ENCEFALUL

Partea III

Emisferele cerebrale

-sunt cele mai voluminoase componente din encefal

-sunt două, dreaptă și stângă, separate printr-un șanț interemisferic și unite la bază prin
formațiuni de substanță albă
-Substanța cenușie, cu funcția reflexă, se găsește la suprafață formând scoarța cerebrală
(cortexul cerebral) cu numeroase arii care se clasifică după funcții:
a. arii senzitive (vizuală, auditivă, gustativă, somestezică etc.) care primesc informații de la
receptori; la nivelul lor informațiile sunt transformate în senzații specifice (văz ,auz, miros
etc.)
b. arii motorii de unde pleacă impulsuri nervoase ce reprezintă comenzile pentru mișcări, mai
ales cele voluntare
c. arii de asociație-realizează o prelucrare superioară a informației; definesc psihicul
mamiferelor; dezvoltate la mamiferele evoluate, unde scoarța cerebrală este pliată sub forma
unor șanțuri:
1) șanțutile adânci delimitează lobii emisferelor (frontal, parietal, temporal, occipital)
2) șanțurile superficiale delimitează girusuri (circumvoluțiuni) pe suprafața emisferelor
-Substanța albă cu funcție de conducere e la interior.
Scoarța cerebrală este sediul activității nervoase superioare, la nivelul ei au sediul reflexele
nervoase condiționate.
Reflexele condiționate sunt comportamente dobândite, învățate în timpul vieții, sunt
caracteristice fiecărui individ în parte, pot fi modificate, amplificate, pierdute etc.
Comportamentele dobândite prin învățare au arcul reflex cu componente noi care se formează
în funcție de experiența de viață. Cu cât activitatea unui individ este mai complexă și mai
variată, cu atât legăturile dintre diferite arii corticale sunt mai variate și mai multiple.

Emisferele cerebrale și lobii emisferici