12.

Si parinte al celor taiati imprejur, Dar

nu numai al celor care sunt taiati �mprejur, ci si care umbla pe urmele credintei
pe care o avea parintele nostru Avraam, pe cand era net�iat �mprejur.

Cu Avraam �ncepe o noua perioada �n istoria omenirii, Dumnezeu alegand o alta cale
pentru pastrarea dreptei credinte. El s-a facut placut lui Dumnezeu pentru marea sa
ascultare, atunci cand Dumnezeu i-a poruncit taierea �mprejur, acest barbat n-a
sovait nici o clipa.
Precum Avraam a crezut �n Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate. Deci, cei ce
sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam. Iar Scriptura, arata ca Dumnezeu
�ndrepteaza neamurile din credinta, dinainte a binevestit lui Avraam: "Ca se vor
binecuvanta �n tine toate neamurile".
Avraam a crezut si s-a indreptat in vremea cand era netaiat imprejur, pentru ca sa
fie tata al neamurilor celor netaiate imprejur. Iar apoi, a luat taierea imprejur
ca pecete si semn al credintei aratate pe cand era netaiat imprejur, pentru ca sa
fie tata si al Israilitenilor celor taiati imprejur, si mai ales anume al acelora
care umbla pe urmele credintei sale pe care a avut-o cand era netaiat imprejur.
Caci, daca lipseste credinta aceasta, in zadar se mandresc cei taiati imprejur cu
taierea imprejur, asa cum fiecare Evreu o facea, ei fiind ca o punga pecetluita pe
dinafara, dar fara a avea in launtru vistieria credintei careia taierea imprejur ii
este ca o pecete..
Avraam era pentru iudeu maretul ideal la care faceau referire toate ideile lui cu
privire la virtute si la privilegii.
Daca taierea �mprejur este respectata fiindca invedereaza dreptatea, apoi cu atat
mai mult si netaierea are nu putina �ntaietate; caci ea cea dintai a primit
dreptatea mai �nainte de taierea �mprejur. Asadar, Sf Ap Pavel zice iudeului care
se mandrea cu taiaierea imprejur se falea cu lege, numai atunci �l vei putea avea
ca parinte, cand vei calca pe urmele credintei, si nu atunci cand te vei mandri si
te vei �mpotrivi introducand Legea. Si bine a zis el �urmele credintei�, ca sa
creada deopotriva cu Avraam �n �nvierea cea din morti, a sufletului din moartea
sufleteasca, fiindca si el �n acest scop si-a manifestat credinta.. Iar de cel ce
nu va calca pe urmele credintei lui Avraam, chiar de ai fi taiat �mprejur de o mie
de ori, totusi nu va fi urmas al lui Avraam;
Taierea imprejur era doar o pecete a dreptatii prin credinta pe care Avraam a avut-
o pe cand era netaiat imprejur, ca sa poata fi tatal tuturor credinciosilor care
sunt �n aceeasi stare de netaierea imprejur, pentru ca dreptatea sa le poata fi
socotita si lor; Avraam a fost primul model al unui popor pus cu adevarat deoparte
pentru Dumnezeu � nu numai cu privire la cei taiati imprejur, ci si la toti cei
care aveau sa calce pe urmele credintei sale pe cand era netaiat imprejur
Scopul lui Dumnezeu ara ca Avraam sa transmita pecetea taierii imprejur tuturor
descendentilor sai fizici pentru a fi un semn al credintei pe care ei trebuiau sa o
�mparta cu el. Pentru ca el era parinte si al celor taiati imprejur, pentru ca prin
taierea imprejur, Avraam se arata tata al �taierii imprejur", adica al
Israilitenilor. Dar nu este tata al celor ce se aseamana lui doar prin taierea
imprejur, ci al celor ce urmeaza si credintei ce s-a gasit la dansul cand era
netaiat imprejur. Asadar, Avraam este tata �al celora ce umbla pe urmele credintei�
adica al acelora ce cred asemenea cu dansul in invierea trupurilor moarte pentru ca
si el batran fiind si ca mort a crezut ca Dumnezeu poate sa faca din sementia lui
nascatoare de viata si sa-i dea fiu..
�n timp ce era stramosul dupa trup al tuturor iudeilor taiati imprejur, Avraam era
tatal, �n sensul �n care termenul este folosit �n acest context, numai al celor
care primisera taierea imprejur �n acelasi duh si cu aceeasi credinta ca el.
