AFECTIVITATEA- Afectivitatea.

Definitie
Afectivitatea, ansamblu al starilor afective: sentimente, emotii si pasiuni ale
unei persoane.
Descriere si caracteristici
Distingem de obicei in viata psihica a omului trei domenii: activitatea,
inteligenta si afectivitatea. Oatare distinctie este arbitrara, intrucat cele trei
elemente sunt indisociabile. Faptul acesta este deosebit de evident in ceea ce
priveste afectivitatea. Acest ansamblu constitue partea absolut fundamentala a
vietii mentale, nu numai baza pe care se edifica relatiile umane, ci si toate
legaturile care il ataseaza pe individ de mediul sau. Chiar si o functiune
abstracta, ca gandirea, este subanteleasa prin modurile noastre de a gandi, fiind
afectata de emotiile noastre. Pe cand securitatea, bucuria si fericirea pot
favoriza dezvoltarea intelectuala, insecuritatea, tristetea si angoasa o pot
contraria. Preocuparijle anxioase si insecuritatea, care franeaza si inhiba
dezvoltarea individului, sunt responsabile de numeroase inadaptari sociale. Ele se
regasesc in esecurile scolare, in nevroze, tulburari psihosomatice, si in unele
psihoze.. (Larousse.1998. Dictionar de psihologie. pp. 29, 30.)
Tinzand sa graviteze fie pe planul pozitiv, fie pe cel negativ , procesele afective
sunt polare, de unde si cuplarea lor in perechi opuse,(bucurie-tristete, iubire-
ura, admiratie- DETESTARE) Polaritatea se refera si la caracterul lor stenic
(activator, mobilizator) sau astenic (inhibator, demobilizator)incordat sau
destins.
Durata proceselor afective se refera la persistenta in timp, unele sunt fugare,
trecatoare , altele coloreaza discret , un timp scurt trairile tonalitatea
trairilor noastre, pe cand altele sunt structuri permanente, ce compun un fond
afectiv durabil, ca in cazul sentimentelor.

Subiectivitatea proceselor afective a fost eviden�iat� de Pavelcu pentru a

sublinia faptul
c�, de�i produse de obiecte �i situa�ii, fenomenele afective filtreaz� selectiv �i
atribuie valori
subiective acestora. Unul �i acela�i obiect genereaz� tr�iri specifice diferi�ilor
subiec�i, �i chiar

acela�i subiect reac�ioneaz� emo�ional diferit la acela�i stimul, �n func�ie de

datele sale interne. (Aurel,I. Clinciu.2010. Fundamentele psihologiei. pp. 108)

Exemple
Watson si Tellegen(1985), au propus un model bidimensional al afectivitatii, cu axe
ortogonale emotionalitate negativa si pozitiva; cei doi factori sunt sunt complet
independenti.. Din combinatia lor rezulta o gama larga de dispozitii afective si
emotii pozitive si negative

Baza empiric� a acestui model este analiza factorial� a termenilor prin care
oamenii evalueaz� �i �i autoevalueaz� emo�iile �i din studii ale expresiilor
emo�ionale faciale. Pe baza acestui model a fost dezvoltat un grafic al afectelor
pozitive �i negative, �n care subiec�ii trebuie s� evalueze, pe scale de 5 puncte,
descrieri de st�ri afective pe care le tr�iesc �n prezent sau le-au tr�it cu c�tva
timp �n urm�. Scorurile sunt sumate pentru a da un indice general al afectivit�ii
pozitive �i negative.
- Indicele A+ este mai mare la cei ce sunt mai sociabili.
- Indicele A- este mai mare la cei care au relatat c� se simt stresa�i sau au
probleme de s�n�tate.

Intensitatea tr�irilor afective este o tr�s�tura temperamental� (unii au tr�iri mai

intense, al�ii mai pu�in intense). Intensitatea reac�iei afective se manifest� la
acela�i individ, similar �n cazul emo�iilor pozitive sau negative. Cercet�rile
f�cute cu chestionare �i inventare de autoevaluare au existen�a unor diferen�e
individuale �n privin�a intensit�ii reac�iei afective. Femeile ob�in scoruri mai
mari (ca medie) �n raport cu b�rba�ii.(Marcela,RLuca.2010. Introducere in
psihologia personalitatii. pp. 81.)
Opinie critica
In opinia mea afectivitatea corelata cu ceilalti factori(ereditate, mediu, nisa
existentiala, familie, context social, etc) care stau la baza formarii
personalitatii, isi pune amprenta asupra felului in care un individ raspunde la
stimulii cu care vine in contact.Persoanele emotive, introverte, melancolice,
inhibate au nevoie sa fie tratate diferential fata de persoanele extraverte,
dezinhibate, prin folosirea unui ton afectiv cald, incurajator, prietenos si prin
atitudini de incurajare si stimulare pozitiva care sa ii ajute pe acestia sa aiba o
buna stima de sine, care sa le ofere un plus de incredere in propriile capacitati.