Proiect de educație vizuală

JOC TACTIL

JOC TACTIL

1
Obiectiv:
Dezvoltarea şi antrenarea simţului tactil;

Materiale necesare:
Săculețul, jucării (ursuleț, mașină), rechizite (creion, gumă de șters), dulciuri
(bomboană, acadea), piese mici îmbrăcăminte (rochița și sacou de păpușă);

Modul de desfășurare:
Terapeutul introduce toate obiectele într-un săculeț.
Va fi prezentat un săculeţ închis copiilor, sac care coţine 20 de obiecte din categoriile
obiecte de igienă personală, jucării, veselă de jucărie, dulciuri, piese mici de îmbrăcăminte,
rechizite;
Cu ochii închiși, copiii trebuie să extragă un obiect și să ghicească ce fel de obiect a extras
cu ajutorul simțului tactil şi la ce folosim obiectul respectiv;
Acest joc se bazează pe simțul tactil al fiecărui copil, doar cu ajutorul simțului tactil vor putea
identifica obiectul extras din săculeț;

Materialele utilizate:

2
TEHNICI DE ORIENTARE ȘI DEPLASARE
UTILIZATE DE DEFICIENȚII DE VEDERE

3
 Orientarea se referă la capacitatea de a realiza unde te afli şi unde vrei să mergi, indiferent
dacă te deplasezi dintr-o cameră în alta sau mergi la cumpărături. Mobilitatea se referă la
capacitatea de a te deplasa, într-un mod lipsit de pericole, eficient şi în persoană, dintr-un loc într-
altul, ca de exemplu a merge fără a te împiedica sau a cădea, a traversa străzile şi a folosi
transportul în comun. La persoanele cu deficienţă senzorială multiplă, orientarea şi mobilitatea sunt
mult îngreunate în lipsa unor restante vizuale funcţionale.

Din acest motiv, activităţile trebuie gândite prin prisma nevoilor specifice persoanelor cu
deficienţe senzoriale, adaptând tehnicile folosite în cazul nevăzătorilor şi creând metode noi atunci
când acestea nu se dovedesc eficiente. Complexitatea procesului de educare a capacităţii de
orientare spaţială face ca activitățile să se definească prin mai multe componente, aflate în
permanentă interacţiune:

 Implică mişcare, prin urmare o componentă motrică;

 Se bazează pe mobilizarea modalităţilor senzoriale substitutive şi pe eventualele resturi de
vedere, deci are şi o componentă senzorială;
 Sunt puse în valoare datele stocate în sfera cognitivă, ceea ce constituie componenta
cognitivă;
 La acestea se adaugă o componentă afectiv-atitudinală, care energizează procesul.
Componenta cognitivă este implicată intens în orientarea spaţială. Orientarea spaţială
implică în mod deosebit un tip special de cunoaştere, numită secvenţiale, vizuale sau tactil-
kinestezice. Cogniţia spaţială include prehensiunea, cunoaşterea relaţiilor spaţiale între obiecte,
reperarea, mobilitatea şi orientarea în spaţiul fizic, manipularea şi utilizarea sistemelor de
reprezentare (hărţi, desene), dezvoltarea şi operarea cu noţiunile spaţiale. Persoana cu deficienţă
multisenzorial trebuie să stăpânească noţiunile spaţiale (poziţie, direcţie, distanţă, amplasare, formă,
mărime, acţiune) şi să poată opera practic cu ele ca bază pentru antrenarea deplasării şi orientării în
spaţiu.

Cea mai utilizată tehnică în lume și în țara noastră de către nevăzători este cea cu un ghid
văzător, aceasta presupune prezența în permanență a unei persoane văzătoare, mai ales când este
nevoie de deplasări în spațiul necunoscut. Însă această tehnică îl face pe deficient dependent și în
același timp presupune unele procedee speciale care trebuie cunoscute atât de către însoțitor, cât și
de cel însoțit. În timp, acțiunile ce vor fi enumerate mai jos, vor fi învățate de către nevăzător și îi
va oferi mai multă siguranță și într-o măsură mai mare independența în deplasare:

 În deplasarea înainte ghidul merge alături, văzătorul se află cu jumătate de pas înaintea
nevăzătorului pentru a anticipa schimbările de direcție și a întâmpina elementele
neprevăzute, nevăzătorul va prinde brațul însoțitorulu, copilul nevăzător îl ține de mână sau
de încheietura mâinii, în zonele aglomerate se va situa în spatele ghidului său.
 La urcarea și coborârea scărilor, gestul este sugerat prin faptul că brațul ghidului se ridică
sau se coboară, la fel la denivelări sau bordurile trotuarelor.
 Există tehnici pentru cotirea la dreapta sau stânga, pentru deschiderea ușii, urcarea în
autobuz, așezarea pe scaun, etc.

