Modificarea teritoriala survenite in urma hotararilor

congresului de Pace de la Paris

Tratatul de la Paris a fost semnat la 30 martie 1856 și a pus capăt, în
mod oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o
alianță a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea
Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, .
Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar
partea sa sudică era retrocedată Moldovei. Principatele Dunărene –
Moldova și Valahia – rămâneau, în mod oficial, sub suzeranitatea
otomană. Se înființau și convocau imediat Adunările ad-hoc care să
exprime voința populației cu privire la organizarea definitivă a
principatelor și se înființa armata națională pentru menținerea ordinii
interne și asigurarea frontierelor . Turcia nu putea interveni în
principate decât cu acordul puterilor contractante. Desi sarbii,
muntenegrenii, bulgarii, grecii au facut memorii, solicitand sa fie luate
in consideratie doleantele lor, Congresul s-a limitat sa discute numai
problema romaneasca – datorita propagandei intense desfasurate de
revolutionarii emigranti – si sa stabileasca unele clauze referitoare la
Serbia. Astfel, Principatele Romane continuau sa se bucure de toate
drepturile sub suzeranitatea Portii, iar protectoratul rusesc instituit in
1829 este inlocuit cu „garantia puterilor contractante”. Principale
măsuri care au vizat Principatele au fost: desfiinţarea protectoratului
rusesc şi înlocuirea lui cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri. cedarea
sud-estului Basarabiei suzeranitatea otomană era menţinută. armata
naţională.
Prin Congresul de la Paris Marile Puteri au reuşit să stopeze
expansiunea Rusiei, să amâne destabilizarea echilibrului european şi să
menţină status quo-ul. De această situaţie pe plan internaţional au
profitat Principatele care, în cele din urmă, în anul 1859, îşi vor
îndeplini idealul unificării.

Solonaru Valeria