a desfășurat o neobosită
activitate pastoral-misionară și social-culturală, numind ierarhi în scaunele episcopale de la Argeș, Râmnic
și Buzău și întemeind școli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale.

Întreaga viață și lucrare a Mitropolitului Grigorie în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfințenie și de
iubire jertfelnică pentru păstoriții săi, de sprijinul său material beneficiind numeroși săraci, văduve, orfani,
cărora le-a oferit hrană, adăpost și cărți de învățătură. La moartea sa au rămas o mulțime de cărți pregătite
pentru a fi oferite în dar școlarilor.

Activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Țării Românești a fost întreruptă de
către administrația rusă instaurată în Principatele Române, fiind exilat timp de peste patru ani la Chișinău,
Buzău și Căldărușani.

Sfântul Ierarh Grigorie s-a îngrijit, în mod special, și de restaurarea Catedralei Mitropolitane din București,
precum și de traducerea și tipărirea în limba romană a Vieților Sfinților, pe care le consideră „atât de
folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor”.

Pentru viața, activitatea și strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii și a
poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului Mitropoliei Țării Românești din secolul al
XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de „Dascălul”.

Sfantul Grigorie Dascalul s-a nascut in anul 1765, in localitatea Bucuresti. La varsta de sapte ani, tanarul
Gheorghe, dupa numele sau de mirean, a fost dat sa invete carte la scoala elementara de la Manastirea
Sfantul Sava. Inca din vremea studiilor, tanarul va lega o stransa prietenie cu monahii Gherontie si Dorotei,
de la Manastirea Neamt. De la ieromonahul Gherontie, sfantul va afla despre viata duhovniceasca din
Manastirea Neamt, organizata de Sfantul Paisie de la Neamt.

In jurul anului 1790, tanarul Gheorghe va pleca spre Manastirea Neamt, unde va fi tuns in monahism chiar
de Sfantul Paisie Velicicovski, sub numele de Grigorie. In scurt timp, el va fi hirotonit ierodiacon, fiind
asezat sub ascultarea ieromonahului Gherontie. Mai apoi, cei doi vor fi randuiti sa talmaceasca din greceste
scrierile Sfintilor Parinti.

In cadrul "Tomosului de canonizare", gasim scris: "Parintele nostru Grigorie Dascalu, implinitor al virtutilor
evanghelice, talcuitor al dumnezeiestilor Scripturi si povatuitor cucernic al faptelor bune, inca din frageda
varsta, cu mintea luminata si de o viata curata, a deprins invatatura Duhului pe care, apoi, a desavarsit-o, la
scoala Sfantului Paisie de la Neamt."

Mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei ii va cere Sfantului Paisie de la Neamt sa-i trimita "doi parinti
procopsiti la talcuirea sfintelor carti dupa elinie". Acesti doi parinti vor fi ieromonahul Gherontie si
ierodiaconul Grigorie. Ajunsi in Bucuresti, cei doi vor talmaci si tipari doua lucrari: "Carte folositoare de
suflet", tiparita pentru prima data in anul 1799, si "Chiriacodromion la Evangheliile duminicale, al
invatatului arhiepiscop grec Nichifor Teotochis", tiparita in anul 1801. Prima carte era un fel de indreptar
pentru Taina Spovedaniei. In paralel cu lucrarea de talmacire, Sfantul Grigorie va fi randuit de mitropolit si
ca bibliotecar al Mitropoliei din Bucuresti.
In anul 1802, cei doi calugari carturari se vor afla din nou la Manastirea Neamt. Fiind randuit de Dumnezeu
la carma Mitropoliei Moldovei vrednicul Veniamin Costachi, din dorinta acestuia, carturarii de la Neamt vor
talcui multe alte carti de folos sufletesc, precum: "Taina credinţei noastre cei pravoslavnici" (1803);
"Talcuirea la Evanghelii a Sfantului Teofilact al Bulgariei" (1805); "Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin"
(1806); "Vietile Sfintilor. Luna septembrie" (1807) etc.