Simpla taierea imprejur nu era de nici un folos daca ii lipsea credinta, doar
taierea imprejur legata de o credinta ca a lui Avraam marca pe cei care erau cu
adevarat urmasi lui, urmand pilda credintei pe care el o avea �nainte de a fi taiat
imprejur. Exemplul credintei lui Avraam invedereaza scopul credintei adevarate.
Credinta lui nu era o traiere de moment, ci experienta trairea unei vieti �ntregi,
Dumnezeu �nsusi a marturisit ca Avraam a ascultat de �cuvantul Sau si a pazit
poruncile Sale, oranduielile Sale si legile Sale
�ntr-adevar, dupa ce Apostolul spune ca Avraam a luat semn si pecete, imediat arata
si spune si pentru ce le-a luat, zicand: �Ca sa fie el parinte taierii �mprejur�,
adica al celor ce, pe langa taierea �mprejur cea trupeasca, iau cu dansii si pe cea
a inimii, De aceea li s-a dat taierea �mprejur cea vazuta, ca astfel cugetand la
acel fapt trupesc, sa ajunga a se ridica la �ntelepciunea duhovniceasca, pe care
primind-o cu multa ravna, sa se �nvete a imita si a-i urma credintei celei vii ai
stramosului Avraam. Fiindca daca o luau numai pe aceea a trupului, a taierii
imprejur, ne�ntelegand scopul ei, cu nimic mai mult nu va folosi. Iar daca pe
aceasta nu o au, atunci nici semnul taierii nu mai poate fi semn. Al cui va fi
semn, al cui va fi pecete, daca lipseste lucrul pecetluit intru credinta vie.. De
aceea au luat semnul teierii imprejur, ca sa caute lucrul al carui semn l-au luat;
al dreptatii prin credinta.
�n alta parte spune un cuvant:
Apoi, taierea �mprejur, dupa cum scrie Sfantul Apostol Pavel, trebuie sa reprezinte
�ndreptatirea prin credinta si sa anticipeze ritualul crestin al botezului.
�ntocmai de aceea, la 8 zile de la nastere, Mantuitorul Iisus Hristos s-a supus
oranduielilor legii vechi a taierii imprejur, aratand ca nu taierea �mprejur, ci
botezul este usa de intrare �n �mparatia cea cereasca.
�nsa ce �nseamna sa fii fiu al lui Avraam, sau in ce consta aceasta ?Un exemplu,
este Zaheu vamesul, ca spune cuvantul Mantuitorul, �ca si acesta este fiu al lui
Avraam� dar a fost socotit fiu a lui Avraam cand a arata credinta ca a si
stramosului avram, deci pana la intalnirea cu Mantuitorul avea numai semnul taierii
imprejur, fara cel al inimii, fara pecetea credintei
Si ce anume �l face pe Hristos sa tresalte de bucurie? Tocmai aceasta
surprinzatoare asezare a lui Zaheu �n har. Tocmai faptul ca, �n smerenie si drag de
Dumnezeu,
Zaheu arata o stare de cainta, o stare de neimplinire sufleteasca in acelasi timp
si un dor de Dumnezeu, Refacerea sufleteasca, intoarcerea la viata, regasirea stari
duhovnicesti, implinirea si bucuria sufletului de a trai cu Dumnezeu, tocmai
chemarea sufleteasca de a primi viata, lepadarea de tot ce este in jur si
intoarcerea la cele sfinte la Cuvantul lui Dumnezeu..A crezut Zaheu in Cuvantul
Mantuitorului, S-a bucurat, a dat jumatate din avere saracilor si a spus ca tot
ceea ce a gresit se caieste si daruieste impatrit inapoi..
Fiu a lui Avraam �nseamna om credincioas si �mplinitor a voii lui Dumnezeu, pentru
ca Avraam este socotit parintele credintei, iar cine este fiu sau fiica a lui
Avraam �nseamna ca este fiu al credintei, al unei credinte traite, �ncercate,
verificate �n timp, �n necazurile si greutatile vietii. Credinta aceasta este
statornica sau neclintita, la bine si la rau, nu numai cand oamenii primesc daruri
de la Dumnezeu, ci si cand El �ngaduie ca ei sa treaca prin �ncercari. Aceasta este
credinta lui Avraam, care a lasat tara sa de origine si a mers spre o patrie
necunoscuta, ascultand de Dumnezeu, calatorind spre un loc necunoscut, ci doar
fagaduit. Prin credinta vedea Avraam pe Dumnezeu Cel nevazut si pregusta ceea ce i-
a fost promis ca binecuvantare.
Prin credinta, deci, si noi �naintam spre ceva �nca necunoscut noua direct, dar
promis sau fagaduit, si anume �mparatia cerurilor.