CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ

- Eseu -

Orice schimbare în societate are un mare impact asupra populaţiei. Toate

transformările economice, politice sau sociale, au un impact psihologic în primul
rând asupra oamenilor. Tind să cred că această criză a apărut cu mulţi ani în urmă,
neavând însă efectele majore până în prezent. Mass-media a avut un rol determinant
în a crea panică în interiorul societăţii. Din interese electorale, politice şi comoditate
personală, nesăbuinţa cheltuielilor începe să ne ajungă din urmă. Nu putem să ne
împrumutăm la nesfârşit pentru a susţine regii autonome neeficiente de ani buni, sau
plata salariilor exagerate. Ţine de noi să avem înţelepciunea să vedem că până la
urmă interesul naţional şi colectiv trebuie să primeze demagogiei şi incompetenţei.
Începutul crizei internaţionale actuale îl găsim în Statele Unite la finele anului
2008, când a început aşa-numita criza "subprime" ca urmare a scăderii preţurilor de
pe piaţa imobiliară americană. "Subprime" înseamna de fapt credite ipotecare cu
grad mare de risc. Pentru a putea acorda credite în condiţii mai lejere, băncile
americane îşi externalizau o parte din împrumuturi prin securitizare (vindeau practic
datoriile oamenilor) către alte bănci sau fonduri care la rândul lor, le vindeau mai
departe. Atraşi de profiturile mari (date de riscul mare), multe dintre băncile
importante din lume au investit în aceste titluri. Când piaţa imobiliară americană s-a
prăbuşit, iar oamenii nu au mai putut plăti ratele, această criză nu a afectat numai
banca care a dat creditul, ci şi toate celelalte instituţii care au "comercializat"
datoriile împrumutatului. De aici criza s-a extins în toată Europa, generând o lipsă
acută de lichidităţi şi căderi locale la toate bursele din lume.
Din ianuarie 2009 încep să se simtă efectele crizei economice în România la
nivelul populaţiei, mai ales la nivelul populaţiei active. Aceste efecte s-au

1
concretizat în principal în pierderea unor locuri de muncă, scăderi ale veniturilor din
muncă si prin deprecierea cursului leu - euro dublată de o creştere a dobânzilor care
a dus la blocarea creditării şi la scăderea veniturilor disponibile ale populaţiei active
(principalii consumatori).
Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de
principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de
petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. Consecinţele existenţei lichidităţii
abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii şi volatilitatea redusă a acestora.
Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului pentru active cu
câştiguri mari.
În aceste situaţii guvernul are un rol foarte important. Ar trebui să renunţe la
interese şi la orgolii politice, să coopereze cu toate forţele politice şi să găsească
soluţii viabile de redresare şi relansare a economiei. Greul cel mare este pe oamenii
obişnuiţi care suportă toate consecinţele politice, bune sau rele.
Cu siguranţă că recunoaşterea de la bun început a efectelor crizei şi luarea
din timp a unor măsuri de prevenire a efectelor acesteia ar fi atenuat impactul
devastator asupra vieţii oamenilor. Abordarea echilibrată a refomei sistemului public
prin măsuri de raţionalizare a cheltuielilor trebuie să fie completată de măsuri de
creştere a veniturilor la buget. În fapt, doar tăierea cheltuielilor bugetare presupune
reducerea unei nevoi de finanţare, dar nu presupune un plus de bani la buget.