In anul 1812, fiind iubitor de liniste si de rugaciune, la indemnul Sfantului Paisie, tanarul Grigorie va merge
in Sfantul Munte Athos, impreuna cu duhovnicul Gherontie, spre a cunoaste tainele vietii duhovnicesti. Pe
drumul de intoarcere, cuviosul Gerontie va fi ucis de talhari, in apropiere de Dunare (orasul Plovdiv,
Bulgaria). Dupa inmormantarea acestuia, intr-o manastire din apropiere, Sfantul Grigorie va merge din nou
la Manastirea Neamt. Aici, cuviosul va continua talmacirea dumnezeiestilor scrieri, cu multa ravna, spre
luminarea poporului lui Dumnezeu.
In anul 1820, ierodiaconul Grigorie va pleca din Manastirea Neamt si se va aseza, pentru o vreme,
in Manastirea Antim, din Bucuresti, iar mai apoi, in Manastirea Caldarusani, a carei obste fusese proaspat
reorganizata si intarita duhovniceste de catre Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica, intre anii 1794-1806.
Aici, sfantul va ajunge cunoscut multora pentru intelepciunea, smerenia si dragostea lui de Dumnezeu.
Mai apoi, in anul 1823, pe cand invatatul ierodiacon Grigorie trudea la traducerea din greceste a "Vietilor
Sfintilor", fara de veste s-a pomenit a se urca pe scaunul mitropolitan al Tarii Romanesti, pe care, de altfel, l-
a primit cu mare greutate si numai dupa lungi insistente, din partea domnitorului Grigore Dimitrie Ghica.
Pentru postul de mitropolit fusesera propuse trei persoane: un arhimandrit, un ieromonah si ierodiaconul
Grigorie Dascalul. Deoarece domnitorul dorea ca viitorul mitropolit sa fie roman de neam si sa aiba stiinta
de carte, a fost ales ierodiaconul Grigorie. Era pentru prima data cand mitropolitul nu era ales dintre
episcopii de la Buzau sau Ramnic.

Hirotonia intru episcop a Sfantului Grigorie avut loc in ziua de 10 ianuarie 1823. Aceasta slujire o va
indeplini sfantul vreme de unsprezece ani, in perioada anilor 1823-1834. In cadrul "Tomosului de
canonizare", gasim scris: "Fiind iubitor de intelepciune, a primit ingerescul chip al calugariei, de care nu s-a
despartit pana la moarte. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a chemat la treapta arhieriei, spre a fi pilda vrednica de
urmat pentru multi, ca aceia, vazand faptele noastre cele bune, sa slaveasca pe Tatal nostru cel din ceruri."

Ca episcop, Sfantul Grigorie Dascalul a desfasurat o neobosita activitate pastoral-misionara si social-

culturala, numind ierarhi in Episcopiile de Arges, Ramnic si Buzau, intemeind scoli teologice in fiecare
centru eparhial, hirotonind preoti vrednici si invatand neincetat la pastrarea dreptei credinte. De asemenea, el
a fost un exemplu viu de iubire jertfelnica, dand fiecaruia daruri sufletesti si trupesti, dupa trebuinta.
Numerosi saraci, vaduve si orfani au primit de la Sfantul Grigorie mangaiere sufleteasca, binecuvantare si
daruri materiale (adapost, hrana si carti).
Pe fiii sai duhovnicesti, Sfantul Grigorie ii invata, zicand: "Cat avem vreme, sa lucram cele bune. Sa vietuim
dupa cum zice Apostolul, cu infranare, cu dreptate si cu buna-credinta. Ca dupa ce ne vom duce de aici, nici
un cuvant de indreptare nu ne va fi noua catre Cel ce ne va lua seama. Precum nici carmaciului, dupa ce se
va ineca corabia, nici doctorului, dupa ce va muri bolnavul. Ce vom face dar, va zice cineva? Sa chemam
doctori iscusiti si care nu mint numele, pe Sfintii Parinti. Si, auzind sfaturile lor, sa ne plecam lor si primind
plasturii lor, sa le punem la ranile noastre. Mai ales ca si retetele se dau in limba noastră si in dar."

Slujirea cu abnegatie a Sfantului Grigorie a fost intrerupta odata cu instaurarea administratiei ruse in
Principatele Romane, dupa razboiul dintre Rusia si Turcia, izbucnit in anul 1828. Incepand cu anul 1828,
Sfantul Grigorie va fi numit loctiitor de domn, domnitorul Grigorie Ghica fiind plecat din tara. Deoarece nu
a fost de acord cu instituirea de noi taxe, mitropolitul a intrat in conflict cu noua stapanire. Pentru aceasta, in
februarie 1829, autoritatile ruse il vor inlatura din scaun pe Sfantul Grigorie si-l vor exila in Chisinau. Din
acest moment, vreme de aproape cinci ani, Dascalul Tarii Romanesti a pribegit, mai intai in Chisinau, iar
mai apoi in Buzau si la Manastirea Caldarusani. Pornind in acest exil, Sfantul Grigorie Dascalul s-a
incredintat cu totul in mana lui Dumnezeu, zicand si el, asemenea Sfantului Ioan Gura de Aur: "Slava lui
Dumnezeu, pentru toate!"