4
 Nevăzătorii trebuie să stăpânească trei spaţii concentrice: spaţiul imediat (accesibil numai
prin tact şi prehensiune), spaţiul mediat (accesibil cu ajutorul bastonului), spaţiul îndepărtat
(accesibil prin intermediul auzului).

Deplasările au loc atât în spațiul închis/ apropiat, cât și în spațiul deschis.

Elementele deplasării în spațiul apropiat sunt:

 Se familiarizează cu camera prin exerciții verbale;

 Se descriu obiectele care nu ating peretele, înaintarea de-a lungul unui perete se efectuează
cu mâna, cu cotul îndoit, palma ușor îndoită cu partea exterioară spre perete;
 Se dau explicații clare despre fiecare element plasat în apropierea peretelui;
 Se descrie încăperea, forma și lungimea ei;
 Se ia reper ușa camerei, se dă fiecărui perete un număr, ușa fiind pe peretele numărul 1;

Pentru deplasarea în spațiile deschise, bastonul este cel mai important instrument al
nevăzătătorilor, acesta este sigur și în orientarea și deplasarea spațială a deficientului de vedere. În
spațiul limitat al unei clădiri, curți, grădini închise, instumentul nu este întotdeauna necesar, dar este
indispensabil în orientarea și deplasarea în spații largi și necunoscute.

Caracteristicile bastonului, ca instrument esențial în orientarea și deplasarea unui nevăzător:

 Trebuie să ajungă ca înălțime la jumătatea sternului nevăzătorului;

 Trebuie să aibă culoarea albă;
 Bastonul are diferite dimensiuni, între 90 cm și 150 cm;
 Materialul variază, de cele mai multe ori este făcut din aluminiul;
 În ultimul timp bastonul este confecționat din 3-4 piese, care pot fi demontate și puse în
buzunar;
 Vârful bastonului este diferit, în general vârful este metalic-ascuțit, pentru a transmite bine
vibrațiile, sunt preferate vârfurile rotunjite care nu produc răni, acestea pot fi detașabile și se
pot înlocui la nevoie;
 În cazul în care bastonul are și o dungă roșie, înseamnă că există și o deficiență de auz;
 Lungimea este în funcție de scopul deplasării și distanța pe care trebuie să o parcurgă
nevăzătorul;

Există multe tehnici de deplasare cu bastonul, aceste tehnici se învață în mod special în
cadrul activității didactice de orientare și mobilitate.

Funcțiile pe care un astfel de baston trebuie să le îndeplinească sunt:

 Bastonul este un instrument necesar deplasării și orientării în spațiu, reprezintă o sursă tactil-
kinestezică și vibratorie ș prin ecoul produs;
 Asigură senzația de siguranță;
 Este un simbol pentru circulație, nevoa de protecție, presimțind deplasarea în condiții bune;
 Depistarea obstacolelor care stau în drum.

Deficienții de vedere se pot deplasa și cu ajutorul mijloacelor electronice, cel mai popular
este Dispozitivul OrCam. Este o platformă portabilă, o cameră video mică și ușoară, ce se atașează
5
magnetic la orice ramă de ochelari. Folosește inteligența artificială pentru a îmbunătăți stilul de
viață și pentru a le oferi mai multă independență persoanelor nevăzătoare sau cu dizabilități de
vedere. Citește în timp real textul de pe orice materiale tipărite sau digitale, recunoaște fețe sau
produse și poate fi utilizat prin simple gesturi ale mâinii.

Compania OrCam a fost înființată în 2010 de către Prof. Amnon Shashua și dl. Ziv Aviram,
cofondatorii companiei Mobileye, lider în ce privește sistemele de evitare a coliziunilor și care,
totodată, a inovat condusul autonom. Dispozitivul OrCam MyEye original a fost lansat în 2015, iar
următoarea generație, OrCam MyEye 2.0, a fost lansată în 2017.

Cum poate un dispozitiv inovator să schimbe viața unui nevăzător în 2019? – Într-un
interviu acordat de Dacian Pribeanu, acestea spune că dispozitivul se poate obține gratuit datorită
unui Ordin de Ministru 721/1 aprilie. Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății și Ministerul
Fondurilor Europene au dat mâna și au pus pe tapet un proiect finanțat prin fonduri europene, prin
care persoanele cu dizabilități pot obține tehnologie asistivă.

Interviul integral îl puteți asculta pe: https://drive.google.com/file/d/1lWJjw_ee-

mS5YY2FUGgxmBHsMVNPD4W4/view

produse și poate fi utilizat prin simple gesturi ale mâinii.

Compania OrCam a fost înființată în 2010 de către Prof. Amnon Shashua și dl. Ziv Aviram,
cofondatorii companiei Mobileye, lider în ce privește sistemele de evitare a coliziunilor și
care, totodată, a inovat condusul autonom. Dispozitivul OrCam MyEye original a fost
lansat în 2015, iar următoarea generație, OrCam MyEye 2.0, a fost lansată în 2017.