In luna aprilie a anului 1833, Sfantul Grigorie avea sa primeasca acceptul de a se aseza in Manastirea
Caldarusani. Abia in luna august a aceluiasi an, el va putea sa se intoarca in Bucuresti, reluandu-si scaunul
de mitropolit.

In aceasta perioada, Sfantul Grigorie s-a ingrijit de restaurarea Catedralei Mitropolitane din Bucuresti, iar
mai apoi de retiparirea colectiei "Vietile Sfintilor", in doisprezece volume, dupa editia de la Manastirea
Neamt (1807-1815), pe care o considera "atat de folositoare pentru formarea duhovniceasca si luminarea
sufletelor credinciosilor". Atat lucrarile de restaurare, cat si tiparirea colectiei amintite, vor fi terminate dupa
trecerea sfantului la cele vesnice.
In cadrul "Tomosului de canonizare", gasim scris: "Ca pastor de suflete, s-a nevoit, ostenindu-se cu
traducerea si talcuirea sfintelor carti, iar dupa ce a suferit mai multe incercari si necazuri in aceasta viata
trecatoare, s-a mutat catre Domnul ca un adevarat aparator al celor asupriti si marturisitor al credintei
ortodoxe." Dupa moartea sa, ucenicii sai nu au gasit nici o avere in chilia sfantului, cu numai carti, care erau
randuite sa se dea in dar.

Sfantul Grigorie a trecut la cele vesnice in data de 22 iunie 1834, fiind inmormantat in partea de miaza-
noapte a Catedralei Mitropolitane. Dupa sapte ani, precum spune parintele Ioanichie Balan, osemintele sale
s-au stramutat in gropnita Manastirii Caldarusani, iar mai apoi in privorul bisericii celei mari. Mutarea
cinstitelor sale oseminte a avut loc in anul 1841, prin grija patriarhului Iustinian Marina. Pe cinstitul sau cap
sta scris: "Acest cap este al preasfintitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829, din porunca
Rusiei, s-au dus in Basarabia, iar dupa slobozenie s-au intors in Bucureşti, la scaunul sau si au raposat in
Domnul, cu pace, la leatu 1834."
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, intrunit pe data de 20 octombrie 2005, a hotarat ca mitropolitul
Grigorie Dascalul al Tarii Romanesti sa fie trecut in randul sfintilor, cu data de praznuire la 22 iunie.
Proclamarea oficiala a canonizarii acestuia a avut loc la 21 mai 2006, in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

In cadrul "Tomosului de canonizare", gasim scris: "Avand in vedere viata pilduitoare a invatatului ierarh
Grigorie Dascalu, evlavia sa calugareasca si intelepciunea sa sfanta in pastrarea dreptei credinte si in
talmacirea cuvantului lui Dumnezeu si a Sfintilor Parinti, pentru zidirea duhovniceasca si luminarea cinului
calugaresc, a slujitorilor sfintelor altare si a poporului credincios, urmand invatatura Bisericii, randuiala
sinodala si chemarii in ajutorul nostru cu puterea lui Dumnezeu, Cel inchinat si preamarit, noi, ierarhii
Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, hotaram ca de acum inainte, in veci, ierarhul Grigorie
Dascalu, mitropolitul Tarii Romanesti, sa fie numarat intre sfintii Bisericii, sa fie pomenit si cinstit cu
cantari de lauda in ziua de 22 iunie."

Astazi, cinstitele Moaste ale Sfantului Grigorie Dascalul se afla in Manastirea Caldarusani, din judetul Ilfov.
Aflata la mica distanta de municipiul Bucuresti, pe malul lacului Caldarusani, pe teritoriul comunei Gruiu, in
judetul Ilfov, manastirea a fost zidita intre anii 1637-1638, fiind inzestrata cu multe daruri de catre
domnitorul Matei Basarab